Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIENr. 141

Ședința publică de la 15 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTOR 2: Monica Vadana

GREFIER- - -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU

Reprezentat legal prin procuror

La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 180/P din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimatul-parte vătămată și intimații-părți civile spitalul Municipal R și Serviciul de Ambulanță

Procedura este completă.

S-a expus referatul oral al cauzei, după care:

Instanța aduce la cunoștință apelantului-inculpat dispozițiile art.70 al.2 pr.penală în sensul " dreptului de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă dă declarație, are obligația să declare tot ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.

Apelantul-inculpat arată că se prevalează de dreptul la tăcere.

Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat apelurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul susține motivele de apel invocate de parchet cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pronunțată față de cuantumul pedepsei aplicate și reținerea circumstanțelor atenuante, modalitatea de săvârșire, natura infracțiunii, periculozitatea sporită și antecedentele penale. Solicită în temeiul art.379/pct.2 lit.a pr.penală admiterea apelului declarat de parchet, întrucât nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.76 al.2 penal și reducerea pedepsei, astfel că solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse corespunzătoare infracțiunii săvârșite.

Avocat oficiu pentru apelantul-inculpat, solicită admiterea apelului declarat de acesta, desființarea sentinței penale, reținerea spre rejudecare și pe fond reducerea pedepsei sub 11 ani. Apreciază că în cauză în mod corect instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante și a aplicat dispozițiile art.76 penal față de modalitatea de săvârșire a infracțiunii.

Precizează că inculpatul susține că a fost implicat în comiterea faptei în dorința de a-și ajuta soția, astfel că se impune a se analiza participația inculpatului și motivația avută, iar starea de recidivă nu trebuie să determine a concluziona agravarea pedepsei aplicate. De asemenea, a se analiza gradul de violență și motivația inculpatului în săvârșirea faptei.

Cu privire la apelul declarat de parchet solicită respingerea ca nefondat.

Depune înscrisuri. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile

Procurorul cu privire la apelul declarat de inculpat solicită respingerea ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză instanța de fond a redus pedeapsa sub minimul prevăzut de lege și a nu se impune din nou reducerea acesteia dacă se respinge apelul declarat de parchet.

Cu privire la starea de arest solicită menținerea acesteia întrucât subzistă temeiurile avute în vedere în raport de aspectele invocate în motivele de apel invocate de parchet.

Apelantul-inculpat în cuvântul său solicită reducerea pedepsei, a dorit doar să-și apere soția. Cu privire la starea de arest, lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA

-DELIBERÂND-

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.180/P din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus ondamnarea inculpaților:

1., fiul lui și, născut la data de 21 august 1982 în R, județul N, CNP -, domiciliat în satul, comuna P, județul N, de cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, concubinaj, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, aflat în prezent în Penitenciarul Bacău la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.74 alin. 2 Cod penal și art.76 alin.2 Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin. 2 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01 ianuarie 2009 și până la zi.

În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

2., fiul lui și, născut la data de 01 mai 1987, în comuna, județul N, CNP -, domiciliat în satul, comuna, județul N, de cetățenie română, studii 4 clase, agricultor, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, împotriva părții vătămate, la pedeapsa de 2.000 lei amendă.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63/1 Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul neachitării cu rea - credință a acesteia.

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, au fost admise cererile pentru plata de daune materiale formulate de părțile civile Spitalul Municipal de Urgență R și Serviciul de Ambulanță Județean N și a fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Municipal de Urgență R suma de 957,38 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și părții civile Serviciul de Ambulanță Județean N suma de 486,69 lei, cu titlu de cheltuieli de transport.

În baza art.191 Cod procedură penală, au fost obligați cei doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Sub numărul 1587/103 din 15 aprilie 2009, fost înregistrat la instanță rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în noaptea de 1 ianuarie 2009, inculpatul a agresat pe victima, lovindu-l cu un cuțit în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia. În aceleași împrejurări, inculpatul a agresat pe partea vătămată, pe care a lovit-o cu un cuțit, cauzându-i o plagă lombară superficială nepenetrantă, care a necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Întrucât a suportat cheltuielile de înmormântare a victimei, acesta a fost citat în instanță, precizând că nu se constituie parte civilă în cauză.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În timpul urmăririi penale a fost efectuată o cercetare la fața locului, a fost audiată partea vătămată, au fost audiați martorii, precum și inculpații.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu un cuțit, însă a făcut acest lucru deoarece fratele său a fost lovit anterior cu un par în cap. Inculpatul a negat comiterea faptei, susținând că el a fost lovit de cu un par în cap, după care a căzut în stare de inconștiență.

În instanță au fost audiați martorii,.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Inculpații sunt frați și, în seara zilei de 31 2008, inculpatul, împreună cu concubina sa, s-a deplasat în satul, comuna, județul N, pentru a petrece revelionul la casa părintească, unde locuia atât mama sa, cât și inculpatul, împreună cu concubina sa,. Tot acolo a venit și victima, care trăia în concubinaj cu, care este mama concubinei inculpatului.

În jurul orelor 2,00, deoarece fetiței martorei îi era rău, aceasta a venit la domiciliul inculpatului și i-a cerut concubinului său să meargă acasă. Aceștia au mai stat la petrecere un timp, după care au plecat spre domiciliul lor. Pe drum, martora și victima, s-au întâlnit cu frații acestuia din urmă, și, care se îndreptau spre locuința lui. Deși victima și-a continuat drumul, după câțiva metri s-a hotărât să se întoarcă și, deoarece martora s-a opus, victima a lovit-o, după care a mers la locuința lui.

În fața locuinței acesteia a izbucnit un conflict spontan, fără un motiv determinat, între familiile și. La un moment dat, inculpatul a ieșit din casă și a văzut că între inculpatul și frații și este o discuție divergentă.

În aceste condiții, inculpatul a intrat în casă, a luat un cuțit tip briceag și a mers către grupul celor care se certau, care se afla în stradă și, a agresat pe victima, lovind-o cu cuțitul în zona abdomenului. Victima a căzut, după care inculpatul a dat cuțitul inculpatului, care a agresat pe partea vătămată, lovindu-l în zona lombară dreaptă.

Urmare a loviturii primite, partea vătămată a prezentat o plagă lombară nepenetrantă, leziune ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

În ceea ce privește victima, aceasta a decedat până la venirea ambulanței, iar din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea sa a fost violentă, cauza medicală a morții fiind hemoragia internă masivă acută, consecința unei plăgi penetrante toraco-abdominale, cu interesarea lobului drept hepatic și a diafragmului. și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor cel mai probabil prin lovire activă cu corp înțepător tăios, posibil cuțit. C mai probabil, agresorul s-a aflat lateral dreapta față de victimă, atât victima cât și agresorul fiind în ortostatism. De asemenea, s-a reținut că asupra victimei a fost aplicată o singură lovitură cu lama tăioasă a cuțitului, lățimea acesteia fiind de aproximativ 2 centimetri iar lungimea de minim 3,5 centimetri. S-a stabilit că între plagă și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată, plaga putând data din 1 ianuarie 2009.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că a lovit cu cuțitul victima, însă a făcut acest lucru deoarece victima a vrut să-l lovească. De asemenea, a susținut că, după acest moment, deoarece partea vătămată a vrut și ea să-l lovească, a lovit-o și pe aceasta cu cuțitul.

Inculpatul a declarat că a intervenit în conflictul dintre frații, moment în care a fost lovit cu un par în cap, a căzut și nu mai cunoaște ce s-a întâmplat în continuare.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a susținut că a fost lovit de victimă și, în momentul în care aceasta a vrut să o lovească pe concubina sa, a lovit-o cu cuțitul.

Susținerile inculpatului, referitoare la faptul că victima ar fi încercat să-l lovească sau chiar l-ar fi lovit sunt nefondate, având în vedere că declarațiile martorilor audiați în cursul procesului penal sunt contradictorii, singurele martore ale căror declarații sunt în favoarea sa fiind cea a concubinei sale, și a concubinei fratelui său, martora. Însă declarațiile acestor martore sunt contradictorii, în sensul că prima martoră a susținut că inculpatul nu a lovit pe nimeni, ci dimpotrivă ei au fost loviți, iar cea de a doua martoră a declarat că doar inculpatul a fost lovit cu o în cap de victimă. Mai mult decât atât, inculpatul nu a prezentat nici un certificat medico - legal care să confirme faptul că ar fi fost lovit. Din declarațiile martorilor, și rezultă că inculpatul a lovit cu cuțitul victima.

De asemenea, nefondate sunt și susținerile inculpatului, care a susținut că este nevinovat, având în vedere faptul că din declarația martorului rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată, aspect confirmat și de certificatul medico-legal al părții vătămate, din care rezultă că aceasta a fost lovită, prezentând leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale. De asemenea, nici acest inculpat nu a făcut dovada, cu acte medicale, că ar fi fost lovit de o altă persoană, deși a susținut că a căzut în stare de inconștiență și că îi curgea sânge.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța constată inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Fapta inculpatului de a lovi victima, care se afla în stradă, cu un cuțit, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, 175 lit.i Cod penal.

Fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată cu cuțitul, cauzându- o plagă înjunghiată nepenetrantă, pentru a cărei vindecare au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal

La data comiterii faptei, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit.b Cod penal, întrucât prin sentința penală nr.326 din 1 iunie 2001 Judecătoriei Romana fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 lit.a, b, d și Cod penal, fiind arestat la data de 11.01.2001 și liberat la data de 30.01.2006, cu un rest rămas neexecutat de 945 zile.

În baza acestor texte de lege și a dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, se motivează de instanța de fond, urmează să aplice inculpaților câte o pedeapsă, la individualizarea cărora se va avea în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor, care rezultă din modalitatea violentă de comitere și din urmările produse și, persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Pentru inculpatul, având în vedere recunoașterea faptei, vârsta tânără a acestuia, instanța de fond a apreciat că aceste aspecte por fi reținute ca circumstanțe atenuante, în baza art.74 alin.2 Cod penal, urmând a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul art.76 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, având în vedere încadrarea juridică a faptei.

În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004, privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.

De asemenea, la comiterea infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de nicio profesie, funcție sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.c Cod penal.

Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal cu privire la drepturile părintești.

În condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal, se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, neimpunându-se interzicerea celorlalte drepturi civile pentru motivele sus menționate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

a) instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, făcând o insuficientă apreciere și evaluare a gravității infracțiunii de omor calificat, faptă cu un grad de pericol social extrem de ridicat și sever pedepsită de lege închisoare de la 15 la 25 de ani, în condițiile în care inculpatul este recidivist și a omorât victima în stradă, cu o singură lovitură de cuțit;

Parchetul apreciază că în lipsa unor circumstanțe atenuante excepționale, reale sau personale, aplicabile inculpatului, față de gravitatea și urmările faptei comise, instanța nu era îndreptățită să-i aplice acestuia o pedeapsă de numai 11 ani închisoare, ci se impunea un tratament juridic mai ferm.

b) nelegalitatea sentinței penale vizează împrejurarea că prima instanță a indicat doar în mod generic circumstanțele atenuante aplicabile în cauză, încălcând astfel dispozițiile art.79 Cod penal, care prevăd că:"Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă - trebuie arătată în hotărâre.".

De asemenea, prima instanță omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 80 Cod penal, având în vedere faptul inculpatul este recidivist postexecutoriu, suferind o condamnare anterioară de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, săvârșită tot cu violență.

Din perseverența infracțională inculpatului reiese faptul că acesta nu s-a reeducat și că scopul pedepsei nu a fost îndeplinit în cazul său.

În aceste condiții, coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, apare ca nejustificată și nu asigură proporționalitatea sancțiunii în raport de gravitatea faptei comise și de periculozitatea infractorului.

În motivarea scrisă a apelului, în cererea de declarare a apelului, inculpatul a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond, susținând că pedeapsa aplicată este foarte mare în condițiile în care a avut o conduită sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală și că nu s-a reținut că a săvârșit infracțiunea în stare de provocare, deoarece victima, care era sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în curtea sa, i-a lovit soția, care era însărcinată, el intervenind pentru a-și apăra soția.

În memoriu depus cu ocazia dezbaterii în fond a apelurilor, apelantul-inculpat a susținut că victima a venit peste el în casa sa, l-a lovit pe fratele său, apoi pe soția sa și pe el și că în aceste condiții "s-a întâmplat nenorocirea".

A solicitat să se aibă în vedere că soția sa este bolnavă, are un copil de doar 10 luni și nu are nici un ajutor.

În susținerea orală făcută și din apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată hotărârea pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizi, astfel că nu or mai fi reluate.

Analizând hotărârea apelată pentru motivele invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț urmează a fi admis, iar al inculpatului urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.

Prima instanță a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică, dar a făcut o greșită individualizare judiciară pedepsei principale, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.2 Cod și prin coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.

Din probele administrate, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și de recostiotuire-fl.1-2 și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.5-12 și 14-17, raportul de constatare medico-legală necropsie nr.01 din data de 02.10.2009-fl.26-27, planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.30-32, declarația părții vătămate -fl.47-50 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor: -fl.51-52 dosar urmărire penală, -fl.57-59 dosar urmărire penală, -fl.63 dosar urmărire penală, declarațiile inculpatului -fl.82-86 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului -fl.76-80 dosar urmărire penală, rezultă pe deplin vinovăția inculpatului.

În jurul orelor 02,00, deoarece fetiței martorei îi era rău, aceasta a venit la domiciliul inculpatului și i-a cerut concubinului său să meargă acasă. Aceștia au mai stat la petrecere un timp, după care au plecat spre domiciliul lor.

Pe drum, martora și victima, s-au întâlnit cu frații acestuia din urmă, și, care se îndreptau spre locuința lui. În fața locuinței acesteia a izbucnit un conflict spontan, fără un motiv determinat, între familiile și.

La un moment dat, inculpatul a ieșit din casă și a văzut că între inculpatul și frații și este o discuție divergentă.

Victima a căzut, după care inculpatul a dat cuțitul inculpatului, care a agresat pe partea vătămată, lovindu-l în zona lombară dreaptă.

Urmare a loviturii primite, partea vătămată a prezentat o plagă lombară nepenetrantă, leziune ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Martora în declarația dată în cursul urmăririi penale-fl.53-56 arătat că nu a văzut ca victima-, care-i era concubin, sau frații acestuia și săl-l fi lovit pe, dar că a văzut când inculpatul l-a lovit pe concubinul său cu un cuțit, lovitură în urma căreia a decedat.

Martora a mai arătat că incidentul s-a petrecut în stradă și nu în curtea sau casa părinților inculpatului.

Martora la urmărirea penală a arătat că între frații și a avut loc o altercație, împrejurări în care a intervenit concubinul său, dar a fost lovit cu o de.

Partea vătămată în declarația dată în cursul urmăririi penale-fl.47-50 declarat că a petrecut revelionul la vărul său, iar în timp ce, în jurul orelor 4-5, se îndrepta spre domiciliu, s-a întâlnit pe stradă cu, care plângea și spunea că a fost tăiat cu cuțitul de. La scurt timp a venit din spate, care l-a lovit și pe el cu cuțitul.

Martorul, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale-fl.51-52, cât și la instanța de fond-fl.71, a arătat că a petrecut revelionul la locuința sa și în jurul orelor 4,00 se afla în casă, iar la un moment dat a venit nepoata sa, care i-a spus că tală ei, respectiv fratele său, este sub influența băuturilor alcoolice și are nevoie de ajutor pentru a fi transportat acasă. În aceste condiții a mers pentru a-și ajuta fratele și l-a găsit pe acesta în stradă, fiind sub influența băuturilor alcoolice, iar lângă el se afla concubina sa. A încercat să-l ridice, iar în acel moment a apărut inculpatul, care crezând că se ceartă cu fratele său, ia dat două palme, apoi cu un cuțit l-a înjunghiat pe, lovitură din care victima a căzut, iar inculpatul a fugit în locuința sa.

Martorul, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale-fl.57-59, cât și la instanța de fond-fl.72, a declarat că a petrecut revelionul la locuința sa împreună cu, și

În dimineața zilei de 01.01.2009, au plecat de la locuința sa și împreună cu A, la el rămânând, care a plecat în jurul orelor 4-5, la plecare însoțindu-l până la poartă.

În momentul în care au ajuns în stradă au auzit-o pe țipând și spunând că inculpatul l-a tăiat cu cuțitul pe concubinul său. a intenționat să se ducă spre fratele său, însă până să ajungă la el, din spate a venit, care l-a tăiat cu cuțitul, lovitură din care a căzut în genunchi. El s-a dus spre locul unde era căzut și a început să ține, împrejurări în care au venit și, care l-au luat pe și l-au dus în casa sa.

Și acest martor a declarat că se afla căzut în stradă, iar nu în curtea locuinței părinților inculpatului.

În cursul urmăririi penale, în declarația dată la data de 01.01.2009-fl.76-78, inculpatul a declarat că după ce victima a plecat cu concubina sa, după un timp a venit concubina inculpatului, și i-a spus acestuia victima este bătută de frații săi și, condiții în care fratele său a mers să-i despartă. După scurt timp a ieșit și el din casă și la un moment dat a auzit că țipa că fratele său a fost lovit cu parul în cap, condiții în care a mers în casă și a luat un briceag, iar în momentul în care a ajuns în aproprierea victimei aceasta a vrut să-l lovească, dar el s-a ferit și a lovit-o el o singură dată cu briceagul în zona coastelor. După aceea un fratele de-al victimei a vrut să-l lovească, dar nu a reușit și l-a lovit și pe acesta cu briceagul, tot o singură dată, în zona abdomenului.

Pentru a scăpa de răspundere penală, la data de 22.01.2009, inculpatul, în timp ce se afla în stare de arest, a trimis o scrisoare numitului -fl.65-66 dosar urmărire penală și i-a cerut acestuia să declare la organele de urmărire penală că el a tăiat-o cu briceagul atât pe victima, cât și le partea vătămată, deoarece el este recidivist și va fi condamnat la o pedeapsă foarte mare, pe când, care este infractor primar, va primi o pedeapsă de maxim 7 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul i-a sugerat numitului un scenariu pe care să-l susțină în momentul în care va fi audiat de organele de urmărire penală.

În aceste condiții, în momentul în care i s-a prezentat materialul de urmărire penală, inculpatul a revenit asupra declarației din data de 10.01.2009, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și declarat că ambele infracțiuni au fost săvârșite de fratele său -fl.79-80.

În declarația dată la instanța de fond-fl.34 inculpatul a susținut că, deoarece și fratele său l-au lovit pe fratele său cu un par în cap, iar în momentul în care a ieșit el, a vrut să-l lovească cu parul în cap, dar s-a ferit și a fost lovit peste umăr, apoi a vrut să o lovească și pe concubina sa, care era însărcinată, el a lovit-o pe victimă, precum și pe partea vătămată cu cuțitul.

În cererea de declarare a apelului, inculpatul a susținut că deoarece victima, care era sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în curtea sa, i-a lovit soția, care era însărcinată, el intervenind pentru a-și apăra soția și a lovit-o cu cuțitul.

Din declarațiile date de inculpat rezultă că acesta, după ce acesta în prima declarație dată a recunoscut săvârșirea infracțiunii, din declarația dată nerezultând nici un moment să victima sau frații acestuia l-ar fi lovit pe el, pe fratele său, sau pe concubina sa, ulterior, realizând gravitatea infracțiunii săvârșite, în prima fază a încercat să scape de răspundere penală, solicitându-i, prin acea scrisoare, fratelui său să declare că fapta a fost săvârșită de el, pentru ca apoi, dându-și seama că acest scenariu nu a realizat, a încercat să fie diminuată răspunderea penală, acreditând ideea că ar fi fost provocat.

În acest sens, la instanța de fond a susținut că și fratele său l-au lovit pe fratele său cu un par în cap, iar în momentul în care a ieșit din casă el, a vrut să-l lovească și pe el cu parul în cap, dar s-a ferit și a fost lovit peste umăr, apoi a vrut să o lovească și pe concubina sa, care era însărcinată, condiții în care el a lovit-o pe victimă, precum și pe partea vătămată cu cuțitul.

Faptul că susținerile sale sunt nereale, rezultă și din inconsecvența sa.

În declarația de apel a susținut că a lovit-o pe victimă cu cuțitul deoarece acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în curtea sa, i-a lovit soția, care era însărcinată, lovitura cu cuțitul fiind aplicată pentru a-și apăra soția, pentru ca în memoriul depus cu ocazia dezbaterii în fond a apelurilor, apelantul-inculpat să susțină că victima a venit peste el în casa sa, l-a lovit pe fratele său, apoi pe soția sa și pe el și că în aceste condiții a lovit-o cu cuțitul.

Cu privire la locul săvârșirii infracțiunii, din probele administrate rezultă în mod cert că inculpatul a lovit victima în timp ce aceasta se afla în stradă, iar nu în curtea locuinței sau în locuința părinților inculpatului, cum acesta a încercat să acrediteze ideea, în același scop al diminuării răspunderii penale.

În mod corect prima instanță a înlăturat declarația martorei, concubina inculpatului, dată la instanța de fond-fl.73, a martorei -fl.69 și a martorei, deoarece susținerile acestora sunt nereale, necoroborându-se cu nici una dintre probele administrate în cauză.

Declarațiile acestora au fost datepro cauza,în scopul de a atenua răspunderea penală a inculpatului.

Trebuie observate evidentele contradicții dintre declarațiile date de cele două martore.

Astfel, în timp ce martora a arătat că în timp ce ea pleca cu concubinul său-victima din curtea locuinței părinților inculpatului, în stradă s-au întâlnit cu, care avea în mână o scândură și cu, care avea un par, care au intrat în curtea părinților inculpatului, iar ea și concubinul său a ajuns la 7- 8 metri a auzit țipete în curtea părinților inculpatului.

În aceste împrejurări, victima s-a îndreptat și ea spre locuința părinților inculpatului, dar în momentul în care a ajuns la poartă, din curte a ieșit inculpatul, care l-a înjunghiat pe concubinul său.

Martora, audiată doar de instanța de fond-fl.73, a susținut că în timp ce se afla în locuință a auzit-o pe țipând și strigându-l pe inculpat să iasă deoarece este mort. În momentul în care a ieșit împreună cu inculpatul l-au văzut pe căzut și plin de sânge, iar, și au tăbărât peste ei, lovindu-i cu parii.

Martora a mai susținut că inculpatul nu avea nimic în mâini, că nu a lovit pe nimeni și nu-și explică din ce cauză a murit.

Dacă în cursul urmăririi penale martora a arătat că între frații și a avut loc o altercație, împrejurări în care a intervenit concubinul său, dar a fost lovit cu o de, în instanță a declarat că după ce a plecat împreună cu concubina sa, în curte au intrat și, care aveau în mână câte o, iar l-a lovit pe cu bâta în cap. Ulterior a apărut și, care l-a lovit pe tot cu o, iar a lovit-o pe, concubina inculpatului.

Din probele administrate se constată că nici inculpații și și nici nu posedă acte medicale din care să rezulte că ar fi suferit leziuni în urma incidentului în care au fost implicați.

Apoi, susținerile în sensul că victima însoțită de frații săi și ar fi venit cu pari și i-ar fi lovit pe inculpați și pe, sunt lipsite de logică, deoarece din toate probele rezultă că între cele două familii nu au fost incidente anterior.

Apelantul-inculpat a mai susținut că a fost provocat.

Examinând actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea în stare de provocare.

Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art.73 lit.b Cod penal, îndeplinireacumulativăa următoarelor condiții:

infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică;

starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat;

provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;

riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Ori, din probele administrate nu rezultă a fi îndeplinite aceste condiții expres prevăzute de lege.

Din examinarea probelor administrate rezultă că victima nu a lovit nici pe inculpat și nici pe fratele său sau concubina sa, ci dimpotrivă inculpatul a înjunghiat victima fără nici o justificare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale, așa cum se arăta, Curtea constată că instanța de fond a reținut greșit în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, a coborât pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Potrivit art.74 alin.1 Cod penal:"Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:

a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii;

b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;

c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

În conformitate cu dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal, "Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ."

Deci, potrivit acestui text, instanța poate reține ca circumstanțe atenuante judiciare și alte împrejurări decât cele expres prevăzute la alin.1, dar, în conformitate cu prevederile art.79 Cod penal,"Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau agravantă trebuie arătate în hotărâre."

Pentru a reține dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal, instanța trebuie să aibă în vedere alte împrejurări decât cele prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal.

Ori, în motivarea hotărârii apelate, instanța de fond a arată că a făcut aplicarea art.74 alin.2 Cod penal,"având în vedere recunoașterea faptei, vârsta tânără a acestuia".

Cu privire la recunoașterea infracțiunii, această circumstanță atenuantă se regăsește în art.74 alin.1 lit.c Cod penal, iar nu în art.74 alin.2 Cod penal.

Apoi, așa cum se arăta și mai sus, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, ci a încercat pe parcursul procesului penal să scape de răspundere penală, solicitându-i inculpatului, fratele său să meargă la organele de urmărire penală și să declare el le-a înjunghiat pe cele două victime, iar, apoi, văzând că această acțiune a fost dejucată de organele de urmărire penală, a încercat să-și diminueze răspunderea penală, acreditând ideea că ar fi fost provocat de victimă și de frații său, care au intrat în curtea părinților săi, l-au lovit pe fratele său, pe el și pe concubina sa.

În ceea ce privește vârsta tânără a inculpatului, acesta nu poate constitui o împrejurare care să constituie o circumstanță atenuantă potrivit art.74 alin.2 Cod penal.

Cu privire la persoana inculpatului, se impune a arăta că acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale și că a beneficiat de clemență, fie de suspendarea condiționată a executării pedepsei, fie de liberare condiționată.

Astfel, prin sentința penală nr.352 din data de 08.05.2000, pronunțată de Judecătoria Romana fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 6 (șase) luni, pentru săvârșirea în timpul minorității a infracțiunilor continuate de furt calificat și violare de domiciliu.

Prin sentința penală nr.326 din data de 01.06.2001, pronunțată de Judecătoria Romana fost condamnat la pedeapsa 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie.

În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 11.01.2001 și fost liberat condiționat la data de 30.01.2006, rămânându-i de executat un rest de pedeapsă de 945 zile închisoare.

Prin sentința penală nr.81 din data de 13.02.2004, pronunțată tot de Judecătoria Roman, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.326/2001 și 81/2004 au fost contopite prin sentința penală nr.2630 din data de 28.09.2004 a Judecătoriei Bacău, dispunându-se executarea pedepsei de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Ori, aceste aspecte nu justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, dimpotrivă dovedește perseverență infracțională și sfidarea ordinii de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, cu privire la greșita reține a dispozițiilor art.74 alin.2 și art.76 alin.2 Cod penal și, pe cale de consecință, la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului.

- fi desființată sentința penală apelată cu privire la aceste aspecte, se va reține cauza spre rejudecare, vor fi înlăturate dispozițiilor art.74 alin.2 și art.76 alin.2 Cod penal și se va majora cuantumul pedepsei principale, la minimul special prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În aceste condiții, critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, privind neaplicarea și a dispozițiilor art.80 Cod penal, nu se mai justifică.

De altfel, chiar în condițiile în care s-ar fi menținut circumstanțele atenuante, reținerea acestui text nu era obligatorie, deoarece, reținerea se impunea doar atunci când instanța, deși reținea circumstanțe atenuante în concurs cu starea de recidivă, nu cobora pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Cu privire la starea de arest, Curtea constată că arestarea preventivă a apelantului-inculpat s-a dispus de Tribunalul Neamț prin încheierea nr.1/U din data de 02.01.2009, instanța reținând ca temei în drept dispozițiile art.149/1 alin.10 și 11, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală modificat, respectiv, potrivit acestui din urmă text, "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Din probele enunțate mai sus rezultă că apelantul-inculpat se află în situația prevăzută de art.148 alin1 lit.f Cod procedură penală modificat, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat de prima instanță este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea ei în libertate, în actuala etapă a procesului penal, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul judecății menținerea arestării preventivă a acestuia.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de omor calificat, de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, prin această infracțiune aducându-se atingere valorii supreme-viața.

În raport de aspectele mai sus arătate, instanța constată că temeiurile pentru care s-a luat măsura arestului preventiv nu au încetat.

În consecință, în baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a apelantului-inculpat, iar în baza art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată perioada executată de la data pronunțării sentinței apelate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pe cale de consecință, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței penale nr.180/P din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art.74 alin.2 Cod penal și art.76 alin.2 Cod penal, și la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului.

Desființează sentința penală apelată numai cu privire la aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Înlătură dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal și art.76 alin.2 Cod penal.

Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 11 (unusprezece) ani închisoare, la 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului, așa cum a fost majorată prin prezenta decizie, perioada executată din momentul pronunțării sentinței penale apelate, respectiv de la data de 21.10.2009, la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apelul Parchetului, rămân în sarcina statului.

II. În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva aceleași sentințe penale.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă de 200 lei, avocat.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 450 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-inculpat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2009, în prezența apelantului-inculpat.

PREȘEDINTE,

Pt. judecător plecat în -

Semnează președinte instanță-

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

Red.sen.

Red.dec.

20.12/20.12.2009

3 ex.

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Monica Vadana

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Bacau