Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1449/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.209/
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiectapeluriledeclarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.412/F din data de 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.306 teza a II-a din Codul d e procedură penală, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 12 octombrie 2009, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.412/F din data de 14 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
n baza art.20 rap. la art.174 - 175 lit.c - 176 lit.c cu aplic. art.37 lit.b, art.74 lit.c și art.76 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 13 octombrie 1958 în comuna, județul I, CNP -) la pedeapsa de 5 ani închisoare și la 3 ani interdicția drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, conform art.65 din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a și b din Codul penal.
În baza art.14 și art.346 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.192,52 RON, plus dobânda legală până la completa achitare a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SF..
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art.113 alin.3 din Codul penal, a obligat pe inculpat la tratament medical psihiatric, până la însănătoșire.
În baza art.191 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, analizând probatoriul administrat în cauză (procesele verbale de sesizare și de cercetare a locului faptei, planșa fotografică întocmită la acel moment, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile inculpatului, părții vătămate și martorilor audiați), a reținut următoareasituație de fapt:
La data de 27 august 2005, organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că, în imobilul din comuna,-, județul I, a avut loc un incident, soldat cu înjunghierea unei persoane de sex masculin.
Din probatoriul administrat ca urmare a acestei sesizări, a rezultat că, în acea seară, partea vătămata, revenit în domiciliu, l-a găsit pe tatăl său, inculpatul, împreună cu martorul, în timp ce făceau o friptură pe.
Între partea vătămată și inculpat, amândoi aflați sub influenta băuturilor alcoolice, a izbucnit un conflict, determinat de faptul că inculpatul nu îi permitea fiului său să locuiască într-una din camerele imobilului.
În acel conflict, ambele părți s-au lovit și îmbrâncit reciproc, iar, la un moment dat, inculpatul, folosindu-se de cuțitul cu care anterior pregătise carnea pentru, a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.Al/J/623/2005, a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice la data de 28 august 2005, posibil produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, pentru care a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Inculpatul, în declarația inițială dată în fața procurorului, a recunoscut că a avut o altercație cu fiul său, precizând însă că nu își amintește să-l fi înjunghiat pe acesta.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra acelei declarații, arătând că, în timpul unui conflict spontan, partea vătămata s-a repezit la el, situație în care aceasta s-a înjunghiat singură în cuțitul pe care el îl avea în mână.
Tribunalul a înlăturat această apărare a inculpatului, pe care a apreciat-o nesinceră, constatând că ea este contrazisă de restul probatoriului, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorului, din care rezultă, fără dubiu, că, în timpul conflictului, inculpatul a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona abdominală.
Pe parcursul urmăririi penale, s-a întocmit în cauză raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/J//193/2007, privindu-l pe inculpat, care a concluzionat că acesta prezintă tulburare organică de personalitate de tip impulsiv-exploziv, etilism cronic și hepatită toxică, având însă păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptelor sale și, de asemenea, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru este cercetat.
În același raport de expertiză, avizat de către Comisia de Avizare și Control a, conform adresei nr.E/2/10322/2008, s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranță prevăzute de art.113 din Codul penal.
Îndrept, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.c - art.176 lit.c din Codul penal, pentru care a dispus condamnarea acestuia.
Laindividualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul de pericol deosebit de ridicat al acesteia, împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie (atrasă de pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.353/2001 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.501/2001 a Curții de Apel București ), precum și conduita procesuală a inculpatului (parțial sinceră).
Împotriva acestei sentințe,au declarat apelîn termenul legalParchetul de pe lângă Tribunalul București(la data de 15 aprilie 2009) șiinculpatul(la data de 22 aprilie 2009).
În motivele scrise de apel (redactate la data de 16 iunie 2009 și susținute integral cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi),Parchetula criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub două aspecte:
1. greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea nejustificată în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal și respectiv prin neluarea în considerare a gravității faptei comise și antecedentelor penale ale acestuia;
2. omisiunea aplicării dispozițiilor art.80 alin.1 și 2 din Codul penal, potrivit cărora, chiar în ipoteza reținerii circumstanței atenuante anterior menționate, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut în norma de incriminare nu este obligatorie, având în vedere coexistența unei cauze legale de agravare a răspunderii penale, respectiv starea de recidivă.
În dezbaterile asupra apelului,inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.e din Codul d e procedură penală corob. cu art.48 din Codul penal, pe motiv că, la momentul faptei, s-a aflat în stare de iresponsabilitate, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, în ambele cazuri cu aplicarea măsurilor de siguranță prevăzute de art.113 sau art.114 din Codul penal.
Cu ocazia judecării apelurilor, Curtea a procedat, nemijlocit, la ascultarea inculpatului, care, recunoscând existența unui conflict cu fiul său (partea vătămată ), a negat că l-ar fi lovit pe acesta cu un cuțit, afirmând că este posibil ca el să se fi tăiat singur, după ce a ieșit din camera unde a avut loc acel conflict.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelul Parchetului este fondat, în timp ceapelul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond a stabilit în mod corect, pe baza unei analize judicioase a întregului probatoriu al cauzei, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta, aplic ându-i însă o pedeapsă greșit individualizată.
Astfel, este în afara oricărui dubiu că, în seara zilei de 27 august 2005, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict familial spontan, inculpatul l-a lovit pe fiul său, partea vătămată, în zona abdominală, cu un cuțit, cauzându-i astfel o plagă tăiată penetrantă flanc drept, cu eviscerare de mare epiploon, leziune care i-a pus acestuia viața în primejdie și a necesitat pentru vindecare circa 30 de zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul a negat în permanență comiterea faptei, afirmând, fie că nu își amintește ce s-a întâmplat (în prima declarație dată în faza de urmărire penală - fila 31, ), fie că partea vătămată, repezindu-se spre el, s-a înțepat în cuțitul pe care inculpatul îl ținea în mână în vederea pregătirii cărnii pentru (în declarațiile date în fața procurorului și instanței de fond - filele 30, și respectiv 76, ), fie că fiul său, după ce a părăsit încăperea unde s-au certat, s-a tăiat singur, astfel cum a mai făcut și altă dată (în declarația dată în fața instanței de apel - fila 28, ), toate aceste susțineri ale sale - a căror modificare permanentă și lipsită de vreo justificare credibilă dovedește oricum lipsa lor de sinceritate - sunt contrazise de restul probatoriului cauzei.
În acest sens, Curtea reține că partea vătămată a afirmat, în toate declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 14-15 și 17-20 ), că inculpatul i-a aplicat, cu un cuțit de bucătărie având lama de circa 12- 14 cm lungime, o lovitură puternică în partea dreaptă a abdomenului, provocându-i o hemoragie abundentă. De asemenea, în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a declarat că inculpatul l-a împins și, deși nu a văzut când și cum acesta l-a lovit, imediat după aceea a constatat că era plin de sânge în zona abdominală (filele 22-23, ).
La rândul său, unicul martor ocular, aflat în vizită în locuința părților, a declarat în mod constant că, în momentul când acestea au început să se certe și s-au luat reciproc la bătaie, inculpatul avea în mână cuțitul cu care tăia carnea pentru și, la scurtă vreme, deși nu a văzut momentul loviturii, el a observat că partea vătămată a fost înjunghiată, aceasta ieșind afară ținându-se de și țipând"m-a tăiat, m-a tăiat"(filele 25, și respectiv 69, ).
În sfârșit, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.A1/J/623/2005 (filele 16-17, ), leziunea traumatică constatată pe corpul părții vătămate - plagă tăiată penetrantă flanc drept, cu eviscerare de mare epiploon - a fost produsă prin"lovirecucorp tăietor-înțepător (tip cuțit sau similar)", acest mecanism de producere excluzând posibilitatea autoagresiunii, susținută de către inculpat.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că, la individualizarea acesteia, instanța de fond a reținut în mod greșit, în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă judiciară reglementată de art.74 lit.c din Codul penal și, de asemenea, nu a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute în art.72 din Codul penal.
Astfel, circumstanța respectivă, având ca efect reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, potrivit art.76 lit.b din Codul penal, poate fi reținută numai în considerarea atitudinii procesuale a inculpatului, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, din comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului penal sau din înlesnirea descoperirii sau arestării participanților (ultima situație nefiind incidentă în cauză).
Analizând celelalte două situații la care se referă dispozițiile art.74 lit.c din Codul penal, Curtea constată, pe de o parte, că inculpatul nu s-a prezentat la fiecare chemare în fața instanțelor judecătorești, lipsind în mod nejustificat la mai multe termene, atât la judecata în fond, cât și în apel, iar, pe de altă parte, că poziția sa procesuală, departe de a fi caracterizată drept sinceră și cooperantă, s-a manifestat dimpotrivă prin încercări repetate de inducere în eroare a organelor judiciare, în fața cărora inculpatul a dat de-a lungul timpului declarații contradictorii (conform celor anterior expuse), în încercarea de a se disculpa, acesta nerecunoscând practic niciodată comiterea faptei de care este acuzat.
În același timp, Curtea constată că, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond nu a ținut seama în mod real degradul ridicat de pericol socialal infracțiunii săvârșite de inculpat, respectiv tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.c - 176 lit.c din Codul penal (comisă asupra unei rude apropiate, în accepțiunea art.149 alin.1 din Codul penal și de către o persoană care a mai săvârșit anterior o infracțiune de omor calificat, tot în forma tentativei) și nici dedatele ce caracterizează în concret persoanaacestuia (cunoscut cu numeroase antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar - filele 27-28, ultima condamnare, pronunțată pentru o infracțiune de aceeași natură cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, atrăgând și starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal; manifestând de regulă o atitudine violentă, astfel cum a declarat însăși soția inculpatului, - filele 22-23,; având un nivel scăzut de școlarizare și o capacitate redusă de anticipare a consecințelor comiterii unei fapte penale și fiind diagnosticat de către medici cu etilism cronic, aspect care reprezintă un factor ce îl predispune la risc infracțional, potrivit mențiunilor din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București - filele 134-137, ).
În raport cu împrejurările anterior menționate, în mod nelegal ignorate de către instanța de fond, Curtea apreciază că se impune aplicarea pentru inculpat a unei pedepse moderate, dar suficient de severă, în cadrul limitelor speciale prevăzute în textul incriminator (închisoare de la 7 ani și 6 luni până la 12 ani și 6 luni), pentru a asigura realizarea scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv, astfel cum este prevăzut de art.52 din Codul penal.
În consecință, constatând că apelul Parchetului este fondat, sub aspectul primului motiv invocat, Curtea va aplica inculpatului pedeapsa principală de 9 ani închisoare, înlăturând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 lit.c din Codul penal, caz în care devine inutilă analizarea celui de-al doilea motiv de apel al Parchetului, întrucât, prin înlăturarea circumstanței respective, dispare însăși situația premisă pe care o presupune, chiar prin definiție, aplicarea în speță a dispozițiilor art.80 alin.1 și 2 din Codul penal (existența concursului între acea circumstanță și starea de recidivă, ca și cauză de agravare a răspunderii penale).
Totodată, pentru aceleași considerente, Curtea constată că este nefondat motivul de apel invocat în subsidiar de către inculpat, neexistând vreo rațiune pentru reducerea pedepsei aplicate acestuia.
În același timp, Curtea constată că și motivul principal de apel al inculpatului este nefondat, probatoriul cauzei nedovedind, contrar susținerilor apărării, că acesta s-ar fi aflat în stare de iresponsabilitate, conform art.48 din Codul penal, la momentul săvârșirii faptei.
În acest sens, Curtea reține că, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/J//193/2007 întocmit de I (filele 34-35, ), avizat de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă B prin avizul nr.E2/10322/2008 (fila 104, ), s-a stabilit că inculpatul - diagnosticat cu tulburare organică de personalitate de tip impulsiv-exploziv, etilism cronic și hepatită toxică -"are păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (tentativa de omor din data de 27.08.2005)".
Drept urmare, având în vedere proba științifică anterior menționată (niciodată contestată), Curtea constată că, în speță, nu este incidentă cauza invocată de înlăturare a caracterului penal al faptei săvârșite, astfel că nu există temei pentru a se dispune achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.e din Codul d e procedură penală, astfel cum a solicitat acesta.
În ceea ce privește măsurile de siguranță la care s-a făcut referire în susținerea apelului declarat de inculpat, Curtea constată că o astfel de măsură, respectiv obligarea la tratament medical, prevăzută de art.113 din Codul penal, a fost deja aplicată acestuia prin sentința atacată, ținându-se seama în mod corect de recomandarea cuprinsă în același raport de expertiză medico-legală psihiatrică anterior menționat, în considerarea periculozității sociale a persoanei inculpatului, tratamentul medical al acestuia urmând a fi efectuat, până la însănătoșire, inclusiv pe perioada executării pedepsei închisorii, conform art.113 alin.3 din Codul penal, astfel cum, în mod legal, a și dispus instanța de fond.
În ambele apeluri, Curtea constată, din oficiu, că, deși instanța de fond nu a motivat interzicerea, ca pedeapsă accesorie și respectiv ca pedeapsă complementară, a tuturor drepturilor prevăzute în art.64 lit.a și b din Codul penal (inclusiv dreptul de a alege), dispoziția respectivă este justă, interzicerea drepturilor cetățenești anterior menționate fiind îndreptățită nu doar de natura și gravitatea ridicată a infracțiunii săvârșite de inculpat, dar și de predispoziția manifestată de acesta în comiterea unor fapte grave de violență și, totodată, răspunzând necesității de a-l împiedica să decidă în legătură cu treburile societății, ale cărei reguli de conviețuire a înțeles să le încalce în mod brutal de mai multe ori, fără a-și reconsidera până în prezent conduita, în sensul respectării lor.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va desființa în parte sentința penală atacată și, rejudecând cauza în fond, potrivit art.345 și urm. din Codul d e procedură penală, va înlătura aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c și art.76 lit.b din Codul penal și, în temeiul art.20 rap. la art.174 - 175 lit.c - 176 lit.c cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, îl va condamna pe inculpatul la pedeapsa principală de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în stare de recidivă postexecutorie, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, întrucât nu există motive de desființare a acestora.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, pe care îl va obliga, conform art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul, potrivit art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
. În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.412/F din data de 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Înlătură aplicarea art.74 lit.c și art.76 lit.b din Codul penal.
În temeiul art.20 rap. la art.174 - 175 lit.c - 176 lit.c cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în stare de recidivă postexecutorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II. În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuielile judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, apelantul inculpat și intimatul parte vătămată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 20.10.2009
- II.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache
