Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.16/
Ședința publică din 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
Procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul d e Minori și Tineri, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap.la art.174,175 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 51 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză răspuns apelantul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 17.03.2009, eliberată de Baroul Brăila, lipsă fiind partea vătămată și reprezentantul legal, intimatul-parte civilă Spitalul Județean de Urgență B și Serviciul de Ambulanță Județean
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul depune la dosar acte în circumstanțiere.
Instanța, a adus la cunoștința inculpatului disp.art.70 al.2 Cod pr.penală, potrivit cărora are dreptul să dea declarații, dar și dreptul de a refuza să dea declarații, întrucât ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul apelant a arătat că nu mai dorește să dea altă declarație.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului apelant arată că acesta a declarat apel împotriva sentinței penale nr.51/13.03.2009 și o critică pentru că instanța a pronunțat o pedeapsă exagerat de mare cu privire la modalitatea de săvârșire a faptei și persoana inculpatului.
Instanța de fond a reținut că nu există nici o împrejurare care să conducă la aplicarea de circumstanțe atenuante. Având în vedere că la dosar a depus acte în circumstanțiere, respectiv două caracterizări din care rezultă indubitabil că inculpatul nu este o persoană violentă, apreciază că în favoarea lui se pot reține prevederile art.74 Cod penal, în ref.la art.76 lit.b Cod penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, deci coroborat cu actele în circumstanțiere, încă de la primele declarații date în fața organelor de urmărire penală. De asemenea, acesta este la prima confruntare cu legea penală.
Instanța de fond reține că inculpatul, prin intermediul fratelui său ar fi proferat amenințări împotriva părții vătămate și a familiei acesteia. Văzând declarațiile care au fost date, faptul că acesta a lucrat și un an de zile în străinătate la o rudă, a avut grijă de copiii acestuia, față de caracterizarea dată de către preotul din comună și coroborat cu faptul că acesta a fost un incident când a purtat acel cuțit asupra sa și s-a dovedit acest lucru prin soluția dată de către instanța de fond cu privire la portul unei arme, consideră că inculpatul nu este o persoană violentă, nu este cunoscută ca o persoană violentă și mai mult decât atât, nu a proferat amenințări asupra victimei, este o exagerare a instanței de fond cu privire la acest aspect.
Consideră că inculpatului îi pot fi aplicate prevederile art.74, așa cum a spus, în ref.la art.76 lit.b Cod penal.
De asemenea, reducând această pedeapsă, îndrăznește să susțină prin motivele de apel că pot fi aplicate și prevederile art.861Cod penal, în sensul de a se aplica o suspendare condiționată sub supraveghere a pedepsei.
Dacă se consideră de instanță că această cerere este prea exagerată cu privire la faptă, gravitatea faptei pe care a săvârșit-o, insistă ca pedeapsa care a fost aplicată inculpatului să fie redusă, întrucât aceasta este, așa cum a spus, exagerată față de persoana inculpatului și de actele în circumstanțiere depuse la dosar.
Solicită admiterea apelului, a se dispune modificarea în parte a sentinței cu privire la latura penală, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, iar cu privire la modalitatea de executare, dacă, așa cum a spus, în subsidiar, se consideră că nu se impune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, totuși insistă pentru micșorarea acestei pedepse pe care o consideră exagerată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că apelul declarat de inculpatul major împotriva hotărârii primei instanțe,concretizată în sentința penală nr.51/13.03.2009 este nefondat și solicită a fi respins ca atare.
În cauză, inculpatul a dat dovadă de o violență ieșită din comun, fapta dedusă judecății se concretizează în infracțiunea de tentativă la omor calificat. Neîntemeiat se susține de către apărare că inculpatul nu a proferat amenințări. Poate nu a proferat amenințări la adresa părții vătămate, dar din probele administrate la dosar rezultă că partea vătămată la acel moment stătea liniștită de vorbă în fața casei cu martorul, iar inculpatul, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, s-a luat de martor, amenințându-l în legătură cu o presupusă datorie, cu o presupusă sumă de bani. Pe considerentul că partea vătămată a intervenit pentru a liniști spiritele, iar martorul a fugit - și nu a fugit pentru că se simțea în siguranță, ci pentru că era amenințat -, inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu lama de 21 cm și a aplicat o lovitură în piept părții vătămate. Numai intervenția de urgență a cadrelor medicale de specialitate a făcut ca viața părții vătămate minoră să fie salvată. Ori, toate aceste circumstanțe conduc la concluzia că instanța de fond a făcut o corectă operațiune de individualizare a pedepsei, pedeapsa de 8 ani închisoare este situată spre limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea dedusă judecații, știut fiind faptul că limita minimă este de 7 ani și 6 luni închisoare. Ori, în condițiile acestea, vorbind de acest cuantum al pedepsei, evident că se impunea și privarea de libertate, inculpatul fiind de altfel în stare de arest preventiv.
Consideră că apelul declarat de inculpat, prin care se solicită reținerea circumstanțelor atenuante numai pe considerentul că nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei și a fost de acord să despăgubească spitalele nu poate fi admis, prin aplicarea automată a disp.art.74 Cod penal și constatându- se aceste împrejurări pe care inculpatul le cataloghează ca fiind circumstanțe atenuante. Aceste împrejurări vin în contrast vădit cu gravitatea deosebită a faptei săvârșite și conform literaturii și practicii judiciare, ele nu pot fi reținute. Nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi aplicată corespunzător dacă s-ar reduce cuantumul pedepsei la un cuantum care să permită această suspendare, tot din aceleași împrejurări.
Pentru considerentele arătate și solicitând să se constate că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, motiv pentru care urmează a se dispune menținerea stării de arest preventiv, solicită respingerea apelului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului apelant, cu privire la starea de arest a inculpatului arată că, fiind administrate toate probele în cauză, consideră că inculpatul poate să se judece în libertate și solicită punerea în libertate a acestuia.
Inculpatul apelant arată că îi pare rău.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51/13.03.2009 a Tribunalului Brăila, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 în ref. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
În temeiul art. 71 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Potrivit art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 06.07.2009 la zi.
În temeiul art. 14 Cod proc. penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.511,73 lei către Spitalul Județean de Urgență B și la plata sumei de 718,35 lei către Serviciul de Ambulanță Județean B, cu titlul de despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
În seara zilei de 6 decembrie 2008, în jurul orelor 19,30, partea vătămată și martorul se aflau pe stradă, în dreptul imobilului nr. 158, proprietatea părinților părții vătămate, unde stăteau de vorbă.
La un moment dat, de cei doi s-a apropiat inculpatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul l-a salutat pe și apoi, fără motiv, l-a apucat de una din mâini pe, întrebându-l de ce în seara anterioară i-a luat niște bani din mână. Partea vătămată a intervenit, spunându-i inculpatului "să stea cuminte". Inculpatul a scos un cuțit dintr-un buzunar, împrejurare care l-a determinat pe să fugă în curtea imobilului părții vătămate, de unde a urmărit ce se întâmplă între aceasta și inculpat.
Inculpatul ținea cuțitul în mâna dreaptă. Acesta a ridicat mâna cu intenția de a-l lovi pe, care l-a prins pe inculpat de brațul stâng, cu intenția de a se apăra. Atunci inculpatul i-a aplicat lui o lovitură cu corpul tăietor înțepător (cuțitul), pe care îl avea în mâna dreaptă, direct în zona inimii. Partea vătămată a intrat în curtea locuinței sale, apoi în holul acesteia și a leșinat.
Inculpatul a fugit în curtea locuinței vărului său, situată vis-a-vis de locuința părții vătămate. Aici, i-a dat cuțitul martorei, soția vărului său, spunându-i că l-a înjunghiat pe.
La scurt timp, la locul incidentului au sosit organele de poliție și reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, în vederea efectuării de cercetări.
Martora a predat organelor de urmărire penală cuțitul sus menționat.
Cu ocazia audierii, în faza de urmărire penală și la interogatoriul luat, inculpatul a recunoscut infracțiunea comisă în modalitatea expusă mai sus.
Fiind audiată, partea vătămată a confirmat, de asemenea, situația de fapt expusă și faptul că nu a avut nici un conflict cu inculpatul.
Raportul de constatare medico legală nr. 1038/2008, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B, a stabilit și concluzionat următoarele: " a fost internat Spitalul Județean de Urgență B - în secția chirurgie toracică, cu diagnosticul: traumatism toracic deschis prin agresiune cu armă albă; plagă înjunghiată penetrantă precordială; plagă pericard; plagă miocard ventricul drept hemotorax.Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur tăietor înțepător la data de 06.12.2008. 23-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile au pus în primejdie viața victimei".
Partea vătămată a declarat, în prezența tatălui său -, că nu se constituie parte civilă în cauză.
Spitalul Județean de Urgență B s-a constituit parte civilă cu suma de 3511,73 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate.
Împotriva sentinței penale nr. 51/13.03.2009 a Tribunalului Brăila, a declarat apel, în termen legali, inculpatul. Criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că este la primul impact cu legea penală, încă de la prima audiere a recunoscut și regretat fapta, din probele administrate în cauză a rezultat că săvârșirea acestei fapte a fost un accident, un eveniment izolat și regretabil deoarece este cunoscut în comună ca o persoană liniștită, nu obișnuiește să poarte asupra sa arme albe, în seara respectivă a avut din întâmplare cuțit asupra sa, deoarece mergea ca să-l ascută, situație în care poate beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, cu consecința aplicării art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, până la limită care să permită aplicarea art. 861Cod penal.
A susținut că, în mod greșit, prima instanță a reținut că, prin intermediul fratelui său ar fi proferat amenințări părții vătămate și familiei acestuia.
În susținerea apelului, a depus la dosar o caracterizare din partea Parohiei Bărăganu și o caracterizare din partea d-nei R -.
Apelul este nefondat.
Analizând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod proc. penală, se constată că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect fapta săvârșită de inculpat cu vinovăție și a dat acesteia o încadrare juridică corespunzătoare.
Astfel, din plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile și, procesele - verbale încheiate de organele de urmărire penală cu ocazia efectuării cercetării le fața locului și a verificărilor efectuate la Spitalul Județean și chiar din declarațiile inculpatului, rezultă cu certitudine că în seara zilei de 06.12.2008, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, pe motiv că partea vătămată a intervenit în apărarea martorului, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit, cu lungimea lamei de 21 cm și a mânerului de 11 cm, la nivelul hemitoracelui stâng în sacul pericardic, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
De fapt, sub aspectul existenței faptei, a vinovăției și a încadrării juridice, hotărârea nu a fost criticată de către inculpat.
Se constată că prima instanță a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare, atât atunci când a stabilit cuantumul pedepsei, cât și atunci când a stabilit modalitatea de executare a pedepsei.
Sub acest aspect au fost avute criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, respectiv închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care are 20 de ani, studii 7 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, dovadă că pedeapsa de numai 8 ani închisoare este situată foarte aproape de minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, respectiv că, pe timp de noapte, în loc public și fără nici o justificare a lovit-o pe partea vătămată cu un cuțit cu lungimea lamei de 21 cm și a mânerului de 11 cm, corp de a ucide, în zona hemitoracelui stâng, zonă vitală, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și care s-ar fi putut produce - și aici avem în vedere că rezultatul letal nu s-a produs datorită intervenției prompte și de specialitate a medicilor -, în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul nu poate beneficia de nici una dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
Simpla constatare că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta, nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Din redactarea dată textului art. 74 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor atare împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere, așa cum am arătat mai sus, instanța de judecată este obligată să țină seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului.
Nu putem să nu remarcăm că inculpatul a susținut că poate beneficia de toate circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 cod penal.
În ceea ce privește circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, pentru a se reține că anterior inculpatul a avut o conduită bună nu este suficient doar să se constate că acesta nu are antecedente penale, ci se impune și stabilirea împrejurării că mai înainte de săvârșirea infracțiunii, făptuitorul a avut o atitudine și o comportare corectă, cu caracter general, adică atât în viața de familie, în societate, cât și în exercitarea profesiei. Ori, sub acest aspect, constatăm că inculpatul, deși are 20 de ani, a absolvit doar 7 clase, nu și-a satisfăcut stagiul militar, nu are nici o ocupație și este necăsătorit.
Referitor la circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit. b Cod penal, în condițiile în care, imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a intrat în curtea locuinței vărului său, apoi a plecat acasă, dar nu și-a anunțat părinții de cele întâmplate și apoi a plecat în sat, nu se poate reține că acesta a depus stăruințe pentru a înlătura rezultatul infracțiuni, și oricum nu a făcut nici un demers pentru a achita prejudiciile cauzate.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, dar aceasta s-a datorat împrejurării că, fiind pus în fața unor probe evidente, nu a mai avut cum să nege existența faptei și a vinovăției.
Inculpatul nu poate beneficia nici de dispozițiile art. 76 alin. 2 Cod penal, dispoziții care lasă la aprecierea instanței și reținerea unor altor împrejurări reale sau personale ca fiind circumstanțe atenuante. Sub acest aspect, pe lângă elementele de mai sus, avem în vedere că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fără ca anterior să fi avut vreun conflict cu partea vătămată sau cu martorul și după ce martorul i-a atras, în mod repetat, atenția să nu mai facă scandal, să meargă acasă și să se liniștească.
Analizând din oficiu hotărârea penală recurată, se constată că aceasta este nelegală, deoarece în mod greșit din pedeapsă a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 06.07. 2008 la zi, în loc de 07.12.2008 la zi. În condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită la data de 06.12.2008, inculpatul nu avea cum să fie reținut la data de 6.07.2008. Acest aspect de nelegalitate nu poate fi înlăturat în apelul declarat exclusiv de inculpat, deoarece i s-ar agrava situația și s-ar încălca dispozițiile art. 372 Cod proc. penală.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 24.05.1989 în B,CNP -, domiciliat în comuna, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul d e Minori și Tineri ), împotriva sentinței penale nr. 51/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
În baza art.383 alin.11în ref. la art.350 alin.1 Cod pr.penală, menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 383 alin.2 Cod pr. penală,deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 06.07.2008 până la data de 07.05.2009.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală,obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul .
Pronunțată în ședința publică azi 07.05.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - Grefier,
- -
Red.dec.jud. /20.05. 2009
Jud.fond
Tehnored.CG/3 ex./22.05.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Aurel Burlacu
