Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1815/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.188
Ședința publică de la 21 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect apelul declarate de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.632 din data de 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales- avocat - cu delegație depusă la dosar, intimatul parte vătămată, personal, lipsă fiind intimatul parte civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită efectuarea unui supliment la raportul de expertiza medico-legala în raport de împrejurarea că cel efectuat în cauză cuprinde mai multe contradicții, or, în opinia sa, raportat la împrejurările comiterii faptelor, arată că se impune și schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celui pe care îl apără, respectiv din tentativa la omor în cea de vătămare corporală.
Intimatul parte vătămată lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public arată că potrivit raportului de constare medico-legal sunt constate leziunile suferite de partea vătămată și numărul zilelor de îngrijiri medicale, astfel, în opinia sa, apreciază că nu are relevanță efectuarea unui supliment de expertiză întrucât nu are legătură cu fapta inculpatului.
Curtea, deliberând, respinge cererea privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, apreciind că nu este concludent în raport de obiectul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului inculpat învederează instanței că cel pe care îl apără nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămată între aceștia a pornit un conflict spontan din culpa părții vătămate, depozițiile martorilor fiind doveditoare, dar și numărul mic de zile de îngrijiri medicale astfel că, în principal, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de vătămare corporală și aplicarea unei pedepse corespunzătoare circumstanțelor reale ale faptei dar ci celor personale ale inculpatului, iar, în subsidiar reindividualizarea judiciară a pedepsei, prin aplicarea de largi circumstanțe atenuante, urmând ca aceasta să fie coborâtă până la minimul prevăzut de lege.
Intimatul parte vătămată lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond în mod corect a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, la stabilirea cuantumului acesteia fiind avute în vedere limitele de pedeapsa pentru fapta de tentativă la omor, limite reduse întrucât fapta a rămas în forma tentativei, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei dar si cele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea, modul violent de săvârșire a faptei, obiectul vulnerant folosit - un cuțit, urmărire produse.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, arată, în raport de obiectul vulnerant folosit - să ducă la decesul unei persoane, numărul de lovituri aplicate părții vătămate dar și zonele vizate - zone vitale, instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și nu se impune admiterea cereri formulate de apărare.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea stării de arest a inculpatului, cu deducerea arestului preventiv la zi.
În ultimul cuvânt, apelantul inculpat arată că nu a avut intenția de a ucide partea vătămată, nu a avut asupra sa vre-un obiect contondent. Solicită clemența instanței.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.632/03.07.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art. 334 C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, de schimbare a încadrării juridice din prev. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) Cp. în prev. art. 181 Cod penal.
În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. 1) lit. i) Cp. și 21 alin. 2) Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 10 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1562/17.11.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a II - a Penală în dosarul nr. 4249/2005, definitivă prin decizia penală nr. 15/13.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II - a Penală, și a fost contopit restul de 430 de zile rămas neexecutat din această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de 3 luni, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 10 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 65 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, de la data executării sau considerării ca executate a pedepsei de 10 ani și 3 luni închisoare aplicată prin prezenta.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza -a și lit. b) Cp. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 10 ani și 3 luni închisoare aplicată prin prezenta.
În baza art. 350 C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat.
În baza art. 88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 24.11.2008 la zi.
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 346 rap.C.P.P. la art. 313 alin. 1) din Legea nr. 95/2006 și art. 998 și 999 civ, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3.698,88 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1) p Cod Penal, a fost obligat inculpat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în data de 21.04.2007, partea vătămată și prietenul său, martorul, pe de o parte, și martorii zis "", și, pe de altă parte, au fost implicați într-un conflict în cadrul căruia martorul i-a aplicat o lovitură peste față martorului. în ciuda diferențelor dintre declarațiile celor patru sub aspectul împrejurărilor care au generat, și modului în care s-a derulat acest conflict, acestea sunt concordante în privința agresării lui de către. într-adevăr, din declarația martorului dată în faza urmăririi penale, ar rezulta că nu a perceput în mod personal momentul aplicării loviturii, întrucât acesta se afla în autoturism, numita ( ) fiind cea care i-ar fi spus că ar fi fost lovit cu pumnul, declarație puțin credibilă, în condițiile în care din declarațiile celorlalți trei rezultă că martorul a fost de față. Cu atât mai puțin credibilă este declarația martorului din faza judecății, potrivit căreia în data de 21.04.2007 el și prietenul său ar fi fost fugăriți, dar nu și loviți, ulterior aflând de la acesta că după câteva zile ar fi fost lovit de o persoană din grupul părții vătămate. -i-se atenția asupra contradicțiilor dintre declarația dată în fața instanței și cea dată în faza urmăririi penale, martorul a invocat faptul că timpul scurs a dus la ștergerea unor detalii din memorie.
Din declarațiile de la dosar, chiar dacă nu întru totul concordante, rezultă că în noaptea de 28 spre 29 aprilie 2009, persoanele implicate în conflictul din data de 21.04.2009, cunoșteau, dacă nu faptul că adversarii lor vor fi prezenți în discoteca "" din Complexul Regie, cel puțin, faptul că exista posibilitatea ca aceștia să își facă apariția în local. Astfel, partea vătămată a declarat că după ora 22:00, (), l-a sunat pe și i-a spus să vină la discotecă să se împace. în ceea ce-1 privește pe numitul, acesta a menționat că a povestit incidentul unui prieten care 1-a sunat pe (), i-a reproșat faptul că l-a lovit pe numitul, l-a amenințat că îl va, replica lui fiind "Ne vedem în discotecă!". Martorul a mai adăugat că în data de 28.04.2009 s-a hotărât să meargă împreună cu ( ) în discotecă, chemându-și și alți prieteni, și anume, (), ( ), și (), explicația fiind următoarea: "Să fim mai mulți dacă vine și și fac scandal". în ceea ce-1 privește pe martorul -, acesta a menționat în fața instanței că în data de 28 aprilie, înainte de a merge la discotecă, a fost sunat de cel prezent la termenul din 16.01.2009 (martorul ), care 1-a întrebat dacă merge la discotecă în seara respectivă, iar când martorul a spus că da, martorul a spus că îl așteaptă. Susținerea martorului, de la termenul din 16.01.2009, potrivit căreia nu ar fi cunoscut numărul de telefon al vreuneia din persoanele implicate în primul incident, este contrazisă de propriile afirmații făcute de acesta în faza urmăririi penale, potrivit cărora ar fi aflat de la numita că băiatul care l-a lovit pe se numește, aceasta dându-i și numărul de telefon al acestuia, pe care martorul l-a și apelat. Faptul că numiții și, dar și cei care i-au însoțit, se așteptau să aibă loc un conflict în discotecă, rezultă și din declarația martorului, care, după ce a menționat că și i-au povestit că au avut unele probleme cu niște moldoveni din cauza unor fete, care era lovit deasupra buzei, spunând și că dacă îi va prinde pe aceștia se va răzbuna, a precizat că sâmbătă, 28.04.2007, și cu "", l-au rugat pe el și pe (), să vină cu ei la discoteca "" din Complexul Regie, pentru a fi mai mulți "în caz că se întâmplă ceva". A mai adăugat martorul că și numitul () s-a oferit să meargă cu ei.
Tribunalul apreciază faptul că probele de la dosar, și anume, declarațiile martorilor, sunt suficiente pentru a reține că inculpatul a fost chemat la discotecă tocmai pentru a spori forța grupului fratelui său în eventualitatea izbucnirii unui conflict cu grupul părții vătămate, inculpatul fiind întru totul conștient de acest lucru. Astfel, declarația martorului este neechivocă, acesta menționând că la discotecă i-au văzut pe () și () însoțiți de alți patru-cinci băieți, "motiv pentru care l-a sunat pe fratele lui, care a venit împreună cu (martorul - precizarea noastră) în discotecă". în același sens este și declarația dată de martorul în faza urmăririi penale, acesta afirmând: " i-a spus lui că s-ar putea să avem scandal, iar l-a sunat pe fratele său, și l-a chemat și pe acesta în discotecă. În jurul orelor 03:00-03:30, au sosit în discotecă și cumnatul lui despre care știu că i se spune ".
Declarația martorului, dată în faza urmăririi penale, confirmă susținerile celorlalți doi martori. Astfel, potrivit acestuia, după ce au constatat că grupul de moldoveni căutau scandal, l-a sunat pe fratele său, acesta venind în discotecă împreună cu cumnatul său,. Tribunalul înlătură ca nesinceră declarația dată de martor la termenul din 16.01.2009, în cuprinsul căreia acesta revine asupra numeroase afirmații pe care le făcuse în faza urmăririi penale, prezentând lucrurile într-o manieră evident favorabilă inculpatului, și fără să ofere nicio explicație acceptabilă a modului diferit în care a înțeles să prezinte în fața instanței derularea evenimentelor. Printre altele, deși menține afirmația potrivit căreia inculpatul a venit mai târziu împreună cu, acesta adaugă că nu știe cine l-a chemat pe inculpat, precizând că ar fi aflat a doua zi că acesta ar fi venit pentru că i s-ar fi făcut rău fratelui său (versiune susținută și de inculpat). -i-se atenția asupra contradicțiilor dintre propriile declarații, martorul a menționat că nu poate face nicio precizare care să justifice declarațiile anterioare. Nu poate fi neglijat faptul că martorul este prieten cu inculpatul, cum, de altfel, și menționează în începutul declarației de la termenul din 16.01.2009, și că această declarație a fost dată în prezența inculpatului, după suficient de mult timp de la incident pentru ca martorul să nu se mai simtă amenințat de perspectiva reținerii unei participații a sa la comiterea infracțiunii ce făcea obiectul dosarului de urmărire penală, amenințare care, în faza de urmărire penală, a făcut să treacă în plan secund relația de prietenie cu inculpatul.
Și martorul și-a modificat la termenul din 28.01.2009 declarația dată în faza urmăririi penale, menționând, printre altele, că nu știe dacă 1-a chemat cineva pe inculpat. Cu ocazia aceleiași audieri, după ce instanța i-a atras atenția asupra conținutului declarației sale din faza urmăririi penale, martorul a menționat că prezintă evenimentele așa cum și le amintește, dar că nu intenționează să îți retracteze declarația dată în faza urmăririi penale, această susținere fiind valabilă și în privința afirmației potrivit căreia este cel care l-a sunat pe fratele său și 1-a chemat după ce a ajuns la concluzia că o să iasă scandal.
Inculpatul, fratele acestuia, martorul, dar și martorul zis, au încercat să acrediteze o cu totul altă explicație a sosirii inculpatului însoțit de la discotecă, explicație pe care instanța nu o va reține ca fiind conformă cu realitatea nu numai datorită faptului că este contrazisă de susținerile martorilor, și (în cazul acestuia din urmă, este vorba doar de declarația dată în faza urmăririi penale), dar și datorită numeroaselor neconcordanțe dintre declarațiile inculpatului și ale celor doi martori, și, cu privire la acest aspect. Motivul pentru care inculpatul este interesat în a convinge că venirea sa la discotecă nu a avut nicio legătură cu posibila izbucnire a unui incident între grupul fratelui său și cel al părții vătămate, este evident. Astfel, o deplasare a inculpatului la discotecă în scopul implicării sale într-un conflict presupune o anumită pregătire, chiar și numai psihologică, dacă nu și prin dotarea cu mijloace corespunzătoare asigurării superiorității (de exemplu, un cuțit), în vederea acestui conflict, o acceptare conștientă a participării la săvârșirea de acte de violență, aspecte de natură să agraveze situația juridică a inculpatului, care a susținut în mod constant că incidentul a fost spontan. Astfel, se poate ajunge la aplicarea unei pedepse mai aspre, posibil chiar ca urmare a reținerii elementului circumstanțial al premeditării (art. 175 alin. 1 lit. a Cod penal). martorilor și se explică prin relația de rudenie (frate) și, respectiv, de afinitate (cumnat), dintre aceștia și inculpat.
Astfel, în data de 11.12.2008, inculpatul a declarat că în data de 28.04.2008 a fost sunat de către zis "", care i-a comunicat faptul că, la rândul său, a fost sunat de către fratele inculpatului, OG, care i-ar fi cerut să meargă împreună să îl ia acasă din discoteca "", întrucât îi este rău, având epilepsie. Inculpatul a mai adăugat că s-a întâlnit cu la clubul de internet de pe str. - - din cartierul Lacul și, împreună cu acesta și cu numitul a plecat pe jos către discoteca "", unde au ajuns după aproximativ 2 ore de mers pe jos. La termenul din 16.01.2009, inculpatul a declarat că a fost sunat de fratele său, nu de cumnat, cum declarase anterior, care l-a rugat să vină să îl ia dintr-o discotecă. -i-se atenția asupra contradicției, inculpatul a arătat că, de fapt, fratele său l-a sunat pe el, dar avea telefonul închis, după care l-a sunat pe, acesta fiind cel care l-a sunat pe inculpat. Inculpatul a adăugat că era împreună cu inculpatul, afirmație care apare ca fiind în contradicție cu cea potrivit căreia martorul l-ar fi contactat telefonic, fapt nenecesar din moment ce se aflau în aceeași casă. -i-se atenția asupra acestui aspect, inculpatul a precizat că, de fapt, el nu se mai afla acasă, ci la un internet-cafe, unde a fost contactat telefonic de martorul. Față de faptul că anterior, la același termen, inculpatul susținuse că avea telefonul închis, fapt care ar fi făcut imposibilă contactarea sa telefonică, acesta a precizat că nu a fost sunat de pe numărul său de telefon, ci pe numărul de telefon al lui, vărul său, care era cu el. Inculpatul a mai menționat că toți trei s-au deplasat până la discotecă cu taxiul, întorcându-se cu acel taxi. întrucât, făcând aceste afirmații, inculpatul a contrazis cele menționate în faza urmăririi penale, potrivit cărora ar fi mers pe jos, timp de două ore, până la discotecă, la cererea Tribunalului dea explica această contradicție, inculpatul a menționat că nu este adevărat ce a declarat în faza urmăririi penale, adevărul fiind că a mers pe jos doar până la florăria mamei lui de pe str. - -, acesta luând de la mama sa bani pentru taxi.
În ceea ce-l privește pe martorul OG, acesta a declarat în faza urmăririi penale (în faza judecății acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 80 alin. 1 C.P.P. care îi permit să refuze să dea declarație, având în vedere calitatea sa de frate al inculpatului) că inculpatul este cel care l-ar fi sunat, în jurul orelor 02:00-02:30, și l-a întrebat unde este. Aflând că este la discotecă, inculpatul i-ar fi spus că vine să îl ia de acolo, întrucât nu are voie să bea.
Și versiunea prezentată de martorul - în faza urmăririi penale (în faza judecății s-a constatat imposibilitatea audierii sale) este diferită de ambele versiuni prezentate de inculpat. Astfel, acesta a susținut că, în jurul orei 02:00, în timp ce se afla la domiciliu, a fost sunat de inculpat, care i-a spus să îl însoțească la discoteca din Regie, pentru că fratele său, care este diagnosticat cu epilepsie și, prin urmare, nu are voie să consume alcool, se află acolo și consumă băuturi alcoolice. împreună cu inculpatul s-ar fi deplasat la discoteca cu un taxi, ajungând la orele 03:00.
Faptul, invocat de inculpat, că fratelui său i-ar fi fost rău, este contrazis de martorul care, întrebat în mod expres de instanță, a precizat că în seara respectivă nu i-a fost rău niciunui băiat din grupul său atât timp cât s-au aflat în discotecă. De altfel, dacă martorului i OG-ar fi fost, cu adevărat, rău, iar inculpatul ar fi fost, așa cum pretinde, foarte preocupat de starea acestuia de sănătate, nu se explică de ce au mai rămas în discotecă timp de aproximativ 2 ore, în loc să plece de îndată cu fratele său de acolo.
Tribunalul reține că inculpatul, indiferent dacă a avut sau nu asupra sa un cuțit în momentul în care a intrat în discotecă (acesta pretinde că nu ar fi putut intra în discotecă având un cuțit asupra sa, deoarece la intrarea în discotecă clienții erau percheziționați), se afla în posesia acestui cuțit încă dinainte de a părăsi incinta discotecii, și, mai mult decât atât, anterior înfruntării propriu-zise, și-a manifestat disponibilitatea de a-l folosi într-un eventual conflict cu persoanele din grupul părții vătămate. Astfel, martorul a menționat " - anterior, când eu eram afară, iar tocmai venea cu, am văzut la un briceag pe care l-a pus pe lanțul de la gât". La rândul său, martorul a precizat că, după ce ieșiseră din discotecă, în timp ce se deplasau în spatele grupului părții vătămate, inculpatul le-a spus sa stea liniștiți, pentru că are briceagul la el. în continuare, martorul a relatat cum inculpatul a scos din buzunarul de la blugi un briceag căruia i-a desfăcut lama și li l-a arătat. Martorul a arătat că i-a spus inculpatului să bage cuțitul la loc, să nu dea "de belea", să nu-l folosească, inculpatul închizând briceagul, martorul neobservând dacă inculpatul a introdus acest briceag înapoi în buzunar. în plus, însăși declarația martorului este OG în sensul că nu era ceva neobișnuit ca inculpatul să aibă un briceag asupra sa. Astfel, martorul a precizat că inculpatul poartă un briceag la el dar că, în seara respectivă, când au vorbit la telefon, martorul i-ar fi spus să nu vină cu briceagul pentru că la intrarea în discotecă se mai fac controale.
Față de declarațiile martorilor și, instanța va înlătura ca neconforme cu realitatea susținerile inculpatului potrivit cărora cuțitul ar fi ajuns la el după ce l-a deposedat de acest obiect pe cel care intenționa să îl lovească.
Tribunalul reține că în interiorul discotecii grupul de băieți din care făcea parte și partea vătămată (, și ), a avut un comportament perceput de băieții din grupul inculpatului ca fiind provocator la adresa acestora ( au dansat în apropierea mesei acestora, au spart sticle), totul culminând cu spargerea unei mese de sticlă pe care aceștia se urcaseră, acest ultim incident atrăgând și evacuarea lor de către personalul care asigura paza discotecii (în faza urmăririi penale, martorul a menționat chiar că el a fost cel care a chemat bodyguarzii). în acest sens sunt numeroase declarații ale persoanelor din grupul inculpatului, chiar și martorul recunoscând că au fost evacuați de bodyguarzi pentru că au spart o masă, fără, însă, să recunoască faptul că intenția ar fi fost aceea de a-i șicana pe cei de la masa la care se afla și inculpatul.
La scurt timp după evacuarea părții vătămate și a celor care o însoțeau, grupul inculpatului a părăsit la rândul său discoteca, cu scopul de a se cu cei din grupul părții vătămate. Astfel, inculpatul a menționat că după ce persoanele necunoscute au fost evacuate, el împreună cu prietenii săi a ieșit din discotecă "la scurt timp". Și martorul a menționat că au plecat "după puțin timp" de la evacuarea grupului advers. Martorul a menționat că "în momentul în care ei au ieșit, am ieșit și noi și am mers după ei". Deși martorul nu menționează expres că scopul pentru care i-au urmat a fost acela de a îi ataca, acest lucru rezultă din modul în care a prezentat derularea evenimentelor, după fraza susmenționată (acel "după ei" este, în sine, suficient de sugestiv), acesta arătând cum, după ce, la întrebarea lui, i 1-a indicat pe () ca fiind cel care i-a dat un pumn, 1-a și lovit pe acesta. Și din declarația martorului rezultă că au ieșit din discotecă imediat ce grupul părții vătămate a fost evacuat. Declarația martorului (retractată, neconvingător, în fața instanței), este și mai elocventă, acesta menționând expres "noi am ieșit după ei cu gândul să ne batem și am strigat la ei să ne aștepte".
Tribunalul reține, având în vedere nu doar declarațiile martorilor din grupul părții vătămate, despre care s-ar putea susține că sunt subiective, dar și declarații ale martorilor din grupul inculpatului, faptul că inițiativa de a agresa a aparținut persoanelor din grupul inculpatului.
În faza urmăririi penale, martorul a menționat: "Eu mergeam cu și, iar în fața noastră se aflau, și. Am observat cum cei patru prieteni ai mei s-au îndreptat în direcția grupului lui, iar noi i-am urmat. Doi sau trei băieți din acel grup au fugit, iar eu, și au fugit puțin după ei. -"
Tot în faza urmăririi penale, martorul a menționat: Pe strada cu discoteca R2 i-am văzut că stăteau în jurul unei mașini. m-a întrebat care este cel care m-a lovit, eu l-am arătat pe, iar i-a dat un pumn -".
Martorul a declarat în data de 10.05.2007: " Noi am ieșit după ei cu gândul să ne batem și am strigat la ei să ne aștepte. Ei s-au oprit și a întrebat care dintre ei l-a bătut pe. Cineva a indicat doi dintre moldoveni și a început bătaia. O parte din ei au fugit rămânând trei sau patru să se bată cu noi -".
În aceste condiții, instanța va înlătura ca nesincere declarațiile martorilor și OG, date în faza urmăririi penale, al căror subiectivism evident a fost argumentat anterior. Astfel, cei doi au pretins că ceilalți ar fi început să îi înjure, OG, care a încercat să aplaneze conflictul, fiind lovit cu un pumn în zona feței de persoanele din grupul advers. Instanța nu va reține nici versiunea prezentată de inculpat, potrivit căreia, după ce o persoană din grupul advers l-ar fi recunoscut pe, instantaneu, ceilalți ar fi sărit asupra lor începând să îi lovească.
La dosar există numeroase mijloace de probă care atestă faptul că părți vătămate i-au fost aplicate mai multe lovituri cu cuțitul de către inculpat, fie că este vorba despre declarații ale martorilor care au perceput în mod nemijlocit momentul lovirii părții vătămate de către inculpat (martorul - filele 65-66; martorul a menționat că l-a văzut pe cum îl lovea pe cel de-al doilea care era când fusese bătut -fila 114 ), fie că este vorba de declarații ale martorilor în prezența cărora inculpatul a recunoscut acest lucru (martorul -fila 66; martorul a relatat cum inculpatul le-a povestit că "a dat cu cuțitul pe la coaste și pe la picioare"- fila 81; martorul a menționat " ne-a spus că a lovit cu briceagul doi băieți, pe unul l-a lovit la picioare și, văzând că nu cade, l-a lovit cu briceagul mai sus, fără măsură" și că le-ar mai fi spus că are impresia că l-a omorât pe respectivul - fila 98; martorul a arătat că în taxi, inculpatul le-a spus că a dat în doi inși cu briceagul, în zona coastelor și picioarelor, precizând că "le-a nenorocit picioarele"- fila 114 j), declarații ce se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză. Faptul nu este contestat nici chiar de către inculpat. În ceea ce o privește pe partea vătămată, aceasta l-a recunoscut din fotografie de numitul ca fiind cel care a lovit-o cu cuțitul. Instanța va înlătura această declarație ca fiind neconformă cu realitatea, niciuna dintre persoanele care în mod necontestat au fost implicate în incident nesemnalând prezența acestuia, care, de asemenea, a declarat că nu s-a aflat în noaptea respectivă la locul comiterii faptei, ci acasă. Declarația părții vătămate se poate explica prin faptul că incidentul s-a petrecut noaptea, în condițiile în care partea vătămată consumase băuturi alcoolice, și este posibil ca la momentul recunoașterii, la câteva zile de la incident (procesul-verbal de la fila 197 este datat 02.05.2007), să se fi resimțit încă de pe urma agresiunii la care a fost supusă.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul greșitei condamnări pentru o infracțiune pentru care nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de vătămare corporală.
Pe cale de consecință se impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare circumstanțelor reale și personale, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei prin aplicarea de largi circumstanțe atenuante.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate având în vedere criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Printr-o examinare judicioasă a probatoriilor administrate, instanța fondului a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei comisă de inculpat.
Astfel, în raport de obiectul folosit, dar și zonele vitale vizate, inculpatul trebuia să aprecieze, la nivelul omului diligent, că urmare a acțiunilor sale puteau să fie consecințe letale, astfel că, chiar dacă nu a urmărit producerea unui asemenea rezultat, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, acceptând producerea unui asemenea rezultat.
Împrejurarea că inculpatul a părăsit locul incidentului lăsând-o pe partea vătămată zăcând la pământ, având o hemoragie puternică care i-ar fi putut produce decesul, dovedește faptul că era conștient de fapta sa și de consecințele posibile ale acestei fapte.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei întrucât la stabilirea cuantumului acesteia au fost avute în vedere limitele de pedeapsă pentru fapta de tentativă de omor, circumstanțele reale ale comiterii faptei, dar și cele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală și a acționat în mod violent.
Nemaifiind alte motive care să fie examinate din oficiu, Curtea, în temeiul art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Va computa prevenția inculpatului la zi și va menține starea de arest a acestuia întrucât nu s-au schimbat temeiurile care să fi fost avute în vedere la luarea măsuri.
Văzând și prev. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.632/03.07.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
prevenția inculpatului de la 24.11.2009 la zi.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 21august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./08.09.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Nedelcu AntoanetaJudecători:Nedelcu Antoaneta, Oprescu Mihai
