Omor calificat Art 175 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (2258/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INCHEIERE

Ședința publică de la 13 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile

JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.96/01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/28.09.2009, intimatele părți civile ȘI G, lipsind intimata parte civilă și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul apelantului inculpat, arată că acesta dorește a fi reaudiată intimata parte civilă, dat fiind că apreciază că aceasta ar fi fost constrânsă să dea declarațiile pe care le-a dat.

Apelantul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acord a fi asistat de avocat din oficiu.

Apărătorul apelantului inculpat, arată că apelul vizează reindividualizarea pedepsei, precum și cuantumul daunelor stabilite în sarcina sa pentru cele 4 părți civile.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se impune audierea în apel a intimatei parte civilă, dat fiind că nu există nici un temei pentru a se considera depozițiile date, anterior, ca fiind incomplete și că inculpatul nu ar fi avut posibilitatea a-i adresa întrebările pe care le dorea.

Intimatul parte civilă, întrebat fiind, arată că și, nu s-au prezentat în fața instanței de apel dat fiind că o duc foarte greu cu banii, de la producerea incidentului.

Apelantul inculpat, arată că partea civilă a fost forțată de anchetator să declare împotriva lui, deoarece aceasta a venit de bună voie în domiciliul său și regretă nespus de mult că fapta a fost comisă sub influența geloziei.

Curtea, după deliberare, apreciază că în această fază procesuală nu este util a fi audiată intimata parte civilă, motiv pentru care respinge probatoriul, aspectele pe care inculpatul dorește a le proba, respectiv relațiile între partea civilă și inculpat exced obiectului cauzei.

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul apelului.

Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea sentinței penale nr.96/1.09.2009 și rejudecând cauza a se proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate.

Consideră că se poate face aplic art.72,73 lit.b, 74 Cod penal inculpatul putând beneficia de circumstanțe atenuante.

Precizează că ar fi trebuit să se rețină faptul că inculpatul a fost provocat de victimă și aflându-se în imposibilitate de a se apăra a scos cuțitul și a lovit numai cu scopul apărării și nu a avut nici un moment intenția de a ucide victima.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă. Menționează că inculpatul are familie, un copil minor și consideră că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare.

Referitor la daunele materiale arată că inculpatul este de acord cu cele stabilite în sarcina sa vis a vis de și fiica sa, însă nu și cu cele care au fost stabilite pentru frații victimei. Totodată solicită a se avea în vedere și posibilitățile materiale ale inculpatului.

Intimatul parte civilă, consideră că pedeapsa este pre mică, un copil a rămas pe drumuri.

Intimatul parte civilă G, arată că nu este adevărat că inculpatul a fost provocat de victimă, solicită a se menține pedeapsa.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului, apreciind hotărârea ca fiind legală și temeinică pe latură penală cât și pe latură civilă.

Arată că pedeapsa stabilită de instanța de fond este legală fiind orientată către minimul special prevăzut de legea penală, probabil pe considerentul relației de concubinaj pe care parte partea civilă a avut-o cu inculpatul cât și cu victima, pe acest fond fiind comisă infracțiunea.

Consideră că fapta este deosebit de gravă având în vedere modalitatea de comitere, respectiv împrejurarea că inculpatul a comis fapta cu premeditare, a urmărit victima, pe timp de noapte, apătruns în curtea imobilului acesteia, a surprins-o și a aplicat acesteia o lovitură într-un organ vital, mai mult victima nu a îndepărtat atacul inculpatului fiind luată prin surprindere de acesta, motiv pentru care consideră că nu se poate avea în vedere așa zisa provocare a victimei, pe care o susține inculpatul.

Menționează că anterior inculpatul a mai avut atitudine agresivă față de victimă, a incendiat locuința, i-a trimis mesaje de amenințare, astfel că apreciază că rezoluția infracțională a fost luată anterior comiterii faptei, fiind pusă în practică într-un mod deosebit de violent.

Referitor la latura civilă consideră că in mod corect au fost stabilite sumele de bani ce le revin părților civile privind cheltuielile de înmormântare și prejudiciul moral este evident.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că martorii sunt verii și frații victimei, nu a premeditat comiterea faptei și mai mult nu a intenționat nici un moment să-l omoare. Precizează că bătaia și scandalul a început la poartă.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la 20 octombrie 2009.

Dată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - - -

DOSAR NR- (2258/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZAI PENALĂ NR.214/

Ședința publică de la 20 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PRESEDINTE - - - -

JUDECATOR - - -

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.96/01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13 octombrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20 octombrie 2009, când decis;

CURTEA

Asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr.96 din 1.09.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în baza art.174 raportat la art.175 alin.1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 12.10.1967, CNP -, la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b

Cod Penal

In baza art.192 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

In baza art.33-34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa ce mai grea, respectiv 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b

Cod Penal

S-a dispus, în baza art.83 Cod penal, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr.1/08.01.2009 a Judecătoriei Lehliu Gară (definitivă prin neapelare) inculpatul având de executat această pedeapsă pe lângă pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință.

Inculpatul va executat în total o pedeapsă de 18 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal.

In baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.

In baza art.67 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

S-au admis, în parte, cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile, G, și.

A fost obligat inculpatul, către părțile civile (fratele victimei) și G (sora victimei), la plata a câte 8000 lei, către fiecare parte civilă, cu titlu de despăgubiri materiale și a câte 2000 lei, pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul către partea civilă (concubina victimei) la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Inculpatul a fost obligat către partea civilă minoră (fiica victimei) la plata sumei de 150 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau 25 de ani în caz de continuare a studiilor, precum și la plata sumei de 20000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada arestării preventive, de la 05.02.2009 la zi.

In baza art.118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii sau a contravalorii acestuia, respectiv 10 lei.

A fost obligat inculpatul către stat la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 450 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărașis - reținut că în dimineața zilei de 04.02.2009, victima s-a deplasat în satul Luptători, la locuința inculpatului, în lipsa acestuia, unde a discutat cu martora și a convins-o să se întoarcă în domiciliul comun.

In seara aceleiași zile, după ce a revenit la domiciliu și a aflat de plecarea martorei, aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și s-a deplasat în satul, la locuința victimei. Aici, a pătruns fără drept în curtea locuinței și, la adăpostul întunericului, a pândit victima până în jurul orelor 22,00, când aceasta a ieșit în curte.

In acest moment, inculpatul a înjunghiat victima în zona coapsei stângi, secționându-i artera femurală, fiind apoi imobilizat de martorul, fratele victimei (care locuia în vecinătate și care fusese alertat de strigătele victimei) și dezarmat de una dintre persoanele sosite ulterior la locul faptei.

Urmare plăgii înjunghiate produse de inculpat, victima a suferit o hemoragie externă masivă, decedând la scurt timp.

Fiind audiat, inițial inculpatul a recunoscut că l-a înjunghiat cu cuțitul de, însă a încercat să-și minimalizeze vinovăția, susținând că ar fi comis fapta în legitimă apărare. Astfel, inculpatul a relatat că în seara zilei de 04.02.2009, aflând că martora a revenit la locuința concubinului său, s-a supărat foarte tare și, pe fondul stării de ebrietate a luat de la locuința sa un cuțit de bucătărie "știind că va ieși scandal", și s-a deplasat pe jos circa 2 km. până în satul, la domiciliul victimei. Inculpatul declară că în momentul în care a ajuns la poarta locuinței, victima ar fi ieșit afară și văzându-l, l-ar fi lovit cu un băț în cap peste gard, strigându-l în ajutor pe fratele său, .

De asemenea, inculpatul a arătat că a fost împins în curtea victimei de martorul și încercând să se apere de agresiunea celor doi, a scos cuțitul și"l-a înțepat" pe. (41-42).

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, după ce a citit personal toate declarațiile persoanelor audiate în cauză, inculpatul și-a nuanțat poziția, arătând că în noaptea de 04.02.2009 s-a înarmat cu un cuțit de la domiciliul său și a mers la locuința lui din satul cu intenția de a-l pândi pe acesta până va pleca de acasă, iar în lipsa acestuia voia să discute cu.

Cu privire la desfășurarea conflictului, inculpatul a arătat că a fost împins în curtea locuinței victimei de martorul, unde s-au agresat reciproc cei trei circa 3-4 minute, apoi au mai venit câțiva bărbați pe care nu îi cunoștea, iar după ce s-au strâns toate aceste persoane (fără a preciza motivul pentru care acestea au venit), inculpatul ar fi scos cuțitul pentru a se apăra și ar fi dat cu cuțitul"la întâmplare"( 120-121).

Afirmațiile inculpatului în sensul că ar fi fost tras cu forța în curtea victimei și că, urmare agresiunii la care a fost supus, a ripostat, apărându-se, precum și cele cu privire la prezența unui număr mare de persoane la locul faptei înainte de a înjunghia victima sunt combătute de probatoriul administrat în cauză
s-a mai arătat în actul de sesizare.

Astfel, declarațiile martorei atestă faptul că în prima fază a conflictului, în curte s-au aflat doar victima și inculpatul:".l-am auzit pe concubinul eu strigând, imediat ce a ieșit din locuință, ", iar a venit ăsta!". Atunci am ieșit și eu din locuință și l-am văzut pe inculpatul la colțul casei, având în mână un cuțit plin de sânge pe care îl flutura, concubinul meu aflându-se la o distanță mică de acesta - în acel moment în curte nu se mai aflau alte persoane".

Prin urmare, inculpatul a pândit victima în interiorul curții și a atacat-o la ieșirea din locuință, înjunghiind-o cu cuțitul în zona coapsei stângi.

Ulterior, în ajutorul victimei a sărit fratele acestuia, martorul, care l-a imobilizat pe inculpat.

Martora precizează: "amintrat în casă - am luat fata șiam ieșit din locuință, înspăimântată că ar putea să ne omoare și pe noi. Atunci l-am văzut căzând la pământ pe, care a șoptit "!", iar la mică distanță, pe gardul deplasă, l-am văzut pe inculpat, deasupra acestuia aflându-se, care încerca să-i ia cuțitul din mână. " In timp ce fugeam spre poartă am țipat ", că l-a omorât pe!" și atunci s-a adunat lume la poarta locuinței.)",(66-67). Martora mai arată că din anul 2007, de când victima și soția inculpatului au aflat de relația de concubinaj dintre ea și inculpatul, acesta din urmă a devenit violent, în sensul că o bătea frecvent și o amenința că o omoară, amenințare pe care inculpatul a adresat-o în repetate rânduri și victimei, atât telefonic, cât și prin mesaje SMS.

Martora a precizat;"In vara anului 2007, întrucât voiam să pun capăt relației noastre, inculpatul m-a luat de pe stradă, m-a urcat în mașină și m-a dus pe câmp, unde m-a dezbrăcat și m-a bătut, luându-mi și lucrurile personale. Am reclamat fapta la organele de poliție, însă a doua zi, la insistențele soției inculpatului, întrucât exista pericolul ca acesta să fie arestat, mi-am schimbat declarația pentru a-l exonera de răspundere penală pe inculpat. De nenumărate ori, inculpatul l-a amenințat telefonic și prin mesaje SMS pe concubinul meu, în sensul că o să-l omoare și o să ne omoare și pe mine și pe. Am fost agresată de multe ori de inculpat, care mă lovea cu pumnii și picioarele, m-a tăiat și cu cuțitul, însă nu m-am dus să reclam întrucât îmi era frică de acesta -. In luna ianuarie 2009, aflându-mă în satul Luptători, inculpatul mi-a arătat niște hârtii scrise de el în care arăta că o să ne omoare -"(65-66).

Martorul, fratele victimei, a declarat că în seara de 4.02.2009 se afla la locuința sa din satul (locuință care se învecinează cu cea a victimei), iar în jurul orei 22,05 l-a auzit pe fratele său strigându-,dându-și seama că a venit din nou peste el inculpatul. Cunoscând starea conflictuală preexistentă dintre inculpatul și fratele său, conflictele datorându-se martorei care întreținea relații de concubinaj cu amândoi, martorul a ieșit în grabă din casă și întrucât curtea locuinței victimei era luminată, l-a văzut pe inculpat lângă colțul casei, purtând în mână un cuțit, iar pe în picioare, lângă inculpat.

Martorul precizează:"L-am avertizat pe fratele meu, spunându-i ", are cuțit!", după care i-am cerut lui să se liniștească. Acesta a continuat să amenințe cu cuțitul și atunci l-am lovit cu piciorul - și i-am prins cuțitul, prinzându-l atât de cât și de tăiș -. Am căzut apoi cu în plasa ce desparte curtea mea de cea a fratelui meu."),(58-61).

Martorul a declarat că în noaptea de 04.02.2009, în jurul orelor 22,00, aflându-se la locuința sa, care se află la două case distanță de cea a victimei, a auzit fetița acestuia țipând"L-a omorât, l- omorâți",motiv pentru care s-a deplasat în grabă la locul faptei. Martorul mai precizează:"Ajungând acolo, l-am văzut în curte pe căzut la pământ și plin de sânge. Alături de el se aflau inculpatul, care ținea un cuțit în mână și, care îl imobilizase, ținându-l la pământ., văzăndu-mă, a strigat la mine să iau cuțitul din mâna lui. I-am luat cuțitul din mânăinculpatului și l-am pus pe șipca unui gard din apropiere, iar la sosirea organelor de poliție am predat cuțitul acestora"(73-74).

Martorul OG- a declarat că în seara zilei de 04.02.2009, în jurul orei 22,10 se afla pe șoseaua din satul și auzindu-le țipând pe vecinele sale, și fiica acesteia, a fugit la locuința lui, văzându-1 pe acesta întins în curte cu fața în jos, într-o de sânge. Martorul arată că în apropierea victimei l-a văzut pe martorul care îl ținea imobilizat de mâini pe inculpatul și, în aceste condiții a apelat serviciul de urgență "112" solicitând să vină ambulanța și organele de poliție, ( 70 -72).

Martorul G a declarat că este rudă cu victima și locuiește în satul, în apropierea locuinței lui, iar în seara zilei de 04.02.2009, în jurul orelor 22,00, fratele lui i-a spus să iasă afară că se aude un țipăt de femeie. Martorul precizează:"Am ieșit să văd ce se întâmplă și am auzit glasul numitei, concubina victimei, țipând "Săriți, lume bună, că l-a omorât pe ", fiind porecla sub care era cunoscut.

Am sărit gardul și am alergat la locuința victimei, am intrat în curte și l-am văzut pe acesta căzut la pământ și plin de sânge. In curte l-am văzut pe vărul meu care îl ținea imobilizat pe gardul de plasă pe inculpatul, acesta din urmă având în mână un cuțit mare. a strigat la mine că inculpatul are cuțit, l-am văzut și eu, însă mi-a fost frică să i-liau din mână -. La scurt timp în curte a intrat și care i-a luat inculpatului cuțitul din mână"(62-64).

Legitima apărare invocată de inculpatul nu poate fi reținută s-a apreciat în cuprinsul actului se sesizare, având în vedere, pe de o parte, declarațiile inconsecvente și lipsite de logică ale acestuia, iar pe de altă parte, ansamblul probatoriului administrat în cauză.

Astfel, în declarația dată la parchet în calitate de învinuit, recunoaște că s-a înarmat cu un cuțit de la domiciliul său "pentru că știa că o să iasă scandal la locuința lui, fapt ce exprimă - alături de dimensiunile cuțitului corp delict (cu lamă de 18,5 cm.), să producă leziuni mortale, de durata în timp de la luarea hotărârii și până la materializarea ei, de parcurgerea unei distanțe mari până la casa victimei, de comportamentul infracțional anterior în raport cu victima (violarea domiciliului și agresarea acesteia, incendierea locuinței) - existența premeditării.

Deși în aceeași declarație preciza că l-a înjunghiat cu cuțitul pe în imediata apropiere a porții de acces în curtea locuinței, acest aspect nu are corespondent în elementele de fapt constatate cu ocazia cercetării la fața locului, având în vedere că prin secționarea completă a arterei femurale victima a suferit o hemoragie externă extrem de puternică, sângele țâșnind practic în jet, iar planșa fotografică anexată la dosarul cauzei evidențiind concentrarea urmelor de sânge pe o suprafață de circa 2,5. la distanță mare de intrare în curte (3.), precum și pe zidul casei învecinate, în fața ușii de intrare în locuință.

Fiind audiat de către judecător cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a avut o poziție de recunoaștere și regret a faptei comise, (fila 94).

Nici aspectele învederate de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu se coroborează cu probele administrate în cauză. Astfel, în acest moment procesual, după ce a lecturat întregul material probator, inculpatul a susținut că s-a deplasat la locuința victimei cu intenția de aop ândi până când aceasta avea să părăsească locuința, urmând ca în lipsa lui să ia legătura cu. Această motivare este lipsită de sens, având în vedere ora la care s-a deplasat la locuința victimei (ora 22,00), precum și înarmarea sa cu un cuțit de la domiciliu. De asemenea, deși în cuprinsul declarațiilor se face vorbire despre faptul că victima ar fi ripostat, lovindu-1 pe inculpat cu un băț, cu ocazia cercetării la fața locului nu s-a găsit un astfel de obiect.

Chiar și într-o astfel de ipoteză, legea penală stabilește, în art. 44 alin 2 Cod penal, că se prezumă a fi în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare, iar disproporția mijloacelor aflate la dispoziția victimei (băț), respectiv a inculpatului (cuțit) este evidentă.

Susținerea inculpatului cu privire la prezența mai multor persoane la locul comiterii faptei, venite în sprijinul victimei, de la începutul conflictului, este lipsită de suport real întrucât, într-o astfel de ipoteză, acestea l-ar fi imobilizat, iar inculpatul n-ar mai fi putut să-și pună în aplicare hotărârea infracțională de "eliminare" a rivalului său.

Este evident că singura persoană care a intervenit rapid pentru imobilizarea inculpatului a fost fratele victimei, martorul, acesta rănindu-se la mână în încercarea de a-l dezarma pe inculpat așa cum rezultă atât din declarația acestuia:". i-am prins cuțitul, prinzându-l atât de cât și de tăiș." ( 58 verso). cât și din raportul de examinare medico-legală nr. 313/A1/69/09.02.2009 care atestă că prezintă leziuni la mâna dreaptă produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit) și care pot data din 04.02.2009, ora 22,05 ( 39).

Tribunalul a reținut că inculpatul a cunoscut victima în urmă cu 4 ani și J, cam din aceeași perioadă întreținând o relație secretă de concubinaj cu martora, concubina victimei.

Această relație a început a fi cunoscută în cursul anului 2007, motiv pentru care relațiile dintre cele două familii au devenit conflictuale, inculpatul fiind la rândul său căsătorit.

Pe acest fond la data de 11 noiembrie 2007, inculpatul a pătruns fără drept în domiciliul victimei, agresându-l pe acesta și pe martora, faptă pentru care a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr.1/2009 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunțată în dosarul penal nr-.

De asemenea, în luna aprilie 2008, inculpatul a incendiat imobilul victimei, din comuna faptă pentru care este cercetat în dosarul penal nr.556/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară (nesoluționat până în prezent).

Din luna ianuarie 2008, martora a locuit diferite perioade de timp atât cu inculpatul în satul Luptători cât și cu victima cu care avea un copil minor în vârstă de 12 ani.

In dimineața zilei de 04.02.2009, victima s-a deplasat în satul Luptători, la locuința inculpatului, în lipsa acestuia, unde a discutat cu martora și a convins-o să se întoarcă în domiciliul comun.

In seara aceleiași zile, după ce a revenit la domiciliu și a aflat de plecarea martorei, aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și s-a deplasat în satul, la locuința victimei. Aici a pătruns fără drept în curtea locuinței și la adăpostul întunericului a pândit victima până în jurul orelor 22 când a ieșit în curte. In acest moment inculpatul a înjunghiat victima în zona coapsei stângi, secționându-i artera femurală, fiind apoi imobilizat de martorul, fratele victimei, care locuia în vecinătate și care fusese alertat de strigătele victimei.

Inculpatul a fost dezarmat de una dintre persoanele sosite ulterior la fața locului.

Urmare plăgii înjunghiate produse de inculpat, victima a suferit o hemoragie externă masivă, decedând la scurt timp.

Din raportul medico-legal de necropsie nr.314/A- întocmit de SML Car ezultat că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutivă unei plăgi înjunghiate la nivelul regiunii inghinale cu secțiunea arterei femurale stângi. Leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur, tăietor înțepător(posibil cuțit), iar între leziunile constatate la necropsie și decesul numitului există o legătură de cauzalitate directă.

Audiat cu ocazia cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, dar s-a apărat că a acționat în acest mod întrucât a fost lovit mai întâi el de către victimă peste gard cu o în cap, după care a apărut și fratele victimei, acesta începând la rândul lui
să-l lovească. In timpul bătăi primite de la victimă și fratele acestuia inculpatul a intrat cu spatele în curtea victimei moment în care a fost mușcat de un câine din curtea acestuia. De teamă a scos cuțitul pe care-l avea în buzunar și a lovit cu el la întâmplare, fără a ști în cine lovește. A mai susținut că s-a dus la casa victimei pentru a discuta cu concubina acestuia care întreținuse relații de concubinaj și cu el și pentru a afla motivul pentru care aceasta plecase din domiciliul său.

Prima instanță a apreciat că apărarea formulată de către inculpat în sensul că a folosit cuțitul pentru a se apăra de loviturile victimei și ale fratelui său nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză.

Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul s-a îndreptat spre locuința victimei, a pândit-o pe aceasta până a ieșit în curte situație în care a atacat-o la ieșirea din locuință, înjunghiind-o cu cuțitul în zona coapsei stângi. Ulterior în ajutorul victimei a sărit fratele acestuia, martorul, care
l-a imobilizat pe inculpat.

In drept, a mai arătat prima instanță, faptele inculpatului care la data de 4.02.2009, în jurul orei 22, premeditând fapta, a pătruns fără drept în locuința numitului din satul Luptători, comuna, jud. C și, pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat acestuia o lovitură de cuțit în zona inghinală, secționându-i artera femurală, leziune care i-a cauzat decesul, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat prev de art.174 Cod Penal, raportat la art.175 al.1 lit a și Cod Penal violare de domiciliu prev de art. 192 al.2 c,p. cu aplicarea art.33 lit. a

Cod Penal

Din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că acesta a suferit o condamnare de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr.1/08.01.2009 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul penal -, rămasă definitivă la data de 3 02.2009, prin neapelare.

Având în vedere că infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze au fost comise în termenul de încercare, prima instanță a făcut aplicarea art.83 al.1 cu Cod Penal privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale, respectiv faptul că inculpatul are 41 de ani, este cunoscut cu antecedente penale, dar și circumstanțele reale, respectiv modalitatea și împrejurările comiterii faptei, gradul sporit de pericol social al faptei, natura infracțiunii. Prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit fapta din motive apreciate și definite de doctrină ca josnice, acesta, în contextul în care mai suferit o condamnare pentru o infracțiune îndreptată împotriva aceleiași persoane, nu a profitat de clemența acordată, ci dimpotrivă a căutat tot felul de mijloace de a se răzbuna, ajungând până la incendierea imobilului victimei și ulterior pana la înjunghierea acestuia cu un cuțit, faptă ce constituie obiectul prezentei cauze.

In raport de toate aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului nu se pot realiza decât prin aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție, urmând ca inculpatul să execute în baza art.33, 34 Cod penal pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare.

In ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că în cauză
s-au constituit părți civile, prin încheierea din 25 iunie 2009 (fila 35 verso), după cum urmează:

1. în calitate de fiică, cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale și o contribuție lunară stabilită la venitul minim pe economie;

2. în calitate de concubină cu suma de 5.000 lei daune materiale;

3. în calitate de frate, s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 lei reprezentând daune materiale și 2.000 lei daune morale;

4. G în calitate de soră, s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 lei reprezentând daune materiale și 2.000 lei daune morale.

Daunele materiale solicitate de părți reprezintă cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și parastasele ulterioare. Pentru prestația periodică concubina victimei a precizat că tatăl minorei nu era angajat cu carte de muncă și lucra ocazional ca zilier în construcție, câștigând în jur de 1200 lei pe săptămână.

Inculpatul audiat în legătură cu pretențiile părților civile a declarat că este de acord să achite părților civile sumele solicitate, dar nu are posibilități materiale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pe motivul greșitei individualizări a sancțiunii, precum și pentru motivul stabilirii eronate a cuantumului daunelor la care a fost obligat față de părțile civile.

Curtea, examinând hotărârea din perspectiva motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru următoarele considerente.

În urma unei analize riguroase a ansamblului probator, prima instanță a stabilit corect situația de fapt, dar și întrunirea tragerii la răspundere penală a inculpatului. Astfel s-a constatat că declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu declarația martorilor audiați, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată care au învederat aspecte percepute la momentul săvârșirii faptelor. Martorul Gaa rătat astfel că l-a văzut pe inculpat aplecat peste victimă, având cuțitul în mână, în timp ce victima prezenta leziuni, iar fratele acestuia încerca să-l imobilizeze pe inculpat pentru a nu fi lovit la rândul său cu cuțitul. Același martor a mai arătat că, la acel moment, inculpatul nu prezenta leziuni vizibile. Martorul, fratele victimei, audiat de instanță, a menținut declarația dată anterior în cursul procesului penal în care relatase cele percepute ex proprii sensibus, în sensul că inculpatul se afla în curtea casei fratelui său având un cuțit în mână cu care-l amenința și cu care l-a și lovit ( fila 58 dos, ), aceeași fiind situația și în cazul martorilor, (fila 31 și urm. dosar fond).

Curtea apreciază că în contextul în care inculpatul a lezat victima cu un obiect vulnerant în curtea locuinței sale, profitând de lăsarea întunericului și de surpriza produsă asupra acesteia, mențiunile organului judiciar în sensul că nu sunt întrunite exigențele art.44 Cod penal privitoare la legitima apărare sunt coerente. Astfel, potrivit art.44 alin.2,3 Cod penal"(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. (3)Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul". Se constată însă din probatoriul administrat, atacul a fost declanșat chiar de inculpat și că ripostă împotriva inculpatului, s-a plasat în timp după acțiunea sa violentă îndreptată împotriva victimei, fiind dictată de nevoia de a opri atacul și de a dezarma victima.

Pe latură civilă a fost audiat în faza de judecată de către instanța de fond martorul (fila 40) care a arătat că familia defunctului a organizat până în prezent circa 15 mese de pomenire, respectând tradițiile locului, însă nu cunoaște care este suma totală cheltuită de familie.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că prima instanță a analizat riguros exigențele art.72 Cod penal, reținând corect, din perspectiva circumstanțelor personale, faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, manifestând regret față de faptele săvârșite, că are în întreținere un copil minor și că a manifestat căință activă, arătând că este dispus să achite prejudiciul cauzat.

Curtea apreciază că circumstanțele personale sunt subliniate deopotrivă de referatul de evaluare întocmit față de inculpat, care constată că în plan comportamental există perspective de evoluție, ca urmare a faptului că acesta a conștientizat urmările faptei sale, le regretă în mod real, aspect ce constituie premise ale reabilitării sale comportamentale. Se recomandă includerea sa într-un program de terapie psiho-comportamentală în scopul prevenirii acțiunilor violente și dobândirii controlului asupra agresivității.

Curtea mai apreciază că modul de operare al inculpatului relevă o periculozitate sporită a acestuia, însă în contextul ansamblului circumstanțelor personale evidențiate anterior, apreciază pedepsele aplicate ca fiind corect dozate și în consecință apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.

Critica referitoare la hotărârea primei instanțe nu vizează individualizarea pedepselor complementare, principale sau accesorii, ci tehnica de redactare a minutei.

Astfel, se constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.1 din 8.01.2009 a Judecătoriei Lehliu Gară, definitivă prin neapelare, prin care inculpatul fusese condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

Ca urmare, în temeiul art.83 Cod penal se impune revocarea suspendării condiționate a executării acestei pedepse, situație în care aceasta se va executa alături de fiecare pedeapsă principală aplicată în prezenta cauză,

Pedepsele principale astfel stabilite pentru fapte concurente, vor fi contopite în temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, pedeapsa complementară determinată pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de omor calificat și pedeapsa accesorie

În ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii ce se vor aplica pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă, ca și conținutul pedepsei complementare, se apreciază că infracțiunile săvârșite demonstrează o nedemnitate a inculpatului în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzută de art.64 lit.a și b Cod penal, respectiv a dreptului de a alege și a fi ales în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Durata pedepsei complementare va fi determinată, având în vedere dispozițiile art.65 și 53 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că în declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul a precizat că este de acord să acorde sumele solicitate de părțile civile cu titlu de daune însă, în prezent nu are posibilități materiale. Achiesarea inculpatului la pretențiile părților civile presupune o recunoaștere din partea acestuia a existenței prejudiciului și a întinderii sale.

Curtea apreciază în plus că prima instanță a determinat riguros față de probele administrate pe latură civilă cuantumul daunelor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul. Astfel au fost avute în vedere la determinarea cuantumului daunelor materiale declarațiile martorilor audiați pe latură civilă (fila 40 dosar fond), și înscrisurile depuse la dosar (fila 40 dosar urm. pen.),

Astfel, s-a reținut că daunele materiale solicitate reprezintă cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei și respectarea tradițiilor și, de asemenea, reprezintă suma de care minora a fost privată datorită decesului tatălui său care lucra fără forme legale.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale este indubitabil că decesul victimei a produs rudelor sale suferințe intense, constante și de lungă durată ce pot fi îndulcite prin acordarea unor daune morale într-un cuantum corespunzător, just determinat de către prima instanță.

Ca urmare, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în parte sentința penală și va proceda la rejudecare în sensul menționat.

În baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală și art.5 lit.a din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, constatând că subzistă temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive, Curtea va menține starea de arest a inculpatului.

Văzând și dispozițiile art.381 și art.192 alin.3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.96 din 1.09.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași.

În baza art 379 pct 2 lit a C.P.P. desființează, în parte, sentința penală și rejudecând:

In baza art.174 raportat Cod Penal la art.175 alin.1 lit. a condamnă Cod Penal pe inculpatul, fiul lui și, născut la 12.10.1967, în comuna, județul C, domiciliat în comuna, sat Luptători, județul C, CNP -, la 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani.

In baza art.192 alin.2 condamnă pe inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art.83 Cod Penal, dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1/08.01.2009 a Judecătoriei Lehliu Gară (definitivă prin neapelare) față de inculpatul, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de fiecare pedeapsă principală, inculpatul având de executat 18 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare.

In baza art.33-34.Cod Penal, contopește pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea, respectiv 18 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b.Cod Penal

In baza art.71 interzice Cod Penal inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod Penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.

In baza art.67 aplică Cod Penal față de inculpat pedeapsa complementară a degradării militare.

Menține celelalte dispoziției ale sentinței penale.

In baza art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.

In baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. 12.11.09

Dact. 3 ex./23.10.; 18.11.09

jud.:

Președinte:Francisca Maria Vasile
Judecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti