Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 182
Ședința ne publică de la 25 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul G - deținut în Penitenciarul d e Minori și C - împotriva sentinței penale nr. 14 de la data de 09 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Pentru Minori și Familie.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică, a răspuns apelantul - inculpat G (în stare de arest) asistat de avocat desemnat din oficiu, lipsind intimatele - părți civile -, și Spitalul Clinic Județean de Urgență C, intimata - parte vătămată G, reprezentantul legal al acesteia din urmă, numita, precum și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului cu precizarea că nu susține primul motiv de apel formulat în scris referitor la publicitatea ședinței de judecată, desființarea în parte a sentinței sub aspectul laturii civile în sensul obligării inculpatului la plata unor daune materiale și morale către minora G, în raport de dispoz.art.17 p, cu obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, solicită în principal admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât ședința în care a avut loc judecarea cauzei a fost publică, iar în subsidiar, solicită desființarea sentinței sub aspectul laturii penale, în sensul aplicării dispoz.art.73 lit.b p, constând în aceea că anterior săvârșirii faptei, victima l-a agresat verbal pe inculpat și a încercat să-l lovească, acesta aflându-se în stare de provocare în momentul săvârșirii infracțiunii, cu consecința reducerii pedepsei aplicate de prima instanță, ținând seama și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art.73 lit.b
Avocat lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la apelul declarat de parchet.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, regretă fapta săvârșită învederând că pedeapsa aplicată este prea mare.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 14 de la data de 09 aprilie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, TRIBUNALUL DOLJ - Secția Pentru Minori și Familie a dispus, în baza art. 174 - 175 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, condamnarea inculpatului G - CNP -, fiul lui și, născut la 28.02.1991 în C, domiciliat în comuna, sat, județul D, cetățean român, studii - 6 clase, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, fără antecedente penale, deținut în Penitenciarul d e Minori și C - la pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal, pe durata prev. de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 22.11.2008 la zi, iar în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b Cod Penal, s-a confiscat o de topor cu lungimea de 1, de formă ovală la unul din capete, iar la celălalt capăt prezentând spărturi, obiect folosit de inculpat pentru uciderea victimei.
În baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. a fost obligat inculpatul către partea civilă - la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire pentru victimă și la 10.000 lei daune morale, precum și către partea civilă, la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire pentru victimă și 10.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C la plata sumei de 7.125,47 lei, reactualizată la data plății efective, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei G.
S-a luat act că fiica victimei, numita G Feldioara, nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar conform art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 181 lei reprezentând contravaloarea raportului de constatare medico-legală nr. 4102/A1/04.12.2008 emis de C; 598 lei reprezentând contravaloarea raportului de constatare medico-legală-autopsie nr. 4123/A3/16.03.2009 emis de C, iar 800 lei reprezentând contravaloarea onorariilor avocaților din oficiu, desemnați în faza urmăririi penale și cea a judecății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 10.12.2008, s-a înregistrat rechizitoriul nr. 745/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, prin care a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul G, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. c, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
În fapt, instanța de fond a constatat că nculpatul minor G locuiește în comuna, sat, împreună cu tatăl său, G, amândoi fiind consumatori de alcool, iar ama inculpatului, numita, a părăsit domiciliul conjugal în anul 2005, recăsătorindu-se în județul
Pe fondul consumului de alcool, relațiile dintre cei doi erau tensionate, fiind marcate de dese conflicte violente, G agresându-și în mod frecvent tatăl în momentul în care consuma alcool. Datorită actelor de agresiune la care era supus, partea vătămată G nu mai avea curajul să doarmă noaptea la domiciliul său și de circa două săptămâni dormea noaptea la sa, martora, domiciliată de asemenea în satul.
În seara zilei de 21.11.2008, în jurul orei 20,30, fiind sub influența alcoolului și deranjat de faptul că tatăl său nu venise să doarmă acasă, inculpatul G s-a deplasat la domiciliul martorei, pentru a-și lua tatăl acasă. În momentul în care a pătruns în încăperea în care se afla partea vătămată mpreună cu martora, a observat că îi pregătea tatălui său patul pentru a se culca. Inculpatul i-a spus tatălui său să-l urmeze acasă, dar fiindu-i frică să nu fie din nou bătut, acesta a refuzat. Urmare a refuzului manifestat, inculpatul a început să tragă de tatăl său pentru a-l scoate cu forța din casă. Datorită încercării sale, cât și faptului că tatăl său opunea rezistență, inculpatul a spart un geam de la ușa camerei, reușind să-și scoată tatăl cu forța din casă și, în momentul în care a ajuns în curtea locuinței, în apropierea porților, l-a lovit pe acesta cu pumnii, până l-a doborât la pământ.
După ce l-a doborât la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească pe acesta, aplicându-i lovituri și cu picioarele, în zona craniană și zona toracică, cât și cu o de topor, pe care o luase de lângă poarta locuinței, unde aceasta era rezemată. Martora a intervenit în apărarea nepotului său, partea vătămată G, dar a fost la rândul ei lovită peste brațe și spate de către, cu de topor pe care o avea în mână.
-se că inculpatul își va ucide tatăl, martora a fugit din curte și a început să strige, alertându-și vecinii. În lipsa martorei, inculpatul și-a scos tatăl din curtea locuinței și, deși acesta se afla în stare de inconștiență, l-a abandonat în șanțul din stradă, din fața casei, după care a părăsit locul faptei, mergând la domiciliul său.
Inculpatul Gar evenit la domiciliul martorei pentru a-și lua preșul de la motoscuter, pe care-l uitase aici.
Când a revenit, martorii alertați de către îl introduseseră pe G în locuință, l-au așezat pe pat, iar martora îi ținea acestuia lumânările, crezând că va muri. de acest fapt, inculpatul a smuls lumânările din mâna martorei, spunându-i acesteia că "nu moare, dar, dacă vrea, îi mai dă el una ca să moară". Urmare a acestui fapt, martora i-a reproșat inculpatului atitudinea pe care acesta o avea față de tatăl său. Considerându-se lezat de reproșurile făcute, inculpatul Gal ovit-o pe martoră cu pumnul în, după care a părăsit locuința, plecând la un prieten să vizioneze la televizor meciul de fotbal Universitatea C -
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic Județean de Urgență, fiind internată în stare comatoasă la Secția.
Urmarea actelor de agresiune exercitate asupra sa, părții vătămate i-au fost cauzate eziunile descrise în certificatul medico-legal atașat dosarului cauzei, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-25 zile îngrijiri medicale - dacă nu survin complicații - și au pus în primejdie viața părții vătămate. În data de 28.11.2008, datorită leziunilor grave produse, a intervenit decesul părții vătămate, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate necondiționată. ( nr.4123/AS/2008 și nr.4102/Al/2008).
Martorele și, deși au suferit leziuni în urma agresării lor de către inculpat, nu au dorit să depună plângere penală împotriva acestuia.
Prin încheierile din data de 11.12.2008, 15.01.2009, 12.02.2009 și 12.03.2009, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
Instanța de fond a constatat că starea de fapt și de drept reținută mai sus, a fost dovedită cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, concluziile preliminare și raportul medico-legal de autopsie, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, iar părarea acestuia din urmă - în sensul că a lovit-o pe victimă pentru a se apăra împotriva atacului acesteia, întrucât victima vroia să-l lovească cu de topor, pe care o ridicase de jos în timpul altercației dintre cei doi - s-a apreciat a fi neîntemeiată, deoarece, așa cum a reieșit din toate probatoriile administrate în cauză, inclusiv din recunoașterea inculpatului, acesta a tras-o pe victimă cu forța din casa numitei pentru că victima nu vroia să-l însoțească la domiciliu și, în momentul în care a ajuns în curtea locuinței, a început s-o lovească cu pumnii, până a doborât-o la pământ. După ce a doborât-o la pământ, a continuat s-o lovească, aplicându-i lovituri și cu picioarele. Faptul că, în acest moment, victima ar fi luat acea de topor și ar fi încercat să-l lovească pe inculpat, nu reprezintă un atac, pentru a se considera că inculpatul i-a luat acea din mână pentru a se apăra, ci dimpotrivă, cea care vroia să se apere era victima, de vreme ce - așa cum s-a arătat -cel care ataca era inculpatul și nu invers.
De asemenea, nici aspectul că inculpatul i-a luat victimei de topor din mână și a lovit-o pe aceasta pentru "a nu se mai întâmpla ce se întâmplase data trecută" (victima a fost condamnată anterior și a executat o pedeapsă pentru infracțiunea de tentativă de omor săvârșită asupra inculpatului), s-a apreciat că nu poate constitui o împrejurare din care să rezulte că inculpatul a fost în stare de legitimă apărare sau de provocare, întrucât - așa cum s-a arătat mai sus - nu victima l-a atacat pe inculpat, ci inculpatul pe victimă.
Mai mult, în timpul acestei altercații, a încercat să intervină martora, motiv pentru care inculpatul a lovit-o și pe aceasta cu acea de topor. Aspectul invocat de inculpat în fața instanței - cum că el nu a lovit-o intenționat pe această martoră, ci este posibil ca atunci când a aruncat de topor s-o fi lovit pe martoră - nu a putut fi reținut, întrucât această martoră a prezentat leziuni pe braț și corp, ori, în varianta expusă de inculpat s-ar fi produs doar o leziune, nu mai multe.
Instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod Penal, așa cum a solicitat apărătorul acestuia, întrucât, deși a recunoscut fapta comisă, a încercat să inducă o altă situație de fapt - cum că ar fi fost vorba de o legitimă apărare sau de o provocare din partea victimei - iar pe de altă parte, acesta nu mai putea nega fapta de omor, de vreme ce a fost pus în fața unor probe evidente și astfel, această atitudine nu se datorează conștiinței lui.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.174 - 175 lit. c Cod penal reținută, instanța de fond a avut gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului, care este la prima abatere de natură penală și era minor la data săvârșirii faptei, considerând că prin aplicarea unei pedepse orientate către cuantumul mediu prevăzut de lege, respectiv de 10 ani închisoare, cu executarea acesteia în regim de detenție, se va contribui la atingerea rolului educativ și preventiv al acesteia.
Întrucât inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, potrivit art. 109 alin. 3.C.P.P. nu i s-a putut aplica și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, interzicâncu-se însă, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pe Cod Penal durata prev. de art. 71.Cod Penal, considerând că, pe perioada executării pedepsei în regim de detenție, acesta, în raport de natura infracțiunii săvârșite (omor calificat), nu mai prezintă garanțiile morale ce privesc dreptul de "a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice", precum și dreptul de "a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat".
Trecând la soluționarea laturii civile, instanța de fond a constatat că daunele materiale în cuantum de câte 3.000 lei - solicitate de fiecare dintre părțile civile - și, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire pentru victimă - sunt întemeiate, fiind dovedite cu depoziția martorei, iar aspectul invocat de inculpat - în sensul că s-ar fi primit anumite ajutoare și de la primărie sau de la un prieten al victimei, precum și că s-ar fi vândut niște porci ce-i aparțineau inculpatului - nu are relevanță întrucât, din declarația martore menționată anterior a reieșit că acesta este cuantumul suportat efectiv de cele două părți civile.
Cu privire la pretențiile morale solicitate de aceleași părți civile, în cuantum de câte 10.000 lei fiecare, instanța de fond a considerat că sunt întemeiate, întrucât părților civile - surorile victimei - le-a fost cauzat un prejudiciu de natură nepatrimonială, având în vedere în primul rând trauma psihică produsă ca urmare a decesului fratelui lor, care este cu atât mai mare cu cât victima era tânără, în vârsta de 41 de ani.
Cu privire la pretențiile solicitate de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, în cuantum de 7.125,47 lei, reactualizată la data plății efective, instanța de fond a apreciat că și acestea sunt întemeiate, deoarece reprezintă cheltuielile de spitalizare efectuate cu ocazia internării victimei G.
Cu privire la fiica minoră a victimei, numita G Feldioara, având în vedere că aceasta a fost chemată de instanță, dar a precizat că nu se constituie parte civilă, s-a luat act de această împrejurare, reținând că, deși potrivit art. 17 alin. 3.civ.Cod Penal, instanța ar trebui să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, s-a considerat totuși că în situația de față nu se impune acest lucru, deoarece, din declarația minorei reiese că nu avea o părere prea bună despre tatăl său, întrucât, pe perioada cât a locuit cu acesta (înainte ca părinții săi să se despartă), victima o bătea și-i adresa injurii nejustificat. Pe de altă parte, atâta vreme cât inculpatul este fratele său, cu care are o relație bună, nu se impune crearea unei situații de vrăjmășie între cei doi frați prin obligarea inculpatului la anumite sume de bani către sora sa.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, cât și inculpatul G, criticând-o ca nelegală și netemeinică; astfel parchetul a învederat instanței în ședința publică de la 25 2009 că nu susține primul motiv scris de apel, constând în încălcarea dispoz.art.485 alin.2 p, solicitând în conformitate cu art.17 p, obligarea inculpatului la plata unor daune materiale și morale către minora G, precum și obligarea inculpatului minor la plata despăgubirilor și a cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu partea responsabil civilmente.
Apelantul inculpat a criticat sentința sub aspectul laturii penale, solicitând în principal admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât ședința în care a avut loc judecarea cauzei a fost publică, iar în subsidiar, solicită desființarea sentinței sub aspectul laturii penale, în sensul aplicării dispoz.art.73 lit.b p, constând în aceea că anterior săvârșirii faptei, victima l-a agresat verbal pe inculpat și a încercat să-l lovească, acesta aflându-se în stare de provocare în momentul săvârșirii infracțiunii, cu consecința reducerii pedepsei aplicate de prima instanță, ținând seama și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Apelurile formulate de Parchet și inculpat sunt fondate și urmează a fi admise ca atare, pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea apelată, pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza căruia fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată în mod legal în prevederile infracțiunii de omor calificat prev.de art.174,175 lit.c
Motivul de apel invocat de către inculpat referitor la existența unei provocări din partea victimei, constând în aceea că aceasta din urmă ar fi încercat să-l lovească cu o de topor, este nefondat întrucât această împrejurare invocată de inculpat în apărarea sa nu-și găsește susținere în probatoriul administrat în cauză. De altfel din chiar declarațiile inculpatului rezultă că acesta i-a aplicat lovituri victimei înainte ca aceasta să fi ridicat de topor de pe jos și ulterior a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele.
Dincolo de împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu a putut dovedi existența actului provocator, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi real, în varianta susținută de inculpat, tot nu ar justifica reținerea circumstanței atenuante prev.de art.73 lit.b
Astfel, pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil, să provoace o puternică tulburare sau emoție în psihicul inculpatului, încât acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă, săvârșind astfel infracțiunea. În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la fel de grav ca și riposta celui provocat, ea obligă implicit la verificarea existenței unei proporționalități între intensitatea actului provocator și a tulburării produsă de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părților aflate în conflict ( modul în care inculpatul a recepționat actul victimei în forul său interior) dar și obiectiv (aptitudinea actului provocator de a provoca în mod normal o ripostă).
În cauza de față numai împrejurarea că victima, după ce a fost lovită de inculpat a ridicat o de topor, fără a-i produce vreo vătămate corporală inculpatului și adresarea de insulte la adresa inculpatului, așa cum acesta a susținut, nu reprezintă acte de gravitatea celei avute în vedere de legiuitor, în art.73 lit.b p și nu justifică conduita ulterioară a inculpatului, care i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele victimei, provocându-i leziuni care ulterior au condus la decesul acesteia.
De asemenea este nefondat și motivul de apel invocat de către apelantul inculpat, în sensul că, în cauză au fost încălcate prev.art.485 alin.2 p, referitoare la publicitatea ședinței de judecată în cazul inculpatului minor, deoarece verificând încheierile de ședință se constată că ședințele de judecată s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv, au fost ședințe nepublice.
Este fondat și motivul de apel invocat de către inculpat referitor la cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, constatându-se că aceasta nu s-a orientate la un cuantum care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului. Și aceasta întrucât ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă.
Pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, putând fi corectivă, numai dacă ține seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza actele și a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
Ori, în raport de lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunii, a avut o atitudine de regret atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, justifică concluzia că o pedeapsă redusă este de natură să-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art.52
Cu privire la apelul declarat de parchet se constată că este fondat, întrucât în conformitate cu prevederile art.17 p, instanța are obligația să exercite din oficiu acțiunea civilă, atunci când din probele administrate în cauză rezultă că victima infracțiunii de omor asigura întreținerea unui minor. Ori, în cauza de față victima avea în întreținere și pe minora G în vârstă de 14 ani, astfel încât acordarea unei sume de bani cu titlul de daune morale în cazul infracțiunii de omor este justificată prin lezarea sentimentelor acesteia, ca urmare a morții tatălui său. Apreciem că nu se impune acordarea unei sume cu titlu de daune materiale, deoarece din probele administrate în cauză, inclusiv declarația minorei G, rezultă că victima se afla foarte des sub influența băuturilor alcoolice și le trimitea să-i cumpere băutură chiar și pe datorie, deoarece nu avea bani, întrucât nu desfășura nici o activitate.
De asemenea, apelul declarat de parchet este fondat și sub aspectul criticii privind modul de soluționare al laturii civile, respectiv încălcarea disp. art.346 p, art.1000 alin.2 cod civil și art.191 p, în sensul că inculpatul minor trebuia obligat în solidar cu partea responsabil civilmente la plata despăgubirilor civile, precum și a cheltuielilor judiciare.
În raport de aceste considerente, apelurile sunt fondate, astfel încât în baza art.379 pct.2 lit.a p, se vor admite, se va desființa în parte sentința sub aspectul laturii penale și civile, în sensul că se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat de la 10 ani închisoare, la 8 ani închisoare, iar sub aspectul laturii civile, inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, respectiv 3000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă - și aceleași sume către partea civilă, precum și la plata sumei de 7.125,47 lei reactualizată la data plății efective către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata sumei de 10.000 lei cu titlul de daune morale către minora G HG, apreciindu-se că aceasta este îndrituită la repararea prejudiciului nepatrimonial cauza prin moartea tatălui său, prejudiciu care în cuantumul de mai sus, apare ca fiind justificat.
Inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 2.000 lei.
Întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se va dispune menținerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art.381 p, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul de arestare, scurs de la pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
Constatându-se legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate de prima instanță, se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Cheltuielile judiciare efectuate în această fază procesuală vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul G - deținut în Penitenciarul d e Minori și C - împotriva sentinței penale nr. 14 de la data de 09 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Pentru Minori și Familie.
Desființează în parte sentința apelată, sub aspectul laturii penale și civile.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, de la 10 (zece) ani închisoare, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce detenția preventivă de la 09 aprilie 2009 la zi.
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, respectiv: 3.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, către partea civilă - și la 3.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale. către partea civilă, precum și la plata sumei de 7125,47 lei - reactualizată la data plății efective, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10.000 lei daune morale, către partea vătămată G Feldioara.
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 2.000 lei.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală apelată.
Cheltuielile judiciare efectuate în această fază procesuală, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs, în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond: Șt.
Dact. 3 ex./T/IS/12.10. 2009
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci
