Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2973/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.2
Ședința publică de la 5 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
*************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 141 din data de 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind de către instanță, apelantul inculpat arată că își menține declarațiile date la instanța de fond, și la urmărirea penală și nu dorește să declare nimic suplimentar în raport de cele precizate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Pentru apelantul inculpat, apărătorul din oficiu arată că prin cererea de apel promovată se aduc critici sentinței penale atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, al cărei cuantum îl apreciază ca fiind mult prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și de cele personale ale inculpatului, pe fond, solicitând reducerea cuantumului pedepsei sub cel stabilit de instanța de fond, considerând că, în cauză se poate da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev de art.74-76 Cod penal. În susținerea motivelor de apel, solicită, pe de o parte, a se avea în vedere că pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine procesual constantă, de recunoaștere si regret al faptelor, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar, pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu anumite afecțiuni psihice, fapta fiind săvârșită pe fondul consumului de alcool, ceea ce i-a diminuat discernământul, în acest sens inculpatul susținând că nu-și amintește faptele. În opinia sa, apreciază că toate acestea constituie date care denotă faptul că reeducarea inculpatului a început deja și că scopul pedepsei va putea fi atins chiar prin aplicarea unei pedepse, sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, cauzele de agravare a pedepsei sau de atenuare, urmările grave ale faptei săvârșite, datele care circumstanțiază persoana inculpatului, care a avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nivelul redus de instruire și greutățile materiale ce l-au determinat să continue să consume alcool și să manifeste acte de violență asupra membrilor familiei, au fost reținute deja ca și circumstanțe atenuante conform art. 74 Cod penal și li s-a dat eficiența cuvenită in condițiile art.76 lit.a Cod penal. Totodată, solicită menținerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev de art.67 al.1 Cod penal. Mai solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, cu deducerea timpului executat în prevenție și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având cuvântul, apelantul inculpat arată că recunoaște și regretă fapta, solicitând clemența instanței.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prinsentința penală nr.141 din 08 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, n baza art.174 Cod penal rap.la art.175 lit.d Cod penal cu aplic.art.74,76 Cod penal, a fost condamnatinculpatul, (fiul lui și, născut la 02.05.1978 în comuna, domiciliat în comuna, fără forme legale în comuna, județul T, CNP -, cetățenie română, necăsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut (soldat), studii: 4 clase, la pedeapsa de9 (nouă) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale, a închisorii.
S-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă executate de inculpat de la 08.05.2009 la zi, și a fost menținută starea de arest preventiv.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză și a fost obligat inculpatul la 1500 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța fondului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.115/P/2009 din 24 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleormana fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, sub acuzația săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal rap.la art.175 lit.d Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia de către organul de urmărire penală, că în noaptea de 7/8 mai 2009, aflat sub influența alcoolului, a exercitat acte de violență și a strâns-o de gât pe victima, persoană în vârstă și care nu se putea deplasa.
Din probele administrate în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport medico-legal de necropsie, copie testament, declarații de martori coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptei, date de inculpat, atât la urmărirea penală, cât și în instanță, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, în vârstă de 31 de ani, locuia fără forme legale în comuna, județul T, în același imobil cu victima (de 77 de ani) și părinții lui.
Prin testamentul autentificat sub nr.2820/ 29.11.1996 lăsase întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi la decesul său lui, domiciliat în comuna și pe care a înțeles să-l instituie legatar universal, urmând ca acesta să-i acorde întreținere și îngrijire pe tot timpul vieții până la deces, când va face înmormântarea și obiceiurile conform datinilor locale (testament, fila 60).
Deoarece după circa 10 ani de la autentificarea testamentului a început să consume în mod frecvent băuturi alcoolice, în perioada 17-19.11.2007 inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie cu diagnosticul "Tulburare de personalitate decompensată la alcool", fapt pentru care medicii i-au prescris să evite consumul de alcool (bilet de ieșire din spital fila 65).
Ulterior, inculpatul a ignorat prescripția medicilor și, pe fondul consumului de alcool, a adresat injurii și l-a amenințat cu acte de violență pe fratele său ori alte persoane, fapt pentru care a fost sancționat contravențional de mai multe ori de organele de poliție din localitate (procese-verbale contravenționale filele 61-64).
La datele de 06 și 07 mai 2009, pentru a-și asigura existența, inculpatul a efectuat activități în gospodăria martorei și cu ocazia discuțiilor i-a spus că nutrește puternice sentimente de afecțiune față de "mama sa", și îi pare rău că aceasta este bolnavă, se chinuie, nu se poate deplasa (declarație martor).
În aceeași seară, după ce a efectuat activități și în gospodăria altei cunoștințe, inculpatul a consumat în mod exagerat băuturi alcoolice.
În noaptea de 07-08 mai 2009, fiind în stare de ebrietate avansată, inculpatul, profitând de faptul că victima era în vârstă - 77 ani - avea o constituție astenică și nu se putea deplasa, a exercitat acte de violență cu pumnii asupra acesteia, apoi a sugrumat-o, provocându-i decesul.
Conform raportului de necropsie emis de SML T, "Moartea numitei a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice consecința unei sugrumări. Leziunile de violență prezentate s-au putut produce prin acțiune cu corp dur (mâna) și comprimare între corpuri dure, au caracter vital și legătură de cauzalitate cu decesul".
A doua zi după săvârșirea faptei - 08 mai 2009 - dimineața, inculpatul a mers la locuința martorei căreia i-a relatat faptele, spunându-i că îi pare rău, iar la sfatul martorei, s- prezentat la poliție.
Inculpatul a recunoscut fapta pe tot parcursul procesului penal, regretând sincer comportamentul său față de cea pe care o considera mama sa și față de care nutrea sentimente de afecțiune mai puternice decât față de mama sa naturală, după cum a relatat aceeași martoră (fila 59).
S-a considerat că în drept, faptele astfel reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.174 rap.la art.175 lit.d Cod penal și sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
La individualizarea pedepsei, potrivit art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei soldate cu suprimarea unei vieți, dar și circumstanțele reale în care s-a săvârșit și cele personale ale autorului. Astfel, s-a reținut faptul că inculpatul nutrea sentimente sincere de afecțiune față de victimă, la care ținea mai mult decât la mama sa naturală. La rândul ei, îl răsplătise instituindu-l legatar universal. Inculpatul era o persoană muncitoare, foarte căutat din acest motiv de locuitorii comunei pentru a-i ajuta la diferite activități, după cum atestă martora. În noaptea respectivă, inculpatul consumase alcool în exces și pe acest fundal, a lovit victima și a sugrumat-o, pentru ca în dimineața aceleiași zile să regrete sincer, să meargă acasă la martoră pentru a-i relata totul, preocupându-se și ca victima să aibă haine pentru înmormântare. S-a prezentat singur la poliție și a regretat permanent fapta. Mai mult, inculpatul are în antecedente "tulburări de personalitate decompensată la alcool" fiind internat în perioada 17-19 noiembrie 2007 la Spitalul de Psihiatrie, recomandându-i-se evitarea consumului de alcool. Nivelul redus de instruire și greutățile materiale l-au făcut să continue să consume alcool, să manifeste acte de violență asupra fratelui său sau a altor persoane, fiind sancționat de mai multe ori contravențional.
Toate aceste împrejurări vizând profilul moral al inculpatului, au fost apreciate drept circumstanțe atenuante conform art.74 Cod penal, având drept consecință reducerea pedepsei potrivit art.76 lit.a Cod penal, sub minimul prevăzut de lege.
S-a dispus totodată aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, precum și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi timp de 5 ani după executarea pedepsei principale, Tribunalul apreciind că se impune interzicerea nu numai a dreptului de a fi ales, ci și a celui de a putea alege, întrucât date fiind natura și gravitatea faptei comise, inculpatul nu are posibilitatea de a înțelege ce este mai bine pentru comunitate, din punct de vedere electoral.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală, s-a luat act că rudele victimei nu s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apel în termenul legal(respectiv la data de 11 decembrie 2009)inculpatul.
În dezbaterile oralrâe asupra apelului, desfășurate în ședința publică din data de 05 ianuarie 2010, inculpatul, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a-i asigura asistența juridică obligatorie, a criticat hotărârea Tribunalului pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei închisorii, al cărei cuantum îl consideră ca fiind prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și de circumstanțele sale personale.
Ca atare, apelantul inculpat a solicitat instanței de prim control judiciar, reaprecierea cuantumului pedepsei închisorii, în sensul diminuării acestuia sub limita stabilită de instanța de fond, prin valorificarea mai eficientă a circumstanțelor atenuante prev.de art.74-76 Cod penal, constând în atitudinea sa procesuală sinceră, de recunoaștere și regret față de săvârșirea faptei, în lipsa antecedentelor penale, precum și în împrejurarea că este cunoscut cu anumite afecțiuni psihice, pe fondul cărora și al consumului de alcool, în momentul săvârșirii faptei, discernământul i-a fost diminuat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpatul apelant, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelul acestuia este fondat, însă pentru alte considerente decât cele relevate prin intermediul motivelor de apel, astfel cum se va arăta în cele ce urmează:
Mai întâi, Curtea constată din oficiu că instanța de fond a realizat o evaluare judicioasă și obiectivă a ansamblului probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, determinând în mod corect situația de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului, iar în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracțională a acestuia, a stabilit în mod corespunzător încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina lui.
Astfel, procedând la reevaluarea materialului probator existent în cauză, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, consacrat prin disp. art. 371 Cod de procedură penală, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că apelantul inculpat se face vinovat de aceea că în noaptea de 7/8 mai 2009, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a exercitat acte de violență și a strâns-o de gât pe victima, persoană în vârstă de 77 de ani și care nu se putea deplasa, provocând decesul acesteia prin asfixie mecanică.
Circumstanțele reale ale activității infracționale a inculpatului și vinovăția acestuia sunt ilustrate, în mod incontestabibi, prin coroborarea probelor certe de vinovăție administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză medico-legală de necropsie a victimei, nr.123/A/974/2009 din 10.06.2009, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală T prin care s-a concluzionat că "Moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice consecința unei sugrumări. Leziunile de violență prezentate s-au putut produce prin acțiune cu corp dur (mâna) și comprimare între corpuri dure, au caracter vital și legătură de cauzalitate cu decesul"; planșele foto cu aspecte fixate la data de 09 mai 2009 la Serviciul de Medicină Legală al județului T, cu prilejul efectuării necropsiei cadavrului victimei; procesul verbal și planșele foto cu aspecte de la cercetarea ia fața locului, declarațiile martorilor și, părinții inculpatului care au arătat că în dimineața zilei de 08 mai 2009, fiul lor a venit la ei să-și ia rămas bun, întrucât a strâns-o de gât pe și pentru această faptă va sta mult timp în închisoare, declarațiile martorei, care a precizat că în dimineața zilei de 08 mai 2009, în jurul orelor 06.15-06.20, inculpatul a venit la domiciliul său și i-a relatat ceea ce se întâmplase în noaptea precedentă, ea sfătuindu-l să nu se sustragă cercetărilor și procesele verbale de constatare a contravențiilor prin care inculpatul a fost amendat contravențional de mai multe ori pentru comiterea unor acte de violebnță.
De altfel, Curtea constată că însăși apelantul inculpat prin declarațiile date pe parcursul procesului penal, nu a negat nici un moment săvârșirea faptei ce-i este imputată, desclarațiile sale sincere servind pe deplin la stabilirea adevărului de vreme ce, în condițiile art.69 Cod de procedură penală, se coroborează cu celelalte probe de vinovăție existente în cauză,
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, în raport cu aspectele faptice evidențiate de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că infracțiunea de omor prev.de art.174 alin.1 din Codul penal a fost comisă de inculpatul în varianta calificată, prevăzută în art.175 lit.d din Codul penal, care presupune săvârșirea omorului"profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra".
Astfel, Curtea observă că probele dosarului confirmă că datorită vârstei înaintate (77 de ani), a unor afecțiuni specifice vârstei și a stării fizice precare (constituție astenică, greutate - 45 de Kg), victima era imobilizată la pat (a se vedea în acest sens declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorei ), împrejurare pe care inculpatul o cunoștea și profitând de această neputință a victimei de a se autoapăra, precum și de disproporția vădită dintre forța sa fizică și cea a victimei, a exercitat asupra acesteia multiple acte de agresiune fizică, în diferite zone anatomice ale corpului, dar mai ales în zona capului, provocându-i decesul prin sugrumare cu mâna.
Drept urmare, constatând că fapta care a format obiectul judecății există, aceasta constituie infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal rap.la art.175 lit.d Cod penal și a fost săvârșită de inculpatul cu forma de vinovăție cerută de lege (intenția directă), Curtea confirmă legalitatea și temeinicia soluției dispusă prin sentința apelată, de condamnare a inculpatului în conformitate cu prevederile art. 345 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost în mod just individualizată, la stabilirea întinderii ei dându-se în mod corespunzător eficiență tuturor criteriilor legale prevăzute în art.72 din Codul penal și manifestându-se suficientă clemență de către instanța fondului prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și valorificarea lor semnificativă în condițiile art.76 alin.1 lit.a Cod penal.
În acest sens, Curtea observă că pedeapsa respectivă - de 9 ani închisoare - reflectă deopotrivă, atât gravitatea sporită a faptei, pusă în evidență de regimul juridic sancționator sever prevăzut de legiuitor pentru infracțiunea de omor calificat (pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi), de împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptei (fiind vorba de exercitarea a multiple acte de agresiune fizică asupra victimei, persoană în vârstă, aflată în imposibilitate de a se deplasa, în contextul unei stări conflictuale generată de refuzul victimei de a-i spune inculpatului unde păstra unele documente și bunuri de valoare și pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice de către inculpat, culminând cu sugrumarea celei care prin testament înțelesese să-l gratifice moștenitorul întregii sale averi) și de consecințele dramatice și iremediabile produse (suprimarea vieții victimei), cât și datele care circumstanțiază persoana inculpatului (în vârstă de 31 de ani, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală sinceră, dar cu un comportament social ușor predispus la acte grave de violență, în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice, mai ales că anterior fusese diagnosticat cu "tulburări de personalitate decompensată la alcool", prescripție medicală pe care a ignorat-o în mod deliberat).
Curtea găsește neîntemeiată solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin eficientizarea mai accentuată a circumstanțelor sale personale, constatând că aceste împrejurări și-au găsit deja expresie adecvată la determinarea cuantumului pedepsei, prin stabilirea de către instanța de fond a unei pedepse situate mult sub minimul special prevăzut în norma de incriminare.
Drept urmare, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond corespunde scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv, astfel cum este definit în art.52 din Codul penal și nu este cazul a fi redozată așa cum solicită inculpatul apelant.
Din oficiu, Curtea constată, întocmai ca și instanța de fond, că interzicerea ca pedeapsă accesorie și respectiv ca pedeapsă complementară, a tuturor drepturilor prevăzute în art.64 lit.a și b din Codul penal (inclusiv dreptul de a alege), apare ca fiind justă, întrucât, pe de o parte, interzicerea drepturilor cetățenești anterior menționate este îndreptățită nu doar de natura și gravitatea sporită a infracțiunii săvârșite de inculpat, dar și de predispoziția manifestată de acesta în comiterea de fapte violente, iar, pe de altă parte, răspunde necesității de a-l împiedica să decidă în legătură cu treburile societății, ale cărei reguli normale de conviețuire a înțeles să le încalce în mod brutal.
În sfârșit, Curtea observă că apelul inculpatului este fondat în ceea ce privește aplicarea față de acesta a pedepsei complementare a degradării militare prev. de art.67 Cod penal.
Astfel, potrivit art.67 alin.1 Cod penal "pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă", iar alineatele 2 și 3 ale aceluiași text de lege statuează că degradarea militară se aplică "condamnaților militari și rezerviști".
Din interpretarea acestor texte normative se deduce că sfera subiecților cărora li se poate aplica această pedeapsă complementară se restrânge la categoria condamnaților militari și rezerviști, iar obiectul acestei sancțiuni penale constă în pierderea cumulativă a gradului militar și a dreptului de a purta uniformă.
Aceste dispoziții ale Codului penal, în materia pedepsei complementare a degradării militare se completează cu dispozițiile legii speciale - Legea nr.80/11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare care în art.69 prevede că "degradarea militară se aplică, în condițiile prevăzute de legea penală, cadrelor militare în activitate, în rezervă și în retragere, condamnate la pedeapsa complimentară a degradării militare prin hotărâre judecătorească".
noțiunilor esențiale care circumstanțiază sfera de aplicare a acestei sancțiuni de drept penal este realizată tot prin intermediul acestei legi speciale.
Astfel, potrivit art.1 din Statutul cadrelor militare "Prin cadre militare, în sensul prezentei legi, se înțelege cetățenii români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege", iar potrivit art.3 din același act normativ "Gradul militar este un drept al titularului și reprezintă recunoașterea în plan social a calității de cadru militar. Gradul de ofițer, maistru militar și subofițer nu se poate pierde decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege".
Pe de altă parte, conform art.4 din aceeași lege "Cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situații: a) în activitate, când ocupă o funcție militară;. b) în rezervă, când nu ocupă o funcție militară, dar întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezerviști concentrați sau mobilizați, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate; c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar".
În raport cu aceste considerațiuni de ordin teoretic, relative la categoriile de persoane față de care poate fi aplicată pedeapsa complementară a degradării militare și la conținutul acestei sancțiuni, Curtea constată că în speța de față, în mod greșit față de inculpatul s-a dispus de către instanța de fond o atare pedeapsă, întrucât acesta nu are și nu a avut niciodată calitatea de cadru militar în activitate sau în rezervă, pentru a se putea bucura de recunoașterea gradului militar, ci potrivit documentelor din dosar acesta doar și-a satisfăcut serviciul militar obligatoriu, ca soldat în termen, astfel că față de el nu poate opera degradarea militară.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată alte motive de desființare a sentinței atacate, care sub toate celelalte aspecte este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.141 din data de 08 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul - Secția Penală în dosarul nr- pe care o va desființa în parte și în fond rejudecând va înlătura aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare a degradării militare.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute ca legale și temeinice.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că subzistă și la momentul procesual de față temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri (art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, luând în considerare gravitatea infracțiunii și regimul sancționator extrem de sever aplicabil acesteia, precum și comportamentul agresiv al inculpatului, manifestat mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției, începând cu data de 08 mai 2009 până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.141 din data de 08 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul - Secția Penală în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare.
Menține celelate dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.383 alin.11și alin.2 Cod de procedură penală menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția de la 08 05 2009 la zi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 15.01.2010
Jud. -Tr.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
