Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 148
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului penal, avand ca obiect "omorul calificat (art.175 Cod penal) - Tentativa", declarat deinculpatul, fiul lui și -, nascut la 14.02.1989 in mun. I, domiciliat in com., jud. I, impotriva sentinței penale nr.294 din data de 16.04.2009 pronuntata de Tribunalul Iași in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul apelant asistat de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar. Lipsă fiind partile civile intimate si partea vatamata intimata.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Instanta invedereaza ca, apelul inculpatului vizează două aspecte, cuantumul pedepsei, modalitatea de executare și cuantumul cheltuielilor judiciare. La termenul anterior s-a prorogat discutarea probei privind efectuarea unei expertize. Reitereaza utilitatea probei si acorda cuvantul partilor.
Avocat avand cuvantul, sustine că, și la instanta de fond a avut o astfel de solicitare, la fila 67 incheierii de sedinta de la termenul din 27.11.2008, in incheiere s-a prorogat, dar nu s-a mai reluat discutarea probei.
Considera că este utilă, pentru că obiectul tăietor este un briceag cu lamă mică, și crede că adâncimea acelor leziuni nu au fost de natură să-i pună viața in pericol părții vatamate. Dorește să-și spună părerea o comisie de medici legisti intr-o expertiză tehnică medicală, care să clarifice această situație.
Nu mai are alte cereri si probe de formulat. Inculpatul sustine că poate să suporte cheltuielile unei expertize.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, nu se opune din principiu probei apărării, dar ca să se realizeze o nouă expertiză medico-legală, aceasta se face cand există contradicții. Consideră că, concluziile expertizei sunt foarte clare.
Avocat sustine că, nu s-a descris in mod concret, nu explică dacă leziunile sunt de suprafață sau de adâncime.
Reprezentantul Ministerului Public sustine că, adâncimea nu e un criteriu de neapărat de periculozitate, leziunile sunt multiple. E vorba dacă i-a pus sau nu viața in pericol.
Instanta respinge cererea formulata de inculpat, prin aparator, privind efectuarea unei expertize medico-legale cu obiectivul precizat față de raportul de constatare medico-legal aflat la filele 20 si respectiv 88 din dosarul de fond, a cărui concluzii instanța socotește că sunt lămuritoare privind aspectul vizat. Proba nefiind utilă și pertinentă cauzei instanța apreciază că nu se impune o nouă expertiză.
După ce a fost identificat pe baza datelor de stare civila consemnate in actele dosarului, presedintele completului de judecata îi aduce la cunostință inculpatului ca are dreptul de a da declaratii in cauza, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atenția ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.
Interpelat fiind, inculpatul sustine ca, doreste sa dea declaratie in cauza, dupa care, instanta procedeaza la luarea unei declaratii scrise inculpatului, cele declarate fiind consemnate intr-un proces verbal care, dupa ce a fost semnat de catre inculpat, grefierul de sedinta si presedintele completului de judecata, s-a atasat la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta declară cercetarea judecatorească terminată și acordă cuvantul pe fond in apelul inculpatului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, apelul declarat de inculpat vizeaza cuantumul pedepsei, modalitatea de executare, dar si cheltuielile judiciare la care a fost obligat catre Ministerul Justitiei.
Din punctul său de vedere, consideră că, suma de 6000 lei este o sumă foarte mare și nu a fost in nici un fel justificată, adica in ce constă această sumă in mod direct.
Cu privire la cuantumul pedepsei, inculpatul, pe tot parcursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, a avut o pozitie sinceră, regretă cele intamplate, este la primul contact cu legea penala, si crede că poate beneficia de circumstante atenuante prev. de art.74 raportat la art.76 lit.b Cod penal, și dând o corectă eficiență acestor circumstanțe să i se stabilească o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere. că poate fi atins scopul pedepsei in acest mod, toate temeiurile ulterioare savarsirii infractiunii sunt de natură ca acest scop să fie atins.
In dezvoltarea motivelor de apel, a arătat pozitia clară a inculpatului, acesta a incercat să inlăture consecințele produse prin infractiunea savarsită, a despagubit pe partea vatamata, acesta nu a mai formulat nici un fel de pretenții, i-a dat acestuia sume de bani care au fost de natura sa-i acopere toate cheltuielile.
Solicita admiterea apelului, a se dispune redozarea pedepsei și a se stabili modalitatea de executare a pedepsei - cu suspendare sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicită a se mentine solutia instantei de fond prin respingerea apelului potrivit art.379 pct.1 Cod procedura penala. Apreciaza ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica atat sub aspectul incadrarii si individualizarii.
Avand ultimul cuvant inculpatul apelant sustine că, regretă foarte mult cele intamplate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 294/26.04.2009 a Tribunalului Iașis -au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 10.06.1976, domiciliat în com., jud. I pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire și ale violențe", prevăzut de art. 180 alin. 1 Cod penal, la plângerea părții vătămate G, prin împăcarea părților.
Condamnă inculpatul, fiul lui și -, la data de 14.02.1989 în I, -, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,b,c Cod penal și art. 76 alin. 2 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Constată că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Obligă inculpatul să achite suma de 1679,96 lei către Spitalul Clinic de Urgențe I, reprezentând cheltuieli de spitalizare și suma de 249 lei către Serviciul de Ambulanță I, reprezentând cheltuieli de transport.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 22.08.2008 până la 28.11.2008.
Menține măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă împotriva inculpatului prin încheierea de ședință din 27.11.2008.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 6000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 pct. 2 lit. b Cod procedură penală obligă inculpatul și partea vătămată să achite fiecare câte 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care va fi inclus onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă tribunalul Iași nr. 1953/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire și alte violențe" prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În fapt, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele:
În după-amiaza zilei de 10.08.2008, cei doi inculpați și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice la barul din comuna, aparținând " "
În bar inculpații au avut o discuție în contradictor cu partea vătămată, însă martorul - le-a cerut să iasă din bar. Din incinta barului au ieșit inculpatul cu partea vătămată și, imediat după ei și inculpatul.
Pe terasa barului, inculpatul și partea vătămată au început să se agreseze reciproc, iar inculpatul a scos un cuțit și i-a aplicat cinci lovituri părții vătămate, în zona a spatelui. Imediat după aceea, inculpatul, fără realiza că partea vătămată fusese lovită cu cuțitul i-a aplicat și acesta mai multe lovituri. În urma loviturilor suferite, partea vătămată a căzut la pământ, fiind anunțată salvarea de martorii prezenți la fața locului.
În cauză au fost interogați inculpații și s-a luat o declarație părții vătămate. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, însă inculpatul a arătat că a fost provocat de partea vătămată, aceasta fiind cea care a inițiat discuția contradictorie din interiorul barului.
În cauză au fost audiați și martorii, - și G, aceștia însă au perceput momente diferite ale conflictului dintre cei doi. Astfel, martorii și au perceput momentul declanșării conflictului între inculpatul marin și partea vătămată Și martorii și, care se aflau în bar au observat că între partea vătămată și inculpatul marin s-a iscat o ceartă în bar.
După ce au ieșit din bar, la îndemnul lui, conflictul dintre cei trei s-a acutizat, iar inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu un cuțit în spate, în zona toracelui. Cuțitul a fost observat de martorii care l-au văzut pe partea vătămată plină de sânge.
Inculpatul l-a lovit pe partea vătămată fără a observa loviturile celuilalt inculpat, probabil concomitent sau imediat după ce fusese lovit de.
Față de probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, instanța va reține ca temeinic dovedită situația de fapt reținută prin rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului de a aplica părții vătămate G, mai multe lovituri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "loviri sau alte violențe" prev. de art. 181 Cod penal. În privința acestui inculpat, la termenul din 27.11.2008, partea vătămată și inculpatul au declarat că doresc să se împace, luându-li-se declarație în acest sens.
Având în vedere manifestarea de voință a celor doi, precum și dispozițiile art. 180 alin. 4 Cod penal instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, la plângerea părții vătămate G, pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește fapta inculpatului, constând în aceea că a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit părții vătămate, punându-i viața în pericol întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă de omor calificat" prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. "i" Cod penal.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat reținerea disp. art. 73 lit. "b" Cod penal, respectiv a provocării, raportat la probatoriul administrat în cauză.
Din materialul probator administrat în cauză, din declarațiile martorilor audiați nu rezultă că partea vătămată ar fi acționat astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 73 lit. "b" Cod penal. Un singur martor, Gaa rătat că a observat când partea vătămată l-a lovit pe inculpatul cu pumnii în piept. Declarația acestui martor nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, nici cu declarațiile inculpaților. Inculpatul a relatat că între inculpatul și partea vătămată a avut loc o discuție în contradictoriu, iar inculpatul a arătat că, de fapt, partea vătămată i-a tras doar un pumn în piept.
Ceilalți martori audiați și inculpatul au relatat despre acest incident dintre partea vătămată și inculpatul.
Pentru reținerea dispozițiilor art. 73 lit. "b" Cod penal legea cere ca inculpatului să-i fi fost provocată, de o acțiune a părții vătămate, o stare de puternică tulburare, stare care îl determină să acționeze. Starea de tulburare a inculpatului trebuia evaluată în funcție atât de manifestarea obiectivă exterioară a victimei, cât și de semnificația subiectivă a actului.
Raportat tuturor acestor considerentele, instanța consideră că, în speță nu pot fi reținute dispozițiile art. 73 lit. "b" Cod penal.
Săvârșirea faptei de către inculpatul a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesele verbale de consemnare a plângerii de cercetare la fața locului, concluziile comisiei medico-legale privind leziunile produse părții vătămate, actele medicale, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere toate circumstanțele atât cele reale, ale comiterii faptei cât și cele personale ale inculpatului: faptul că acesta este infractor primar, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul prev. de lege, conform art. 74 lit. "a, b, c" și 76 Cod penal.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală hotărârea a fost apelată de inculpatul, care a invocat incidența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal ce impun în accepția sa, reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 ind. 1 Cod procedură penală vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Totodată inculpatul solicită reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare motivând că nu are posibilități materiale pentru a plăti această sumă pe care o consideră prea mare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu în limite procedurale, instanța reține următoarele:
În speță, instanța de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art. 63 Cod procedură penală.
Coroborând procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, raportul de constatare medico-legală întocmit de I, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și cele ale inculpatului atât din faza urmăririi penale cât și din instanță, rezultă cu certitudine că inculpatul a lovit cu cuțitul partea vătămată, producându-i leziuni grave ce i-au pus în primejdie viața.
În apel, audiat cu respectarea dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală, inculpatul a invocat din nou aceleași apărări susținând că, "partea vătămată s-a luat de el, l-a lovit în piept cu mâna și atunci a căzut". De frică "când s-a ridicat, a lovit-o cu briceagul o dată sau de două ori".
Aceste apărări invocate și la instanța de fond, au fost atent verificate și înlăturate în mod justificat întrucât nu sunt susținute de probele dosarului. Martorii audiați atât la urmărirea penală cât și în instanță au relatat despre conflictul dintre inculpatul, și partea vătămată În bar, aceștia s-au certat, iar la solicitarea patronului - martorul - - au părăsit localul. Primul a ieșit, fiind urmat de G și de inculpat. partea vătămată l-a prins de tricou pe, crezând că acesta vrea să-l lovească. Atunci inculpatul a lovit cu cuțitul partea vătămată de mai multe ori, după care, l-a lovit cu pumnul și piciorul. Cei doi au fugit, întrucât patronul barului venea spre ei cu o în mână. Pe drum, inculpatul i-a spus martorului că a lovit partea vătămată cu cuțitul, dar nu știa dacă "l-a tăiat sau nu".
Partea vătămată a căzut și în ajutorul ei au intervenit patronul barului, care a sesizat conflictul și a încercat să-l aplaneze, precum și martorul.
dintre cei trei a fost spontană ca și acțiunea inculpatului, care a fost direct percepută de martorul.
Declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu cele ale martorului -. Ascultat și în instanță, acest martor a declarat că observase înmâna inculpatului un cuțit care "semăna cu un briceag", dar nu a văzut momentul când acesta a lovit partea vătămată. Din probele dosarului rezultă că, în conflict, în încăierarea respectivă, au fost implicați doar cele 3 persoane: inculpatul, martorul și partea vătămată G, iar singurul care avea cuțit era inculpatul.
De altfel, inculpatul a recunoscut constant faptul că a lovit cu cuțitul partea vătămată, dar invocă faptul că aceasta s-a luat de el, l-a lovit în piept cu mâna, împrejurare în care a ripostat aplicând loviturile cu cuțitul.
Chiar și în această situație, dispozițiile art. 73 Cod penal nu pot fi reținute, întrucât o astfel de acțiunea victimei, nu ar fi în măsură să provoace o stare de tulburare care să justifice o ripostă inculpatului, care a lovit de mai multe ori cu cuțitul victima, în zone anatomice ce vizau organe vitale.
Raportul de constatare medico-legală la care face referire inculpatul încercând să valorifice concluziile în favoarea sa, stabilește că victima prezenta la internare mai multe plăgi prin înjunghiere cu interesarea plămânului, diagnosticul fiind: ". Plagă înjunghiată linia medio-axilară stg. "hemotorax", fiind necesară pleurotomia, în urgență, în unitatea (fila 88 dosar ).
Leziunile produse prin lovire cu un corp înțepător tăios (lamă de cuțit) au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei. Față de această probă, încadrarea juridică a faptei, nu comportă discuții, fiind indubitabil aceea reținută de instanța de fond și anume de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit."i" Cod penal.
La stabilirea tratamentului sancționator, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal și a ținut cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o atenuează, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prev. de art. 74 lit."a,b,c" Cod penal.
Nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, întrucât ar lipsi total de eficiență în realizarea scopului educativ și de exemplaritate al pedepsei, precum și în posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.
În ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare, instanța de apel constată că nu există dovezi ce să justifice cuantumul ridicat al sumei la care a fost obligat inculpatul.
În raport de actele dosarului, instanța apreciază că se impune reducerea acestor cheltuieli la 1.000 lei și doar pentru acest considerent, în temeiul art. 379 pct. 2 lit."d" Cod procedură penală va fi admis apelul inculpatului.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 294 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul de către instanța de fond, de la 6000 lei la 1000 lei.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân in sarcina statului, potrivit disp. art. 192 alin. 2 Cod procedura penala.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
05.01.2010
2 ex.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu
