Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 2
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
La ordine, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 02 octombrie 1962 în sat, comuna M, jud. B, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 348 din 07 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 06 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătoarei inculpatului apelant să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de 13 ianuarie 2010, apoi pentru astăzi 20 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.348 din data de 07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. și ped. de art. 174, 175 lit. c Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în infracțiunea prev. și ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c Cod penal.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b, d și e Cod penal pe o durată de 5 ani.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza II, lit. b, d și e Cod penal.
S- menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de executat, durata reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2008 la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 17 alin. 1 și 3 raportat la art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească celor trei părți civile minore, respectiv, și, câte 60 lei lunar, pentru fiecare, reprezentând prestație periodică începând cu data de 19 decembrie 2008 și până la majorat și câte 20.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul Județean de Ambulanță B, suma de 317,2 lei cheltuieli ocazionate cu transportul și asistența sanitară acordată victimei.
În temeiul art. 118 lit. b Cod procedură penală, s-a confiscat de la inculpat în folosul statului corpul delict reprezentând un cuțit de uz gospodăresc, tip vânătoresc, cu plăsele de culoare maro, cu două nituri metalice, având lungimea de 28 cm. și lama cu un singur tăiș, de 17,5 cm. lățime de 3 cm. înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoșani la nr. 31/2009.
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, din data de 19 februarie 2009, fost trimis în judecată, inculpatul, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 18 decembrie 2008, în jurul orelor 15,00, fiind în stare avansată de ebrietate și, pe fondul unui conflict spontan în locuința comună din sat, comuna, județ B, i-a aplicat soției sale, în vârsta de 43 ani, o singură lovitură cu un cuțit de uz gospodăresc în zona toracică dreaptă, cauzându-i leziuni traumatice grave, care au condus la deces.
Analizând actele și lucrările dosarului de cercetare penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut corect dovedită următoarea situație de fapt:
Inculpatul este soțul victimei, din căsătoria lor rezultând un număr de 6 copii din care trei sunt minori, respectiv, în vârstă de 15 ani, fiind elevă în clasa a VII-a la Școala Generală din sat, în vârsta de 6 ani și în vârsta de 5 ani.
Atât inculpatul cât și soția, obișnuiau să consume în mod excesiv băuturi alcoolice, pe acest fond având loc certuri repetate cu scandaluri în gospodăria proprie și neglijarea creșterii și educației copiilor minori.
Familia inculpatului se întreținea din alocația pentru copii și din munca cu ziua.
În dimineața zilei de 17 decembrie 2008, inculpatul s-a deplasat la locuința soacrei sale, unde împreună cu cumnatul său, au tăiat un porc, au tranșat carnea și au consumat împreună câțiva litri de vin, după ceva timp apărând și victima, având asupra ei o sticlă din plastic cu 2 litri de vin, cumpărată din banii proveniți din alocația pentru copii.
Și această cantitate de vin a fost consumată împreună, victima consumând anterior și alcool sanitar.
După terminarea treburilor gospodărești, inculpatul cu victima și cu cumnatul acesteia, au revenit acasă și au continuat să consume vin fiert iar cantitatea de carne luată de la socrul său, acesta a pus-o într-un dulap.
Spre seară, inculpatul și cumnatul său s-au deplasat în sat, unde au mai consumat băuturi alcoolice, continuând să consume alcool și în acea noapte și împreună cu victima.
A doua zi, în jurul orelor 08,00 s-a trezit inculpatul, victima rămânând în pat, fiind încă sub influența băuturilor alcoolice. În casă se aflau cei doi copii minori, în vârsta de 5 și, respectiv 6 ani, minora, fiind plecată în vizită la numita.
În jurul orelor, 14,30 inculpatul a revenit în casă și, găsind-o pe victimă tot în pat, a rugat-o pe aceasta să se trezească să pregătească mâncare din carnea adusă, între cei doi având loc o discuție contradictorie.
La domiciliul acestora se afla și cumnatul inculpatului, care a dormit în acea noapte împreună cu ei. Inculpatul a luat carnea din dulap, a așezat-o pe masă și a început să o tranșeze cu un cuțit folosit în mod curent în casă.
Cearta dintre inculpat și victimă a continuat, la un moment dat, aceasta s-a ridicat din pat, a venit spre acesta, l-a îmbrâncit ușor, moment în care inculpatul s-a întors spre victimă și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona dreaptă a toracelui, la baza gâtului, orientată clavicular, după care victima a căzut jos. Văzând ce s-a întâmplat, cumnatul inculpatului a plecat imediat să o anunțe pe nepoata sa, care se afla la numita, după care a plecat imediat să o anunțe și pe mama sa.
Inculpatul, împreună cu fiica sa, a ridicat-o pe victimă de jos și a așezat-o pe pat, spunându-i acesteia că mama sa a făcut un infarct. Imediat a fost chemată o ambulanță, cadrele medicale sosite constatând decesul victimei.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei necropsii medico-legale, din concluziile raportului de specialitate, reieșind că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, consecința unei plăgi înjunghiate toraco-aortice.
De asemenea, a mai rezultat din actul de constatare că leziunea penetrantă toraco-aortică s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător (cuțit) cu o lamă cu lungime minimă de 14 cm. și o lățime maximă de 3 cm.
S-au mai constatat și alte leziuni care s-au putut produce victimei prin lovire cu corp dur si comprimare cu degetele. Poziția victimă - agresor a fost de față în față, posibil și cu victima în decupit dorsal.
Situația de fapt a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice, raportul de constatare medico-legală de necropsie întocmit de Serviciul de Medicină Legală B, declarațiile martorilor,.
În primele declarații date la organele de urmărire penală, inculpatul recunoaște și regretă fapta comisă, confirmând faptul că, în după amiaza zilei de 18 decembrie 2008, în urma unui conflict cu victima, i-a aplicat acesteia o singură lovitură cu un cuțit de uz gospodăresc în zona toracică dreaptă, cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul imediat.
În declarațiile date ulterior, nu și-a mai menținut aceeași poziție precizând că datorită stării de ebrietate nu își mai aduce aminte cum s-a întâmplat situația de fapt.
Ori, este de necontestat că, în acea zi, între părți a avut loc un conflict, așa cum rezultă din raportul de necropsie, pe corpul victimei au fost sesizate și alte leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și comprimare cu degetele, acestea fiind rezultatul altercației inițiale, și care au fost continuate până la lovirea victimei cu cuțitul.
Faptul că, inculpatul motivează starea de ebrietate în care se afla în acel moment și că nu a avut intenția de aou cide, acest aspect nu poate constitui o scuză sau o justificare a faptei sale, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat chiar dacă a fost săvârșită cu intenție indirectă, caracterizată prin prevederea și acceptarea rezultatului.
Astfel, cum situația descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c Cod penal, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru această faptă și a aplicat acestuia o pedeapsă în limitele textului de lege mai sus-arătat.
Analizând cererea procurorului, instanța a constatat-o întemeiată.
Din fișa de cazier, fila 57 dosar urmărire penală, rezultă că, inculpatul a suferit anterior o condamnare de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1167/1997 a Judecătoriei Botoșani, care a admis o cerere de contopire, din această pedeapsă liberându-se condiționat la data de 18 august 1999, cu un rest de 581 zile rămas neexecutat. Având în vedere că la data de 24 martie 2001, pedeapsa se consideră a fi executată, de la această dată urmează a se calcula termenul de reabilitare, respectiv 6 ani, care s-a împlinit la data de 24 martie 2007.
Prin urmare, inculpatul a comis fapta din prezentul dosar după împlinirea termenului de reabilitare, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 38 alin. 2 Cod penal.
Așa fiind, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în stare de recidivă postexecutorie în infracțiunea de omor calificat.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului care este cu antecedente penale și că este cunoscut cu comportări bune în familie și societate, așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în circumstanțiere, respectiv,.
Chiar dacă din probatoriul administrat, a reieșit un comportament agresiv și din partea victimei și că aceasta a fost consumatoare de băuturi alcoolice, dat fiind pericolul social al faptei comise, poziția oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal și că este cu antecedente penale, a apreciat prima instanță că, în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea sa, care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.
Prin urmare, s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi obținut decât prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.
Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b, d, e Cod penal.
De asemenea, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b, d și e Cod penal.
S-a apreciat justificată în cauză interzicerea pedepsei complementare și accesorii, prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal, motivat de faptul că inculpatul a comis fapta de ucidere a mamei minorilor în prezența acestora.
Fiind arestat preventiv în prezenta cauză, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, de la 18 decembrie 2008, la zi.
În ce privește latura civilă, s-a constatat că, prin declarația dată în instanță, partea vătămată - tatăl victimei, care a suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea acestuia, nu a înțeles să se parte civilă în cauză (fila 117 dosar).
De asemenea, minora - în vârsta de 14 ani, în prezența curatorului său, a arătat în instanță (fila 162 dosar) că nu are pretenții civile față de tatăl său.
La termenul de judecată din 12 mai 2009, procurorul a solicitat punerea în mișcare din oficiu, a acțiunii civile pentru interesele celor trei minori, solicitând acordarea pentru aceștia de daune materiale și morale.
Având în vedere dispozițiile art. 17 Cod procedură penală, prima instanță a admis acțiunea civilă solicitată de procuror, dat fiind că cele trei părți civile sunt minore, lipsite de capacitate de exercițiu. A constatat justificată în cauză, pentru fiecare minor, o prestație periodică lunară la care a fost obligat inculpatul, dat fiind că aceștia au fost lipsiți de grija maternă, începând cu 19 decembrie 2008 și până la majoratul lor. La calculul prestației periodice, s-a avut în vedere venitul minim pe economie, având în vedere că nici una din părți nu a fost încadrată în câmpul muncii.
De asemenea, s-a apreciat justificate în cauză și acordarea de daune morale evaluate la câte 20.000 lei, pentru fiecare minor, urmând ca inculpatul să fie obligat la aceste sume.
În cauză s-a constituit parte civilă Serviciul Județean de Ambulanță B cu suma de 317,2 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu transportul și asistența sanitară acordată victimei, sumă la care a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală, și art. 998 Cod civil.
De asemenea, s-a dispus confiscarea corpului delict reprezentând un cuțit de uz gospodăresc, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoșani, la poziția nr. 31/2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, arătând că este nevinovat, autorul faptei fiind martorul. A susținut că din nicio probă existentă nu rezultă că el este autorul infracțiunii, cu atât mai mult cu cât din depozițiile martorilor rezultă că el dormea în momentul în care s-a produs incidentul.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptei, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
La data de 17.12.2008 inculpatul s-a deplasat la locuința martorei (soacra sa) unde împreună cu martorul au tăiat un porc, au tranșat carnea, după care au consumat câțiva litri de vin. Ulterior s-a alăturat acestora și victima.
Spre seară, inculpatul și martorul mai sus menționat au continuat să consume băuturi alcoolice atât la un bar din sat, cât și la locuința familiei.
În jurul orelor 8, inculpatul s-a trezit și s-a ocupat de treburile de pe lângă casă. A revenit în casă în jurul orelor 14,30 unde a avut loc o discuție contradictorie cu victima care a refuzat să pregătească mâncarea.
Inculpatul a luat carnea din dulap, a așezat-o pe masă și a început să o tranșeze cu un cuțit folosit în mod curent în casă. Cearta a continuat, iar la un moment dat victima s-a apropiat de inculpat, l-a îmbrâncit, moment în care acesta s-a întors și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona dreaptă a toracelui, la baza gâtului, aceasta căzând la pământ. Pe tot parcursul derulării incidentului, martorul nu se afla în aceeași încăpere cu părțile, astfel că la revenirea sa, văzând victima căzută la pământ și constatând că nu mai reacționează, a plecat să o anunțe pe fiica părților, care se afla la martora. La întoarcerea fetei, aceasta împreună cu inculpatul au ridicat victima și au așezat-o pe pat.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe, inculpatul a recunoscut și regretat fapta, confirmând faptul că la data critică a aplicat victimei o lovitură de cuțit, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul imediat.
Audiat în fața instanței de apel, inculpatul arată că după discuțiile avute cu soția sa în legătură cu pregătirea mâncării, s-a apucat de băut cu martorul, după care s-a culcat. Susține că a fost trezit în jurul orelor 14.30 de fiica sa care i-a spus că victima a murit, ea fiind anunțată de martor care în acele împrejurări a și lovit-
Având în vedere aceste aspecte, plus declarațiile martorilor, inculpatul, revenind asupra tuturor celorlalte declarații anterioare, a susținut că autorul infracțiunii care a făcut obiectul condamnării la prima instanță este martorul.
Din depoziția martorului rezultă că acesta nu a fost în casă în momentul în care inculpatul a aplicat lovitura de cuțit victimei. În momentul în care a revenit în casă a văzut victima la pământ, a ridicat-o și pus-o pe pat. Întrucât nu, a plecat să o anunțe pe nepoata sa care se afla la martora. Mai precizează că la întoarcere a găsit victima tot jos și împreună cu fata acesteia au pus-o din nou pe pat, după care a fugit să își anunțe părinții. Așadar, varianta prezentată de inculpat este astfel infirmată de către martorul.
Din depoziția martorei dată în prima instanță, reiese că în ziua de 18 decembrie 2008 venit la ea fiica inculpatului care i-a spus că acesta doarme, iar victima stă de vorbă cu martorul, ambii fiind în stare de ebrietate. La un moment dat a venit acesta din urmă care i-a spus fetei că din cauza ei a murit victima. Susține martora că a plecat acasă și a revenit confirmându-i cele relatate de martor, precizând totodată că tatăl ei doarme în continuare. Mai afirmă că în același timp l-a văzut pe unchiul fetei care fugea pe drum.
În fața instanței de apel, martora arată că își menține declarația dată anterior, însă cu unele completări. Astfel, după plecarea, susține că în curtea victimei a intrat doar aceasta, iar martorul s-a îndreptat spre casa părinților(aflată în direcția opusă casei părților). După circa 15 - 20 minute a venit martora (mama victimei) care în prezența ei i-a atras atenția nepoatei să fie atentă la ce va declara.
A susținut inculpatul că față de contradicțiile existente încele relatate de martora mai sus menționată și martorul și cum în cauză nu există deplină certitudine cu privire la vinovăția sa, singura concluzie care se poate desprinde este aceea că nu el este autorul faptei, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată de probe certe de vinovăție.
Analizând depozițiile martorilor audiați în cauză, se poate vorbi de existența unor contradicții, însă acestea nu conduc la concluzia automată că nu inculpatul ar fi autorul faptei. Astfel, ele se referă fie la momente ulterioare incidentului, mai precis dacă martorul a revenit sau nu în casa victimei după ce a anunțat-o pe fiica acesteia, fie la faptul că inculpatul dormea atât la plecarea, cât și la venirea acestuia din urmă. Asupra ultimului aspect, fiica victimei face vorbire pentru prima dată în apel, însă susținerile sale sunt contrazise de depoziția martorului.
Față de întreg probatoriul administrat în cauză, curtea constată că nicio altă persoană nu ar fi putut lovi victima, în lipsa oricărui mobil în acest sens. De altfel, inculpatul a recunoscut fapta atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, iar când a fost examinat din punct de vedere psihiatric a precizat în fața comisiei că datorită unui conflict spontan intervenit între el și victimă a procedat la lovirea acesteia. Prin urmare, fapta inculpatului există și a fost săvârșită cu vinovăție.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, la individualizarea judiciară a acesteia au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se de prima instanță că reeducarea acestuia s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoare în cuantum de 18 ani.
Având în vedere toate împrejurările comiterii faptei, dar și persoana inculpatului, curtea apreciază că o pedeapsă de 15 ani închisoare este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, corect a stabilit prima instanță că pentru fiecare minor se justifică o prestație periodică la care inculpatul a fost obligat, precum și acordarea la daune morale în cuantum de 20.000 lei pentru fiecare dintre aceștia.
Așa fiind, curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în parte sentința penală, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 alin. 1 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală va deduce în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 07.07.2009 la zi.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior menținerii măsurii arestării preventive subzistă, în temeiul art. 383 alin.1 indice 1 rap. la art.350 alin.1 Cod procedură penală va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la 02 octombrie 1962 în sat, comuna M, cu domiciliul în sat, comuna, județul B, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 348 din data de 07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, art.175 lit. c Cod penal la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare (în loc de 18 ani închisoare).
Pedeapsă principală de executat pentru inculpat = 15 (cincisprezece) ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art.381 alin.1 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce în continuare din pedeapsa de executat durata de la data de 07.07.2009 la zi.
În temeiul art.383 alin.1 indice 1 rap. la art.350 alin.1 Cod procedură penală menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
3 ex./25.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica
