Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 1074/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.151
Ședința publică de la 16 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR:
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.177 F din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 9 IUNIE 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 IUNIE 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința penală nr. 177/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în baza art. 20 penal rap la art. 174 alin 1, 175 lit.i și 176 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 257 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2819 din 16.11.2006 a Judecătoriei Giurgiu, județul G definitivă prin neapelare.
A fost contopit restul de pedeapsă de 257 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2819 din 16.11.2006 a Judecătoriei Giurgiu, județul G definitivă prin neapelare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință urmând ca acesta să execute o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a Il-a, b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei . drepturile prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 350 alin 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 18.09.2007 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346.pr.pen. art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență B suma de 9283,74 lei cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată și suma de 4840,73 lei cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.
În baza alt. 191 alin 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare din care 150 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr.338/P/2007 din 12.12.2007, înregistrat la acest tribunal sub nr.- din 12.12.2007, inculpatul, zis "", fiul lui și, născut la 16.07.1986 în B, sector 5, domiciliat în orașul, sat Novaci, jud. G, CNP -, studii 8 clase, muncitor sezonier, necăsătorit, recidivist, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 rap. Ia art.174 alin.1, 175 lit.i, 176 lit.b pen. cu aplicarea art.37.a pen.
Din cuprinsul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale s-a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 16.09.2007, în jurul orei 18,00, după ce a cumpărat de la martorul un briceag cu buton cu deschidere laterală și cu lungimea lamei de 10- 15 cm, inculpatul, în jurul orei 20,30, pe o uliță a satului Novaci aparținător de orașul, jud. G, a înjunghiat cu briceagul cumpărat mai întâi pe partea vătămată după care a alergat după partea vătămată pe care l-a înjunghiat de două ori în spate și o dată în piept, iar când a încercat să înjunghie și pe partea vătămată -, acesta a parat lovitura și a fost tăiat la mâna.
Prin sentința penala nr. 244 din 12.05.2008 Tribunalul Giurgiu, în baza art.20 raportat la art.174 alin.1, 175 lit.i și 176 lit.b pen. cu aplicarea art.37Iit.a pen. a condamnat pe inculpatul, la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.
În baza art.39 alin.2 pen. rap. Ia art.34.b pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu restul neexecutat de 257 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.224/31.03.2006 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64.a și b pen.
în baza art.350 proc.pen. a menținut starea de arest a inculpatului și conform ati.88 pen. o computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 18.09.2007 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate, - și nu s-au constituit părți civile.
în baza dispozițiilor Legii nr.95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență B și În consecință:
A obligat pe inculpat sa plateasca unității spitalicești 9283,74 lei cheituieli de spitalizare aparții vâtâmate și 4840,73 lei cheituieli de spitalizare a parții vătărnate.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a obligat pe inculpat să plătească statului 700 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu.
Prin decizia penală nr. 203 din 11.08.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis apelurile declarate de Parchetul de pe Tribunalul Giurgiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 244 din 12.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - secția penală.
A desființat sentința apelată și, rejudecând a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță.
A menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a reține astfel, Curtea de APEL BUCUREȘTIa avut în vedere că în cauză au fost încălcate prevederile art. 48 alin 1 lit.a teza a IV-a, Cod procedură penală, potrivit cărora judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă nu mai poate participa la soluționarea cauzei în fond.
Dispozițiile legale privind incompatibilitatea aparțin categoriei juridice a compunerii instanței nerespectarea acestora se sancționează cu nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin 2 Cod procedură penală.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Giurgiu sub nr- la data de 01.09.2008.
În faza cercetării judecătorești au fost audiate părțile vătămate, inculpatul și martorii, el, și.
Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești și aflată la fila 127 din dosar, partea vătămată a arătat că în seara zilei de 16.-09.2007, fratele său, i-a spus că inculpatul se luase de el, motiv pentru care și-a sfătuit fratele să plece acasă, însă, în timp ce acesta se deplasa spre locuință a fost acostat de inculpat, cei doi luându-se la bătaie, fapt ce l-a determinat să intervină reușind să-i despartă, după care fratele său, a luat-o la fugă, el rămânând în apropierea inculpatului cu care s-a luat la bătaie.
În continuarea declarației, partea vătămată a mai arătat că în timp ce se bătea cu inculpatul acesta a scos un cuțit cu care l-a tăiat în zona inimii și în spate și fratele său fiind tăiat cu cuțitul de inculpat înainte ca el să ajungă lângă cei doi și să-i despartă, inculpatul lovind în aceeași împrejurare și partea vătămată ce era împreună cu fratele său, după care l-a tăiat și pe acesta, până să ajungă la locul unde se aflau cei trei, respectiv inculpatul, și a observat că aceștia se loveau reciproc.
Partea vătămată a învederat prin declarație că nu se constituie parte civilă în cauză.
Partea vătămată prin declarația dată la fila 128 din dosar, a arătat că în seara zilei de 16.09.2007 în timp ce era împreună cu partea vătămată, inculpatul s-a luat de acesta din urmă, vrând să-I lovească, însă nu a reușit deoarece s-a ferit, după care au plecat la o altă cârciumă unde i-a relatat fratelui său cele întâmplate, acesta sfătuindu-l să plece acasă, însă în timp ce se deplasa spre locuința sa a fost acostat de inculpat, care s-a luat de el, respectiv l-a lovit cu pumnul în față, după care l-a tăiat cu cuțitul la mâna, lovitura de cuțit fiindu-i aplicată de inculpat după ce și el îl lovise pe acesta cu pumnul.
Prin declarație partea vătămată a mai arătat că după ce a fost tăiat cu cuțitul, a intervenit fratele său, partea vătămată care i-a despărțit, el plecând apoi spre casă, însă nu înainte de a observa că fratele său se bătea cu inculpatul.
Și partea vătămată a învederat că nu se constituie parte civilă in cauză.
Partea vătămată prin declarația de la fila 129 din dosar, a arătat că în seara zilei de 16.09.2007 în timp ce se afla la un bar, s-a luat la ceartă cu inculpatul căruia îi reproșase că l-a denunțat organelor de poliție în legătura cu un furt dintr-un atelier, fiind despărțiți de inculpatul care i-a relatat ulterior fratelui său cele întâmplate și care i-a sfătuit să plece spre casă, ceea ce au și făcut, însă pe drum s-a întâlnit cu inculpatul care s-a luat de căruia i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în timpul altercației de ei apropiindu-se și partea vătămată, care i-a sfătuit să stea cuminți, sfat pe care nu l-au ascultat, lovindu-se cu inculpatul care în timpul altercației l-a lovit cu cuțitul în zona abdomenului În partea.
În continuarea declarației, partea vătămată a mai arătat că inculpatul după ce l-a lovit pe el, s-a luat la bătaie cu partea vătămată, dar că nu a văzut când acesta și, au fost tăiați de inculpat, incidentul fiind declanșat de inculpat.
Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, inculpatul, a arătat că pe data de 16.09.2007, se afla în barul din satul, în bar fiind și, însoțit de și întrucât avea dușmănie pe el, cu circa vreo săptămână în urmă denunțându-I pe acesta pentru comiterea unei fapte, faptă pentru care organele de poliție îl luaseră pe, acesta l- chemat afară din bar și l-a luat la întrebări, spunându-i că vrea să-I bage la pușcărie, după care l-a luat la pumni, fiind sub influența băuturilor alcoolice, ripostând și el, lovindu-I la rândul său cu pumnii pe.
În continuarea declarației, inculpatul a mai arătat că după circa o J de oră s-a reîntors la bar însoțit fiind de și și în timp ce erau în fața barului cei trei au sărit pe el.
A căzut la pământ, fiind lovit cu pumnii și picioarele și văzând că cei trei dau în el a scos briceagul pe care-l aveam asupra sa și a dat cu el. După ce a lovit cu cuțitul a luat-o la fugă întrucât a văzut că de locul faptei se apropiau alte două persoane care nu au intervenit, el lovind cu cuțitul atât pe cât și pe și.
Martorul prin declarația de la fila 94 din dosar, dată în faza cercetării judecătorești, a arătat că în cursul anului 2007 in timp ce se afla în curtea unui bar a observat când inculpatul se bătea cu și, cei trei lovindu-se cu pumnii, aceștia fiind despărțiți de un cetățean, după care au plecat, însă s-au reîntors la bar, inculpatul fiind însoțit de această dată și de fratele său, cei doi alergându-i pe frații, în preajma acestora fiind și.
Martorul a mai relatat prin declarația de mai sus că de această dată a observat că toți cei implicați în conflict se loveau reciproc, inculpatul având asupra sa un briceag, pe care însă nu a văzut să-I fi folosit deoarece în locul unde se afla el era întuneric, dar că atunci când au ajuns la lumină părțile vătămate, el a observat că și erau plini de sânge, unul pe spate iar celălalt sub brațul stâng.
Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești și aflată la fila 41 din dosar, martorul a arătat că pe data de 16.09.2007 a plecat împreună cu fratele său la cârciumă pentru a biliard și că atunci când a ieșit din cârciumă întrucât se auzea, el stand în spate unde se biliard, a văzut că se bătea cineva, motiv pentru care a fugit acasă de frică.
După ce a ajuns acasă, martorul a precizat că a sosit și inculpatul care i-a spus că s-a certat cu cineva, dar că nu este adevărat că l-a sfătuit să ia asupra sa faptele, cele consemnate în declarațiile aflate la filele 43-45 din dosarul de urmărire penală necorespunzând adevărului, declarații cu privire la care nu-și amintește dacă i-au fost citite și pentru cuprinsul cărora nu găsește nici o explicație.
Martorul a relatat la rândul său prin declarația aflată la fila 74 din dosar, că pe data de 16.09.2007 în timp ce ieșea de la tenis a observat că părțile vătămate săriseră pe inculpat, care văzând comportamentul celor trei părți vătămate a început și el să dea cu pumnii, după care inculpatul a fugit.
Martorul a mai precizat că el nu a văzut ca inculpatul să fj scos un cuțit și că în ceea ce privește conținutul declarațiilor de la filele 48-49 din dosarul de urmărire penală nu corespunde adevărului deoarece declarația dată nu i-a fost citită și că a semnat deoarece a fost forțat de polițiști.
Martorul prin declarația de la fila 95, arătat că înainte cu circa 10 zile să se comită fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, acesta a venit la el in magazin și i-a solicitat să-i permită să dea un telefon la poliție de pe telefonul fix al unității deoarece acesta susținea că știa cine furase niște scule, respectiv numitul și nu vroia să fie el acuzat întrucât tocmai ieșise din penitenciar.
Martorul prin declarația de la fila 96 din dosar, a arătat că el a fost chemat în calitate de martor asistent de organele de poliție cu ocazia audierii martorului el, ocazie cu care a văzut când reprezentanții poliției i-au citit acestui martor declarația deoarece martorul nu știe să scrie și să citească, acesta neavând obiecțiuni cu privire la cele consemnate În declarație.
Totodată martorul a mai invederat că nu cunoaște ceva în legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În cauză s-a întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu un referat de evaluare a inculpatului, referat aflat la filele 108 - 111 din dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că in seara zilei de 16.09.2007, in timp ce se indreptau spre casă, părțile vătămată, și, s-au întâlnit pe uliță cu inculpatul, care s-a luat de partea vătămată, lovindu-l pe acesta cu pumnul în față, cu această ocazie inculpatul lovind și partea vătămată mai întâi cu pumnul după care l-a înjunghiat cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, cele două părți vătămate ripostând la rândul lor în sensul că l-au lovit pe inculpatul.
În timpul incidentului dintre incuipat și părțile vătămate și, a intervenit și partea vătămată care s-a lovit reciproc cu inculpatul în timpul confiictului acesta lovind cu un cuțit mal întâi în zona inimii, apoi în spate.
În drept, fapta inculpatului intrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prev și ped de art. 20 Cod penal rap la art, 174 alin 1, 175. i, 176 lit b Cod penal cu aplicarea art, 37 Cod penal.
Pentru a reține aplicarea art, 37 lit. a Cod penal, tribunalul a avut în vedere că inculpatul prin sentința penală nr, 2819/16.11.2006 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 31.07.2007 conform sentinței penale nr. 1301/2007 a Judecătoriei Giurgiu, cu Un rest rămas neexecutat de 257 ziie, prezenta faptă dedusă judecății fiind comisă de inculpat la data de 16.09.2007, deci, după liberarea sa condiționată, fapt ce atrage apiicarea prevederiior art. 37 iita Cod penal.
Deși inculpatul a solicitat achitarea sa in baza art, 11 pct. 2 pr.pen. rap.la art. 10 lit. e pr.pen. în referire la art. 44 Cod penal, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 44 Cod penal, privitoare la legitima apărare.
Potrivit art. 44 alin 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Potrivit art. 44 alin 2 Cod penal, este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Or, în speță, din cuprinsul probelor administrate pe parcursul procesului penal, nu rezultă că acțiunea de ripostă a inculpatului a fost determinată de un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa din partea lui, și, părțile vătămate din cauză.
Astfel, părțile vătămate prin declarațiile date au relatat în mod constant că inculpatul a fost acela care a declanșat conflictul prin agresarea părții vătămate, pe care l-a lovit cu pumnul, tot el fiind acela care le-a ieșit în drum părților vătămate și, în timp ce aceștia se deplasau spre casă.
Declarațiile parților vătămate sunt susținute și de declarațiile martorului el date în cursul urmăririi penale, declarații prin care acesta a arătat că inculpatul a fost acela care a agresat primul partea vătămată, lovindu-I cu pumnul, după care părțile vătămate și inculpatul au început să se lovească reciproc.
Este adevărat că în faza cercetării judecătorești, martorul a relatat o cu totul altă situatie de fapt, revenind asupra declaratiilor date în cursul urmăririi penale, motivând că declarațiile date în faza urmăririi penale nu i-au fost citite iar asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a semna declarațiile, însă revenirile martorului asupra declarațiilor anterioare nu pot fi luate în considerare atâta vreme cât a relatat în faza cercetării judecătorești că a fost martor asistent la audiere martorului el, ocazie cu care a fost de față când organele de poliție i-au citit martorului declarațiile date, acesta neavând obiecțiuni cu privire la cele consemnate.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că în cauză nu poate fi reținută aplicarea prevederilor art. 44 Cod penal, apărarea inculpatului întemeiată pe aceste dispoziții fiind nefondată.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv pericolul social al faptei comise de inculpat, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește pericolul social al faptei comise de inculpat, tribunalul a reținut că acesta este extrem de ridicat, având în vedere valorile sociale ocrotite de lege în cazul infracțiunii săvârșite de inculpat și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane.
Nu numai că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dar acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, inculpatul agresând în aceeași împrejurare nu mai puțin de 3 persoane cărora le-a aplicat multiple lovituri de cuțit deși două dintre părțile vătămate au încercat să scape de furia inculpatului fugind, însă fără nici un rezultat deoarece acesta a alergat la rândul său după ei și i-a înțepat cu cuțitul, acțiunea violentă a inculpatului încetând doar după ce părțile vătămate au fost lovite.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul este recidivist, acesta comițând fapta pentru care a fost trimis în judecată în perioada liberării condiționate, la scurt timp după ce fusese pus în libertate ceea ce scoate în evidență periculozitatea deosebită a inculpatului care nu a înțeles clemența manifestată față de acesta de organele judiciare.
Având în vedere pericolul social sporit al faptei comisă de inculpat, periculozitatea acestuia, dar și faptul că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip social însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptei sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost cercetat, tribunalul apreciază că un cuantum ai pedepsei de 7 ani închisoare este in măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și îndreptarea sa pe viitor.
Împotriva sentinței penale au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
În motivarea apelului declarat de Ministerul Public se arată că instanța în mod greșit a dispus obligarea inculpatului la plata dobânzii aferentă cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu îngrijirile acordate părților vătămate, către unitatea spitalicească, câtă vreme aceasta nu a solicitat obligarea inculpatului și la plata dobânzii ci doar a indicat suma de bani cu care s-a constituit parte civilă în cauză, incident fiind principiul disponibilității, cu privire la cel de al doilea motiv, arată că acesta îl constituie neaplicarea disp. art.118 al.4 Cod penal vizând confiscarea obiectului folosit la săvârșirea faptei, iar in cazul in care nu a fost găsit se impune confiscarea echivalentului în bani a obiectului, respectiv a briceagului pe care inculpatul l-a folosit la săvârșirea faptei. Ministerul Public critică hotărârea și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.
În motivarea apelului său, apelantul inculpat solicită reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prev de art.73 lit.a Cod penal.
Examinând motivele de apel formulate de inculpat și de Ministerul Public, Curtea constată că acestea sunt fondate, numai sub aspectul greșitei obligări a inculpatului la plata dobânzii legale aferentă cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu îngrijirile acordate părților vătămate, către unitatea spitalicească.
Astfel, cum în mod corect s-a arătat în concluziile procurorului, câtă vreme partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B nu a solicitat obligarea inculpatului și la plata dobânzii, ci doar a indicat suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză, este incident principiul disponibilității, care operează asupra acțiunii civile chiar în cadrul unui proces penal.
În această situație, acțiunea civilă are ca obiect numai obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale indicate în cererea de constituire de parte civilă, instanța de judecată neputând obliga inculpatul la mai mult decât a cerut partea civilă.
Referitor la solicitarea parchetului de a se face aplicarea art. 118 al. 4 Cod penal vizând confiscarea obiectului folosit la săvârșirea faptei, iar in cazul in care nu a fost găsit se impune confiscarea echivalentului în bani a obiectului, respectiv a briceagului pe care inculpatul l-a folosit la săvârșirea faptei, Curtea constată că acest motiv de apel nu este întemeiat.
Astfel, inculpatul a utilizat la comiterea infracțiunii un briceag pe care organele de poliție nu l-au găsit.
Potrivit art. 439.C.P.P. măsura de siguranță a confiscării speciale luată prin ordonanță sau hotărâre se execută după cum urmează:
a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozițiilor legii;
b) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezența, după caz, a procurorului sau judecătorului, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu se poate dispune confiscarea obiectului corp delict, o asemenea dispoziție a instanței rămânând fără finalitate, neputând fi pusă în executare potrivit art. 439.C.P.P. și nici executată de organele de executare, din moment ce bunul respectiv nu există în materialitatea sa.
Pe de altă parte, Curtea nu poate dispune nici confiscarea echivalentului în bani a acestuia, întrucât o asemenea dispoziție generică nu poate fi pusă în executare, iar indicarea unei sume de bani ce ar face obiectul confiscării nu este posibilă, deoarece instanța nu dispune de nici un criteriu pentru a stabili o sumă de bani echivalentă valorii bunului. În lipsa unui criteriu obiectiv Curtea nu poate stabili arbitrar care ar fi prețul cuțitului în speță, pentru a putea dispune confiscarea, iar această împrejurare profită inculpatului.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că cel de-al doilea motiv de apel invocat de parchet nu este întemeiat.
Referitor la individualizarea pedepsei, Ministerul Publica solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului în raport de natura și gravitatea faptelor comise - tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, numărul părților vătămate dar si atitudinea nesinceră a inculpatului care a îngreunat urmărirea penală în aflarea adevărului, mai mult în numai două luni de la liberarea condiționată a săvârși prezenta faptă, dar și împrejurarea că a încercat să determine pe fratele său minor să arată că el a săvârșit faptele tocmai pentru a nu răspunde penal.
În motivarea apelului său, apelantul inculpat solicită, dimpotrivă, reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.a Cod penal, în sensul că inculpatul a acționat sub o puternică tulburare, depășind limita legitimei apărări întrucât părțile vătămate au fost cele care l-au agresat inițial, iar inculpatul a folosit briceagul cu scopul de a se apăra, briceag care se afla întâmplător asupra sa și nu fusese luat cu scopul de a vătăma părțile vătămate.
Curtea constată că atât apelul declarat de inculpat în sensul reducerii pedepsei cât și solicitarea Ministerului Public de a se dispune majorarea pedepsei sunt neîntemeiate.
Astfel, din analiza probatoriului administrat în cauză, declarațiile martorilor audiați, declarațiile părților vătămate și ale inculpatului, rezultă că in seara zilei de 16.09.2007, într-un bar, părțile vătămate și s-au întâlnit cu inculpatul. Partea vătămată a fost cel care a deschis discuția, reproșându-i inculpatului că se dusese la poliție unde a afirmat că partea vătămată a sustras bunuri dintr-un atelier.
În acest context, partea vătămată s-a luat la bătaie cu inculpatul (potrivit propriilor declarații), fiind despărțiți de partea vătămată.
Cele două părți vătămate s-au deplasat într-un alt bar, unde se afla partea vătămată, căreia i-au descris cele întâmplate.
Părțile vătămate și s-au deplasat spre casă, ocazie cu care s-au întâlnit din nou cu inculpatul, între partea vătămată și inculpat izbucnind o nouă ceartă; partea vătămată lovindu-l pe acesta cu pumnul în față; cu această ocazie inculpatul a lovit și partea vătămată mai întâi cu pumnul după care l-a înjunghiat cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, cele două părți vătămate ripostând la rândul lor în sensul că l-au lovit pe inculpatul.
În timpul incidentului dintre inculpat și părțile vătămate și a intervenit și partea vătămată care s-a lovit reciproc cu inculpatul în timpul conflictului acesta lovind cu un cuțit mai întâi în zona inimii, apoi în spate.
Curtea constată că între declarațiile date de partea vătămată și celelalte părți vătămate există anumite contradicții, care nu modifică radical situația de fapt dar care au relevanță asupra contribuției inculpatului la comiterea infracțiunii și implicit asupra individualizării pedepsei, aspect ce face obiectul analizei în calea de atac a apelului.
Astfel, partea vătămată arată, prin declarația dată la fila 128 din dosar, că în seara zilei de 16.09.2007 în timp ce era împreună cu partea vătămată, inculpatul s-a luat de acesta din urmă, vrând să-I lovească, însă nu a reușit deoarece s-a ferit.
Partea vătămată, prin declarația de la fila 129 din dosar, a arătat că în seara zilei de 16.09.2007 în timp ce se afla la un bar, s-a luat la ceartă cu inculpatul căruia îi reproșase că l-a denunțat organelor de poliție în legătura cu un furt dintr-un atelier, fiind despărțiți de inculpatul care i-a relatat ulterior fratelui său cele întâmplate și care i-a sfătuit să plece spre casă, ceea ce au și făcut, însă pe drum s-a întâlnit cu inculpatul care s-a luat de căruia i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în timpul altercației de ei apropiindu-se și partea vătămată, care i-a sfătuit să stea cuminți, sfat pe care nu l-au ascultat, lovindu-se cu inculpatul care în timpul altercației l-a lovit cu cuțitul în zona abdomenului în partea.
Afirmația părții vătămate în sensul că discuția în contradictoriu a fost inițiată de partea vătămată este dovedită și prin coroborare cu declarația părții vătămate și declarația dată de inculpat, care arată că l- chemat afară din bar și l-a luat la întrebări, spunându-i că vrea să-I bage la pușcărie, după care l-a luat la pumni, fiind sub influența băuturilor alcoolice, ripostând și el, lovindu-I la rândul său cu pumnii pe.
În continuarea declarației, inculpatul a mai arătat că după circa o J de oră s-a reîntors la bar însoțit fiind de și și în timp ce erau în fața barului cei trei au sărit pe el.
Această afirmație nu este dovedită cu nicio probă, martorul arătând că in timp ce se afla în curtea unui bar a observat când inculpatul se bătea cu și, cei trei lovindu-se cu pumnii, aceștia fiind despărțiți de un cetățean, după care au plecat, însă s-au reîntors la bar, inculpatul fiind însoțit de această dată și de fratele său, cei doi alergându-i pe frații, în preajma acestora fiind și, iar toți cei implicați în conflict se loveau reciproc.
Prezența martorului este confirmată și în primele declarații date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale.
De asemenea, în timpul incidentului dintre inculpat și părțile vătămate și a intervenit, din proprie inițiativă, și partea vătămată, care s-a lovit reciproc cu inculpatul, în timpul conflictului acesta lovind cu un cuțit mai întâi în zona inimii, apoi în spate.
În aceste condiții, nu se poate reține, așa cum solicită inculpatul, nici existența legitimei apărări, nici depășirea limitelor acesteia.
Inculpatul nu s-a aflat în situația legitimei apărări, în condițiile în care era însoțit de fratele său, cele trei părți vătămate nu aveau asupra lor cuțite sau obiecte contondente iar lovirea reciprocă inițială a avut loc prin folosirea pumnului.
inculpatului de a scoate briceagul și de a-l utiliza împotriva tuturor celor trei părți vătămate, pe care le-a lovit succesiv, a fost disproporționată și nu se circumscrie dispozițiilor legale privind depășirea limitei legitimei apărări, iar în cauză nu este dovedită prezenta unui atac iminent, imediat si injust care să se îndrepte din partea părților vătămate către inculpat.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de lege - gravitatea faptei în concret, de tentativă la omor deosebit de grav comisă împotriva a trei persoane, în loc public și prin utilizarea unui cuțit, și starea de recidivă a inculpatului, liberat condiționat din închisoare cu numai două luni înainte de comiterea faptei deduse judecății.
Curtea apreciază că pedeapsa închisorii a fost stabilită într-un cuantum corespunzător, deoarece pe lângă aspectele avute în vedere anterior, Curtea are în vedere și situația de fapt așa cum a fost reținută în calea de atac a apelului, în sensul că, deși nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține dispozițiile legale privind depășirea limitelor legitimei apărări, atitudinea părților vătămate și în mod special a părții vătămate de a intra în discuții în contradictoriu cu inculpatul, a contribuit la comiterea faptelor de inculpat.
În aceste condiții, deși o reducere a pedepsei sub minimul special prev. de lege apare ca nejustificată, instanța de fond a apreciat în mod corect că o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă pentru a-și atinge scopul, în raport de circumstanțele comiterii faptei dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale pentru alt tip de infracțiune.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite atât apelul declarat de Ministerul Public cât și apelul declarat de inculpat, numai sub aspectul motivului invocat de parchet în favoarea inculpatului, respectiv înlăturarea obligării inculpatului, în mod nelegal, la plata dobânzii legale aferente sumei pentru care s-a constituit parte civilă Spitalul Universitar de Urgență
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 383 al. 11.C.P.P. cu referire la art. 350.C.P.P. va menține arestarea preventivă a apelantului inculpat.
În temeiul art. 383 al.2 cu C.P.P. referire la art. 88.Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată apelantului inculpat perioada reținerii și arestării preventive de la 18.09.2007 la zi.
În temeiul art. 192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare în apel rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct.2 lit.a admite C.P.P. apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 177/31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința apelată și în fond rejudecând:
Înlătură dispoziția privitoare la obligarea inculpatului la plata dobânzii legale aferentă cheltuielilor de spitalizare acordate părții civile Spitalul Universitar de Urgență B pentru îngrijirile medicale de care au beneficiat părțile vătămate și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 383 al. 11.C.P.P. cu referire la art. 350.C.P.P. menține arestarea preventivă a apelantului inculpat.
În temeiul art. 383 al.2 cu C.P.P. referire la art. 88.Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată apelantului inculpat perioada reținerii și arestării preventive de la 18.09.2007 la zi.
În temeiul art. 192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare în apel rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat și intimatele părți civile.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.//Ex.2 /19.06.2009
Tribunalul Giurgiu Secția Penală
Jud.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Moroșanu Raluca
