Omor calificat Art 175 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.10242/3/2008
687/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
GREFIER: - --
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 256/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ip enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimatele-părți vătămate și Spitalul Clinic De Urgență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, ia act de faptul că inculpatul nu mai dorește să dea o declarație în fața Curții întrucât își menține declarațiile date până în acest moment.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale nr.256/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, prin care acesta fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 1 an închisoare pentru infracțiunea de port ilegal de cuțit.
Motivul apelului îl constituie netemeinicia acestei hotărâri sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Apreciază că în cuprinsul sentinței penale sunt invocate numai circumstanțele prin care atitudinea inculpatului relevă o conotație negativă. Din declarațiile părții vătămate și a martorilor, rezultă o altă stare de fapt decât cea care a fost prezentată în sentința penală, judecătorul instanței de fond înlăturând părți din declarațiile acestor persoane, apreciindu-le că nu au fost conform cu cele întâmplate în realitate. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că în fapt, conflictul a fost provocat de partea vătămată și a fost îndreptat împotriva martorului C. Acest martor a primit de la partea vătămată o lovitură cu o sticlă în zona capului. inculpatului a fost determinată de agresivitatea părții vătămate, fapt ce a fost înlăturat de instanța de fond în reținerea considerentelor, materializându-se prin aplicarea pedepsei.
Această stare de fapt a fost reținută din declarațiile martorilor agenți de pază, și, fiind prezenți la incident, singurii martori care pot fi priviți cu obiectivitate, restul martorilor fiind rude ale părții vătămate, care au menținut declarația părții vătămate. doi martori, relevă faptul că în perioada anterioară conflictului, au îndepărtat pe partea vătămată din incinta discotecii, pe motiv că tulbura liniștea și ordinea în acea discotecă, ceea ce arată agresivitatea acestei părți înaintea conflictului pe care l-a avut cu inculpatul.
Ulterior acestui conflict, în momentul în care au sosit organele de poliție, au fost reținute două persoane: partea vătămată și inculpatul.
Arată pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a încercat să protejeze un cunoscut, C, agresând-o pe partea vătămată, cu un cuțit. În contextul reținerii situației de fapt reale, a modalității în care s-a petrecut această faptă, pedeapsa este foarte mare.
Solicită reducerea acestei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și: conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei infracțiunii, în acest sens fiind depuse acte la dosar.
Apărătorul inculpatului precizează că acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri și alte violențe, și distrugere, pentru ambele infracțiuni fiind reabilitat de drept. Mai învederează faptul că se rețin în considerentele sentinței atacate a aceste condamnări, fiind unul dintre criteriile pentru care aplică această pedeapsă, apreciind că inculpatul denotă o violență excesivă, ieșită din comun și trebuie sancționat în consecință.
Inculpatul a recunoscut încă de la început care a fost poziția și participația sa. În concluzie solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul.
Arată că inculpatul a fost prins în afara localului, după ce a lovit pe partea vătămată, astfel că nu se poate reține atitudinea sinceră a inculpatului care, pe tot parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a susținut doar ideea provocării și a loviturii produse din interiorul localului, nu și faptul că urmărit-o afară pe partea vătămată și că ar mai vrut să o mai bată. Cu privire la reținerea circumstanței prevăzută de art.74 lit.a Cod Penal, atitudinea anterioară a acestuia, antecedența penală a acestuia pentru care a intervenit reabilitarea, nu produce consecințe juridice, dar conturează profilul unui om și arată tendințele lui de violență, acestuia aplicându-i-se și o pedeapsă cu degradarea militară.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, în replică, arată că la fila 20 din dosarul de urmărire penală, există un proces verbal întocmit de către organele de poliție, în cuprinsul căruia este redată declarația părții vătămate, în care arată că acesta a plecat de la locul discotecii, iar în drum spre casă constatând că a fost lovit și avea o rană, s-a întors la discotecă, unde erau și organele de poliție.
Apelantul-inculpat, având ultimul, cuvânt arată că regretă săvârșirea faptei și este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 3 iunie 2009.
Dată în ședință publică azi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr.10242/3/2008
687/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.136
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - --
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de către apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 256/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ip enală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 3 iunie 2009, pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.256 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.334 Cod procedură penală, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175. i Cod penal, în art. 181 al. 1 Cod penal.
În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 10 ani.
În baza art. 67 al. 2 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa degradării militare.
În baza art.11 pct.I din Legea nr.61/1991, a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art.35 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale și pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura preventivă pentru inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus perioada prevenției de la 16.12.2007 la zi.
În baza art.346 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bas umei de 1042,71 lei și a dobânzii legale la această sumă calculată de la data pronunțării sentinței penale la data plății efective.
În baza art. 346 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei - daune materiale către partea civilă lstrate.
În baza art.118 lit. f Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului aparținând acestuia și ridicat conform procesului - verbal din data de 1612.2007 ( 1 dup).
În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
În cursul serii de 16.12.2007, partea vătămată însoțit de soția acestuia și de martora s-au deplasat la discoteca, unde s-au întâlnit cu un grup de persoane între care și martorul.
Pe fondul consumului de alcool și al unui conflict mai vechi dintre doi membri ai celor două grupuri, martorii și C, în sprijinul celui din urmă intervenind, între alții, și inculpatul.
În cursul acestui conflict, inculpatul a lovit pe partea vătămată, în zona superioară a corpului, în zona toracelui, cu un briceag pe care îl avea asupra sa în mod ilegal.
În urma loviturii primite, partea vătămată a încercat să evite agresiunea, plecând din incinta discotecii însă, inculpatul a continuat să o urmărească și a încercat să îi aplice și alte lovituri cu același obiect, acțiune întreruptă de intervenția organelor de poliție și a celorlalte persoane aflate la fața locului.
A arătat prima instanță că această situație de fapt rezultă din analiza coroborată a materialului probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
Din relatările părții vătămate, instanța de fond a reținut că, în data de 16.12.2007, în cursul serii, s-a deplasat împreună cu soția sa și cu prietena acesteia, martora, la discoteca din localitate, unde s-a așezat la masa unor cunoștințe.
Partea vătămată a observat că între martorul, care făcea parte din grupul său, și martorul C a izbucnit un conflict, conflict în care au intervenit în susținerea celor doi și alte persoane din restaurant, fără însă ca partea vătămată să se implice în acest conflict.
La solicitarea martorului C (aspect reținut din declarațiile inculpatului), inculpatul s-a implicat în altercația care izbucnise și s-a îndreptat spre partea vătămată cu intenția vădită de aol ovi.
Așa cum rezultă din relatările părții vătămate, la apropierea inculpatului partea vătămată a împins masa ce se afla în fața sa, ca reacție instinctivă de apărare, și a aruncat 2 sticle de bere în direcția persoanelor ce se loveau în mijlocul discotecii.
Inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată și a lovit-o pe aceasta, în zona toracelui, cu briceagul pe care îl avea asupra sa.
Deși partea vătămată a căzut inițial la pământ după care a încercat să părăsească localul îndreptându-se spre ieșire, fără a răspunde în vreun fel agresiunii inculpatului, acest din urmă a urmărit-o până în fața discotecii, ținând-o e tricou și lovind-o în continuare cu pumnii în zona abdomenului, până ce a fost oprit de celelalte persoane aflate la fața locului și de o patrulă de polițiști aflată în patrulare în zonă.
Momentul înjunghierii părții vătămate a fost observat și de către martorii direcți, soția inculpatului, și, toți trei precizând că au perceput în mod direct momentul în care inculpatul a scos un briceag cu care a lovit-o pe partea vătămată în zona abdomenului, provocând acesteia sângerări.
Prima instanță a apreciat că declarațiile acestor martori și ale părții vătămate se coroborează și cu cele ale inculpatului, care a recunoscut că a lovit pe partea vătămată cu briceagul, în zona abdomenului, susținând însă că înainte de aol ovi astfel, partea vătămată ar fi lovit cu sticla, în zona capului, pe martorul C G și că intenționa să îl lovească în același mod și pe el, reacția sa fiind una de apărare.
Susținerile inculpatului cu privire la agresiunea părții vătămate împotriva sa au fost înlăturate de către instanță, apreciindu-se că nu se coroborează cu materialul probator administrat, din declarațiile părții vătămate și ale celorlalți martori audiați rezultând că singurul act realizat de partea vătămată direct împotriva inculpatului a constat în împingerea mesei spre acesta, nu și în încercarea de a-l lovi cu vreo sticlă în zona capului sau în orice altă zonă a corpului.
Dimpotrivă, singurul martor care a relatat că partea vătămată a participat la conflict, aruncând cu două sticle de bere spre grup, aspect recunoscut de altfel și de partea vătămată, a susținut că actele de agresiune ale părții vătămate au fost îndreptate asupra sa și a unei alte persoane din discotecă, alta însă decât inculpatul.
În acest context, Tribunalul a reținut că partea vătămată a avut o poziție sinceră în privința modalității și măsurii în care s-a implicat personal în conflict, iar actele de agresiune, minime în acest context, nu au fost îndreptate direct împotriva inculpatului.
Urmare a loviturii primite, partea vătămată s-a îndreptat spre ieșirea localului, inculpatul plecând în urmărirea părții vătămate și încercând să îi aplice alte lovituri, cu pumnii și picioarele, încetând actele de agresiune doar la intervenția celorlalte persoane aflate în sală și a organelor de poliție aflate în patrulare.
Aceste momente au fost percepute, în mod nemijlocit, de către martorii și, care au relatat că inculpatul a prins-o pe partea vătămată care fugea din discotecă, de tricou și, a încercat să o lovească pe aceasta cu pumnii în zona abdomenului, ambii martori relatând că partea vătămată avea urme de sânge pe tricou, iar inculpatul ținea în mână un cuțit, pe care l-a aruncat la sosirea organelor de poliție.
În raport de ansamblul probelor adminJ. instanța fondului a reținut că existenta laturii subiective a infracțiunii de tentativă la omor este dovedită cu certitudine, modalitatea în care inculpatul a exercitat agresiunile împotriva părții vătămate relevând că acesta a avut reprezentarea și a acceptat că lovitura inițială aplicată, în raport de zona vizată și natura obiectului folosit, este aptă să pună în pericol viata părții vătămate.
Mai mult, probele adminJ. au relevat că inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată și după aplicarea primei lovituri și, numai intervenția persoanelor aflate la fața locului și a organelor de poliție aflate întâmplător în zonă l-au împiedicat să își ducă la capăt rezoluția infracțională.
Lovitura aplicată părții vătămate i-a produs acesteia o plagă înjunghiată penetrantă în zona toracelui, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 12 - 14 zile îngrijiri medicale.
Astfel fiind, instanța de fond a concluzionat că, sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului - care în seara zilei de 16.12.2007, într-un loc public, a lovit pe partea vătămată în zona superioară a corpului, cu briceagul pe care îl avea asupra sa, provocându-i acestuia o plagă înjunghiată cu caracter penetrant - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 - 175 lit. Cod penal.
Față de aceste considerentele, Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 al.1 Cod penal.
A mai arătat instanța de fond că, fapta inculpatului - care în seara aceleiași zilei avut asupra sa, în mod ilegal, un cuțit - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.1 pct. 1 ind.1 din Legea nr.61/1991.
Referitor la susținerile inculpatului, în sensul că folosea acest obiect în mod obișnuit, în timpul programului de serviciu, desfășurat în calitate de paznic ecosistem lac de agrement și pescuit sportiv și în seara faptei s-a deplasat direct de la locul de muncă la discotecă, prima instanță a constatat că aceasta nu este o împrejurare de natură a-l disculpa, întrucât tot în virtutea atribuțiilor de serviciu invocate, inculpatul era dator să lase, ori la locul de muncă, ori la domiciliu, acest obiect, înainte de a se deplasa în alt loc public, caracterul ilegal a deținerii acestui obiect nefiind înlăturat de împrejurarea că, în timpul programului de lucru, inculpatul avea dreptul de a-l deține sa, pentru a tăia năvoadele de puse ilegal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, Tribunalul a avut în vedere, în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, modalitatea și împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, pe fondul consumului de alcool și împotriva unei persoane care nu săvârșise niciun act direct de amenințare la adresa sa, insistența inculpatului care a urmărit pe partea vătămată și în afara discotecii încercând în continuare să o lovească, poziția relativ sinceră manifestată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, acesta încercând să își justifice fapta prin invocarea unei presupuse agresiuni a părții vătămate mpotriva sa, susțineri ce au fost însă înlăturate de Tribunal, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență - art.192, 180 al.1 și 217 - aspect ce susține concluzia evidențiată atât de probele adminJ. cât și de referatul de evaluare întocmit în cauză, în sensul că inculpatul are o fire violentă și este predispus la un comportament agresiv.
De altfel, referatul de evaluare depus la dosarul cauzei subliniază că inculpatul a făcut eforturi în vederea înfrânării acestui comportament, ce l-a adus și anterior în situația unor conflicte cu legea penală, eforturi în care a fost susținut moral de familie și persoanele mai apropiate. Nu mai puțin însă, a apreciat Tribunalul, că este dator să ia în considerare faptul că persoanele străine inculpatului nu sunt ținute să sufere consecințele structurii psihologice a altor persoane, fapta inculpatului nefiind mai puțin gravă, chiar dacă inculpatul a făcut eforturi sporadice, pentru a-și cenzura atitudinea violentă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a promovat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei stabiliri a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul promovat de inculpatul este fondat, însă, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Vinovăția inculpatului a fost corect stabilită, instanța de fond lămurind faptele și împrejurările de fapt, în acord cu dispozițiile art.62 Cod procedură penală.
În acest context, Curtea nu poate primi susținerile făcute de inculpat prin apărătorul său, în sensul că inițiatoarea incidentului ar fi fost partea vătămată, deoarece declarațiile provenind de la aceasta din urmă sunt veridice, coroborându-se cu toate dovezile adminJ. în cauză, dovezi ce atestă împrejurarea că singurul act la care a recurs partea vătămată, ca o reacție de apărare, act care l-a vizat direct pe inculpat a constat în împingerea mesei, în direcția acestuia, tocmai în momentul când el (inculpatul) se apropiase furios de masă, cu intenția vădită de aoa taca pe partea vătămată,; este exclusă orice supoziție care ar pleda pentru o eventuală contribuție a părții vătămate la declanșarea conflictului dintre aceasta și inculpat, deoarece a existat un singur martor - C - care a relatat (doar în fața instanței de fond - fila 54 ) că partea vătămată i-ar fi aruncat lui (acestui martor) cu sticla în cap și, nicidecum inculpatului; pe lângă faptul că această declarație nu se coroborează cu nicio altă probă și - oricum - nu se referă la agresarea inculpatului de către partea vătămată, este de remarcat că, la urmărirea penală, imediat după incident, acest martor nu a declarat același lucru, subliniind doar că s-a "luat la ceartă cu numitul cu care mai avusese o altercație cu circa două săptămâni în urmă" (fila 61 ).
Însă, oricum ar fi declarat acest unic martor, cert este că nici chiar el nu a menționat vreun moment că partea vătămată ar fi declanșat conflictul, sau că ar fi exercitat vreo agresiune sau vreun act de provocare ce l-ar fi vizat pe inculpat.
Dimpotrivă, toate probele au demonstrat faptul că partea vătămată, după ce a fost înjunghiată de către inculpat, a ieșit din local încercând să se îndepărteze de locul incidentului, însă inculpatul - dovedind un comportament deosebit de agresiv - a urmărit-o, încercând să-i aplice alte lovituri cu pumnii și picioarele (ignorând starea în care se afla după ce o înjunghiase) și numai ca urmare a intervenției altor persoane și a organelor de poliție, aflate în patrulare, nu și-a dus până la capăt rezoluția infracțională.
Așa fiind, se constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, aceasta fiind rezultatul unei judicioase aprecieri a probatoriului administrat în cauză și corespunzând - întrutotul - cu realitatea evenimentelor petrecute în seara zilei din 16.XII.2007.
Cât privește declarațiile martorilor și, despre care apărătorul inculpatului a susținut că sunt singurele demne de reținut, datorită obiectivității lor, Curtea notează că, imediat după incident, acești doi martori care erau angajați ca agenți de pază la localul cu pricina, au declarat că l-au văzut pe inculpat zis și " a lui " cum îl lovea pe, care era plin de sânge; mai mult, a subliniat că a văzut momentul când inculpatul a lovit victima cu cuțitul (filele 83-85, ), iar în fața instanței, la data de 13.XI.2008 (fila 156 ), a menționat că ceea ce a declarat în faza de urmărire penală, corespunde adevărului și că, dacă există vreo neconcordanță între declarațiile date în seara incidentului și cea din fața instanței, își explică acest lucru datorită trecerii timpului care a afectat - oarecum - percepția sa inițială cu privire la incident.
Tot în acest fel, a declarat și martorul, astfel că se poate lesne observa că depozițiile acestor doi martori nu numai că nu fac nicio referire la "agresivitatea părții vătămate" care ar fi tulburat ordinea în discotecă - așa cum a susținut apărătorul inculpatului - dar confirmă și întăresc relatările restului martorilor "rude ale părții vătămate" (în opinia apărării) și demonstrează - fără putință de tăgadă - existența laturii subiecte a infracțiunii de tentativă la omor, violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate, relevând că el a avut reprezentarea și a acceptat că lovitura inițială, în raport de zona vizată și natura obiectului folosit, este aptă să pună în primejdie viața părții vătămate.
Totodată, Curtea nu poate primi cererea de acordare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 literele a și c Cod penal, în condițiile în care inculpatul a acționat cu o violență ieșită din comun și total nejustificată, având o atitudine nesinceră, încercând permanent că acrediteze ideea că partea vătămată l-a provocat la scandal, iar după înjunghierea acesteia din urmă, a continuat să o fugărească în afara discotecii, încercând să o lovească cu pumnii în abdomen, fără să fie impresionat de faptul că victima era plină de sânge și că ar fi trebuit să o ajute pentru a limita consecințele loviturii inițiale. Nu mai puțin, însă, este de observat că inculpatul, deși a mai suferit anterior condamnări, tot pentru infracțiuni exercitate cu violență, pentru acestea a intervenit reabilitarea sa de drept, împrejurare căreia Curtea înțelege să-i dea eficiență prin reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță; această reducere urmând a fi proporțională, totuși, cu atitudinea anterioară a inculpatului, în sensul că nu poate fi scăpat din vedere faptul că, deși reabilitat, antecedența sa penală conturează profilul și comportamentul unei persoane marcate de manifestări violente, care pot conduce la consecințe deosebit de grave (în acest sens, se concluzionează și în referatul de evaluare întocmit în cauză, subliniindu-se că inculpatul are o fire violentă, fiind predispus la un comportament agresiv).
Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va pronunța o decizie, prin care va admite apelul promovat de inculpat; va desființa, în parte, sentința și, pe fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, urmând a reduce cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal.
În baza art.65 Cod penal, urmează a aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei principale.
Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal și va contopi pedeapsa, astfel cum va fi redusă, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 punct 1 din Legea nr.61/1991, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art.383 alin.11raportat la art.350 alin.1 Cod procedură penală, Curtea va menține starea de arest preventiv a inculpatului, constatând că subzistă și la acest moment procesual temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii respective și se impune în continuare privarea sa de libertate, în considerarea gravității infracțiunii, regimului sancționator aplicabil acesteia și datelor personale ale inculpatului.
În temeiul art.381 alin.1 teza a II-a și art.383 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata 16 decembrie 2007 la zi.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicația dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.256 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Desființează, în parte, sentința și, în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal, de la 10 ani și 6 luni închisoare la 9 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 8 ani.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa de 9 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 punct 1 din Legea nr.61/1991, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția de la 16 decembrie 2007 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- --
Red.
Dact.
Ex.3
Red.---
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Bădescu Liliana
