Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1677/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 177
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelantul intimat - inculpat și de apelantul intimat - parte vătămată împotriva Sentinței penale nr. 280 din data de 3 iunie 2009 Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul intimat - inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.- /23.07.2009, depusă la dosar și apelantul intimat - parte vătămată personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/29.07.2009, depusă la dosar, substituită de avocat, cu delegația de substituire depusă la fila 28 dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Intimatul - parte vătămată învederează instanței faptul că citarea sa în calitate de apelant s-a realizat din eroare, întrucât nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 280/2009 a Tribunalului Giurgiu.
Curtea prezintă intimatului - parte vătămată înscrisul aflat la fila 4 din dosar, acesta arătând că semnătura de pe respectiva cerere nu îi aparține și că nu a formulat apel în cauză.
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului inculpat critică sentința atacată pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea sever în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului și cu conduita procesuală acestuia. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, dând o eficiență sporită circumstanțelor atenuante, să fie aplicată inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai mic.
Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului - parte vătămată solicită instanței să constate apelul formulat în numele părții pe care o asistă ca fiind declarat de o persoană fără calitate, în raport cu faptul că partea vătămată susține că nu a formulat apel în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la apelul declarat în numele părții vătămate, pune concluzii de anulare a acestuia ca inform, având în vedere faptul că partea vătămată a susținut că nu a declarat apel în cauză.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, pune concluzii de respingere ca nefondat a acestuia și de menținere hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, prima instanță aplicând inculpatului o pedeapsă corect individualizată.
Având ultimul cuvânt, apelantul inculpat solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 280/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale, în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b și art. 76 lit. b Cod penal, condamnarea inculpatului la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal - pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25.09.2008 la zi.
În baza art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei principale au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b Cod penal a fost confiscat de la inculpat un briceag cu două lame amplasate fiecare la câte un capăt, având lungime cu lamele rabatate de 30 cm, fiecare lamă având câte 8,5 cm și prevăzut cu buton pentru rabatarea lamelor, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală, art. 998 - 999 cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență B și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 15891,45 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 90 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 23/24.09.2008, în jurul orelor 0,00, în timp ce se afla la domiciliul său din comuna, județul G, unde locuia împreună cu părinții și fratele său, inculpatul a apelat telefonul mobil care îi dispăruse în urmă cu 1-2 zile împreună cu suma de 800 lei, din camera unde dormeau el și fratele său. Auzind telefonul sunând într-una dintre camerele imobilului, a intrat aici, deși partea vătămată s-a opus. Anterior, inculpatul, care bănuia că telefonul și banii îi fuseseră luate de fratele său, partea vătămată, l-a întrebat pe acesta dacă știe ceva de respectivele bunuri, partea vătămată răspunzându-i că a vândut telefonul.
Întrucât partea vătămată nu dorea să-i înapoieze telefonul, s-a opus recuperării acestuia de către inculpat, iar cei doi au început să se lovească reciproc. A intervenit martorul, tatăl inculpatului și al părții vătămate, iar martora, mama celor doi, a scos din priză încărcătorul și telefonul. Partea vătămată a luat de după sobă o coasă și a încercat să-l lovească pe inculpat și martorul. Inculpatul a apucat de coasei și, în timp ce se îmbrânceau reciproc, i-a aplicat părții vătămate, cu un briceag cu două lame, o lovitură în zona a abdomenului.
După ce a fost lovit, partea vătămată și-a pus un prosop în zona rănii și s-a deplasat la martorul, vecinul său, căruia i-a cerut să anunțe serviciul de ambulanță pentru a fi transportat la spital.
Din concluziile raportului medico - legal nr. 465/E/24.10.2008 emis de Serviciul Medico Legal G, a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni care au putut fi produse cu un corp tăietor - înțepător, acestea necesitând pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța a ținut seama de împrejurarea că inculpatul, deși nu este recidivist, are antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr.553/2005 a Judecătoriei Bolintin Vale la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplic. art. 81 și 110 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în timpul minoratului.
Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, apreciind că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice emoții determinate de o provocare din partea fratelui său, care a refuzat să-i restituie telefonul mobil și l-a lovit pe inculpat când acesta a încercat să reintre în posesia telefonului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.
S-a arătat în cadrul motivelor de apel formulate oral cu ocazia dezbaterilor, că sancțiunea penală stabilită de prima instanță este prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prevăzute de lege.
Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTIa fost înregistrată și o cerere de apel formulată în numele părții vătămate (fila 4 dosar apel), însă, la termenul de judecată din 29.07.2009, acesta a învederat instanței că este vorba de o eroare întrucât el personal nu a declarat apel împotriva sentința penală nr. 280/2009 a Tribunalului Giurgiu.
Aceeași poziție a menținut-o și după ce instanța i-a prezentat cererea de apel formulată în numele său și aflată la fila 4 din dosar, partea vătămată arătând că semnătura de pe aceasta nu îi aparține.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de apel invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază apelul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în cauză s-a făcut de către instanța de fond o interpretare judicioasă a probelor administrate și o analiză corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșite de acesta.
Deși inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, de la recunoașterea fără rezerve a comiterii faptei cu ocazia declarațiilor date în cursul urmăririi penale și a audierii de către judecător cu ocazia luării măsurii arestării preventive, până la negarea participării la săvârșirea acesteia, arătând în declarația dată pe parcursul cercetării judecătorești că autorul infracțiunii este tatăl său, martorul, Curtea constată, astfel cu a reținut și instanța de fond, că vinovăția apelantului inculpat este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante în acest sens fiind declarațiile părții vătămate date în fața organelor de urmărire penală (în care a menționat că cel care l-a înjunghiat cu cuțitul în noaptea de 23/24.09.2008 este fratele său, inculpatul ), declarațiile martorei (căreia partea vătămată i-a spus, imediat după incident, că a fost înjunghiat de către inculpat), ale martorului (care a sistat la o parte a incidentului dintre inculpat și partea vătămată), precum și ale martorilor și (care l-au văzut pe partea vătămată imediat după conflictul cu inculpatul având o plagă înjunghiată în partea a abdomenului și cărora acesta le-a spus că a fost lovit cu cuțitul de fratele său), concluziile raportului de expertiză medico - legală nr.365/E/24.10.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală G (din care rezultă că leziunile cauzate părții vătămate la data de 23/24.09.2008 au fost produse prin lovire cu un corp ascuțit tăietor - înțepător și au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei), precum și concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. -/23.04.2009 ale IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize Criminalistice, din care rezultă că, pentru răspunsurile inculpatului și ale părții vătămate la întrebările relevante ale cauzei (prin care cei doi au negat săvârșirea infracțiunii de către inculpat), au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a făcut o corectă individualizare, ținând seama de toate criteriile generale prev. de art. 72 alin. 1 Cod penal și dând eficiența cuvenită circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b Cod penal, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Chiar dacă, față de dispozițiile art. 86 și art. 133 Cod penal, ca urmare a intervenirii reabilitării de drept, în antecedența penală a inculpatului nu mai poate fi reținută condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 și 110 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 553/2005 a Judecătoriei Bolintin Vale pentru săvârșirea în minorat a infracțiunii de furt calificat, trebuie avută în vedere la aprecierea periculozității sociale a inculpatului comportamentul manifestat după săvârșirea faptei, acesta adoptând o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare prin indicare ca autor al infracțiunii tatălui său, martorul.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici gradul relativ ridicat de pericol social concret al infracțiunii comise, raportat la modul și împrejurările în care fapta a fost săvârșită (pe fondul unor relații tensionate între părți, prin folosirea unui instrument să producă moartea și prin lovirea părții vătămate într-o zonă vitală a corpului), la persoana părții vătămate (fratele inculpatului), precum și la urmărire produse (leziunile provocate părții vătămate au necesitat pentru vindecare 30 -35 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia).
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse mai ușoare ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului și că numai prin executarea sancțiunii penale stabilită de instanța de fond se poate realiza scopul preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, va deduce prevenția inculpatului de la 25.09.2008 la zi, iar în baza art. 383 alin. 11Cod procedură penală va menține starea de arest a apelantului - inculpat, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acesta se mențin și impun în continuare privarea lui de libertate.
Totodată, față de cele învederate de intimatul -parte vătămată la termenul de judecată din 29.07.2009, Curtea va lua act de declarația acestuia în sensul că nu a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 280/03.06.2009 a Tribunalului Giurgiu.
Având în vedere că apelantul inculpat este cele care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 280/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale, în dosarul nr-.
Deduce prevenția apelantului - inculpat de la 25.09.2008 la zi.
Menține starea de arest a apelantului - inculpat.
Ia act de declarația părții vătămate în sensul că nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 280/03.06.2009 a Tribunalului Giurgiu.
Obligă apelantul - inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariul avocatului din - oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul apărătorului din oficiu asigurat intimatului - parte vătămată, în sumă de 150 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./06.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu - Secția Penală
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie
