Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 17
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Aurel Ilie Președinte Secție
- - - VicePREȘEDINTE: Aurel Ilie
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 179 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, desemnată din oficiu ce substituie pe avocat și partea vătămată, lipsind partea civilă Spitalul Județean
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului, după care, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, în raport de declarația acestuia la instanța de apel, solicită achitarea apelantului în temeiul art. 10 lit. c cod pr.penală, într-o altă tetă, față de motivele de apel depuse la dosar, consideră că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 cod penal și într-o ultimă teză, văzând poziția constantă a părții vătămate, cere redozarea pedepsei și reținerea de largi circumstanțe atenuante.
Partea vătămată, învederează instanței că nu are pretenții de la inculpat iar activitatea infracțională a acestuia este întâmplătore și, ca atare, solicită admiterea apelului acestuia, cu consecința punerii de îndată în libertate.
Reprezentantul parchetului învederează că achitarea propusă de apărare nu are nici un fel de suport în probatoriul administrat, iar privitor la încadrarea juridică solicitată, respectiv de a se reține infracțiunea prev. de art. 182 cod penal, consideră că această cerere este neîntemeiată față de multitudinea leziunilor părții vătămate și întinderea acestora, astfel că nu se justifică nici cererea pentru redozarea pedepsei în condițiile în care nu a recunoscut fapta în apel și a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență. Apreciază că apelul este însă întemeiat doar în ceea ce privește pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie în sensul interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b cod penal.
Inculpatul arată că este nevinovat, cere achitarea sa și punerea de îndată în libertate.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 179 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a luat act că în ședința din 30.10.2007 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, în fapta prev. de art. 180 al. 2 ca nefondată.
În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. caf ost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la 1.06.1949 în, jud. O, cu domiciliul în S, str. -. -, nr. 1,.1,.A,.8, jud. O, CNP -, la 8 ani închisoare, cu aplicația art. 37 al. 1 lit. b
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pe durată de 1 an a cărei executare are loc conform art. 66
În baza art. 71 al. 1-3 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a și b pe timpul detenției.
În baza art. 88 al. 1 s-a dedus din durata pedepsei principale a închisorii timpul arestării preventive cu începere din 28 mai 2007.
În baza art. 350 al. 1 a C.P.P. fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că persoana vătămată, domiciliat în comuna, jud. O, nu s-a constituit parte civilă și nici nu a participat la proces în calitate de parte vătămată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1854,29 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Județean S reprezentând cheltuieli de spitalizare avansate persoanei vătămate, precum și la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate în cauză, reținut următoarea situație de fapt.
Inculpatul și cu victima locuiau împreună cu mama lor, pe raza comunei, jud. O, iar în condițiile consumului de băuturi alcoolice între aceștia aveau loc incidente.
La data de 16 febr. 2007, în jurul orelor 18,00 între inculpat și victimă, pe fondul unor discuții contradictorii, primul a lovit victima cu capul în față, astfel că aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe de beton din curtea locuinței. În continuare, inculpatul a lovit victima cu picioarele în cap și pe corp, astfel că, în urma agresiunii comise de inculpat victima rămas întinsă pe alee și a intrat în stare de comă.
Victima a fost găsită în această stare de martora, mama sa, care a solicitat ajutorul vecinei lor, iar împreună cu inculpatul au dus victima în camera sa. Datorită stării grave în care se găsea victima a transportat-o de urgență la Spitalul jud. O iar viața sa a fost salvată datorită îngrijirilor medicale primite.
Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 253/E/ 19.04.2007 al Serviciul de medicină legală O, s-a reținut că leziunile traumatice produse victimei prin lovire cu și de corpuri contondente, au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale cât și că acestea au pus în primejdie viața acesteia.
Ca probe cu caracter concludent s-au avut în vedere declarația inculpatului, care recunoaște fapta, în sensul că i-a aplicat părții vătămate lovituri, inclusiv cu picioarele când aceasta se afla la pământ,care se coroborează cu relatările martorilor audiați privind existența actelor de violență și cu constatările raportului de expertiză referitoare la mecanismul și felul leziunilor produse victimei.
Fișa de cazier a inculpatului demonstrează că și anterior, acesta a fost condamnat pentru violențe fizice și verbale, fiind condamnat în precedent pentru infracțiuni de tâlhărie și amenințare
Apărările formulate de inculpat s-a constatat că sunt nefondate. Astfel, susținerea acestuia, că la comiterea actelor de agresiune ar fi fost provocat de victimă prin aceea că a lovit-o pe martora, mama lor sau pentru că ar fi injuriat-o pe aceasta, s-au înlăturat deoarece nu este coroborată cu nici o probă de la dosarul cauzei.
De asemenea, afirmația inculpatului, că în fapt ar fi avut loc acte de agresiune datorată ambelor părți, s-a constatat de asemenea că este, deoarece probele atestă cu certitudine doar violențele asupra victimei.
În acest sens, relatarea inculpatului nu s-a putut corobora nici cu declarația mamei sale, martora, datorită raporturilor de rudenie de gradul I cu aceasta, declarația fiind apreciată ca evident subiectivă.
Nici apărarea referitoare la comiterea infracțiunii în stare de ebrietate nu putut fi considerată o cauză care înlătură caracterul penal al faptei întrucât nu s-a putut constata că aceasta a fost completă și că a fost determinată de împrejurări independente de voința sa, fiind apreciată ca incompletă și voluntară.
Deși, din cuprinsul adeverinței medicale emisă de medicul de familie din comuna, jud. O la data de 7.07.2007, rezultă că inculpatul are o afecțiune constând în tulburare organică de personalitate și comportament pe fond toxic, prima instanță a apreciat că, starea sa de boală nu a fost de natură să infirme constatările de mai sus privind vinovăția inculpatului, neconstatându-se lipsa discernământului.
Dimpotrivă, mențiunile adeverinței medicale au confirmat ca fiind una din cauzele conduitei infracționale a inculpatului, consumul de băuturi alcoolice fiind apreciat ca voluntar.
Fapta comisa de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 10 rap. la art. 174-175 lit. cp.
Sub aspectul laturii obiective, actele materiale ale inculpatului țin de punerea în executare a rezoluției de suprima viața victimei și realizează astfel acțiunea ce constituie elementul material al aceste infracțiuni.
Rezultatul -uciderea victimei - nu s-a produs datorită tratamentului medical și îngrijirilor de care a beneficiat aceasta, astfel că infracțiunea s-a reținut în forma tentativei.
pentru reținerea încadrării juridice, au fost și actele medicale care demonstrează intensitatea ridicată a loviturilor aplicate, ce au cauzat fracturi la zonele vitale ale corpului - torace, cap dar și la mijloacele folosite - cu piciorul prin lovituri de sus în jos, aplicate victimei ce se afla la sol, respectiv cu pumnii.
Solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale în aceea prevăzută de art. 182 alin. 2 cp s- constatat ca fiind nefondată.
În raport de probele menționate anterior, conduita sa nu denotă decât materializarea intenției de a ucide victima și în nici un caz nu s-a pus problema ca inculpatului să-i fie reținută vinovăție sub forma praeterintenței.
În acest sens nu s-a putut constata că inculpatul, în raport de intensitatea mare a loviturilor și zona vizată, ar fi avut reprezentarea unui rezultat ce să țină de vătămarea victimei și nu de uciderea sa.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 atât cu caracter real cât și personal, între acestea reținându-se starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b având la bază ca prim termen pedeapsa de 5 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 196/ 19.12.2000 de către Tribunalul O l t, definitivă prin decizia penală nr. 147/ 15.03.2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, din executarea căreia a fost eliberat condiționat la 29.10.2003 și respectiv pedeapsa de 1 an, 7 luni și 26 zile închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 404/ 17.03.2005 de către Judecătoria Slatina, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 2.06.2006 cu un rest de 191 zile de închisoare iar cel de al doilea termen al recidivei este infracțiunea de față care a fost comisă după împlinirea duratei pedepselor de mai sus.
Față de cele arătate s-a constatat că se impune antrenarea răspunderii penale a inculpatului și condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la o limită care să asigure scopul și funcțiile prevăzute de lege.
Totodată, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pe durată de 1 an, cu executarea acesteia conform prevederilor art. 66 și, conform art. 71 al. 1-3 pe durata executării pedepsei principale i s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 cod penal, avându-se în vedere starea de ebrietate a ambelor părți, numărul de zile de îngrijiri medicale 16 - 18, lipsa intenției de a suprima viața fratelui său, că a încercat să-i aplice doar o corecție, condiții în care, rezultatul socialmente periculos a fost produs prin praeterintenție.
Raportat la noua încadrare juridică, solicită a se reține pe de o parte, starea de provocare, iar pe de altă parte, circumstanțe atenuante personale, astfel că, în final, să se redozeze pedeapsa care să fie stabilită sub minimul special prevăzut de lege. Cu ocazia dezbaterilor, a solicitat achitarea inculpatului, întrucât nu el a comis infracțiunea, în temeiul art. 10 lit. c cod pr.penală.
Apelul inculpatului este întemeiat și se va admite în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod pr.penală, doar în ceea ce privește aplicarea greșită a pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, în sensul că trebuiau interzise doar drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b cod penal.
Celelalte critici formulate sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 cod penal, este necesar ca p4e plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție.
În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă, de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective trebuie să se țină seama de toate datele de fapt începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce, etc.
Apărarea inițială a inculpatului în sensul că activitatea sa ar fi fost limitată doar la lovirea victimei cu pumnul și picioarele și la proiectarea ei la sol, ceea ce ar demonstra lipsa unor acte caracteristice omorului și pe planul laturii subiective, imposibilitatea prevederii rezultatului, nu este întemeiată.
Este cert demonstrat în cauză, că inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele, peste cap și corp, până ce aceasta a căzut la pământ și nu a mai putut să se ridice, rămânând în stare de inconștiență, elemente care pun în lumină existența intenției de a ucide, chiar dacă inculpatul nu a dorit-o, a acceptat moartea ca rezultat posibil, fapta sa fiind în consecință corect încadrată în drept ca tentativă la infracțiunea de omor și nu ca infracțiunea de vătămată corporală gravă.
În acest sens, raportul de expertiză medico-legală întocmit de SJML O, demonstrează că partea vătămată a prezentat la examinare, multiple leziuni la nivelul hemitoracelui, pe torace, pe axilarul posterior, drept, pe lob, pe frunte, la sprânceană, la, etc.
A fost internat cu diagnosticul insuficientă respiratorie acută, hemopneumotorax stâng și pneumotorax drept, cu fracturi costale multiple astfel că, a fost necesară intervenția chirurgicală, practicându-se pleurotomie drept și stâng și sutura buzei superioare.
Nu se poate dispune achitarea inculpatului, vinovăția acestuia fiind demonstrată în cauză inclusiv cu recunoașterea faptei de către inculpat la urmărirea penală și apoi, în parte la cercetarea judecătorească, în sensul recunoașterii discuțiilor contradictorii, apoi a aplicării unor lovituri doar cu mâinile și ulterior, în împrejurarea în care, fiind căzuți la sol, a continuat lovirea victimei și cu picioarele.
În același sens, nu se poate reține starea de provocare, nefiind demonstrată temerea inculpatului care ar fi fost determinată de conduita persoanei vătămate și nici nu se poate redoza pedeapsa prin reținerea de circumstanțe atenuante față de condamnările anteriore ale acestuia, pentru infracțiuni de amenințare și violență.
Se va menține totodată și starea de arest a inculpatului, în temeiul art.350 rap. la art. 381 cod pr.penală și se va deduce detenția la zi, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 179 din 31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează sentința sub aspectul pedepsei complementare și pedepsei accesorii în sensul că se interzic ca pedeapsă complementară numai drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. și ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
Menține starea de arest și deduce detenția în continuare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare din care 100 lei onorariu avocat oficiu rămân în sarcina statului urmând a fi suportate din fondurile
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 30 ianuarie 2008.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.CI
Gh.
IB/ 5.02.2008.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Constantin Iriza
