Omor calificat Art 175 cod penal. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
2896/2009
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
GREFIER - - -
MNISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B, inculpatul și părțile vătămate si împotriva sentinței penale nr.129/19.1.2009 pronunțată de TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI - SECTIA PENALĂ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul - inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat ales, apelanții părți vătămate si personal, lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentantul parchetului susține că oluția pronunțată în cauză de prima instanță, este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a omis să aplice în cauză dispozițiile art. 67 Cp. vizând degradarea militară a inculpatului care avea îndeplinit stagiul militar, fiind obligatorie degradarea militară în raport de pedeapsa aplicată acestuia.
In raport de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, de periculozitatea deosebită manifestată de inculpat cât și în raport de consecințele extrem de grave ale faptei sale se impunea aplicarea unei pedepse ferme, orientată către maximul prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât inculpatul a înjunghiat victima în mod repetat, în pofida intervenției martorilor oculari, membri ai familiei sale, care au încercat să-1 îndepărteze de victimă, victima la rândul său încercând disperată să fugă de atacul inculpatului în curtea locuinței, loc în care i-a aplicat ultimele lovituri de cuțit.
Instanța trebuia să evalueze în concret și la dimensiunile reale pericolul dovedit de inculpat atât prin agresarea repetată a victimei, victima fiind luată prin surprindere de atacul violent al acestuia, fiind practic lipsită de orice apărare, singura sa șansă fiind să părăsească locuința în care inculpatul o înjunghiase, modalitate de scăpare care nu s-a dovedit a fi eficientă în situația în care inculpatul, scăpat din mâinile familiei sale, și-a urmărit victima și în curte, continuând să o agreseze cu cuțitul. Instanța nu s-a referit în considerentele soluției și nu a analizat riguros toate circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, limitându-se la a reține doar că "ia data de 11.06.2009. i-a aplicat numitului. mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului, producându-i leziuni care i-au cauzat decesul", deși inculpatul și-a agresat victima în două locuri distincte (în casă și în curtea locuinței), după ce deliberat a mers în bucătărie și s-a înarmat cu un cuțit cu lama de cea. 20 cm. urmărind cu înverșunare înjunghierea victimei chiar în pofida opoziției celor patru martori oculari care au încercat în mai multe rânduri să-1 oprească și să-1 dezarmeze de cuțit.
De asemenea, în considerente instanța a reținut la individualizarea pedepsei, respectiv la împrejurările comiterii faptei, situația că victima s-a certat inițial cu fiica inculpatului, iar acesta din urmă a introdus-o în casă pe victimă "în ideea de a aplana conflictul", deși probele administrate confirmă faptul că inculpatul se implica deseori în familia fiicei sale (care deși nu era căsătorită cu victima avea un copil cu aceasta și conviețuiau ca un cuplu), crea discordii, îi alunga pe cei doi concubini și îi reprimea în locuința sa, cenzurându-le practic viața de familie și încercând prin dominare să-i știrbească autoritatea de cap de familie victimei. însăși introducerea în casă a victimei si-a petrecut în scopul de a monitoriza relațiile dintre cei doi și nicidecum de a aplana cearta dintre concubini.
Persoana inculpatului a demonstrat cu prisosință prin modalitatea comiterii fapt și prin atitudinea ulterioară un potențial sporit de pericol social, un comportament extrem de violent, care revoltă societatea în cel mai înalt grad, conferind faptei comise gravita care depășește în intensitate pericolul social specific infracțiunii însăși privită în mod distinct. Astfel, audiat fiind inculpatul a încercat să acrediteze ideea că victima 1-a agrest la rândul său în propria casă, deși martorii oculari, membri ai familiei inculpatului i relatat că după ce acesta a lovit-o pe victimă, victima s-a apărat lovind spre inculpatpiciorul pentru a-1 îndepărta.
Consideră că pedeapsa aplicată de instanță este invers proporțională fată de gravitatea faptei și atitudinea inculpatului, trebuind să se reflecte în concret pedeapsa aplicată reacția fermă a organelor judiciare, impunându-se redozarea cuantumului pedepsei cu necesitate, atât în scop preventiv cât și educativ, de natură si inoculeze respectul față de ordinea de drept și valorile sociale ocrotite de lege, acesta dovedind cu prisosință ca reprezintă un adevărat pericol pentru persoanele cu care intra in conflict.
Solicită admiterea apelului, desființarea in parte a sentinței, aplicarea pedepsei complementare a degradării militare a inculpatului si aplicarea unei pedepse îndreptate sub minimul special, insa in cuantum mai mare.
Apărătorul ales al apelantului inculpat precizează că inculpatul a formulat apel întrucât s-a respins, ca neîntemeiata a solicitării de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art.73 lit.b pen. iar pedeapsa aplicata este mult prea severa chiar față de aplicarea doar a circumstanței judiciare prevăzute de art.74 ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului.
Precizează ca victima s-a deplasat la locuința inculpatului, a agresat-o pe fiica acestuia, cu care avea un copil, inculpatul a încercat sa aplaneze conflictul insa victima început sa-1 îmbrâncească si sa-1 lovească pe inculpat, sa-i adreseze injurii si amenințări, lucrurile s-au precipitat si au ieșit de sub control, toate aceste circumstanțe facandu-1 pe inculpat sa comită aceasta fapta.
In rechizitoriul procurorului si declarațiile martorilor rezulta ca inculpatul a luat victima si a băgat-o in casa trântind-o pe canapea timp in care s-au îmbrâncit si înjurat reciproc, fapte consemnate dar care nu se regăsesc in declarațiile martorilor, fiica inculpatului declarând ca nu știe cum a ajuns victima in casa dar când a intrat in living victima stătea pe canapea si adresa părinților ei injurii si amanintari iar inculpatul se afla la 1-2 distanta de victima cerând soției sa insiste la 112. De asemena declarațiile martorei (fila 86) care declara ca a văzut victima lovindu-1 cu piciorul in burta pe inculpat înainte ca acesta sa ia cuțitul, si declarația martorului care declara ca victima este cea care 1-a lovit primul pe inculpat ( declarația de la fila 91).
Atât din declarațiile martorilor cat si din declarațiile inculpatului rezulta ca victima este cea care s-a comportat agresiv întâi fata de fiica inculpatului, apoi fata de inculpat si soția acestuia, că pana in momentul in care inculpatul a fost lovit de către victima acesta nu s-a purtat agresiv ci a încercat sa domolească victima in ca politia va ajunge si va rezolva conflictul.
Din fisa medicala a inculpatului rezulta ca acesta are atât escoriatii multiple, are entorsa la mana stânga si fractura la decetul IV al mâinii stângi, fapt ce dovedește ca a fost lovit destul de de către victima.DE asemenea, solicita a se retine ca victima se afla pe proprietatea inculpatului fără acordul acestuia sau al unui alt membru al familiei, el pătrunzând in curte inculpatului sărind gardul, întrucât poarta era închisa de la ora 20.30 de către soția inculpatului.
Consideră că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, produsă prin violență, inculpatul a fost lovit de către victima destul de tare incat sa-i fractureze degetul si sa-i luxeze mana, printr-o atingere gravă a demnității persoanei inculpatul a fost înjurat si amenințat in propria casa atât el cat si soția acestuia,sau prin altă acțiune ilicită gravă, victima a pătruns pe proprietatea inculpatului fără acordul lui sau al unui alt membru al familiei, sărind gardul si i-a agresat fiica lovind-o cu pumnii in fata Astfel consideră ca sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 73 litera b Cod penal-scuza provocării.
Pentru aceste considerente si prin prisma reexaminării probelor din dosarul cauzei solicită sa fie admis apelul, desființată sentința primei instanțe, pronunțarea unei hotărâre care sa cont de circumstanța atenuanta prevăzuta de art.73 lit.b si de circumstanțele judiciare prevăzute de art.74 alin 1 lit a si c combinate cu art.76 pen. si la individualizarea pedepsei sa se dea eficiență maximă acestor circumstanțe.
Al doilea motiv de apel vizează reindividualizarea pedepsei, in sensul ca cea aplicata este mult prea severa. Solicita a se retine faptul că inculpatul nu are antecedente penale, isi câștiga in mod cinstit existenta fiind administratorul unei societăți comerciale, este recunoscut in comunitate ca fiind un om corect cu un comportament decent, un bun familist si o persoana care nu creează probleme, a avut un comportament sincer in tot timpul procesului, a dat declarații sincere din primul moment si a răspuns ori de cate ori a fost solicitat punând la dispoziția organelor de cercetare penala toate probele ce i-au fost solicitate pentru lămurirea si rezolvarea cauzei si ținând cont si de circumstanțele personale ale acestuia, solicită sa se dea eficienta maxima acestei circumstanțe la individualizarea si stabilirea cuantumului pedepsei.
Apelantul parte vătămată declară ca este de acord cu apelul declarat de parchet, solicitând admiterea acestuia si respingerea apelului declarat de inculpat.
Cu privire la apelul sau, precizează ca dorește sa se facă dreptate, precizează ca nu s-a constituit parte civilă in cauza si dorește ca instanța de apel sa aibă in vedere faptul ca inculpatul nu a încercat sa atenueze conflictul, că l-a lovit pe unicul său fiu direct in zona gatului, si dacă dorea să aplaneze conflictul, putea sa-l lovească in alta zona a corpului, numai sa fie in viață in acest moment.
Precizează că fiul sau are un copil cu fiica inculpatului, ca acesta a fost chemat in locuința inculpatului si ca inculpatul trebuia sa aștepte poliția, nu sa-l agreseze.
Apelanta parte vătămată declară că este de acord cu ceea ce a declarat soțul sau și nu are nimic de adăugat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicita respingerea apelului declarat de parchet, cu privire la al doilea motiv invocat, iar cu privire la aplicarea pedepsei complementare a degradării militare lasă la aprecierea curții. De asemenea, solicita respingerea apelurilor declarate de părțile vătămate, având in vedre motivele de apel formulate de inculpat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a apelurilor declarate de părțile vătămate și respingerea apelului declarat de inculpat. Consideră că nu se poate retine scuza provocării, inculpatul având inițiativa agresiunii, victima doar apărându-se.
In ultimul cuvânt, apelantul inculpat susține ca menține declarațiile date pana in acest moment, regreta ce s-a întâmplat, nu s-a aflat in conflict cu victima, ci acesta era in conflict cu multa lume, inclusiv cu fiica sa.
CURTEA
In temeiul disp.art.306 Cpp, avand nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amâna pronunțarea la 13 ianuarie 2010.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
2896/2009
DECIZIA PENALĂ NR.5/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MNISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B, inculpatul și părțile vătămate si împotriva sentinței penale nr.129/19.1.2009 pronunțată de TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI - SECTIA PENALĂ în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 06.01.2010, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 120/12.22.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de partea vătămată, prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul, din art.174 al.1 în art.175 lit.a,d
A respins cererea formulată de inculpatul privind reținerea dispozițiilor art.73 lit.b
În baza art.174 al.1 cu aplicarea art.74-76 a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 27.06.1966 în municipiul O, domiciliat în mun.O,-, jud.C, CNP -, la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b cod penal.
În baza art.71 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b cod penal, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
A menținut starea de arest a inculpatului și conform art.88 a dedus prevenția de la 12.06.2009 la zi.
A luat act că părțile vătămate și nu se constituie părți civile în cauză.
A luat act că partea vătămată -- prin reprezentant legal - mama, nu se constituie parte civilă în cauză, însă având în vedere interesele minorului, obligă pe inculpat către această parte vătămată minoră la 220 lei lunar cu titlu de prestație periodică până la majorat și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani.
În baza art.118 lit.b a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui cuțit folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, cuțit ce se află depus la TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și înregistrat sub nr.15/2009 în Registrul de corpuri delicte.
A dispus restituirea către inculpat a obiectelor de îmbrăcăminte aflate la TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și înregistrate sub nr.15/2009 în Registrul corpuri delicte.
A obligat inculpatul la 2792 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI nr.143/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "omor" prev. de art.174 al.1, faptă comisă pe raza municipiului O, jud.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarea situație de fapt;
Inculpatul cunoștea victima de circa 6 ani, numitul întreținând o relație de concubinaj cu fiica sa, și având cu aceasta un copil minor, -.
Inculpatul și martora, soția sa, au dezaprobat această relație, în principal din cauza diferențelor de ordin social și cultural, considerând că nu este o persoană potrivită pentru fiica lor. De la nașterea minorului -- însă (noiembrie 2008), inculpatul și soția sa au decis să accepte relația, permițând victimei să locuiască împreună cu familia sa în imobilul lor din municipiul
Relația de concubinaj a celor doi a fost presărată cu momente tensionate, generate de faptul că nu obținea venituri și avea un anturaj dubios, consumând frecvent băuturi alcoolice, deseori conflictele fiind urmate de părăsirea domiciliului conjugal de către victimă.
În fapt, în luna mai 2009, pe fondul reproșurilor făcute de părinții concubinei, legate de faptul că nu obține venituri pentru a-și întreține familia (deși inculpatul avea o situație materială foarte bună, fiind administratorul unei societăți comerciale), victima a hotărât să se mute din locuința inculpatului, decizie susținută de, aceștia plecând împreună cu copilul minor la rudele victimei. La scurt timp însă, neavând condiții corespunzătoare pentru îngrijirea unui copil atât de mic, a revenit în locuința părinților săi, păstrând telefonic legătura cu victima.
În data de 10 iunie 2009, aflându-se la magazinul familiei sale, a fost abordată de o persoană din anturajul lui, care i-a comunicat că acesta din urmă "și-a făcut o prietenă", afirmând în glumă că-și va face și ea un prieten, aspect care a fost comunicat victimei și care a alimentat un nou conflict între cei doi.
În seara zilei de 11 iunie 2009, aflându-se la locuința părinților săi, l-a sunat în repetate rânduri pe concubinul său, încercând să poarte o discuție cu acesta. În jurul orelor 22,30 aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, victima a venit la locuința inculpatului pentru a discuta personal cu, însă discuția dintre cei doi, purtată la fereastra camerei concubinei a degenerat, manifestându-se zgomotos și lovind-o cu palma peste față pe concubină.
de, la locul conflictului au sosit martorii și - (prieteni de familie, aflați întâmplător în locuință), precum și părinții numitei, martora și inculpatul. Inculpatul l-a luat pe din curte și l-a introdus într-o cameră a locuinței, unde, în prezența martorilor, și a fiicei sale, inculpatul și victima și-au adresat cuvinte jignitoare, îmbrâncindu-se reciproc. Martorii au încercat să-i despartă, interpunându-se între victimă și inculpat, iar martora a apelat serviciul de urgență 112, solicitând intervenția organelor de poliție pentru aplanarea scandalului. Până la sosirea poliției însă, inculpatul a mers la bucătărie și s-a înarmat cu un cuțit, aplicând victimei mai multe lovituri în zona gâtului.
Martorii au intervenit pentru imobilizarea inculpatului, cerându-i victimei să fugă, aceasta a ieșit în curtea locuinței, însă a fost urmărit și prins de inculpat, care l-a lovit din nou cu cuțitul în gât. Urmare plăgilor înjunghiate produse de inculpat, victima a suferit o hemoragie externă masivă, decedând la scurt timp.
Din raportul medico-legal de necropsie nr.1659/A3/200 din 30.06.2009 întocmit de SML C rezultă că moartea numitului a fost violentă, poate data din 11.06.2009, s-a datorat hemoragiei acute externe urmare a unor plăgi înjunghiate ale gâtului cu interesarea pachetului vasculo-nervos carotidian bilateral, leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), medicul legist precizând că plăgile pachetului vasculo-nervos ale gâtului sunt în mod direct și necondiționat mortale. De asemenea se concluzionează că sângele recoltat de la cadavrul lui conține 0,45 gr.%o alcool.
Audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut că l-a înjunghiat cu cuțitul pe concubinul fiicei sale, însă a încercat să-și nuanțeze vinovăția în sensul că victima l-ar fi provocat.
În acest sens, la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2009, inculpatul, prin apărător a solicitat reținerea circumstanței prevăzută de art.73 lit.b, motivat de faptul că acesta ar fi fost provocat de către victimă.
Inculpatul a declarat că a auzit țipete venind dinspre camera fetei și s-a dus să vadă ce se întâmplă, moment în care acolo se mai aflau soția lui, - și l-a văzut pe urcat pe geamul dinspre stradă care se afla deschis. În acest moment a ieșit în curte, s-a dus la geam cu gândul de a-l da afară pe însă când s-a apropiat de acesta care între timp coborâse de pe geam, a simțit că miroase a alcool și înjura și a vrut să-l scoată pe poartă însă și-a dat seama că va face scandal în continuare. A încercat să-l determine pe să nu mai facă scandal pentru a nu auzi vecinii, l-a luat ușor pe după umeri și i-a zis să intre în casă. Acesta, a intrat de bună voie în casă și l-a așezat pe canapea. Mai arată că în sufragerie au mai venit, și, iar a început să-i înjure și să o amenințe pe soția lui, respectiv pe și la fel și pe el, moment în care s-a dus către victimă, iar aceasta l-a lovit cu piciorul în, el căzând lângă bibliotecă și speriindu-se s-a ridicat de jos, a fugit înspre bucătărie de unde a luat un cuțit cu negru pentru a se apăra. În timp ce era cu cuțitul în mână i-a spus soției sale să sune la 112 să vină poliția și în acest timp a vrut să-l intimideze și să-l calmeze pe. Victima a dat-o la o parte pe și s-a repezit spre el și în acest moment el l-a lovit cu cuțitul în spate după care a fugit în curte. Când se afla la poarta locuinței l-a văzut pe venind după el, acesta țipa că-l va omorî și atunci l-a mai lovit pe acesta cu cuțitul, crede că tot în spate, dar nu-și mai aduce aminte dacă l-a lovit o singură dată sau de mai multe ori.
Instanța a respins această cerere de reținere a circumstanței prev. de art.73 lit.b întrucât toate probele administrate evidențiază faptul că în cursul derulării evenimentelor, inculpatul este cel care a avut inițiativa, respectiv a introdus victima în locuința sa, a trântit-o pe canapea, a luat un cuțit de 22 cm. deși victima nu era înarmată, a înlăturat persoanele aflate între el și victimă, neavând nicio clipă o poziție defensivă, victima manifestându-se doar verbal și lovind doar în apărare.
De asemenea, deși inculpatul a declarat că după ce l-a lovit cu cuțitul pe în sufragerie a ieșit afară pentru a fugi din curte, în realitate martorii au fost cei care au intervenit pentru eliberarea victimei, iar inculpatul nu a fugit de victimă ci a urmărit-o în curte, i-a barat drumul aplicându-i lovitura mortală.
, fiica inculpatului a precizat că atunci când a intrat în sufragerie, se afla la cca.1-2. de inculpat și-l înjura pe acesta, iar inculpatul îi spunea soției sale, să sune la poliție, lucru care s-a și întâmplat. Mai declară că ea s-a așezat în fața lui ca să nu se bată cu inculpatul, iar inculpatul era ținut de și de. și inculpatul s-au îmbrâncit cu ei dar nu-și amintește unde s-au lovit, iar la un moment dat inculpatul a mers în bucătărie de unde a venit cu un cuțit mare și în îmbrânceala care s-a produs l-a lovit pe cu cuțitul în spate.
Mai arată că victima a ieșit în curte, iar inculpatul i-a dat la o parte pe care-l țineau și a fugit după victimă, barându-i ieșirea din curte. În acel moment l-a lovit pe cu cuțitul în gât.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat care s-a dus prin curte până la geamul din față, l-a apucat de o mână pe și l-a băgat în sufragerie și a observat că acesta era beat, vorbea cu greutate și se clătina.
Martorul a mai declarat că în sufragerie se mai aflau și, iar inculpatul și s-au înjurat reciproc, după care inculpatul s-a îndreptat către victimă, iar aceasta l-a lovit cu piciorul, inculpatul căzând peste bibliotecă. Inculpatul s-a ridicat și a mers la bucătărie de unde a luat un cuțit mare cu negru, s-a repezit la, a împins-o pe într-o parte și l-a tăiat pe, undeva în spate în zona omoplatului.
În curte l-a văzut pe inculpat care l-a tăiat încă o dată pe, cu cuțitul, undeva în zona gâtului.
Prin urmare inculpatul este cel care a avut inițiativa și nu pot fi reținute dispozițiile art.73 lit.b pentru considerentele expuse mai sus.
Tot la termenul de judecată din 12 noiembrie 2009, partea vătămată, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art.174 al.1 în art.175 lit.a și d, pentru următoarele motive:
A apreciat că față de modalitatea de săvârșire a infracțiunii inculpatul a acționat cu premeditare, mergând în bucătărie să ia un cuțit cu intenția clară de a-l omorî pe și nu a fost nimic spontan, în ciuda faptului că fiica inculpatului sunase anterior la poliție.
În ceea ce privește cea de-a doua literă, respectiv litera d, a solicitat a se reține că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, astfel că posibilitățile sale de apărare erau reduse. Victima a fost lovită de mai multe ori cu cuțitul, a reușit să fugă în curte însă inculpatul i-a dat la o parte pe cei care-l țineau, a fugit după victimă și în timp ce aceasta se afla cu fața în jos l-a înjunghiat în zona gâtului, victima fiind lipsită de apărare.
Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată întrucât nu poate fi reținută premeditarea deoarece scandalul s-a petrecut spontan, inițial a venit victima și s-a certat cu concubina sa la fereastră, apoi în ideea de a aplana conflictul inculpatul a introdus victima în casă unde a luat amploare scandalul, cei doi adresându-și insulte și lovindu-se reciproc, iar inculpatul pe acest fond a mers în bucătărie și a luat cuțitul, deci nu l-a așteptat înarmat, nu l-a chemat și nu a premeditat fapta.
Nici dispozițiile art.175 lit.d nu sunt incidente, întrucât victima a venit pe picioarele sale, nu era într-o stare de ebrietate provocată de inculpat și a avut și aceasta o atitudine agresivă la adresa inculpatului. Starea de ebrietate în care se afla victima nu este de natură a schimba încadrarea juridică.
Față de aceste considerente instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului, care la data de 11.06.2009, aflându-se în locuința sa din municipiul O, jud.C, i-a aplicat numitului, concubinul fiicei sale, mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului, producându-i leziuni care i-au cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art.174 al.1
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (victima venind la locuința inculpatului s-a certat cu concubina sa, fiica inculpatului, apoi în ideea de a aplana conflictul victima a fost introdusă în casă de inculpat, unde a luat amploare scandalul și în aceste circumstanțe s-a săvârșit infracțiunea), circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret chiar dacă a încercat să nuanțeze vinovăția în sensul că ar fi fost provocat, fără antecedente penale, căsătorit, cu o reputație bună în societate, precum și criteriile generale de individualizare prev. de art.72
Față de aceste circumstanțe instanța a apreciat că pot fi aplicate în cauză dispozițiile art.74-76 urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare, cuantumul acesteia corespunzând întrutotul gradului de pericol social al faptei și inculpatului.
Prin executarea acestei pedepse se urmărește astfel formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de drept și față de regulile de conviețuire sociale.
A luat act că părțile vătămate și nu se constituie părți civile în cauză.
Chiar dacă reprezentantul legal, mama minorului --, a învederat că nu dorește pensie de întreținere pentru minor și nu are pretenții civile de la inculpat, respectiv de la tatăl său, instanța a apreciat că este în interesul minorului să-i fie acordată o prestație periodică, având în vedere că victima era angajată și obținea un venit de 440 lei pe lună.
Pentru aceste considerente a obligat inculpatul către această parte vătămată minoră la plata sumei de 220 lei lunar cu titlu de prestație periodică până la majorat și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani.
În baza art.118 lit.b a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui cuțit folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, cuțit ce se află depus la TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și înregistrat sub nr.15/2009 în Registrul de corpuri delicte.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul și părțile vătămate și.
Parchetul a formulat apel, criticând soluția ca netemeinică și nelegală întrucât instanța nu a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare, iar pedeapsa principală aplicată are un cuantum prea redus în raport de consecințele faptelor săvârșite și modul concret de comitere a infracțiunii.
Inculpatul a criticat sentința ca netemeinică invocând faptul că ar trebui să se rețină în încadrarea juridică și circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, pedeapsa aplicată fiind prea severă în raport de fapta comisă.
Părțile vătămate au criticat soluția ca netemeinică și nelegală invocând că în mod greșit TRIBUNALUL CĂLĂRAȘIa respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 174 alin. 1 Cod penal, în art. 175 alin. 1 lit. a și d Cod penal și pentru că pedeapsa aplicată este prea mică în raport de faptă și urmările ei.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Victima, avea o relație de aproximativ 6 ani cu fiica inculpatului, cu care avea și un copil minor,.
Relația celor doi a cunoscut multe momente tensionate, de ceartă, despărțire, generate de faptul că victima nu avea un loc de muncă, nu obținea venituri, consuma băuturi alcoolice și avea un anturaj ce potența toate aceste comportamente.
În seara de 11 iunie 2009, aflându-se în locuința părinților săi, a sunat-o în repetate rânduri pe victimă. În jurul orelor 22,30, victima a venit la locuința inculpatului, a sărit gardul și a intrat în curte, și din afara imobilului a început să o lovească și să o tragă de păr pe concubina sa.
de zgomot, au venit în camera în care se afla, numiții și (prieteni de familie aflați în acea seară acolo) și părinții acestuia și.
Încercând să o liniștească pe victimă, inculpatul a mers în curte și a adus-o în casă.
Pentru că victima îi adresa cuvinte injurioase și era în stare de ebrietate inculpatul, le-a cerut soției și fiicei sale să sune la poliție.
s-a interpus între victimă și inculpat ca victima să nu-i lovească pe ceilalți, iar inculpatul era ținut de soția sa și de ca să n-o lovească pe victimă.
Cu toate acestea, inculpatul și victima au reușit să scape din strânsoare, s-au îmbrâncit și s-au lovit, victima a răsturnat mai multe obiecte aflate în încăpere și atunci inculpatul a mers în bucătărie, s-a înarmat cu un cuțit de mari dimensiuni și deși ceilalți membri ai familiei îi cereau să lase cuțitul, întrucât victima țipa și îi spunea că nu va mai veni și altă dată peste ei în casă, inculpatul a lovit-o cu cuțitul în spate.
Deși victima a fugit în curte și familia a încercat să-l țină pe inculpat și să-l liniștească, acesta a reușit să o urmărească, să-i blocheze ieșirea pe poartă, aplicându-i o nouă lovitură de cuțit în zona gâtului.
Martorele și au strigat la victimă să fugă prin spatele casei. Victima a fugit către fundul curții, dar a fost găsită la scurt timp de, căzută în noroi. Deși martorele și au încercat să o resusciteze și la scurt timp a venit și o ambulanță, acest lucru nu a mai fost posibil și victima a decedat.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului, cu ale martorilor, cu raportul medico-legal de necropsie și raportul de constatare tehnico-științifică.
Deși a stabilit în mod corect situația de fapt, prima instanță a respins inculpatului cererea de a se reține circumstanța atenuantă a provocării cu motivarea că probele administrate evidențiază faptul că în cursul derulării evenimentelor, inculpatul este cel care a avut inițiativa, a introdus victima în locuința sa, a luat un cuțit de 22 cm, deși victima nu era înarmată, a înlăturat persoanele aflate între el și victimă, neavând nici o poziție defensivă, victima manifestându-se doar verbal și lovind doar în apărare.
Prima instanță a analizat cererea inculpatului prin prisma evenimentelor petrecute în cea de a doua parte a conflictului, fără să țină cont de motivele care au dus la declanșarea altercației și la momentele inițiale ale acestei altercații.
Conform art. 73 lit. b Cod Penal, circumstanța atenuantă a provocării există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Pentru reținerea provocării este nevoie ca instanța să constate existența unor activități de provocare din partea victimei, constând în violență fizică, violență psihică sau prin atingeri grave aduse demnității persoanei, activități care să determine o puternică tulburare sau emoție inculpatului, iar sub stăpânirea lor, acesta să săvârșească infracțiunea.
Se constată că în cauză victima, timp de ani de zile a avut un comportament necorespunzător față de inculpat și familia acestuia.
Victima avea o relație de concubinaj cu fiica inculpatului, relație cu care acesta din urmă nu fusese de acord pentru că avea un anturaj nepotrivit, consuma băuturi alcoolice și nu avea un loc de muncă.
După nașterea minorului, în noiembrie 2008 inculpatul a acceptat relația pe care fiica sa o avea cu victima și i-a permis acesteia să locuiască în casa sa, oferindu-i și un loc de muncă la magazinul pe care îl avea.
Victima avea deseori cu concubina sa certuri, pe fondul stării de ebrietate, unele degenerau în scandaluri, astfel încât familia inculpatului era nevoită să solicite ajutorul poliției (pag. 62 și următ. dos. ). În perioada în care concubinii erau certați, victima părăsea locuința pusă la dispoziție de inculpat, dar revenea pentru scurte perioade de timp și apoi pleca din nou. Cu două săptămâni înainte de săvârșirea infracțiunii, victima a venit la locuința inculpatului, deși nu mai locuia acolo, s-a certat cu concubina sa, iar aceasta s-a decis, să nu-și mai supere părinții cu aceste scandaluri și să se mute la rudele victimei.
Deși inculpatul a intervenit și le-a spus să nu plece știind că victima nu are condiții pentru a crește un copil, aceasta l-a amenințat spunând că nu-și va mai vedea nepotul niciodată.
Atunci inculpatul le-a interzis celor doi să se mai întoarcă în casa sa dacă decid să plece. După aproximativ o săptămână fiica sa s-a întors cu copilul, neavând condiții să-l crească la bunica victimei, iar tatăl său a primit-o în locuință.
Cu toate că victima primise interdicție de a veni în casa inculpatului, în seara de 11 iunie 2009, sărit gardul, a pătruns în curtea acestuia, a aruncat cu pământ în geamuri, i-a agresat fizic și verbal fiica și apoi i-a adresat injurii și inculpatului.
Curtea consideră că atitudinea și comportamentul victimei de-a lungul celor șase ani de concubinaj cu fiica inculpatului au alimentat starea de tensiune și surescitare a inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta era un om liniștit, muncitor, care se preocupa de familia și prosperitatea acesteia.
Atitudinea provocatoare a culminat în seara de 11 iunie 2008, când victima deși avea interdicție de a veni în casa inculpatului, a provocat un nou scandal, agresând-o fizic pe fiica acestuia, așa cum rezultă din planșele fotografice depuse la dosar (fila 29 dos. ).
Chiar și în această situație, inculpatul a introdus-o în casă pe victimă și-a încercat să apeleze la organele judiciare pentru aplanarea conflictului, cerând soției și fiicei să anunțe poliție.
Atitudinea provocatoare a victimei a continuat însă prin adresarea de injurii și exercitarea de violențe fizice asupra inculpatului așa cum rezultă din planșele foto unde se observă că inculpatul prezintă excoriații pe umărul drept (fila 27 dos. up.) și din raportul de constatare tehnico-științifică ce atestă că excoriațiile au fost produse de victimă.
Pe fondul tuturor acestor violențe psihice produse de victimă de-a lungul anilor prin faptul că îi implica pe membrii familiei inculpatului, cunoscuți ca oameni gospodari, cu o bună reputație, în scandaluri ce le tulbura liniștea și îi expunea oprobiului public, prin violențele fizice exercitate chiar în acea seară asupra fiicei inculpatului, unicul copil al acestuia, prin punerea în primejdie a integrității corporale și sănătății minorului, pe care, mama sa, încerca să-l adoarmă în momentul în care era a fost agresată prin fereastra deschisă de concubinul său, precum și injuriile aduse inculpatului au fost de natură să-i creeze acestuia o stare de puternică tulburare ce l-a determinat să săvârșească infracțiunea.
În cauză nu se poate reține pentru inculpat legitima apărare pentru că, deși a existat din partea victimei o agresiune fizică și verbală, riposta inculpatului a fost una disproporționată și apărarea inculpatului (în sensul aplicării unor lovituri de cuțit) nu a fost necesară pentru înlăturarea atacului declanșat de victimă.
Nu se poate reține nici depășirea limitelor legitimei apărări întrucât în cauză nu doar că apărarea nu a fost proporțională cu atacul, dar apărarea nu era necesară pentru înlăturarea atacului lansat de victima, întrucât amenințarea pe care o reprezenta victima putea fi înlăturată prin venirea poliției, fiind puțin probabil ca aceasta să declanșeze un nou atac în condițiile în care se afla în casa inculpatului și acolo erau prezente mai multe persoane (concubina sa, mama acesteia și doi prieteni de familie).
De aceea Curtea apreciază că în cauză trebuie reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Prima instanță, deși nu a reținut provocarea, a reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 Cod penal, fără a le individualiza, și a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, dând relevanță dispozițiilor art. 76 Cod penal.
În raport de cele expuse anterior, Curtea va admite apelul Parchetului și al inculpatului, va dispune în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b, art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. a Cod penal pentru care îl va condamna pe inculpat la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei principale Curtea a avut în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, circumstanțele ce au condus la reținerea provocării, aspectul că inculpatul, după ce a aplicat prima lovitură victimei a urmărit-o și i-a aplicat o nouă lovitură în zona gâtului cu același cuțit deși era evident că aceasta nu mai putea reprezenta pericol pentru inculpat sau un alt membru al familiei acestuia. Au fost avute în vedere la individualizare și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale și a avut până la momentul săvârșirii infracțiunii un comportament foarte bun în societate.
Se vor reține de asemenea circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal constând în comportamentul bun al inculpatului anterior săvârșirii faptei, atitudinea după săvârșirea infracțiunii.
Cuantumul pedepsei se justifică nu prin necesitatea reeducării inculpatului ci prin rațiuni ce țin de prevenția generală.
La individualizarea pedepsei complementare și a celei accesorii Curtea a avut în vedere gravitatea faptei comise, considerând că în raport de urmările acesteia se impunea interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Curtea a apreciat că nu este necesară aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, întrucât inculpatul a săvârșit fapta în circumstanțe ce nu justifică temerea că va mai săvârși o asemenea faptă, sau că după ispășirea pedepsei va avea un comportament antisocial.
Conform dispozițiilor art. 381 Cod procedură penală, va menține starea de arest a inculpatului și va deduce prevenția de la 12.06.2009 la zi.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În ceea ce privește apelurile părților vătămate și constată că acestea sun nefondate.
În cauză nu se putea admite cererea părților vătămate în sensul schimbării încadrării juridice din art. 174 Cod penal în art. 175 alin. 1 lit. a și d Cod penal deoarece elementele circumstanțiale din art. 175 indicate nu sunt incidente în această cauză.
Nu se poate susține că victima se afla în imposibilitate de a se apăra (art. 175 lit. d Cod penal) pentru că deși se afla în stare de ebrietate, aceasta nu era atât de avansată încât să nu-i permită victimei să reacționeze (să se ferească, să pareze un atac), o dovadă în acest sens fiind și faptul că după prima lovitură victima a fugit, din casa inculpatului fiind din nou lovită de acesta în curte.
În cauză nu se poate reține nici premeditarea deoarece pentru reținerea acestui element circumstanțial e necesară reținerea cumulativă a 3 condiții și anume: adoptarea rezoluției infracționale și chibzuirea asupra faptei; exteriorizarea rezoluției infracționale prin acte de pregătire a executării infracțiunii și existența unui interval de timp între luarea hotărârii de a ucide și punerea ei în executare, interval de timp care să fie suficient pentru ca autorul să chibzuiască asupra faptei.
În speță se constată că niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită, fapta fiind săvârșită spontan de către inculpat.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei argumentele expuse anterior privind stabilirea cuantumului pedepsei au stat și la baza considerării ca nefondate a apelului părților vătămate din perspectiva acestui motiv.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală părțile civile apelante vor fi obligate la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de inculpatul și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI împotriva sentinței penale nr. 129 din 19.11.2009 a Tribunalului Călărași în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală nr.129 din 19.11.2009 a Tribunalului Călărași și rejudecând:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art.174 al.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.174 cu aplicare art.73 lit. b și art.74 lit. a și c Cod penal.
În baza art.174 cu aplicare art.73 lit. b, art.74 lit. a, c și art.76 lit. a condamnă Cod Penal pe inculpatul la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal.
Face aplicare art.71 - 64 lit. a și b Cod penal. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce prevenția de la 12.06.2009 la zi.
Respinge, ca nefondate apelurile declarate de părțile civile și.
Obligă părțile civile la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
5 ex.-08.03.2010
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera
