Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.19/
Ședința publică din data de 28 Ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului penal formulat de apelantul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. la art.174, 175 Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Sentinței penale nr.407/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.14/17.01.2008 emisă de Baroul Galați - Cabinet Individual de Avocatură " ", depusă la fila 36 dosar, intimata-parte vătămată ). ), personal și asistată de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 226/14.12.2007 emisă de Baroul Vrancea - Cabinet de Avocat " ", depusă la fila 28 dosar, lipsă fiind și intimatul-parte civilă Spitalul de Urgență Sf.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acest termen a fost acordat pentru lipsa de apărare a părții vătămate, măsura arestării preventive a inculpatului-apelant a fost menținută prin încheierea din 18.12.2007, după care;
Apărătorul apelantului-inculpat solicită a se încuviința administrarea de probe.
Astfel, solicită a se proceda la audierea inculpatului-apelant, care nu a fost audiat la instanța de fond, precum și efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească condițiile concrete în care s-a desfășurat incidentul dintre inculpat și partea vătămată. În cauză s-a efectuat doar o simplă constatare în fața organelor de urmărire penală, aflată la fila 27, pe care o apreciază, însă, ca fiind superficială.
Practica stabilește necesitatea avizării raportului de constatare medico-legală. Arată că încadrarea juridică de tentativă la omor calificat reținută în sarcina inculpatului este dată de consemnările din raportul de constatare medico-legală în sensul că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate. Apreciază că se impune efectuarea unei expertize medico-legale care: să stabilească dacă concluziile raportului de constatare medico-legale sunt corecte; să aibă în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, dacă într-adevăr, leziunile suferite de partea vătămată au pus în primejdie viața acesteia, poziția părților în momentul producerii leziunilor și dacă numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea acestora a fost corect stabilit prin raportul de constatare medico-legală.
Apărătorul apelantului-inculpat precizează că același medic, dr., este cel care a examinat atât pe partea vătămată cât și pe inculpat, încălcând astfel normele de etică, fiind subiectiv în ceea ce privește pe inculpat, ulterior examinării părții vătămate. Arată că în teorie se menționează că se impune efectuarea unei expertize cu atât mai mult cu cât medicii, din lipsă de pregătire, pot greși această constatare medico-legală.
Arată că inculpatul nu face discuții cu privire la situația de fapt, care se confirmă, însă ceea ce dă caracterul juridic al infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav se raportează la raportul de constatare medico-legală. Apreciază că instanța de control poate reexamina cauza sub toate aspectele doar după ce se va întocmi raportul de constatare medico-legală, având în vedere că inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a suprima viața părții vătămate; numai inculpatul și partea vătămată au fost de față la producerea incidentului, martorii audiați fiind minori.
Întrebat fiind, apărătorul ales al inculpatului precizează că, în situația în care nu se va admite proba cu expertiză, va solicita avizarea de către Institutul Național de Medicină Legală Minovici.
Curtea pune în discuție cererea de probatorii formulată de inculpat.
Intimata-parte vătămată, prin apărător ales, solicită respingerea cererea inculpatului privind efectuarea unei expertize medico-legale, pe care o apreciază ca fiind nelegală și nefondată. Arată că în faza de urmărire penală constatarea medico-legală nu a fost contestată, nu s-a cerut efectuarea unui supliment la această constatare medico-legală. Solicită a se constata că acest act medical este întocmit cu respectarea normelor legale, este concludent și în concordanță cu situația stabilită de instanță, cu declarațiile celor 4 patru martori oculari și a celor doi copii minori ai inculpatului. Totodată, arată că solicitarea inculpatului nu intră în criteriile de avizare. Conform art.275, 278 și următoarele, inculpatul avea posibilitatea de a formula plângere în instanță cu privire la aspectele învederate în legătură cu eventuala incompatibilitate a medicului care a întocmit raportul de constatare medico-legală, dacă aprecia necesar. Întrucât inculpatul nu a procedat în acest sens, apreciază că acesta și-a însușit concluziile raportului de expertiză. Nu se opune audierii inculpatului-apelant.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune audierii inculpatului. Apreciază că proba privind efectuarea unei expertize sau a unui supliment la expertiză, nu este utilă, concludentă soluționării cauzei atât timp cât a fost efectuat un raport de expertiză medico-legal, întocmit de Serviciul de Medicină Legală V, probă care răspunde tuturor solicitărilor și a fost suficientă pentru justa soluționare a cauzei la fond. Leziunile stabilite prin acest raport și concluziile acestuia nu au fost contestate de inculpat, astfel încât, apreciază că cererea formulată de acesta în apel dea se solicita un alt punct de vedere nu este întemeiată. Nu medicul stabilește împrejurările unei fapte, a producerii unei leziuni ci organul de anchetă și, ulterior instanța de judecată în baza probelor administrate într-o cauză; iar încadrarea juridică nu o face medicul, nu o dă actul medical ci o face instanța. De asemenea, avizarea nu este necesară pentru că nu suntem în prezența a două acte contradictorii care să presupună avizarea unuia dintre ele.
Apărătorul apelantului-inculpat, depune practică judiciară și precizează că și în apel se poate solicita administrarea probei cu expertiza medico-legală având în vedere caracterul devolutiv al apelului, împrejurarea că instanța de apel este obligată să reexamineze cauza sub toate aspectele în fapt și în drept iar dispozițiile art.62 și 63 stabilesc că probele nu au valoare mai dinainte stabilită; acestea se apreciază de către instanța de judecată. Apreciază că proba solicitată este utilă, pertinentă și concludentă cauzei, prezentând modalitatea de producere a infracțiunii, prin avizare.
Apărătorul intimatei-părți vătămate precizează că inculpatul, prin apărător, nu a solicitat instanței de apel criterii noi sau aspecte noi care să vizeze o nouă interpretare a expertizei medico-legale.
Întrebat fiind, apelantul-inculpat, personal, arată că înțelege să dea declarații în fața instanței de apel.
Curtea admite proba cu audierea inculpatului-apelant și respinge proba cu o nouă expertiză întrucât în cauză există o constatare medico-legală necontestată și din obiectivele expuse la acest termen de către inculpat, prin apărător, nu rezultă că ar fi necesare noi constatări.
Curtea, potrivit disp. art. 378 alin.11Cod procedură penală și art.323 Cod procedură penală, procedează la audierea inculpatului-palenat,intre orele 11.15 - 11.30.
Declarația inculpatului a fost consemnată în condițiile prev. de art. 73 Cod procedură penală, ulterior inculpatul citind și semnând declarația care a fost atașată la fila 52 dosar.
Apelantul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Intimata-parte vătămată, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat și apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, potrivit disp.art.377 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apelantul-inculpat, prin apărător, critică sentința penală nr. 407/28.09.2007 a Tribunalului Vrancea atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Apreciază că soluția de condamnare a inculpatul pentru infracțiunea de amenințare este greșită, nu a fost motivată în mod temeinic de către instanța de judecată și nu este susținută de nicio probă administrată în cauză. Singura persoană care face referire cu privire la infracțiunea de amenințare este partea vătămată. Instanța de fond a reținut că partea vătămată a făcut o sesizare la parchet însă aceasta s-a datorat relei-credințe a părții vătămate, având în vedere că între părți erau două litigii, dintre care unul de furt intre soți. De altfel, martorele minore au prezentat aspectele referitoare la infracțiunea de amenințare despre care aveau cunoștință de la partea vătămată, fără a le percepe personal.
Între inculpat și partea vătămată exista o situație tensionată datorită faptului că aceasta a părăsit domiciliul împreună cu cei doi copii minori, cu bunuri și o sumă de bani în timp ce inculpatul se afla internat în spital, având on stare de sănătate precară, se aflau în procedură de divorț.
Apreciază că cuvintele proferate de inculpat nu au de natură să amenințe partea vătămată, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, în rejudecare, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, conform art.11 pct.2 lit.b in ref. la art.10 lit.a Cod procedură penală, în sensul că fapta nu există.
De asemenea, precizează că, pentru a fi săvârșită această infracțiune în sensul art. 193 Cod penal, este necesar ca acțiunea de amenințare să insufle victimei temerea că persoana sa va fi expusă unui pericol efectiv. În cauză, această temere nu există; partea vătămată a uzitat de toate căile și toate cunoștințele sale pentru a se apăra de inculpat.
Al doilea motiv de apelvizează respingerea cererii formulate de apărătorul inculpatului în fața instanței de fond referitoare la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în sensul disp.art.182 Cod penal.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit nu a dispus schimbarea încadrării juridice având în vedere că niciodată inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate; situația în care se aflau părțile, de faptul că inculpatului i se interzisese a participa la ziua de naștere a fiicei sale, de atitudinea de provocare a părții vătămate, așa cum rezultă chiar din declarația acesteia aflată la fila 16 din dosarul de urmărire penală, în raport de starea de sănătate precară a inculpatului, influențată de medicație - aspect cunoscut de partea vătămată și a profitat de aceste împrejurări.
dintre o infracțiune de tentativă la omor și infracțiunea de vătămare corporală constă în forma vinovăției făptuitorului. În cauză, inculpatul a dorit să o lovească pe partea vătămată, să se răzbune cumva pentru faptul că a plecat de acasă și nu i se permite să participe la viața de familie dar nu a dorit să suprime viața părții vătămate, astfel încât existăintențiepentru vătămare șiculpăpentru rezultatul mai grav produs.
Întrucât nu se poate determina cu exactitate forma vinovăției, consideră că instanța trebuia să facă aplicarea principiului "in dubio pro reo",în sensul de a reține forma mai ușoară. Solicită admiterea apelului, și, în rejudecare, să se dispună schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Al treilea motiv de apelvizează faptul că instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante și nu a dat eficiență dispozițiilor art.72, 74 și 76 Cod penal.
De asemenea, arată că instanța de fond nu a ținut cont de vârsta înaintată a inculpatului, de expertiza medico-legală psihiatrică, de faptul că discernământul inculpatului este afectat în contextul consumului de alcool.
Solicită, în apel, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și să se reducă pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.
Al patrulea motiv de apelvizează soluționarea greșită a laturii civile a cauzei. Apreciază ca fiind stabilit cuantumul daunelor materiale insă Critică faptul că instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea inculpatului la plata unor daune morale către partea vătămată în cuantum de 180 milioane lei ROL, fără a motiva acordarea acestor daune. Partea vătămată a formulat pretenții foarte mari.
În ceea ce privește starea de arest a apelantului-inculpat, solicită ca instanța să dispună menținerea acesteia dacă va menține condamnarea pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat iar în situația în care va dispune schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală gravă, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, solicită a se reține că inculpatul este arestat din 5 ianuarie 2007 să să se considere ca fiind executată perioada arestului preventiv.
Intimata-parte vătămată, prin apărător, precizează că este cadru didactic, având o vechime de 28 ani în Școala Generală din comuna Movilița și nu lucrător la. Partea vătămată a făcut două sesizări scrise la postul de poliție din comuna Movilița, situația conflictuală dintre inculpat și partea vătămată acutizându-se în luna noiembrie, datorită consumului de băuturi alcoolice, violențelor, amenințărilor și stării psihice a inculpatului, în contextul în care acesta a primit și citația pentru divorț. Întrucât poliția nu a luat nicio măsură, partea vătămată s-a adresat Parchetului și s-a mutat împreună cu cei doi copii în stația, unde administrator era fratele său. Pentru întreținerea copiilor a luat un televizor și îmbrăcăminte, fără a lua sume de bani. În data de 27 decembrie, fiind ziua onomastică a fetei în vârstă de 14 ani, aceasta își invitase alte 4 colege. Inculpatul s-a prezentat și i-a solicitat părții vătămate să vină afară pentru a-i da cadoul pentru fiica sa. Însă, în momentul în care au ajuns afară, a scos de sub haină un cuțit cu lama de 25 cm. lungime - armă aptă de a suprima viața, cu care a înjunghiat partea vătămată în zona hemitoracelui stâng, provocându-i pneumotorax, hemoragie abundentă.
Deși partea vătămată a căzut și s-a ridicat inculpatul a amenințat-o cu o secure, desfășurarea evenimentelor fiind observată de cei 6 minori; fiica în vârstă de 14 ani a intervenit pentru a-și apăra mama.
Partea vătămată a căzut în inconștiență, a fost transportată la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale urgente.
Apărătorul intimatei-părți vătămate consideră că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor, armele folosite de acesta fiind un cuțit și o secure. Solicită respingerea cererii formulate de inculpat de schimbare a încadrării juridice.
Totodată, solicită respingerea motivului invocat de inculpat cu privire la latura civilă a cauzei și solicită ca inculpatul să fie obligat să achite contravaloarea unei sume reprezentând un cuantum de parte materială 8666.
Partea vătămată a depus la dosar înscrisuri, făcând dovada contravalorii tratamentului medicamentos, a regimului alimentar, a carburanților.
În ceea ce privește latura morală, față de împrejurarea că a fost victima unei tentative la infracțiunea de omor, ca urmare a internării în spital, a suferințelor fizice și psihice, a leziunilor grave provocate a faptului că partea vătămată nu mai poate duce o viață normală, consideră că este justificat cuantumul daunelor morale solicitat.
Invocă Decizia nr. 499/19.03.1993 a Curții Supreme de Justiție-Secția penală.
Solicită, totodată, a se menține măsura arestării preventive a inculpatului având în vedere că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare care, deși nu este definitivă, este temeinică și legală; inculpatul continuă să prezinte pericolul social.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că apelul formulat de apelantul-inculpat, în ceea ce privește motivele de apel invocate, este nefondat, Sentința penală nr. 407/28.09.2007 a Tribunalului Vrancea fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește primul motiv de apel vizând greșita reținere în sarcina inculpatului a infracțiunii de amenințare, arată că, în mod corect instanța de fond a reținut existența acestei infracțiuni. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, în mod permanent adresa amenințări cu moartea părții vătămate pentru aod etermina să renunțe la acțiunea de divorț sau să se întoarcă la domiciliul comun. În acest sens, plângerea și declarațiile constante ale părții vătămate în privința săvârșirii infracțiunii de amenințare sunt confirmate de către, de către, martorii, din care rezultă că era de notorietate faptul că inculpatul consuma excesiv băuturi alcoolice și deseori amenința și lovea partea vătămată.
În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor calificat, reprezentantul Ministerului Public arată că din împrejurările concrete in care s-a săvârșit fapta, rezultă, fără dubiu, că inculpatul a urmărit producerea rezultatului mai grav, respectiv suprimarea vieții părții vătămate.
Din probele administrate rezultă că la data de 27.12.2006, inculpatul era înarmat cu un cuțit, a cărui lamă avea o lungime de 25 cm, și cu o secure, arme apte să producă moartea, ascunse sub cojocul cu care era îmbrăcat. În raport de natura obiectelor folosite în agresiune, de zona corporală vizată, de intensitatea loviturilor, așa cum rezultă din cuprinsul actului medico-legal, arată că nu se poate reține apărarea inculpatului în sensul că nu a avut intenția, cel puțin indirectă, a prevederii rezultatului mai grav, respectiv moartea persoanei, și a producerii acestui rezultat.
Împrejurarea că inculpatul era înarmat cu obiecte apte să producă moartea arată că rezoluția săvârșirii infracțiunii nu a fost luată la data de 27.12.2006, ci anterior săvârșirii faptei. Astfel, sub pretextul că merge la ziua fiicei sale, știind astfel că poate ajunge în preajma părții vătămate, inculpatul a pus în aplicare hotărârea luată cu mult timp în urmă, motiv pentru care instanța de fond, în mod corect a reținut la încadrarea juridică și agravanta prevăzută de art.175 lit.a Cod penal, respectiv omorul săvârșit cu premeditare.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că apărările inculpatului în sensul că nu își explică modalitatea în care au fost provocate leziunile părții vătămate sunt infirmate de probele administrate în cauză. La fața locului au fost și cei patru minori care asistau la eveniment și care au confirmat că inculpatul a scos de sub securea cu care a lovit partea vătămată și că inculpatul a lovit cu cuțitul partea vătămată.
Locul unde a fost identificată securea este cel indicat de martoră ca fiind aruncată în șanț, de unde a fost ridicat de organele de anchetă, ca urmare a faptului că minora este cea care a luat securea din mâna părții vătămate.
Cu privire la latura civilă apreciază că aceasta a fost corect soluționată, de altfel, inculpatul nu a adus critici hotărârii sub aspectul despăgubirilor materiale.
Cu privire la daunele morale a fost solicitată o sumă mult mai mare de către partea vătămată, peste un miliard lei. Prima instanța a apreciat insă că în raport de fapta săvârșită,d e urmările pe care le-a produs atât în suferința fizică cât și în suferință psihică, suma de 180 milioane lei este suficientă pentru a compensa suferința produsă părții vătămate.
Totodată, apreciază ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului privind reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante, în raport de gravitatea deosebită a săvârșirii faptei, de locul săvârșirii faptei, în prezența unor minori, de urmările produse.
Concluzionând, apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea este temeinică și legală, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat și menținerea măsurii de arest preventiv și deducerea din pedeapsă a duratei arestării preventive începând cu 5 ianuarie 2007 la zi.
Apelantul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art. 377 alin.4 Cod procedură penală, arată că regretă fapta săvârșită, pe care a făcut-o fără intenție.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpatul a formulat apel împotriva Sentinței penale nr.407/28.09.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosar nr-.
Prin Sentința penală nr.407/28.09.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor:
- tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174,175 lit. a,c Cod penal, la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal;
- amenințare, prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de7 ani și 6 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
A fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 346/27.06.2004 a Judecătoriei Panciu și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
A fost menținută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 05.01. 2007 și până la 28.09.2007.
În temeiul art. 113 Cod penal a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire măsură de siguranță ce va fi executată prin rețeaua sanitară a Pi ar, după terminarea pedepsei, prin rețeaua teritorială a Ministerului Sănătății.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.515 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă ().
A fost respinsă ca nefondată cererea părții civile () cu domiciliul în comuna Movilița, judetul V, pentru obligarea inculpatului la plata diferenței de 131.485 lei reprezentând despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 7830 lei către Spitalul "Sf." F plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul Vranceaa avut în vedere că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr.6/P/2007 din 21 februarie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art.174, 175 lit.a,c Cod penal, și amenințare, prevăzută de art. 193 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal.
S-a reținut că inculpatul, în mod repetat, a amenințat cu moartea pe soția sa, iar în ziua de 27.12.2006 i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul cauzându-i leziuni care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Analizând probele administrate în cauză prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată, iar prin Sentința civilă nr. 101 din 1.02.2007 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă prin neapelare, căsătoria a fost desfăcută din vina exclusivă a inculpatului, soția revenind la numele anterior "". Din căsătorie au rezultat doi copii: -, de 15 ani, și -, în vârstă de 9 ani.
Relațiile dintre soți s-au deteriorat datorită inculpatului care, deși bolnav de diabet și dependent de insulină, consuma băuturi alcoolice și devenea violent, amenințând-o cu moartea pe soția sa.
Datorită acestei situații, profitând de faptul că inculpatul era internat în Spitalul Județean F, partea vătămată a părăsit în luna noiembrie 2006 domiciliul conjugal și s-a mutat împreună cu copiii în locuința fratelui ei, situată în cadrul stației de benzină " " din comuna Movilița jud.
După ce partea vătămată s-a mutat, inculpatul a venit în mai multe rânduri la noua locuință a acesteia și a amenințat-o cu moartea în situația în care nu se întoarce în domiciliul conjugal, creând părții vătămate o stare de temere.
În data de 27.12.2006, fiind ziua de naștere și de onomastică a fiicei inculpatului - -, acesta a trecut de două ori pe la locuința părții vătămate sub pretextul că vrea să facă un cadou fiicei sale, care organizase o petrecere la care invitase câteva colege de clasă.
În jurul orei 1600, când petrecerea copiilor era în desfășurare, inculpatul a venit din nou la stația de benzină având asupra sa un cuțit, cu mânerul de lemn de 13 cm și o lamă în lungime de 20,5 cm, precum și o secure, cu intenția de a-și omorî soția.
Mai întâi, inculpatul a chemat-o pe fiica sa, care se afla cu colegele în barul stației, sub pretextul de a-i da un cadou, aceasta fiind însoțită și de fratele ei. În acest timp a apărut pe terasa barului și partea vătămată, inculpatul cerând copiilor să plece deoarece avea ceva de discutat cu soția sa, însă copiii au refuzat. La un moment dat inculpatul trecând în spatele părții vătămate, a scos cuțitul pe care îl avea sub și a aplicat cu acesta părții vătămate o lovitură în zona spatelui. Partea vătămată a început să fugă spre șosea, iar inculpatul a scos și securea pe care o avea sub și a încercat să o urmărească pe soția sa dar a fost împiedicat de fiica sa, care i-a luat securea și a aruncat-
Martorul a transportat partea vătămată cu autoturismul la Spitalul orășenesc P, unde i s-a acordat primul ajutor, după care a fost transportată la Spitalul Județean F și internată până la data de 10.01.2007.
Partea vătămată a prezentat diagnosticul de plagă înjunghiată paravertebral drept, penetrantă abdominal și hemitorace stâng cu hemopneumotorax stg. plagă față viscerală lob stg. hepatic, hemiperitoneu intervenindu-se chirurgical. Leziunile au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de " Minovici" Bac oncluzionat că inculpatul, deși prezintă tulburări de personalitate de tip mixt, tulburare cognitivă organică minoră, a săvârșit fapta cu discernământ.
Tribunalul Vranceaa constatat că situația de fapt, astfel cum a fost reținută, este dovedită prin procesul verbal din 27.12.2006, raportul de expertiză medico-legală nr.17 E/18.01.2007 întocmit de V, raportul de constatare medico-legală nr.213/5.01.2007 întocmit de V, raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A - din 4.09.2007, declarațiile martorilor:, -, declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile inculpatului date în timpul urmăririi penale.
Și la termenul din 21.09.2007 înainte de începerea dezbaterilor, inculpatul a avut aceeași poziție de a refuza să declare.
În timpul cercetării judecătorești inculpatul a refuzat să dea declarație mărginindu-se la a preciza că își menține declarațiile date în timpul urmăririi penale.
În timpul urmăririi penale inculpatul a susținut că nu a amenințat partea vătămată și nu își amintește dacă a lovit pe soția sa cu cuțitul.
Probele administrate în cauză dovedesc pe deplin situația de fapt reținută de prima instanță.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, care în repetate rânduri a amenințat pe soția sa cu moartea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în formă continuată prevăzută de art. 193 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Amenințarea proferată de inculpat la adresa părții vătămate a fost de natură să provoace stare de temere părții vătămate, așa rezultă din declarațiile martorilor,.
S-a arătat că împrejurarea că amenințările inculpatului au fost de natură să alarmeze partea vătămată este dovedită și prin aceea că a solicitat sprijinul Parchetului pentru a i se asigura protecție.
Tribunalul Vranceaa reținut că fapta inculpatului, care luând hotărârea să își omoare soția a făcut pregătiri pentru punerea în aplicare a rezoluției infracționale, în sensul că a procurat cuțitul și securea, pe care le-a ascuns sub haină, după care a mers la locuința soției sale și a lovit-o cu cuțitul în spate punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 Cod penal, cu referire la art. 174, 175 lit. a, c Cod penal.
Obiectul contondent folosit de inculpat, zona vitală a corpului în care a fost aplicată lovitura și intensitatea acesteia, care a cauzat plagă înjunghiată penetrantă abdominal și hemitorace stâng, secțiune lob hepatic, evidențiază intenția inculpatului de a suprima viața soției sale, rezultat care nu s-a produs datorită intervenției chirurgicale de urgență.
Pentru aceleași motive, instanța de fond nu a admis solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice în art. 182 Cod penal.
Cum inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor rezultat, în special în ceea ce privește tentativa de omor calificat, din modalitatea și împrejurarea în care a fost săvârșită (inculpatul a lovit-o pe soția sa cu cuțitul de față fiind copiii minori și copiilor invitați la sărbătorirea zilei de naștere a fiicei inculpatului).
De asemenea, s-a ținut seama de persoana inculpatului, care este bolnav de diabet zaharat, insulinonecesitant și care prezintă tulburări de personalitate de tip mixt, așa cum rezultă din raportul de expertiză psihiatrică efectuată în timpul urmăririi judecătorești.
S-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal, fără a fi recidivist.
Față de aceste împrejurări, s-a apreciat că aplicarea pedepsei închisorii în cuantum minim și a pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b Cod penal în cuantum peste minim va fi de natură să contribuie la reeducarea inculpatului.
S-a stabilit pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni, potrivit art.34 lit.b Cod penal și art. 35 Cod penal.
Cum inculpatul a săvârșit infracțiunile în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin Sentința penală nr.346/27.05.2004 a Judecătoriei Panciu, definitivă la data de 15.10.2004 prin Decizia penală nr.518/4.10.2004 a Tribunalului Vrancea, în baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin această sentință și executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a,b,c Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
Văzând că se mențin temeiurile care au făcut necesară arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 5.01.2007 și până la pronunțarea sentinței.
Din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B în timpul cercetării judecătorești rezultă că inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip mixt, diabet zaharat tip I insulinonecesitant complicat multiplu, luându-se, față de afecțiunea psihică și potențialul antisocial, luarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile pe fondul afecțiunii psihice evidențiată în raportul de expertiză medico-legală, instanța de fond a apreciat că se impune luarea față de a măsurii obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 Cod penal, în baza art. 162 Cod procedură penală.
Măsura de siguranță urmează a fi executată de inculpat prin rețeaua sanitară a, iar după terminarea pedepsei, prin rețeaua teritorială a Ministerului Sănătății.
Având de soluționat latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată () a solicitat obligarea inculpatului la 150.000 lei despăgubiri civile din care 8666 lei daune materiale, iar - lei daune morale.
Partea civilă a solicitat daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului medical, plata persoanelor care au îngrijit-o pe perioada convalescenței, plata persoanelor care au îngrijit pe cei doi copii minori, contravaloarea transportului la spital și contravaloarea regimului alimentar suplimentar.
Din chitanțele depuse de partea civilă la dosar rezultă că a cheltuit cu medicamentele suma de 515 lei.
Tribunalul Vranceaa apreciat că nu se justifică de către partea civilă consumul unei cantități de peste 240 litri benzină, având în vedere că din facturile depuse la dosar rezultă că aceasta a cumpărat carburantul în lunile martie, aprilie, mai 2007 când o eventuală deplasare la unitățile spitalicești nu mai avea legătură cu leziunile ce i-au fost provocate de inculpat. De asemenea, nici chitanțele olografe depuse de partea vătămată la dosar, din care rezultă că ar fi plătit unor persoane care au ajutat-o în gospodărie și la îngrijirea copiilor suma totală de 4000 lei, nu au putut fi luate în considerare de vreme ce aceste înscrisuri sunt numai începuturi de dovadă, care ar fi trebuit completate cu declarațiile date în instanță în calitate de martori a acelor persoane, ceea ce partea vătămată nu a solicitat. De altminteri, este greu de acceptat că partea civilă a plătit surorii sale suma de 3000 lei pentru îngrijirea celor doi copii având în vedere legăturile de rudenie dintre ele.
Nu au fost luate în considerare la stabilirea cuantumului prejudiciului material nici bonurile fiscale care atestă cumpărarea unor produse alimentare deoarece partea vătămată nu a făcut dovada că medicul i-ar fi prescris un regim alimentar suplimentar. De altfel, multe din facturile fiscale sunt din lunile martie și aprilie 2007, când partea vătămată era pe deplin vindecată și probează cumpărarea unor produse alimentare pentru consumul zilnic curent.
În ceea ce privește daunele morale, având în vedere că partea vătămată a fost obligată să suporte suferințe atât fizice cât și psihice datorită regimului de spitalizare, instanța de fond a reținut că partea civilă a suferit și un prejudiciu moral susceptibil de a fi reparat prin echivalent bănesc.
Prima instanța a apreciat că suma de 18000 lei este de natură să repare prejudiciul moral cauzat de inculpat părții civile.
În consecință, în baza art.14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata sumei de 18.515 lei cu titlu de despăgubiri civile (515 lei daune materiale + 18.000 lei daune morale) către partea civilă ().
A fost respinsă ca nefondată cererea părții civile pentru obligarea inculpatului la diferența de 131.485 lei reprezentând despăgubiri civile.
În conformitate cu art. 313 din Legea 95/2006 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7830 lei către Spitalul de Urgență "Sf." F reprezentând contravaloarea tratamentului medical aplicat părții vătămate plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului(fila 22 dosar urmărire penală).
Împotriva Sentinței penale nr.407/28.09.2007 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
În apel, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat suplimentarea probatoriului cu audierea inculpatului și efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească condițiile concrete în care s-a desfășurat incidentul dintre inculpat și partea vătămată.
A solicitat avizarea concluziilor raportului de constatare medico-legală sau efectuarea unei noi expertize care să stabilească motivat de faptul că același medic legist a examinat și pe inculpat cât și pe partea vătămată.
Curtea a încuviințat proba cu audierea inculpatului și a respins celelalte probe motivat de faptul că este atributul urmăririi penale și a cercetării judecătorești să stabilească prin probe situația de fapt și nu al expertizei medico-legale.
Faptul că același medic legist, autorizat să funcționeze în cadrul SJML V, a făcut constatări medico-legale și pentru inculpat și pentru partea vătămată nu reprezintă un motiv de incompatibilitate și nu conduce la anularea rapoartelor medico-legale întocmite în cauză.
Cu privire la discernământul inculpatului, în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică de către SJML V și o nouă expertiză medico-legală psihiatrică de către L - " Minovici", ambele stabilind că inculpatul are discernământul faptelor sale.
De asemenea, inculpatul a fost examinat de către L V, stabilindu-se că bolile de care suferă nu îl pun în imposibilitatea de a fi menținut în stare de arest preventiv și de a executa pedeapsa aplicată.
Simpla contestare de către inculpat a concluziilor raportului medico-legal efectuat asupra corpului părții vătămate (), fără o motivare coerentă a motivelor de nemulțumire, nu poate constitui un motiv de avizare a concluziilor acestui raport medico-legal, în cauză neexistând dubii în ceea ce privește situația de fapt, leziunile provocate, poziționarea acestora, numărul de zile timp de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, urmarea produsă, etc.
În dezbateri, inculpatul a criticat, prin apărător ales, soluția instanței de fond pentru greșita condamnare sub aspectul infracțiunii de amenințare, solicitând achitarea sa conform art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, combinat cu art.10 lit.a Cod procedură penală, sau art.10 lit.d Cod procedură penală, motivat de faptul că partea vătămată nu a suferit vreo temere, raportat la amenințările sale.
A solicitat schimbarea încadrării juridice din art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.a, c Cod penal în art.182 alin.1 Cod penal și reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.
Pe latură civilă a arătat că despăgubirile civile la care a fost obligat către partea vătămată constituită parte civilă în cauză sunt nejustificat de mari.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Existența infracțiunii de amenințare este dovedită cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor:, - cât și prin actele din care rezultă că partea vătămată a sesizat în mod repetat organele de poliție și procuratură cu faptul că este amenințată cu moartea de către inculpat.
Că acestea au fost destul de puternice și puteau produce temere rezultă și din faptul că, la data de 27.12.2006, inculpatul a trecut la materializarea acestor amenințări și a agresionat-o pe partea vătămată.
De asemenea, amenințările au fost suficient de puternice pentru a produce temere părții vătămate, deoarece aceasta a sesizat în scris în mod repetat organele de poliție și procuratură.
Al doilea motiv de apel se dovedește nefondat. Așa cum rezultă și din materialul probator, inculpatul a premeditat săvârșirea faptei din 27.12.2006 înarmându-se cu un cuțit și o toporișcă, arme albe apte să provoace moartea.
În mod indubitabil el a urmărit sau cel puțin a acceptat ca urmare a agresionării victimei cu aceste arme albe, aceasta s-ar putea să își piardă viața.
Inculpatul a acționat astfel cu intenția de a ucide nu cu aceea de a agresiona victima, astfel încât schimbarea încadrării juridice din art.20 Cod penal în referire la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.a, c Cod penal în prevederile art.182 alin.1 Cod penal nu se justifică.
Nu se justifică nici acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, raportat la faptul că inculpatul are antecedente penale, fără a fi recidivist, a comis fapta în prezența copiilor săi și a altor copii minori, care veniseră să serbeze onomastica fiicei sale și la faptul că victima a fost salvată de la o moarte sigură prin intervenția fiicei sale minore, care s-a luptat cu inculpatul (tatăl său) pentru a salva viața mamei sale.
Inculpatul a avut pe durata cercetărilor o poziție oscilantă, fie refuzând să dea declarații, fie dând declarații contradictorii, menite să acrediteze ideea existența unei stări de provocare din partea victimei, idee fără suport probatoriu.
Chiar și după încarcerarea sa, inculpatul a continuat să scrie victimei scrisori de amenințare din penitenciar.
Al treilea motiv de apel este nefondat.
Instanța de fond a avut un rol activ în aflarea adevărului și a cenzurat pretențiile părții vătămate în măsura dovedirii lor cât și în funcție de suferințele fizice și morale ale victimei.
Așa fiind și văzând și prevederile art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.383 alin.2 Cod procedură penală, art.350 Cod procedură penală, art.88 Cod penal și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.407/28.09.2007 a Tribunalului Vrancea, va menține starea de arest preventive a inculpatului, va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 05.01.2007 la zi (28.01.2008) și va obliga pe apelantul-inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 26.02.1950 în comuna Movilița, județul V, domiciliat în comuna Movilița, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva Sentinței penale nr. 407/28.09.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 05.01.2007 la zi (28.01.2008).
Obligă pe apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimata-parte civilă ). ) șide la comunicarepentru apelantul-inculpat, în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și pentru intimata-parte civilă Spitalul de Urgență "Sf. " F, cu sediul în F,--52, județul V, Cod poștal -.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. /07.02.2008
Tehnored. -/ 3 ex./07.02.2008
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu
