Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2510/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.202
Ședința publică de la 6 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Panioglu Daniela
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror .
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect apelul declarat de către inculpatul G împotriva deciziei penale nr.140 din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat G, personal și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimații părți civile și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ PROF DR..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a sosit și a fost atașat la dosar raportul de expertiză medico-legală.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită a se dispune admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e Cod pr penală cu referire la art.48 Cod penal întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sens în care solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezultă că inculpatul a avut discernământul scăzut cu privire la săvârșirea faptei.
În subsidiar, solicită ca, în cauză, să se dea eficiență maximă disp. art.74-76 Cod penal în sensul reducerii cuantumului pedepsei, spre minimul prevăzut de lege, cu aplic. art.81-82 Cod penal sau art.86 ind.1 Cod penal - în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, sens în care arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, valoarea prejudiciului este modică, vârsta inculpatului dar și faptul că nu i-a fost pusă în pericol viața părții vătămate,așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză nu este incident textul de lege prev de art.48 Cod pr penală întrucât concluziile raportului de expertiză dovedesc că inculpatul are discernământul scăzut și nu abolit, astfel încât, în opinia sa, apreciază că în raport de natura și gravitatea faptelor - tentativă la omor calificat, modalitatea în care acționat - cu premeditare, în public, prin folosirea unui obiect vulnerant, să conducă la uciderea unei persoane, numărul mare de lovituri aplicat părții vătămate, iar faptul că leziunile nu au fost însemnate se datorează că victima s-a apărat - aspect ce rezultă din expertiza medico-legală, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată. În raport de aceste considerente, apreciază că în cauză nu se impune achitarea inculpatului și nici o reindividualizare a pedepsei.
În opinia sa, apreciază că soluția este nelegală prin limitarea disp. art.113 Cod penal, această măsură putând fi luată pe o perioadă nedeterminată și nu numai în timpul executării pedepsei, până la însănătoșire, însă, având în vedere că este calea de atac a inculpatului, arată că nu poate fi înlăturată această nelegalitate.
Apelantul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.140 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Penală, s-au dispus următoarele:
Respingerea cererii formulate de inculpatul G, prin apărător, de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, cu referire la art.48
În baza art.20 Cod penal, raportat la art.174 - 175 lit.a și i Cod penal, cu aplicarea art.74 - 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 5 ani (cinci ani) închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.113 Cod penal, a fost obligat inculpatul G la tratament medical, în timpul executării pedepsei, până la însănătoșire.
În baza art.118, alin.1, lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptei sau contravaloarea acestuia, respectiv 20 lei.
S-a luat act că, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof.Dr." B și a fost obligat inculpatul către această parte la plata sumei de 2345,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile - reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate.
A fost obligat inculpatul, către stat, la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 27.08.2008, a fost trimis în judecată inculpatul G, domiciliat în comuna, județul C, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art.20 raportat la art.174 - 175 lit.a și i, faptă comisă pe raza comunei.
Din actele și lucrările dosarului, respectiv declarații de parte vătămată, de inculpat, de martori, precum și din actele medicale, Tribunalul a reținut - în fapt - următoarea situație:
Inculpatul G și partea vătămată trăiau în concubinaj, de aproximativ 3 ani, la locuința celei din urmă, întrucât locuința inculpatului fusese deteriorată în urma inundațiilor din cursul anului 2006. În ultimele luni, relațiile dintre cei doi se deterioraseră din pricina faptului că inculpatul consuma băuturii alcoolice și, pe acest fond, devenea gelos si agresiv, împrejurări în care partea vătămată i-a cerut în nenumărate rânduri să părăsească imobilul, mergând chiar și la postul de poliție pentru a solicita sprijinul în alungarea concubinului său, fapt care s-a petrecut în data de 21.06.2008.
În cursul aceleiași zile, partea vătămată a așezat lucrurile personale ale inculpatului într-un cearceaf pe care l-a legat la colțuri și i le-a scos în fața porților mari, inculpatul fiind izgonit în același timp și de unul dintre fii victimei, respectiv numitul, chemat special la locuința părintească de către mama sa pentru a convinge pe inculpat să plece.
Inculpatul G, deși a fost dat afară din casă în data de 21.06.2008 a refuzat să plece și a dormit două nopți pe legătura de haine, în fața porților mari ale locuinței, timp în care, pe fondului consumului de alcool a amenințat-o pe victimă și a spus și printre vecini că nu va pleca ci o v-a omorî pe concubina sa și se v-a omorî și el. În acest scop, în ziua de 22.06.2008 a luat din locuința părții vătămate un cuțit din bucătărie cu lama de 20 cm lungime și l-a ascuns în exteriorul gardului care împrejmuiește locuința victimei, într-o, în apropierea porții mici de acces în curte.
În dimineața zilei de 23.06.2008, numitul (fiul victimei) a plecat să lucreze la repararea locuinței inculpatului, împreună cu ginerele acestuia, pentru a-l determina pe inculpat să se mute acolo, după care și partea vătămată a mers în sat, la școala este îngrijitor. A revenit în jurul orei 11,00 și l-a găsit pe concubinul său tot în fața porților mari. A intrat în curte și apoi a ieșit timp în care inculpatul a venit în urma ei până în dreptul porții mici, fiind în stare de ebrietate. Partea vătămată văzându-l în ce stare era și fiindu-i teamă de faptul să nu fie lovită de inculpat și de faptul că o amenințase în ultimile două zile cu moartea, l-a rugat pe inculpat să meargă la fiul ei și să-i ducă acestuia un pachet de țigări.
Inculpatul i-a răspuns că se duce dar că mai înainte de toate îi arată el acesteia și în acel moment s-a aplecat lângă gard, de a luat cuțitul ascuns în și a încercat să o lovească cu acesta pe victimă în zona pieptului. Pentru că partea vătămată s-a apărat cu brațele, primele lovituri de cuțit i-au fost aplicate pe brațe, după care a fost lovită și pe fața anterioară a abdomenului de trei ori. La un moment dat, partea vătămată s-a întors intenționând să fugă însă inculpatul a mai înțepat-o de trei ori și în spate. Cu bluza tăiată și plină de sânge, victima a reușit să ajungă până la colțul străzii, s-a prăbușit pe iarbă, țipând după ajutor, în timp ce inculpatul s-a tăiat în zona laterocervicală cu cuțitul, apoi și l-a înfipt în zona inimii pierzându-și cunoștința.
Partea vătămată a fost ă în Spitalul Clinic de Urgență Prof.Dr. B cu diagnosticul "agresiune, multiple plăgi prin înjunghiere", iar inculpatul a fost în aceeași unitate medicală.
Potrivit concluziilor medico legale elaborate de SML C, partea vătămată a prezentat 8 plăgi în zona toracelui anterior și posterior și la nivelul brațelor, leziuni ce au fost produse prin lovire cu corp tăietor înțepător (posibil cuțit) si care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei.
Inculpatul Gas uferit la rândul său leziuni produse prin lovire cu corp tăietor înțepător (posibil cuțit), pentru a căror vindecare a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie. Întrucât autoagresiunea nu intră sub incidența legii penale cu privire la această faptă s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Audiat in faza de judecată, ca de altfel și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, recunoaștere care se coroborează cu toate probele administrate în cauză. Și-a motivat fapta prin aceea că a avut sentimente foarte puternice față de partea vătămată și că nu a putut accepta ideea de a fi alungat de aceasta, mai ales că se folosise de banii lui pentru a-și repara casa.
A mai arătat că lua medicamente de la partea vătămată contra băuturii și că datorită consumului de alcool din acele zile și a depresiei suferite ca urmare a faptului că dormise afară mai multe nopți, a fost iresponsabil în momentul săvârșirii faptei, motiv pentru care a solicitat achitarea, în baza art.10 lit.e Cod procedură penală, cu referire la art.48 Cod penal, respectiv - în speță - există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume iresponsabilitatea.
Tribunalul, analizând cererea de achitare formulată de inculpat prin apărător, a apreciat-o ca neîntemeiată și a respins-o ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art.48 Cod penal, nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul din cauza alienației mintale nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele.
Iresponsabilitatea, incapacitatea psihică de a înțelege, de a-și da seama de semnificația acțiunii sale și de consecințele ei, trebuie constatată de medici specialiști.
În cauză, s-a efectuat un raport de expertiză psihiatrică sub nr.780/6.08.2008 de către SML C cu privire la persoana inculpatului prin care s-a stabilit că acesta prezintă tulburare organică de personalitate pe fond toxic etanolic și că are discernământul faptelor sale diminuat, având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale scăzută și că fața de afecțiunile prezentate se impune obligarea acestuia la tratament medical.
Întrucât din actele medicale a rezultat că acesta nu are în totalitate abolit discernământul, ci că totuși are capacitate de apreciere critică scăzută, instanța apreciază că inculpatul la momentul săvârșirii faptei și-a dat seama de acțiunile sale și putea să și le controleze, lucru pe care nu și l-a dorit, dimpotrivă, pregătind comiterea faptei prin ascunderea cuțitului în tufele de lângă poarta locuinței părții vătămate. Prin urmare, față de cele arătate, tribunalul urmează a respinge cererea de achitare pe iresponsabilitate.
Din analiza actelor dosarului, rezultă că, fapta inculpatului de a-i aplica părții vătămate 8 lovituri cu un cuțit de bucătărie, unele dintre lovituri fiind receptate în zone vitale, constituie infracțiunea de tentativă de omor, chiar dacă din punct de vedere medico legal nu s-au cauzat victimei leziuni care să-i pună viața în primejdie.
Intenția de a ucide este relevată atât de poziția inculpatului care a amenințat anterior pe partea vătămată că o va omorî și a spus acest lucru și față de vecini, cât și de materialitatea actului comis, respectiv de pregătirea faptei prin ascunderea cuțitului, instrumentul folosit, de a ucide, numărul de lovituri date la întâmplare, zona anatomică vizată, și atitudinea părții vătămate în timpul agresiunii care a încercat să se ferească și să se apere cu brațele ceea ce explică de altfel și plăgile tăiate de pe brațe.
A concluzionat instanța fondului că, în drept, fapta inculpatului G - care în ziua de 23.06.2008, cu premeditare, în loc public, i-a aplicat 8 lovituri cu un cuțit părții vătămate în zona toracelui anterior și posterior și la nivelul brațelor, cu intenția de a-i suprima viața - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.a și i Cod penal, text de lege în baza căruia se va pronunța și condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere persoana acestuia, respectiv infractor primar, în vârstă de 52 de ani, natura infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii ei, urmarea produsă, gradul concret de pericol social, cuantumul prejudiciului produs. În raport de toate aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că se poate aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită dar cu executare în regim de detenție, pentru a putea preveni pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte, conform art.52 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, Tribunalul a interzis inculpatului, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a si b cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei.
Având în vedere expertiza medicală efectuată asupra inculpatului și afecțiunilor de care acesta suferă, Tribunalul a apreciat că în cauză se impune, în baza art.113 Cod penal, obligarea inculpatului la tratament medical pe timpul executării pedepsei până la însănătoșire.
În baza art.118 al.1 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptei sau contravaloarea acestuia, respectiv 20 lei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, o astfel de cerere de constituire de parte civilă fiind formulată de către Spitalul Clinic de urgentă Prof.Dr.
În raport de probele prezentate, Tribunalul a admis cererea de despăgubiri civile formulate de spital și a obligat pe inculpat, către unitatea medicală, la plata sumei de 2375,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, către stat, la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei si solicitând în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. e,față de existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei,respectiv iresponsabilitatea și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, cu reținerea de circumstanțe atenuante, față de discernământul redus și circumstanțele personale,lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.
Curtea a dispus din oficiu pentru inculpat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice față de împrejurarea că la expertizele anterioare efectuate inculpatul nu a fost prezent nemijlocit în fața comisiei medicale,fiind depus la dosar raportul de expertiză efectuat de către Institutul de Medicină legală Minovici.
Analizând actele dosarului si sentința penala apelata prin prisma motivelor invocate si din oficiu sub toate aspectele de drept si de fapt,in conformitate cu disp. art. 371 alin.2 C.P.P. Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză si a reținut in mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat. Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, declarațiile părții vătămate, ale inculpatului,ale martorilor,din actele medicale depuse și raportul de constatare medico-legală privind victima, rezultă că la data de 23.06.2008, cu premeditare(ascunzând cuțitul anterior în iarba din fața casei) și în loc public(în afara curții casei părții vătămate), inculpatul Gaa plicat mai multe lovituri de cuțit părții vătămate, inițial la nivelul brațelor, apoi 3 lovituri în zona toracelui anterior, și după ce aceasta s-a întors încercând să scape a aplicat alte 3 lovituri cu cuțitul în spate,în zona toracelui posterior, cu intenția de a-i suprima viața, faptă ce întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. a și i din Codul penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că o cunoaște pe partea vătămată de mai mult timp, fiind concubini, precizând că locuiau împreună la locuința acesteia,motivând săvârșirea faptei prin conduita părții vătămate,care îl înșela și care i-a luat banii dați de autorități pentru repararea casei sale afectate de inundații,fără a face vreo reparație.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la nelegalitatea hotărârii sub aspectul reținerii greșite - în opinia apelantului - a faptului că a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei, Curtea constată că în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că inculpatul a acționat având doar diminuat discernământul, având în consecință reprezentarea faptei și a consecințelor juridice ale acesteia,chiar dacă raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză nu s-a bazat pe examinarea nemijlocită a inculpatului, Curtea reținând că în același sens au fost și concluziile raportului de expertiză efectuată în cursul judecății apelului, expertiză efectuată de prin examinarea nemijlocită a inculpatului,raportul concluzionând că inculpatul a prezentat atât la data săvârșirii faptei, ca și în prezent tulburare organică de personalitate fond toxic-etilic, tulburări cognitive ușoare, organice, tulburare afectivă organică, episod depresiv în curs de remisie, având scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social-negative ale faptelor pentru care este judecat și față de care discernământul a fost scăzut, Comisia recomandând aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 113 din Codul penal.
Art. 48 din Codul penal prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele. Așadar, iresponsabilitatea presupune, pentru a fi reținută drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei, ca făptuitorul să nu aibă reprezentarea faptei și a consecințelor sale juridice penale, ceea ce nu e cazul inculpatului, care, deși suferă de anumite afecțiuni care îi diminuează discernământul, și-a păstrat atât la momentul faptei cât și până în prezent,capacitatea de analiză a acțiunilor și inacțiunilor sale, cu consecința păstrării deci și a discernământului, chiar diminuat.
Față de concluziile raportului de expertiză psihiatrică, în raport de modul de reglementare al art. 48 din Codul penal, care prevede iresponsabilitatea ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, doar în măsura lipsei totale a discernământului, a abolirii acestuia, iar nu și în situația reducerii, Curtea constată că apelul inculpatului nu este fondat.
Reținând însă că apelul este o cale de atac devolutivă sub toate aspectele de drept și de fapt, în limitele arătate de art. 371 alin. 2 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că apelul este fondat sub alte două aspecte.
Pe de o parte, Curtea reține că instanța de fond a interzis inculpatului,ca pedeapsă accesorie, de plano,drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal,fără a motiva această dispoziție, pe care Curtea o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, față de împrejurarea că potrivit jurisprudenței nu poate fi interzis în virtutea legii dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit a teza a II-a din Codul penal, iar instanța de fond nu a motivat aprecierea asupra impunerii unei astfel de pedepse, Curtea apreciind că față de circumstanțele personale ale inculpatului o astfel de interdicție nu se impune.
Pe de altă parte, Curtea constată că instanța de fond a aplicat nelegal măsura de siguranță prev. de art. 118 alin.1 lit. b Cod penal a confiscării speciale,față de împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea fi aplicată această măsură. Art. 118 lit. b din Codul penal prevede că sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni,dacă sunt ale infractorului sau dacă,aparținând unei alte persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, or, în cauză, s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit de inculpat,deși acest cuțit nu aparține acestuia, ci părții vătămate înseși, care nu a cunoscut în mod evident scopul folosirii cuțitului. Curtea reține - atât din declarațiile părții vătămate cât și din declarațiile inculpatului - că acest cuțit a dispărut din locuința părții vătămate cu o zi anterior săvârșirii faptei, inculpatul arătând că l-a luat și l-a ascuns în tufele de iarbă din fața casei părții vătămate, exact în scopul de a-l folosi în agresiunea împotriva acesteia.
Dispozițiile art.118 alin. 3 din Codul penal prevăd că dacă bunurile folosite la săvârșirea faptei nu pot fi confiscate din motivele arătate,se confiscă echivalentul în bani al acestora, măsură pe care instanța de fond a dispus-o, pentru a fi aplicată în măsura în care nu s-ar fi confiscat cuțitul. Reținând însă că în cauză s-a dispus inclusiv confiscarea cuțitului care a fost ridicat de la locul săvârșirii faptei odată cu hainele părții vătămate,care constituie mijloace materiale de probă, și nu a fost restituit, Curtea va înlătura măsura confiscării speciale în ceea ce privește cuțitul și va dispune conform art. 357 alin 1 lit. e din Codul d e procedură penală restituirea acestuia către partea vătămată, cuțitul aparținând acesteia, menținând măsura cu privire la echivalentul sumei de bani reprezentând contravaloarea cuțitului, dispusă alternativ de către instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de apel invocat în subsidiar, referitor la individualizarea pedepselor aplicate și reținerea de circumstanțe atenuante,cu diminuarea pedepsei aplicate, Curtea apreciază că acesta nu este fondat. Curtea reține astfel că Tribunalul a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei - prevăzute de art. 72 din Codul penal și a acordat suficientă semnificație criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului în procesul penal.
Curtea retine, astfel, că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a dat declarații complete, detaliind modul în care a acționat,încercând să-și nuanțeze poziția prin conduita necorespunzătoare a părții vătămate, care nu i-a fost fidelă și nu a folosit banii săi la reparațiile casei, reținând totodată situația personală specifică a inculpatului în raport de afecțiunile psihice dovedite de care acesta suferă,toate aceste aspecte fiind de altfel avute în vedere de instanța de fond și valorificate corespunzător, cu consecința diminuării pedepsei până la minimul la care putea fi scăzut minimul special. special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat, la care se raportează textul legal, este de 15 de ani închisoare, iar alin. 2 al art. 76 din Codul penal prevede că pedeapsa nu poate fi redusă în măsura reținerii de circumstanțe atenuante decât cu până la cel mult o treime din acest minim, astfel încât instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă legală pe care o putea aplica prin reținerea de circumstanțe atenuante, solicitarea de a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei neputând fi reținută în raport de limita minimă legală a pedepsei aplicate.
Reținând că hotărârea este legală sub celelalte aspecte, apelul inculpatului fiind fondat față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art.379, punct 2, litera a, Cod procedură penală, îl va admite, va desființa în parte hotărârea apelată sub aspectele arătate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, cheltuielile judiciare din apel rămânând în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 140 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
Face aplicarea art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Înlătură dispoziția privind confiscarea specială a cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptei și dispune, în baza art. 357 alin. 2 lit. e Cod procedură penală, restituirea acestuia părții vătămate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Panioglu Daniela
