Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 22/
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Public fost reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul (fiul lui și, ns. 15.12.1989 în G, fără antecedente penale, stagiul militar neîndeplinit, studii 3 clase, agricultor, necăsătorit, domiciliat în, str. -. -, nr. 36, jud. G, ffl în sat, comuna, jud. G, posesor CI seria - nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul d e Minori și Tineri ), împotriva sentinței penale nr. 67 din 12.02.2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns apelantul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 79/15.05.2008, eliberată de Baroul Galați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat învederează că inculpatul declarat apel împotriva sentinței nr. 67/12.02.2008 a Tribunalului Galați, pentru nelegalitatea acesteia.
Apărarea la instanța de fond a inculpatului, în urma probelor administrate, fost aceea că se consideră nevinovat și a solicitat achitarea, întrucât, spune dumnealui că, nu a lovit pe partea vătămată. Din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune se poate observa că provine dintr-o familie care nu l-a crescut, l-a abandonat, mama a plecat și l-a lăsat de mic cu tatăl, acesta din urmă fiind dedat viciului alcoolului l-a lăsat de izbeliște până când pe la 13 ani, s-a aciuat pe lângă familia, pe care-i ajuta în gospodărie și de unde primea bani, adăpost, îi mai creștea și câte un animal, pe care-l vindea la sfârșitul anului și banii îi lua tot pentru el. Un copil care nu este nici prea instruit, care nici nu are minte prea multă și unde în faza de urmărire penală, când după o lună de zile nu se descoperise cine l-a lovit pe, s-a aflat că el în ziua respectivă fost cu, pentru că, de obicei el stătea în curtea lui u, dar în ziua respectivă cel care avea grijă de vite, nu era prezent și l-a trimis pe el cu vitele la. Cealaltă parte, un om mai în vârstă trecut de 50 de ani, în ziua respectivă era și el cu vitele la și s-au întâlnit unde le adăpau, la o fântână și un uluc.
În faza de urmărire penală, când l-au descoperit, nu a avut apărător sau un reprezentant legal. Martora, declarat, la momentul când s- făcut reconstituirea, ce poziție avut inculpatul minor, în sensul că i-a aplicat o singură lovitură în zona dorsală și a capului, doar o singură lovitură și tot atunci precizat inculpatul că nu el ar fi lovit pe partea vătămată, ci a fost împuns de taurului din cireada lui și că, la sol fiind dat, fost călcat în picioare.
Inculpatul își motivează prima declarație, în sensul că polițistul i-a zis:" - recunoaște, că ești minor și ai să scapi". Acest lucru i-a spus inculpatul familiei, când a luat legătura cu el la, și că, îi pare rău de ceea ce a declarat pentru că crezut că nu se întâmplă nimic cu el, dar că, nu el ar fi săvârșit fapta. În momentul reconstituirii inculpatul spus că nu a lovit pe partea vătămată.
De asemenea, martorul, care era bărbatul ce-l însoțea pe fiul părții vătămate în ziua respectivă la vie, arătat că partea vătămată s-a deplasat spre vie unde era fiul său, s- întâlnit cu cei doi, iar martorul spune că atât ar fi spus: " ".
Apreciază că atunci când a spus "ăștia" se referea la mai multe persoane, poate la familia, care avea vite și avea și taurul respectiv, care de obicei era blând, dar în momentul în care au intrat vitele părții vătămate în cireada celuilalt, taurul a luat în coarne pe partea vătămată, a lovit-o, a dat-o jos și după aceea, cu coarnele și cu picioarele a călcat-o taurul respectiv.
Astfel, din declarațiile care s-au dat și depoziția pe care a avut-o el pe parcursul procesului, rezultă aspecte care se leagă între ele, pentru că dacă ar fi fost altfel, bătrânul ar fi spus că a fost lovit de către băiatul lui sau, dar nu de "ăștia".
Învederează că din concluziile din certificatul legal rezultă mai multe lovituri (fila 14 dosar ), parieto - temporal dr.plagă liniară în curs de cicatrizare, cu urma firelor de sutură de 11 cm. lungime; parietal dr.plagă liniară în curs de cicatrizare, cu urma firelor de sutură de 2,5 cm. lungime; etc, echimoze pe picior, fractură parietală dreaptă, contuzie cerebrală.Din biletul de ieșire din spital al părții vătămate rezultă că accidentul s-a produs în condiții neprecizate (fila 15 dosar )
Dacă se spune că i-a dat cu un băț, atunci trebuia să lase o vânătaie și nu urme de sutură. Partea vătămată nu a fost lovită numai o singură dată și numai în zona capului. Animalul l-a dat jos și l- călcat. A umblat și l-a lovit acolo unde i-a convenit lui. Laboratorul a precizat că leziunile puteau fi provocate de coarne.
Consideră că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale și așa cum a arătat nu a avut apărător, nu a avut reprezentant legal, care să-l încurajeze să spună adevărul, astfel încât polițiștii l-au jucat cum au vrut ei, ca să scape repede de dosar, să aibă pe cine trimite în judecată și să spună că este un caz rezolvat.
Înțelege să își mențină aceeași apărare făcută la fond și solicită, prin admiterea apelului să se desființeze hotărârea primei instanțe și să se dispună achitarea inculpatului în conf. cu disp. art. 11 pct. 2 lit. b, în ref. la art. 10 lit. c, întrucât nu săvârșit el nici o faptă penală.
Cu privire la starea de arest, față de concluziile de achitare și precizările făcute de laboratorul Serviciului medico-legal, se opune menținerii arestării.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la soluția de achitare solicitată de inculpat apreciază că aceasta nu corespunde analizei mijloacelor de probă în ansamblul lor și se referă atât la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale cât și la cele de pe parcursul cercetării judecătorești.
Solicită să se observe că se pleacă de la o premisă greșită și anume că organele de urmărire penală ar fi reacționat cu rea-credință, ceea ce contravine prevederilor art. 68.C.P.P. în care buna credință organelor judiciare se prezumă și ca atare, trebuia să se și dovedească faptul că organele de urmărire penală au acționat în ideea de a scăpa de un dosar.
Învederează că, practica judiciară cu privire la revenirea inculpaților asupra primelor declarații venit cu anumite criterii de selectare a acelor mijloace de probă, care ar putea reflecta adevărul și spus așa: " pentru fi luate în considerare revenirile asupra declarațiilor făcute inițial trebuie îndeplinite două condiții: - revenirea să fie determinată de împrejurări temeinice,convingător dovedite, iar pe de altă parte noile declarații să se coroboreze cu fapte și împrejurări, ce rezultă din ansamblul probator, atât probele de la urmărirea penală cât și cele readministrate pe parcursul cercetării judecătorești. Decizia 215/1989 Tribunalului mun. B"
Pe de altă parte, practica a evoluat și a venit și cu alt răspuns la aceste situații și a spus:" În momentul în care avem anumite situații în care inculpații, părțile vătămate, martorii revin asupra declarațiilor inițiale, instanțele au în vedere primele declarații luate până la momentul în care inculpatul a fost în măsură să stabilească linii de apărare. În situații similare Curtea de Apel Bucureștia dat eficiență probelor administrate pe acest considerent, apreciindu-se că ulterior inculpatul și-a construit linie de apărare beneficiind și de o asistență judiciară calificată din acest punct de vedere, astfel încât, apreciază că primele declarații, în care inculpatul recunoscut săvârșirea faptei, reprezintă adevărul.
Cu privire la leziunile constatate asupra părții vătămate, arată că partea vătămată nu fost îngrijită nici de către "un cultivator de cereale, nici de către un văcar sau de alte personaje care nu cunosc ce trebuie făcut". Acele urme de sutură care sunt aplicate sunt urmarea intervenției medicale asupra părții vătămate. Pentru că partea vătămată fost lovită în zona capului.
Ori, există o explicație logică. Un animal care are o anumită înălțime nu ar fi putut să ajungă să lovească direct în zona capului pe partea vătămată. Dacă a fost trântită la pământ, unde sunt leziunile de pe corp aplicate prin lovire activă? Se spune că a fost călcat în picioare, ori leziunile de pe corp nu sunt specifice urmelor de animale.
C puțin din punct de vedere teoretic leziunile care au fost puse în evidență prin actul medico-legal nu confirmă varianta inculpatului.
Cu privire la declarațiile martorilor, doar martorii care imediat după ce au constatat că partea vătămată care are și anumite afecțiuni de natură psihică au constatat că era lovită și era plină de sânge, atestat prezența în imediata apropiere a inculpatului.
Așa s-a ajuns la identificarea și cercetarea ulterioară a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care astăzi este prezent în fața instanței.
Celelalte aspecte legate de persoana inculpatului au fost analizate și pot fi luate în considerare ca și date legate de persoana inculpatului și de individualizare a pedepsei, de altfel, instanța a dat eficiență acestor aspecte, "că este, că nu are familie, că a dormit prin șanț" nu sunt argumente care să determine o soluție de achitare, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu privire la măsura arestării preventive apreciază că temeiurile care au determinat luarea și menținerea arestării preventive se mențin în continuare, astfel fiind, coroborat cu soluția de respingere a apelului urmează să se mențină și măsura arestării preventive.
Avocat, având cuvântul în replică, în legătură cu concluziile puse de reprezentantul Parchetului, este de acord, că se pot avea în vedere numai declarațiile date la urmărirea penală și că, schimbate fiind, trebuie să se coroboreze cu celelalte probe pe care le face în instanță. Dar, care alte probe îl învinuiesc pe inculpat în afară de declarația pe care a dat-o? La reconstituire a spus că nu a lovit el. Concluziile repetate ale Laboratorului de medicină legală au spus clar că leziunile puteau fi produse și de animal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, precizează că nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 67 din 12.02.2008 Tribunalului Galația fost condamnat inculpatul minor (fiul lui și, ns. 15.12.1989 în G, fără antecedente penale, stagiul militar neîndeplinit, studii 3 clase, agricultor, necăsătorit, domiciliat în, str. -. -, nr. 36, jud. G, ffl în sat, comuna, jud. G, posesor CI seria - nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul d e Minori și Tineri ) la o pedeapsă principală de2 ani și 7 luni închisoarepentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. în ref. la art. 174 al. 1.pen. rap. la art. 175 al. 1 lit. i pen. cu aplicarea art. 99, 109.pen. și art. 74 al. 1 lit. a,c și 74 al. 2.pen. și 76.pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 22.05.2007 la zi, respectiv 12.02.2008.
În baza art. 14.pr.pen. în ref. la art. 1000 alin. 2 Cod civil, fost obligat inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și (părinții) la plata sumei de 2271,77 lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean G și suma de 3500 lei RON cu titlu de daune morale către partea civilă.
S-au respins ca nefondate celelalte pretenții civile solicitate în cauză de partea civilă.
În baza art. 189 și 191 al. 3.pr.pen. fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 400 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus restituirea către partea vătămată, a unui obiect de îmbrăcăminte (ilic) după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a dispus ca suma de 100 lei RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru partea vătămată să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin rechizitorul cu nr. 199/P/20.06.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galația fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul minor pentru comiterea tentației la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. în ref. la art. 174-175 lit."i" pen. cu aplicarea art.99 din pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:
Inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată iar în ultimii ani a locuit efectiv la familia din comuna, jud. G, ocupându-se zilnic cu îngrijirea animalelor acestei familii.
La data de 20.04.2007, inculpatul minor fost trimis cu bovinele familie la, schimbându- pe numitul, tot angajat al familie. În jurul orelor 15,00, inculpatul venit cu animalele la adăpat la ulucul situat lângă drumul pietruit. În aceste condiții, inculpatul s-a enervat și, cu bățul pe care-l avea asupra sa ca să mâne animalele, început să aplice părții vătămate mai multe lovituri, cu intensitate peste corp și în cap. Părții vătămate început să-i curgă sânge din zona capului și căzut pe drum.
Inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată în locul în care a căzut și a început să se deplaseze cu animalele pe lângă drumul secundar și perpendicular pe drumul pietruit, până în apropierea locului în care martorul - fiul părții vătămate și martorul, persoană care lucra cu ziua, munceau la celui dintâi.
Martorii l-au văzut pe inculpat și după momentul în care acesta întors cu animalele din nou spre deal, la aproximativ 20 de minute, au văzut pe drumul secundar, o persoană care se deplasa foarte greu. Când s-a apropiat, martorul sesizat că este tatăl său - partea vătămată și i-a ieșit în întâmpinare. Atunci constatat că partea vătămată avea sânge abundent în zona capului, și, în aceeași zonă, precum și în zona feței, prezenta urme de lovituri. A lăsat pe partea vătămată în grija martorului și a plecat să vadă ce s-a întâmplat cu tatăl său și să caute vacile. Mergând în deal, în pădurea de salcâmi, martorul găsit vacile sale amestecate cu ale inculpatului și l- întrebat pe inculpat cine l-a bătut pe tatăl său, inculpatul râzând că nu are nici o legătură.
În continuare, inculpatul s- întâlnit cu martorii și și, împreună cu aceștia, a dus vacile spre casă. Pentru că realizase că o lovise destul de rău pe partea vătămată și pentru că realizase că se putea deduce că el e singurul care s-a întâlnit cu partea vătămată și ar putea fi bănuit, inculpatul a povestit familiei că, în timp ce se afla la uluc, unul din viței l-a împuns în spate pe nea,- așa cum i se spunea părții vătămate și că aceasta ar fi căzut la pământ. Zilele următoare, pentru că prin sat se auzise că ar fi cel care a bătut-o pe partea vătămată, chestionat fiind de martorii și, din teama de a nu fi alungat, inculpatul a continuat să susțină că pe partea vătămată împuns- un tăuraș.
La data de 22.05.2007, în prezența martorilor asistenți și, inculpatul, fără ezitare, indicat modalitatea în care comis fapta, mai exact locul și modalitatea de aplicare loviturilor.
Nu s-a putut proceda la audierea părții vătămate dată fiind starea de sănătate a acestuia. Partea vătămată are momente în care nu-și recunoaște propria familie și nu se poate deplasa singur. Atât cât putut comunica cu martorul, aceasta a spus ceva de genul "de-al sau de-ai lui ".
Raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate reliefat următoarele:
- partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri repetate active cu corpuri dure;
- leziunile pot data din 20.04.2007;
- necesită pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații;
- interesând cutia craniană și conținutul acesteia, leziunile i-au pus în primejdie viața prin efect compresiv asupra creierului, salvarea acestuia datorându-se tratamentului medico - chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut fapta săvârșită.
Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată la nr. 4887 din 20.06.2007.
Partea vătămată, nu s-a putut prezenta în fața instanței de judecată datorită stării grave de sănătate, i s-a desemnat un apărător din oficiu și în mod constant a fost prezent în fața instanței de judecată fiul său martorul.
Partea vătămată, prin apărător a solicitat suma de 5000 lei RON, cu titlu de daune morale precum și despăgubiri materiale.
Audiat în fața instanței de judecată inculpatul minor a negat fapta precizând că nu a avut nici o altercație cu partea vătămată, iar ceea ce a declarat la urmărirea penală,în sensul că a recunoscut fapta, se datorează împrejurării că s-au făcut presiuni și amenințări la adresa sa de către organele de poliție.
Inculpatul a declarat însă că declarația dată în fața procurorului este identică cu cea dată în fața polițistului, iar procurorul nu a făcut presiuni asupra sa, ca să declare într-un anumit fel.
Partea responsabilă civilmente a precizat că regretă fapta comisă de fiul său, îl va educa mai mult pe viitor astfel încât să nu mai comită fapte antisociale și a mai arătat că nu dispune de mijloace financiare pentru a despăgubi partea vătămată.
S-a arătat că din declarația dată de martorul rezultă că la data de 20.04.2007, a văzut partea vătămată, murdară de sânge în zona capului,iar în zona unde aceasta era cu vacile la se afla doar inculpatul care păștea vacile familiei.
Martora a precizat că a fost prezintă la reconstituirea faptei unde inculpatul a recunoscut infracțiunea comisă și a indicat exact cum a aplicat lovituri părții vătămate în zona capului și la reconstituire anchetatorii nu au făcut nici un fel de presiuni asupra inculpatului minor( 109).
Martorii și au declarat inițial că prin sat s-a auzit că cel care a lovit partea vătămată este inculpatul, dar ulterior au aflat că partea vătămată a fost lovită (împunsă) de un tăuraș, varianta susținută și de inculpat în fața instanței de judecată.
Din declarația dată de martorul, rezultă printre altele că la data incidentului, inculpatul minor păștea vacile în zona unde se afla și partea vătămată iar după conflict s-a întâlnit cu inculpatul și acesta părea foarte agitat.
S-a arătat că aspectele de vinovăție a inculpatului rezultă și din declarațiile date de martorii și ( f 126-127).
S-a apreciat că analizând și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în faza de judecată se confirmă în mod cert că la data de 20.04.2007 inculpatul minor, a aplicat mai multe lovituri cu o părții vătămate în zona capului și peste cap, punându-i în primejdie viața.
În drept fapta inculpatului minor care la data de 20.04.2007 în loc public în urma unui altercații cu partea vătămată a aplicat acesteia lovituri puternice în zona capului și peste corp cu o punându-i în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prev. de art. 20.pen. în ref. la art. 174 al.1 - 175 al.1 lit. i din pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele din pen.
La dozarea și individualizarea pedepsei vor fi luate în considerare criteriile generale prev. de art. 72 pen. privind pericolul social al faptei, modul în care s-a comis, dar și persoana inculpatului minor.
În faza dezbaterilor judiciare inculpatul prin apărător a solicitat achitarea sa conf. art. 10 lit. c din pr.pen. deoarece nu a lovit pe partea vătămată aceasta fiind agresată de un tăuraș.
S-a apreciat că cererea și apărarea formulată de inculpat nu poate fi primită deoarece din probele existente la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul a aplicat lovituri cu o părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut fapta în faza de urmărire penală precum și la momentul când a fost prezentat la judecător cu propunerea de arestare preventivă și este cert că nici procurorul, și nici judecătorul nu a făcut presiuni asupra inculpatului pentru a declara într-un anumit fel.
S-a arătat că revenirea inculpatului în sensul că partea vătămată ar fi fost lovită de un tăuraș care se afla pe la pășunat nu este probată cu nici un mijloc de probă credibilă cu atât mai mult cu cât martorii erau interesați în apărarea inculpatului deoarece acesta locuia și efectua diferite munci zilnice la aceasta familie din satul.
De altfel și martorii au declarat în faza de urmărire penală că prin sat s-a auzit că cel care a lovit partea vătămată este inculpatul minor.
Ceilalți martori audiați au confirmat cu certitudine vinovăția inculpatului minor și au arătat printre altele că la reconstituirea faptei inculpatul și-a recunoscut vinovăția, a indicat modul și locul unde a lovit pe partea vătămată, inculpatul nefiind îndemnat sau stresat de organele de poliție să simuleze într-un fel sau altul comiterea faptei, acesta acționând liber și conștient.
Planșele foto existente la dosar indică clar modul de acțiune a inculpatului iar raportul medico-legal arată că loviturile au fost produsul prin aplicarea de lovituri repetate cu corpuri dure.
Tribunalul a apreciat totuși că se impune aplicarea unei pedepse în cuantum redus inculpatului, cu reținerea de circumstanțe atenuate conf. art. 74 și 76 din pen. întrucât inculpatul era minor, provine dintr-o familie cu numeroase probleme sociale, nu are pregătire școală, nu are antecedente penale și a recunoscut fapta comisă în faza de urmărire penală și la momentul luării măsurii preventive în fața judecătorului.
Având în vedere gravitatea faptei, practica judiciară în materie, instanța arătat că va dispune executare pedepsei în regim de detenție, sens în care va fi menținută starea de arest a inculpatului și va fi dedusă pedeapsă executată până la zi.
Referitor lalatura civilăs-a arătat că pitalul Județean G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2271,77 lei RON reprezentând cheltuielile de spitalizare și îngrijire a victimei.
S-a apreciat că aceste cheltuieli sunt justificate prin faptul că partea vătămată(victima) a fost spitalizată și a beneficiat de numeroase îngrijiri medicale pentru ameliorarea stării de sănătate motiv pentru care inculpatul va fi obligat în solidar cu părțile responsabile circumstanțe(părinții) la plata acestor cheltuieli de spitalizarea.
Partea vătămată prin apărător s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei RON, reprezentând daune morale și 1000 lei RON, despăgubiri materiale.
S-a apreciat că se impune acordarea sumei de 3500 lei RON daune morale părții vătămate deoarece acesta a suferit fizic și psihic prin agresiunea exercitată de inculpat, nici la acest moment nefiind vindecată complet.
S-a arătat că despăgubirile materiale și celelalte pretenții solicitate de partea vătămată nu pot fi acordate deoarece acestea nu au fost dovedite în condițiile art. 1169 din Codul Civil, cu nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.
S-a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale și că nu el a lovit-o pe partea vătămată, ci aceasta fost împunsă de un taur.
Inculpatul precizat că își motivează prima declarație pe care a dat-, prin care a recunoscut comiterea faptei, întrucât polițistul l- îndemnat să aibă o asemenea atitudine, spunându- că minor și o să scape.
Inculpatul solicitat achitarea conf. art. 11 pct. 2 lit. a, în ref. la art. 10 lit. c
C.P.P.APELUL NEFONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică faptei și vinovăția inculpatului, pe baza unei analize complete materialului probator administrat în cauză.
Contrar susținerilor inculpatului considerăm că la dosarul cauzei există probe ce atestă comiterea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, în ref. la art. 174 al.1 Cod Penal, rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal.
Astfel, declarațiile inculpatului date în prima fază procesului penal, prin care a recunoscut fapta, precizând că lovit-o pe partea vătămată dat fiind faptului că aceasta l- înjurat fără motiv și l-a lovit cu bățul în spate se coroborează cu cele reținute în procesul verbal de conducere în teren, ocazie cu care inculpatul în prezența martorilor asistenți și arătat modalitatea în care a comis fapta, cu cele reținute în raportul de constare medico-legală și cu declarațiile martorilor, -, și.
Modificările intervenite sub acest aspect în declarația dată în fața instanței în sensul negării comiterii infracțiunii nu pot fi avute în vedere întrucât: potrivit art. 69.C.P.P. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Pentru a putea produce efecte revenirea inculpatului asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală trebuie să fie temeinic motivate și convingător dovedite.
de către inculpat în fața instanței a declarațiilor date în cursul urmăririi penale - cu motivarea că atunci când a dat primele declarații a fost forțat de polițist nu trebuie acceptată necritic - prin asemenea retractări se divizează artificial procesul penal și se minimalizează necesitatea și importanța urmăririi penale.
E cunoscut că, de regulă, declarațiile care reflectă mai exact adevărul, sunt cele pe care inculpatul le- scris personal în momentele inițiale ale urmării penale precum și cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când încă nu a fost în măsură să conceapă strategii de apărare.
Așa cum reține și prima instanță, modificările intervenite în declarația dată de inculpat în fața instanței nu au fost argumentate și motivate temeinic, sens în care susținerile inculpatului că partea vătămată ar fi fost lovită de un tăuraș care se afla pe la nu sunt probate și nu pot servi la aflarea adevărului, în sensul prev. art. 69.C.P.P.
Martorii audiați în cauză au confirmat vinovăția inculpatului minor, iar la reconstituirea faptei în prezența martorilor asistenți inculpatul a declarat în mod liber și fără fi influențat - modul și locul în care a lovit-o pe partea vătămată. Planșele foto efectuate cu acea ocazie arată modul în care a acționat inculpatul, iar din raportul de constatare medico-legală rezultă că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată ar fi putut fi produse prin lovituri repetate active cu corpuri dure.
Adresa aflată la fila 136 dosar fond emisă de Spitalul Sf. G, nu infirmă cele precizate în raportul medical, ci menționează că nu poate fi exclusă posibilitatea producerii leziunilor traumatice descrise în certificat prin acțiunea coarnelor sau copitelor unei taurine.
Totodată, inculpatul, atunci când a fost prezentat magistratului cu propunerea de arestare și a fost audiat a recunoscut că i-a aplicat părții vătămate lovituri cu un băț pe tot corpul, inclusiv în zona capului.
În legătură cu această depoziție nu se poate spune că judecătorul a făcut presiuni asupra inculpatului pentru a declara într-un anume fel.
De asemenea, aspectele învederate referitoare la faptul că inculpatul că e, că nu are familie, că a dormit prin șanțuri și nu a știut ce să declarare la urmărirea penală pentru că era neinstruit nu sunt argumente care să determine o soluție de achitare.
Aceste aspecte au fost luate în considerare și analizate de instanță cu ocazia individualizării pedepsei - instanța dând eficiență aspectelor reliefate anterior - acestea reflectându-se în cuantumul pedepsei aplicate.
Față de cele de mai sus considerăm că vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanța de fond, iar apărările acestuia vizând achitarea conform art. 10 lit.c C.P.P. nu pot fi primite.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate față de probele administrate în cauză, față de situația de fapt și de persoana inculpatului minor, prin raportare la criteriile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp. art. 72.Cod Penal și art. 100.Cod Penal, considerăm că în mod corect au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și s-a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, pedeapsă ce just individualizată.
Totuși apreciem că deși în mod corect s-au reținut disp. art. 74 lit. și 74 al. 2.Cod Penal nu se impunea și reținerea disp. art. 74 lit. c Cod Penal, având în vedere atitudinea inculpatului din fața instanței de judecată, care a revenit asupra declarațiilor inițiale și încercat să inducă ideea că nu el e cel ce a lovit-o pe partea vătămată, ci un tăuraș. Dar având în vedere că suntem în apelul inculpatului și că nu-i putem crea acestuia o situație mai grea în propria cale de atac nu putem proceda la înlăturarea disp. art. 74 lit. c întrucât Cod Penal, așa cum am arătat, doar inculpatul e cel ce a promovat apel.
Apreciem, totodată, că prima instanță a procedat și la o stabilire corectă a modalității de executare pedepsei - privarea de libertate, considerând că scopul pedepsei prev. de art. 52.Cod Penal poate fi atins prin executarea efectivă a pedepsei.
Apreciem, de asemenea, că instanța de fond a procedat și la o justă soluționare a laturii civile a cauzei.
Față de cele de mai sus se va respinge apelul promovat de inculpat ca nefondat.
Întrucât inculpatul fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, față de soluția pronunțată pe fond și față de faptul că și în prezent se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv cel prev. de art. 148 lit. f p Cod Penal, se va menține starea de arest în conf. cu art. 383 al. 11.p Cod Penal, în ref. la art. 350.C.P.P.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive conf. art. 383 al. 2.
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al. 2.p Cod Penal, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, ns. 15.12.1989 în G, fără antecedente penale, stagiul militar neîndeplinit, studii 3 clase, agricultor, necăsătorit, domiciliat în, str. -. -, nr. 36, jud. G, ffl în sat, comuna, jud. G, posesor CI seria - nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul d e Minori și Tineri ), împotriva sentinței penale nr. 67 din 12.02.2008 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 378 alin.11în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc.pen. menține starea de arest inculpatului.
Conform art. 383 alin.2 Cod pr.penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 22.05.2007 la zi (15.05.2008).
În temeiul art. 192 alin.2 Cod pr.penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul-inculpat .
Pronunțată în ședința publică azi 15 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./29.05.2008
Tehnored. /3 ex./29.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu
