Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DOSAR NR.1705.2/87/2008

1520/2009

DECIZIA PENALĂ NR.221/

Ședința publică din data de 26 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Damian Dolache

JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină

GREFIER - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiectapeluriledeclarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și de inculpații G și G împotriva Sentinței penale nr.104/F din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.306 din Codul d e procedură penală, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 26 octombrie 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

PrinSentința penală nr.104/F din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Penală a hotărât astfel:

În baza art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat peinculpatul G(fiul lui și, născut la data de 25 iulie 1966 în comuna, județul T, CNP -) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

II. În baza art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat peinculpatul G(fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1989 în municipiul T M, județul T, CNP -) la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art.180 alin.2 cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1.200 lei amendă (parte vătămată ).

În baza art.180 alin.1 cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 250 lei amendă (parte vătămată ).

În baza art.192 alin.2 cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.d din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, la care a adăugat în parte pedeapsa amenzii, în sumă de 1.000 lei.

A făcut aplicarea art.63¹din Codul penal, atrăgând atenția inculpatului cu privire la consecința sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților G și G.

Conform art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat perioada prevenției, începând cu data de 26 martie 2008 și până la data pronunțării sentinței, 03 noiembrie 2008.

III. În baza art.180 alin.2 din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 02 decembrie 1977 în municipiul T M, județul T, CNP -) la pedeapsa de 1.200 lei amendă (parte vătămată ).

În baza art.180 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1.200 lei amendă (parte vătămată ).

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.c din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 1.200 lei amendă.

A făcut aplicarea art.63¹din Codul penal, atrăgând atenția inculpatului cu privire la consecința sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.

IV. În baza art.180 alin.1 cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 15 octombrie 1987 în municipiul T M, județul T, CNP -) la pedeapsa de 200 lei amendă (parte vătămată ).

În baza art.180 alin.1 cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 200 lei amendă (parte vătămată ).

În baza art.192 alin.2 cu aplic. art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.d din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 8 luni închisoare, la care a adăugat pedeapsa amenzii, în sumă de 200 lei.

A făcut aplicarea art.63¹din Codul penal.

În baza art.86¹din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.86²din Codul penal, a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

În baza art.86³din Codul penal, a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

- să nu frecventeze localuri în care se consumă băuturi alcoolice.

În baza art.86⁴din Codul penal comb. cu art.359 din Codul d e procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.641it.a și b din Codul penal.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal, pe durata suspendării sub supraveghere a exercitării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.346 rap. la art.14 din Codul d e procedură penală, a admis acțiunile civile exercitate în procesul penal de către părțile civile, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A, SERVICIUL DE AMBULANȚĂ T, SPITALUL T M și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ

În baza art.998 și urm. rap. la art.969 și art.1000 alin.1 din Codul civil, a obligat pe inculpații G și, în solidar, să plătească următoarele despăgubiri civile:

- către partea civilă, suma de 5.000 lei, din care 1.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, iar 4.000 lei reprezentând daune morale;

- către partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B, suma de 982,82 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate, plus penalități de întârziere (dobânda) aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a acestuia.

În baza art.998 și urm. rap. la art.969 din Codul civil, a obligat pe inculpatul EI să plătească următoarele despăgubiri civile:

- către partea civilă, suma de 2.500 lei, din care 500 lei reprezentând despăgubiri materiale, iar 2.000 lei reprezentând daune morale;

- către părțile civile SERVICIUL DE AMBULANȚĂ T și SPITALUL TMs umele de 332,01 lei și respectiv 150 lei, reprezentând cheltuieli de transport și spitalizare efectuate cu partea vătămată, plus penalități de întârziere (dobânda) aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a acestuia.

În baza art.998 și urm. rap. la art.969 și art.1000 alin.3 din Codul civil, a obligat pe inculpații G și G, în solidar, să plătească despăgubiri civile către partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A, în sumă de 2.345,19 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare efectuate cu partea vătămată, plus penalități de întârziere (dobânda) aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a acestuia.

A luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art.118 lit.b din Codul penal, a confiscat de la inculpatul G obiectul corp delict (toporișca).

În baza art.191 din Codul d e procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatele medico-legale, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților), a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații G și G (tată și fiu) se află în relații de prietenie cu inculpații și, iar toți, pe fondul consumului de alcool, manifestă un comportament deosebit de violent, aspect notoriu pe raza localității de domiciliu (comuna din județul T).

Din procesele verbale de contravenție atașate la dosar, rezultă că inculpatul Gaf ost sancționat, în mai multe rânduri, pentru scandalurile provocate, dar nu și-a corijat atitudinea socială și, mai mult, împreună cu ceilalți inculpați, într-un interval de timp relativ scurt, a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, astfel:

În ziua de09 martie 2008, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul G, care i-a cerut să-i cumpere un pachet de țigări și o bere. Apreciind această cerere total nepotrivită cu natura relațiilor dintre ei, partea vătămată a refuzat să-i cumpere inculpatului acele bunuri ori să-i dea bani pentru a și le cumpăra. La puțin timp după acest incident, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul G, căruia i-a spus să aibă grijă de fiul său, întrucât acesta i-a cerut țigări și alcool. de această observație, inculpatul G i-a adresat părții vătămate cuvinte și expresii indecente și i-a pus că, peste două ore, va veni la ea cu fiul său, pentru a sta de vorbă. De teamă, partea vătămată s-a îndreptat spre locuința sa, însă, având de rezolvat o problemă personală cu martorul, a mers mai întâi la locuința acestuia. În timp ce partea vătămată și martorul discutau, au apărut cei doi inculpați, cu o căruță, pe care au oprit-o, astfel încât să o blocheze pe partea vătămată între aceasta și gard. După ce au coborât din căruță, fără motiv, inculpatul G i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona feței, cu capul, iar inculpatul G i-a aplicat și el o lovitură în zona toracică, folosind o toporișcă. Pentru că martorul a intervenit în apărarea părții vătămate, inculpatul G i-a spus"te aranjăm și pe tine". Văzând că nu se stinge conflictul, martorul a intrat în curte și s-a înarmat cu o secure. Profitând de împrejurarea că au rămas singuri cu partea vătămată, inculpații au lovit-o simultan pe aceasta, G cu pumnii și picioarele, iar G cu toporișca, în diferite zone ale corpului. Revenind la poartă, martorul a constatat că partea vătămată era căzută jos, observând prezența unor urme de sânge în două locuri și plecând să anunțe organele de poliție. În timp ce inculpații exercitau actele de violență asupra părții vătămate, prin apropiere a trecut martorul și, căruia, văzându-i intenția de aoa juta pe partea vătămată, inculpații i-au spus"nu te apropia, că te omorâm și pe tine", moment în care martorul i-a recunoscut pe agresori ca fiind inculpații G și G. De frică, martorul a plecat și, după un timp, revenind la fața locului, a văzut că victima agresiunii era partea vătămată. Din procesul verbal întocmit de către agentul postului de poliție locală (fila 32, dosar de urmărire penală), rezultă că martorul a sesizat comiterea faptei de către inculpați, că aceștia au fost identificați în dreptul locuinței numitului și că, din căruța în care se aflau, a fost ridicat toporul cu care ei au lovit-o pe partea vătămată. Urmare a agresiunii exercitate asupra sa, partea vătămată a fost internată în aceeași seară la Spitalul Județean de Urgență A cu diagnosticul"traumatism cranio-cerebral acut închis, cu plagă contuză regiune frontală și fronto-sprâncenoasă dreapta, echimoze periorbitale bilateral, traumatism piramidă nazală, contuzie a gâtului cu echimoză circumferențială, traumatism hemitorace stâng cu fracturi costale și hematoame, traumatism abdominal". Din raportul de constatare medico-legală, întocmit de T în urma examinării părții vătămate și a datelor existente în foaia de observație a spitalului anterior menționat, rezultă că aceasta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 09 martie 2008 și au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei.

În cursul zilei de30 decembrie 2007, părțile vătămate și s-au deplasat în comuna, învecinată cu localitatea lor de domiciliu, pentru rezolvarea unor probleme personale., au revenit în comuna (unde locuiesc) și s-au oprit la un bar, pentru a-și cumpăra țigări. În acel local, se aflau, pe lângă alte persoane, inculpații G, G și, cu care părțile vătămate au discutat. În cursul discuțiilor, partea vătămată a afirmat că a fost în Italia, a lucrat, dar nu a realizat nimic, afirmație care l-a nemulțumit pe inculpatul. Observând că, la un moment dat, partea vătămată a ieșit singură din local, inculpații și G au plecat după aceasta și, fără motiv, cel dintâi i-a aplicat o lovitură puternică, cu pumnul, în zona capului, în urma căreia partea vătămată a căzut, același inculpat continuând să o lovească, cu picioarele, peste corp. După exercitarea acestor violențe, ambii inculpați au revenit în local, abandonând-o pe partea vătămată în locul unde căzuse. În ziua imediat următoare, partea vătămată a fost internată în Spitalul T M cu diagnosticul"traumatism toracic cu fractură C5-C6 prin agresiune"iar, din certificatul medico-legal eliberat de T, rezultă că aceasta a prezentat, la data examinării, leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur, necesitând îngrijiri medicale de 15-16 zile.

La aceeași dată, partea vătămată, văzând când prietenul său a ieșit afară și, după el, au ieșit și inculpații și G și observând că aceștia din urmă au revenit în local, însă prietenul său nu, l-a întrebat pe cel de-al doilea inculpat ce s-a întâmplat, acesta răspunzându-i"nu știu, a plecat". După circa 30 de minute, partea vătămată a plecat singură spre locuință, însă, până a părăsi localul, i-a reproșat inculpatului G că i-a deteriorat fiului său telefonul mobil, discuția oprindu-se aici. În timp ce mergea spre casă, partea vătămată a văzut că, din urmă, mai multe persoane se deplasau spre ea în alergare. Când acele persoane s-au apropiat, le-a recunoscut ca fiind inculpații G și, împreună cu care se aflau și numiții și. Cunoscând că aceștia, pe fondul consumului de alcool, sunt deosebit de violenți, partea vătămată a alergat, însă, după cca. 100 de metri, a căzut, din cauza gheții. Profitând de faptul că partea vătămată era căzută, inculpații G și au lovit-o pe aceasta, cu pumnii și picioarele, în regiunea capului și a toracelui. După consumarea agresiunii, cei doi inculpați au plecat, iar partea vătămată s-a târât până la ușa locuinței martorei, aflată în apropiere și, după ce a fost dusă în casă, i-a relata martorei și soțului acesteia cine au fost agresorii. Martora a plecat până la o vecină și, pe drum, s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a spus"or este la voi, dacă-l prind îl omor". În timp ce se afla în casa martorei, partea vătămată a fost văzută și de martorul, care, în declarația sa, a arătat că aceasta era lovită în zona feței, avea ochii umflați și gura plină de sânge. În ziua imediat următoare, partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență B cu diagnosticul"traumatism cranio-cerebral nivel 1, traumatism cranio- facial cu fractura oaselor proprii nazale, traumatism toracic cu fractura coastelor dreapta arc lateral și C7, C8 stânga arc lateral cu deplasare"iar, potrivit concluziilor certificatului medico-legal eliberat de T, aceasta a prezentat leziuni de violență, ce s-au produs prin lovire cu corp dur, pot data din 30 decembrie 2007 și au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale.

În seara zilei de28 februarie 2008, partea vătămată a auzit câinii lătrând și a mers la poarta casei sale să vadă ce se întâmplă. Acolo, erau inculpații G și, aflați sub influența băuturilor alcoolice, care, fără motiv, au lovit-o pe partea vătămată, cu pumnii și picioarele. În timp ce inculpații exercitau aceste acte de violență asupra părții vătămate, prin apropiere a trecut martorul, care i-a auzit spunând că"nu-l iartă. o să-l bată până l-or băga în pământ". Partea vătămată nu s-a prezentat la. T, pentru obținerea unui certificat medical-legal.

În ziua de16 martie 2008, partea vătămată a plecat cu căruța la moara din localitate, în apropierea căreia se aflau inculpații G și. Când partea vătămată a ajuns în dreptul lor cu căruța, aceștia au urcat din mers în atelaj și, fără motiv, au lovit-o, cu pumnii, în zona capului și au amenințat-o cu moartea. Fiind în apropiere, martora, care văzuse cele întâmplate, a deschis poarta și a primit-o în curtea sa pe partea vătămată, ocazie cu care a observat că acesteia îi curgea sânge din. După comiterea faptei, inculpații i-au adresat și martorei expresii indecente, amenințând-o totodată cu acte de violență și cu moartea. Partea vătămată nu s-a prezentat la. T, pentru obținerea unui certificat medico-legal.

În după-amiaza zilei de22 martie 2008, inculpații G și au pătruns în curtea locuinței părții vătămate, fără consimțământul acesteia și adresându-i cuvinte jignitoare, pentru a-i reproșa faptul că, anterior, au avut un conflict în curtea ginerelui său. Martora a declarat că, și anterior acestei date, inculpații au mai pătruns în curtea părții vătămate și au amenințat-o că vor intra peste ea în casă, dar aceasta, de teamă, nu a reclamat faptele la poliție.

Inculpatul G trăiește în concubinaj cu numita (mama inculpatului G ) iar, pe fondul consumului de alcool, manifestă față de aceasta un comportament deosebit de violent. Astfel, în seara zilei de 25 martie 2008, inculpatul a lovit-o în mod repetat, cu pumnii, picioarele și o lopată, cauzându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, însă, în timpul urmăririi penale, sus-numita și-a retras plângerea penală împotriva inculpatului, procurorul dispunând în consecință o soluție de netrimitere în judecată. Tribunalul a luat însă în considerare și declarația acesteia, pentru a contura comportamentul inculpatului G, nu numai în cadrul comunității, ci și în familie.

Tribunalul a reținut că toți inculpații sunt cunoscuți ca fiind persoane deosebit de violente, care, de mai mult timp, terorizează comunitatea prin faptelor comise, unele dintre acestea nefiind însă aduse la cunoștința organelor abilitate, de teamă.

În drept, Tribunalul a apreciat că faptele inculpaților G și G de a aplica părții vătămate, în loc public, împreună, conjugat și simultan, lovituri cu capul în și, imediat, cu picioarele și o toporișcă peste cap și corp, prevăzând că, în urma acțiunilor lor, victima ar putea să moară și acceptând survenirea acestui rezultat, care datorită intervenției medicale nu s-a produs, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 lit.i din Codul penal.

De asemenea, a apreciat că faptele inculpaților G și de a lovi, împreună, cu pumnii și picioarele, pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal.

În același timp, a apreciat că faptele inculpaților G și de a lovi, împreună, cu pumnii în zona feței, pe părțile vătămate și, cauzându-le suferințe fizice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 din Codul penal.

Totodată, a apreciat că faptele acelorași inculpați de a pătrunde, împreună, în curtea locuinței părții vătămate, fără consimțământul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal.

În sfârșit, a apreciat că fapta inculpatului de a lovi, cu pumnii și picioarele în zona toracelui, pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru fiecare infracțiune în parte, dar și a modalității de executare a pedepsei finale stabilite în cazul fiecăruia dintre ei, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârșite, precum și datele ce îi caracterizează pe inculpați (aflați la prima încălcare a legii penale, cunoscuți însă ca deosebit de violenți).

În raport cu atitudinea procesuală și vârsta tânără, Tribunalul a reținut în favoarea inculpaților G, G și circumstanțe atenuante, conform art.74 din Codul penal, reducând în mod corespunzător pedepsele aplicate acestora, în condițiile art.76 din Codul penal.

În cazul inculpatului, apreciind că, în favoarea acestuia, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, având în vedere nesinceritatea declarațiilor și lipsa nejustificată la unele termene de judecată, Tribunalul a aplicat pedepse orientate spre minimul special.

Pe latură civilă, Tribunalul a constatat că inculpații au declarat că sunt de acord cu plata de despăgubiri, astfel cum au fost solicitate de către părțile civile constituite în cauză.

Împotriva acestei sentințe,au declarat apelîn termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman (la data de 10 noiembrie 2008), precum și inculpații G și G (amândoi la data de 05 noiembrie 2008).

În motivele scrise de apel, redactate la data de 17 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleormana criticat sentința atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate tuturor celor patru inculpați, susținând că, în mod netemeinic, în cazul inculpaților G, G și s-au reținut circumstanțe atenuante judiciare, iar, în cazul ultimului dintre ei, s-a făcut și aplicarea art.86¹din Codul penal.

În dezbaterile asupra apelurilor declarate în cauză, desfășurate la data de 24 februarie 2009 și reluate la data de 17 martie 2009, în vederea asigurării unei apărări efective pentru inculpați, reprezentantul Parchetului a criticat oral sentința apelată și sub alte aspecte, respectiv: nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului G pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, săvârșită asupra părții vătămate, nelegalitatea modalității de aplicare, în cazul aceluiași inculpat, a pedepselor accesorii și complementare și, de asemenea, nelegalitatea modalității de aplicare, în privința inculpatului, a pedepsei accesorii.

Inculpatul G, cu ocazia acelorași dezbateri, a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, întrucât el nu a avut niciun conflict cu partea vătămată, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, în considerarea circumstanțelor sale personale (nu are antecedentelor penale și este tatăl a doi copii, dintre care unul minor).

Inculpatul G, cu prilejul dezbaterilor anterior menționate, învederând că recunoaște numai faptele săvârșite asupra părților vătămate, și, a solicitat reducerea pedepselor la care a fost condamnat în primă instanță, cu motivarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe ultima parte vătămată nu a lovit-o cu toporișca.

Soluționând aceste apeluri, prinDecizia penală nr.62/A din data de 17 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr- (2781/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală a decis astfel:

În baza art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, a respins, ca nefondate, toate apelurile declarate în cauză.

A dedus prevenția inculpaților G și G, începând cu data de 26 martie 2008 și până la data pronunțării deciziei, 17 martie 2009 și, de asemenea, a menținut starea de arest preventiv a acestora.

În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpații G și G la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei fiecare, reprezentând onorariul avocatului oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpații și, în sumă de câte 300 lei, a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a apreciat că ndividualizarea pedepselor aplicate celor patru inculpați a fost realizată în mod temeinic, pedepsele respective putând asigura reeducarea acestora.

Cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate, Curtea a constatat că inculpații G și G au exercitat împreună acte de violență, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, și. De asemenea, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei foto, întocmite de către organele de poliție, agresiunea a fost săvârșită de inculpați într-un loc public, iar, în căruța cu care aceștia se deplasau, a fost găsită, fiind ulterior și ridicată, toporișca cu care au fost exercitate actele de violență asupra părții vătămate. Ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa, partea vătămată a fost internată, în aceeași seară, în Spitalul Județean de Urgență A, cu diagnosticul"traumatism cranio- cerebral acut închis, cu plagă contuză regiune frontală și fronto-sprâncenoasă dreapta, echimoze periorbitale bilateral, traumatism piramidă nazală, contuzie a gâtului cu echimoză circumferențială, traumatism hemitorace stâng cu fracturi costale și hematoame, traumatism abdominal"și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal. De asemenea, conform raportului de constatare medico-legală ce a fost întocmit de T, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, care pot data din 09 martie 2008, au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie. Fiind audiați în cauză, inculpații au recunoscut inițial că au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, inclusiv cu toporișca, pentru ca, ulterior, să revină asupra acestor declarații, susținând că au lovit-o numai cu pumnii și picioarele. Aceste ultime afirmații ale inculpaților nu corespund însă realității, deoarece, din examinarea leziunilor descrise în actele medicale și medico-legale, rezultă în mod evident că părții vătămate i-au fost cauzate și plăgi care se puteau produce numai acționându-se asupra ei cu obiectul corp delict (toporișca).

Împotriva acestei decizii,au declarat recursîn termenul legal Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (la data de 20 martie 2009), precum și inculpații G și G (la datele de 19 martie 2009 și respectiv 24 martie 2009).

În motivele scrise de recurs, redactate la data de 15 aprilie 2009 și în susținerea orală, cu ocazia dezbaterilor, a căii de atac exercitate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa invocat cazurile de casare prevăzute de art.385⁹alin.1 pct.10 și 14 din Codul d e procedură penală, arătând, pe de o parte, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate de procuror, iar, pe de altă parte, că pedeapsa aplicată inculpatului G pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe comisă asupra părții vătămate este nelegală, că pedepsele accesorii și complementare au fost aplicate în mod nelegal și respectiv că pedepsele principale aplicate inculpaților G, G și au fost greșit individualizate.

Inculpatul Gas olicitat, în principal, achitarea sa, susținând că este nevinovat, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, dându-se o mai mare relevanță circumstanțelor atenuante.

Inculpatul Gas olicitat reducerea pedepselor la care a fost condamnat.

PrinDecizia nr.1958/R din data de 26 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Înalta Curtea d e Casație și Justiție - Secția Penală a decis astfel:

A admis toate recursurile declarate în cauză.

A casat decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

A menținut starea de arest preventiv a inculpaților G și G.

Onorariile avocaților din oficiu pentru cei patru inculpați din cauză, în sumă de câte 300 lei, s-au achitat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curtea constatat că, încălcând dispozițiile art.378 din Codul d e procedură penală, instanța de apel s-a mărginit la a examina calea de atac a Parchetului exclusiv prin prisma motivelor scrise, omițând însă a se pronunța asupra motivelor de apel susținute oral de către procuror, cu ocazia dezbaterilor, deși acestea vizau aspecte de nelegalitate a pedepselor, inclusiv în favoarea uneia dintre părți (inculpatul G ), împrejurare ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.385⁹alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală.

Înrejudecarea apelurilor după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 12 iunie 2009, sub nr-.

La primul termen de judecată, stabilit pentru data de 16 iunie 2009, judecătorii ce au compus completul de judecată care a pronunțat prima decizie în apel au formulat cereri de abținere, acestea fiind admise prin încheierea de la data de 24 iunie 2009, soluție în urma căreia s-a constituit dosarul de față, purtând nr-.

La următorul termen de judecată, stabilit pentru data de 29 iunie 2009,reprezentantul Ministerului Public, la întrebarea Curții, a precizat oral motivele de apel pe care le susține în cauză, reiterate ulterior și cu ocazia dezbaterilor desfășurate la termenul din data de 19 octombrie 2009, respectiv:

1. nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului G pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, săvârșită asupra părții vătămate, constând în amendă penală de 1.200 lei, în condițiile în care, deși s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.74 din Codul penal, pedeapsa respectivă nu a fost coborâtă, conform art.76 alin.1 lit.f din Codul penal, sub minimul ei special, de 500 lei, astfel cum este stabilit în art.63 alin.3 din Codul penal;

2. greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților G, G și, prin reținerea eronată de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestora, solicitând înlăturarea aplicării dispozițiilor art.74-76 din Codul penal și condamnarea lor la pedepse stabilite înăuntrul limitelor speciale prevăzute în normele de incriminare, cu executare în regim de detenție;

3. greșita modalitate de aplicare a pedepsele accesorii și complementare, în cazul inculpatului G și respectiv a pedepsei accesorii, în cazul inculpatului, susținând că, în mod nelegal, pedepsele respective au fost aplicate direct pe lângă pedepsele rezultante, fără a fi fost aplicate în prealabil pe lângă pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile concurente supuse ulterior contopirii.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Publica precizat în mod explicit, la același termen anterior menționat, că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nu se referă și la inculpatul, necriticând de altfel sentința atacată, cu privire la acesta, sub niciun aspect.

Inculpatul Ga susținut aceleași motive de apel, solicitând, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul penal, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, reținută în sarcina sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, ținându-se seama de împrejurările că nu este cunoscut cu antecedente penale și are doi copii în îngrijire, dintre care unul este minor.

La rândul său,inculpatul Ga susținut aceleași motive de apel, solicitând reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile recunoscute de către acesta (săvârșite asupra părților vătămate, și ), constatându-se, în cazul primei părți vătămate, că nu a lovit-o cu toporișca, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare și avându-se în vedere, în toate cazurile, că a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret, nu este cunoscut cu antecedente penale și este de acord cu plata despăgubirilor civile stabilite de către prima instanță.

Cu ocazia judecării apelurilor, la termenul din data de 20 iulie 2009, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpaților G și G, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 32 și respectiv 33 din prezentul dosar.

Inculpatul (intimat în apelul Parchetului), fiind legal citat, nu s-a prezentat în fața Curții, astfel că acesta nu a putut fi ascultat.

De asemenea, Curtea a dispus din oficiu și, la termenul din data de 19 octombrie 2009, procedat la ascultarea martorilor și (neaudiați de către prima instanță), cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, săvârșită asupra părții vătămate, declarațiile celor doi martori fiind consemnate și atașate la filele 145 și respectiv 146 din prezentul dosar.

Curtea a respins cererea inculpaților apelanți de ascultare a părții vătămate, constatând că, la dosar, există plângerea și declarațiile acesteia, iar audierea ei nu mai este utilă în raport cu probatoriul deja administrat.

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv probele noi administrate în fața sa, potrivit art.378 alin.1 din Codul d e procedură penală, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și de inculpatul G sunt fondate, efectele apelului acestuia urmând a fi extinse și cu privire la inculpatul, în condițiile art.373 din Codul d e procedură penală, în timp ceapelul declarat de inculpatul G este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Instanța de fond, făcând o evaluare judicioasă a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situația de fapt, în ceea ce privește infracțiunile comise asupra părților vătămate, și, cărora le-a dat o corectă încadrare juridică.

În acest sens, cu privire la fapta săvârșită asupra părții vătămate, negată în unele declarații de către inculpatul G și recunoscută doar în parte de către inculpatul G, Curtea constată următoarele:

În declarația olografă formulată la data de 19 martie 2008, partea vătămată a precizat că, în timp ce discuta cu un vecin, cei doi inculpați au oprit căruța cu care se deplasau lângă ei, inculpatul G s-a dat jos și i-a aplicat, cu un topor, o lovitură în partea a abdomenului, iar, în momentul când a încercat să o lovească din nou cu același obiect, ea a reușit să-l prindă, însă inculpatul G, profitând de această împrejurare, a luat un par din căruță și a început să o lovească cu acesta în zona capului, până când a doborât-o la pământ. În continuare, partea vătămată a arătat că, în timp ce se afla căzută la pământ, ambii inculpați au sărit asupra sa, lovind-o cu picioarele, în repetate rânduri, dar și cu muchia toporului, atât în abdomen, cât și în spate, până când, în urma loviturilor primite, ea a leșinat (fila 43, dosar de urmărire penală).

În mod asemănător a declarat partea vătămată și cu ocazia audierii sale de către procuror la data de 15 aprilie 2008, când a precizat că, în timp ce discuta cu vecinul său la poarta acestuia, inculpații, care se deplasau cu o căruță, s-au apropiat de locul respectiv, inculpatul G, încă din mers, i-a aplicat o lovitură cu o secure în zona hemitoracelui stâng și, imediat după ce ea a ridicat mâinile pentru a se apăra, inculpatul Gac oborât din căruță, având un par asupra sa, cu care i-a aplicat o lovitură de intensitate sporită în zona capului, în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința (filele 44-45, dosar de urmărire penală).

Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de trei martori oculari (, și ), care au dat declarații constante și concordante, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, martorul (în fața porții căruia a fost săvârșită fapta în discuție) a declarat că, în timp ce stătea de vorbă cu partea vătămată, cei doi inculpați au coborât din căruța cu care se deplasau, inculpatul G având asupra sa o toporișcă cu din lemn, cu care a sărit asupra părții vătămate. Întrucât martorul a intenționat să intervină, același inculpat a încercat să-l lovească și pe el cu obiectul respectiv, însă l-a parat cu mâna, după care s-a retras în curtea proprie, unde s-a înarmat cu un topor, pentru a se apăra. Între timp, inculpații, aflați amândoi sub influența băuturilor alcoolice, iar G având asupra sa și un par luat din căruță, au continuat să o lovească pe partea vătămată, cu pumnii și picioarele, martorul observând că aceasta era plină de sânge și nu putea vorbi, fiind inconștientă (filele 94-97, dosar de urmărire penală).

Același martor a declarat în cursul cercetării judecătorești în primă instanță că, după ce au oprit căruța, amândoi inculpații s-au apropiat de partea vătămată, inculpatul G pregătindu-se să o lovească cu pumnii, iar inculpatul G luând din căruță o toporișcă, împrejurări în care martorul a încercat să intervină pentru a aplana conflictul, însă a fost amenințat de către ultimul inculpat, motiv pentru care s-a retras în curtea sa, unde s-a înarmat și el cu o secure, pentru a se apăra. În acest timp, martorul a auzit o pocnitură, crezând inițial că aceasta provine de la o lovitură aplicată părții vătămate cu toporișca, ulterior apreciind că ea a fost determinată de lovirea acesteia cu o șipcă ruptă din gard. Martorul a mai relatat că, în perioada cât el s-a aflat în curte, inculpații au lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, deoarece, la momentul când a revenit la locul faptei, el a constatat că aceasta era căzută la pământ, în zona capului era plină de sânge, care îi curgea din și gură și era inertă (fila 202, dosar de fond).

La rândul său, martorul a declarat că, trecând prin dreptul curții lui, i-a observat pe cei doi inculpați lângă o căruță staționată pe șanț, aceștia spunându-i să nu se apropie întrucât, în caz contrar, îl vor omorî și, mai mult, au alergat după el, inculpatul G având în mână o toporișcă, iar inculpatul Go E. După ce inculpații s-au îndepărtat de locul respectiv, plecând cu căruța, martorul a revenit în acel loc pentru a vedea ce s-a întâmplat, ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată căzută la pământ, plină de sânge în zona capului și acuzând dureri în zona a pieptului (filele 92-93, dosar de urmărire penală).

Aceleași afirmații au fost făcute de către martorul și cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătorești în primă instanță (fila 209, dosar de fond).

În sfârșit, martora (vecină cu martorul ) a declarat că a văzut cum cei doi inculpați au coborât din căruță la poarta vecinului său și cum inculpatul Gal ovit-o pe partea vătămată în cap cu toporul pe care îl ținea în mână (filele 98-99, dosar de urmărire penală), martora declarând în același sens și la momentul audierii sale de către prima instanță (fila 208, dosar de fond).

De asemenea, din procesele verbale întocmite de către organele poliției locale, rezultă că, în căruța inculpaților, a fost identificat și ridicat, la scurtă vreme după săvârșirea faptei, un cu din lemn în lungime de 95 cm, surprins și în planșa fotografică realizată (filele 32-33 și 38, dosar de urmărire penală).

De altfel, inculpații înșiși au recunoscut că aveau în căruța cu care se deplasau o toporișcă (filele 126-127, dosar de fond).

Totodată, diagnosticul consemnat în foaia de observație clinică generală nr.5275, întocmită la Spitalul Județean de Urgență A, unde partea vătămată a fost internată chiar în ziua agresiunii (filele 35-41, dosar de fond), confirmă că aceasta a suferit leziuni multiple (traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu plăgi în regiunile frontală și respectiv fronto-sprâncenoasă dreapta, traumatism de piramidă nazală, echimoză periorbitală bilaterală, contuzie de gât cu echimoză circumferențială, traumatism hemitorace stâng cu fractura arcurilor costale posterioare VI-VII, emfizem subcutanat masiv și hemotorax stâng, traumatism abdominal), ce nu pot fi decât rezultatul unor lovituri repetate și intense, unele dintre acestea fiind aplicate cu muchia (partea opusă tăișului) ului identificat în posesia inculpaților, astfel cum au declarat atât partea vătămată, cât și doi dintre martorii oculari ( și ).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.513/B/2008 din data de 14 martie 2008, întocmit de T, toate leziunile traumatice constatate pe corpul părții vătămate au fost produse prin lovire cu corp dur, acestea necesitând 15-16 zile de îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei (fila 40, dosar de urmărire penală).

Din probatoriul anterior analizat, rezultă fără niciun dubiu că partea vătămată a fost agresată fizic de către ambii inculpații, într-un loc public (în accepțiunea art.152 lit.a din Codul penal), respectiv pe strada comunală, în fața porții unui consătean, prin acțiuni simultane și conjugate ale agresorilor, care au lovit-o în mod repetat și cu intensitate, chiar și după ce s-a prăbușit la pământ, până când au adus-o în stare de inconștiență, inclusiv în zone vitale (cap, torace), nu numai cu capul în față, pumnii și picioarele, astfel cum au recunoscut inculpații în declarațiile date în cursul judecății (filele 126-127, dosar de fond și respectiv filele 32-33 din dosar de apel), dar și cu toporișca ce a fost identificată la scurtă vreme în posesia lor și care, potrivit declarațiilor martorilor și, a fost folosită, pentru lovirea părții vătămate, de către inculpatul G.

În raport cu această situație de fapt, Curtea constată că și încadrarea juridică a faptei fiecărui inculpat în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 lit.i din Codul penal, este corectă, întrucât numărul mare și intensitatea sporită a loviturilor, aplicarea repetată a acestora până la aducerea părții vătămate în stare de inconștiență, obiectul folosit de către unul dintre agresori (o toporișcă), să producă rezultatul letal, zonele corporale vizate prin acțiunile conjugate ale ambilor inculpați (unele cu caracter vital), proferarea de amenințări cu acte de violență asemănătoare la adresa martorilor care au încercat să intervină și, nu în ultimul rând, părăsirea locului faptei, fără încercarea acordării vreunui ajutor pentru victimă (abandonată în timp ce se afla prăbușită la pământ, plină de sânge și aflată într-o stare gravă), dovedesc că inculpații au prevăzut cauzarea morții acesteia și, cel puțin, au acceptat o astfel de posibilitate, care nu s-a materializat din motive independente de voința lor, datorită intervenției prompte și calificate a cadrelor medicale din spitalul unde partea vătămată a fost transportată și internată în aceeași zi, situație în care inculpații au acționat cu intenție indirectă, conform art.19 pct.1 lit.b din Codul penal.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea constată ca fiind nefondate criticile aduse sentinței apelate de către inculpații G și G, cât privește situația de fapt, neexistând niciun temei pentru a se dispune achitarea celui dintâi, pe motiv că nu a săvârșit fapta în discuție și respectiv pentru a se reține că ultimul nu s-a folosit la comiterea acelei fapte de toporișca corp delict.

În privința faptelor comise asupra părților vătămate și, corect încadrate juridic în infracțiunile prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.180 alin.1 din Codul penal în raport cu consecințele lor asupra integrității corporale a fiecăreia dintre victime, Curtea constată că inculpatul Gar ecunoscut în mod constant săvârșirea acestora, inclusiv în declarația dată în prezenta cale de atac (fila 33, dosar de apel), iar inculpații (coautor la prima faptă) și (coautor la cea de-a doua faptă) nu le-au contestat nici ei, nedeclarând apel în cauză.

Cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate, corect încadrată juridic în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal în raport cu consecințele sale asupra integrității corporale a victimei, Curtea constată că autorul acesteia, inculpatul, nu a declarat apel în cauză, necontestând astfel săvârșirea acelei fapte.

În schimb, Curtea constată că, printr-o analiză defectuoasă și incompletă a probatoriului cauzei, prima instanță a reținut în mod greșit situația de fapt, în ceea ce privește infracțiunile comise asupra părților vătămate și, pretins săvârșite, împreună, de către inculpații G și.

Referindu-se la infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 din Codul penal, comisă asupra părții vătămate, Curtea constată că nu există probe certe care să dovedească, mai presus de orice îndoială, că aceasta ar fi fost săvârșită de către cei doi inculpați anterior menționați, situație în care, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea lor, potrivit art.5²și art.66 alin.1 din Codul d e procedură penală, se impune achitarea fiecăruia dintre ei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.

În acest sens, Curtea reține că partea vătămată și unicul martor ocular ce a fost identificat de acuzare ( ) au dat, pe parcursul procesului penal, declarații contradictorii și lipsite de credibilitate asupra identității făptuitorilor, iar cei doi inculpați au negat în permanență, în toate declarațiile pe care le-au dat în cauză, comiterea faptei în discuție, inculpatul G menținându-și această poziție inclusiv în declarația dată în fața instanței de apel (fila 33, dosar de apel).

Astfel, după ce în plângerea și declarațiile formulate în faza de urmărire penală, partea vătămată a susținut că inculpații G și sunt cei care au lovit-o cu palmele și pumnii în cap, în timp ce se deplasa cu căruța spre o moară din localitate (filele 46-48, dosar de urmărire penală), în fața primei instanțe, fiind audiată în condiții de publicitate și contradictorialitate, aceasta a susținut o altă variantă, afirmând că, la un moment dat, în căruța sa, a urcat un băiat necunoscut (pe care nu l-a putut identifica în persoana vreunuia dintre inculpați), care doar a atins-o cu palma peste, în completare partea vătămată precizând că inculpații"nu i-au făcut nimic"(fila 45, dosar de fond).

Susținerile părții vătămate din cursul cercetării judecătorești sunt confirmate de martora (audiată la cererea inculpaților), care a precizat că ea a văzut-o pe partea vătămată în timp ce venea la moară și pe cei doi inculpați cum au ajutat-o pe aceasta să dea sacii jos din căruță, fără aol ovi. Martora a mai declarat că partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, a afirmat că, până să ajungă la moară, a fost bătută de către un băiat pe care nu îl cunoștea (fila 160, dosar de fond).

La rândul său, martora, după ce în declarația dată în fața procurorului, a precizat că a văzut cum inculpații G și au exercitat acte de violență, cu pumnii, asupra părții vătămate, care s-a refugiat în curtea ei curgându-i sânge din a (fila 101, dosar de urmărire penală), în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, fiind audiată în condiții de publicitate și contradictorialitate, a retractat acea declarație, afirmând că partea vătămată, care se afla în stare de beție, i-a relatat că, în timp ce se deplasa spre moară, a fost bătută de către doi băieți pe care nu îi cunoștea și despre identitatea cărora martora nu a putut da informații, deși inculpatul G este vecinul său și, la acel moment, se afla la poarta casei lui, împreună cu inculpatul (fila 161, dosar de fond).

Mai mult, declarația inițială a martorei este lipsită de credibilitate, în condițiile în care afirmațiile sale din fața procurorului contrazic, sub un aspect important, susținerile făcute de ea în declarația olografă, în care a precizat că numai inculpatul G ar fi lovit-o pe partea vătămată, în timp ce inculpatul ar fi intervenit pentru a opri această agresiune (fila 100, dosar de urmărire penală), pentru ca, ulterior, în fața instanței, conform celor anterior menționate, martora să nu poată da nicio informație despre identitatea agresorului sau agresorilor.

În consecință, Curtea constată că primele declarații acuzatoare ale părții vătămate, care nu au mai fost susținute în fața instanței de judecată nici de către aceasta, în condițiile în care, pentru infracțiunea în discuție, acțiunea penală se exercită numai la plângerea sa prealabilă, conform art.180 alin.3 teza I din Codul penal, nu pot servi ca temei pentru condamnarea inculpaților, necoroborându-se cu alte probe certe de vinovăție a acestora, potrivit art.75 din Codul d e procedură penală.

Referindu-se la infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal, pretins comisă asupra părții vătămate la data de 22 martie 2008, Curtea constată că nu există probe certe care să dovedească, mai presus de orice îndoială, că fapta respectivă ar fi fost săvârșită în realitate, situație în care se impune achitarea ambilor inculpați acuzați de infracțiunea respectivă (G și ), în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, întrucât, nici în acest caz, nu a fost ăsturnată prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea lor, conform art.5²și art.66 alin.1 din Codul d e procedură penală.

Astfel, Curtea reține, drept situație premisă a considerentelor ce vor fi expuse ulterior, că obiectul judecății îl constituie, potrivit art.317 din Codul d e procedură penală, fapta din data de 22 martie 2008, când, potrivit actului de sesizare (pagina 7 din rechizitoriu), cei doi inculpați ar fi pătruns fără drept în curtea părții vătămate, care era singură, pentru a-i reproșa un conflict anterior pe care ei l-au avut cu ginerele acesteia.

Precizarea este esențială pentru lămurirea cauzei, întrucât singura faptă de pătrundere a inculpaților în curtea respectivă, pentru care declarațiile de recunoaștere ale acestora se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor oculari și (a căror audiere a fost omisă în mod nepermis de către instanța de fond, ei fiind ascultați abia în apel), s-a petrecut anterior datei de 22 martie 2008 (cu cel puțin o săptămână în urmă), în cursul unui conflict pe care inculpații l-au avut cu ginerele părții vătămate, prezent și el la fața locului, fapta respectivă nefăcând însă obiectul judecății, întrucât procurorul nu a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și cu privire la aceasta.

Pornind de la premisa anterior menționată, Curtea reține că, în declarațiile date încă din faza de urmărire penală, partea vătămată a precizat în mod explicit că, la momentul faptei deduse judecății, ea se afla singură (ginerele său nu era prezent), inculpații chiar profitând de această împrejurare pentru a-i pătrunde în curte, iar ea, fiind speriată, a apelat la ajutorul vecinilor săi, și (filele 50-51, dosar de urmărire penală), afirmații ce au fost reiterate de către partea vătămată și în declarația dată în fața primei instanțe (fila 100, dosar de fond).

Deși indicat de către partea vătămată ca martor ocular, nu a fost audiat nici în cursul urmăririi penale, nici în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, ascultarea acestuia realizându-se abia în apel, când Curtea a dispus din oficiu citarea lui.

Cu ocazia ascultării sale, martorul respectiv a declarat că singura faptă la care a asistat personal, fiind chemat la fața locului, împreună cu bunica sa (martora ), de către partea vătămată, este aceea când, în curtea acesteia, au pătruns cei doi inculpați, pentru a se certa cu ginerele ei, prezent în acel loc, la acest incident, anterior faptei deduse judecății, făcând referire și partea vătămată. De asemenea, martorul a precizat că nu a mai asistat vreodată la un alt incident similar și nici nu are cunoștință ca inculpații să mai fi pătruns în curtea părții vătămate și cu altă ocazie (fila 145, dosar de apel).

La rândul său, martora, nici ea audiată în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, a susținut, în declarația dată în apel, varianta prezentată de către nepotul său, afirmând că a asistat personal tot la o singură faptă, când inculpații au pătruns în curtea părții vătămate, fără consimțământul ei, pentru a se certa cu ginerele acesteia, cu care și-au adus reciproc injurii. În continuare, martora a declarat că, nici înainte, nici după incidentul relatat, nu a văzut ca inculpații să mai fi pătruns vreodată în curtea părții vătămate și nici nu are cunoștință ca o astfel de faptă să se fi întâmplat, precizând totodată că, deși după incidentul respectiv partea vătămată a dormit la ea câteva nopți, fiindu-i teamă ca inculpații să nu revină peste ea, aceasta nu i-a spus niciodată că fapta la care a asistat s-ar fi repetat (fila 146, dosar de apel).

Deși, cu ocazia audierii sale de către instanța de apel, martora a precizat că își menține și"declarația dată la poliție"(consemnată la fila 102, dosar de urmărire penală), în care a relatat atât despre fapta din data de 22 martie 2008 (ce face obiectul judecății), cât și despre alte două pretinse fapte anterioare de același fel ale inculpaților (nedescrise însă), Curtea apreciază că acea declarație nu este credibilă, nu numai în contextul afirmațiilor martorei din cursul judecății, dar și prin prisma aspectului că ea nu se coroborează cu declarația nepotului său (martorul ). Astfel, în declarația respectivă, martora a relatat că, la fapta din data de 22 martie 2008 (când partea vătămată se afla singură în curte), a asistat și nepotul său, în timp ce acesta din urmă a precizat în mod explicit că singurul eveniment la care a fost martor este acela în care a fost implicat și ginerele părții vătămate (aflat în curtea acesteia). De asemenea, martora a precizat, în aceeași declarație, că partea vătămată a dormit la ea în casă, de frica inculpaților, din data de 14 martie 2008, ceea ce nu face decât să susțină afirmația sa din declarația formulată în apel, potrivit căreia partea vătămată a ales această variantă după incidentul din inculpați și ginerele său, petrecut însă anterior faptei ce face obiectul judecății, potrivit actului de sesizare. În sfârșit, confuzia în care s-a aflat martora la momentul declarației date în fața organelor de poliție, când, deși mai aproape în timp de evenimentele relatate (pretinse în număr de trei), nu a dat detalii asupra lor, este evidențiată și de faptul că, după câteva săptămâni, fiind audiată de către procuror, aceasta, amintindu-și la acea dată numai de două astfel de evenimente, la care ar fi asistat personal, le-a descris în amănunt, pretinzând că unul s-ar fi petrecut la data de 22 martie 2008 (când partea vătămată era singură), iar celălalt cu aproximativ 2 săptămâni în urmă (când a fost prezent și ginerele acesteia), afirmațiile sale fiind contrazise însă de către celălalt martor ocular ( ), conform celor anterior menționate.

În raport cu probatoriul anterior analizat și având în vedere și împrejurarea că inculpații și G au recunoscut numai fapta în care a fost implicat ginerele părții vătămate (fila 124, dosar de fond și respectiv fila 33, dosar de apel), Curtea concluzionează că fapta de violare de domiciliu ce face obiectul judecății nu există, întrucât declarațiile părții vătămate, singurele constante, nu se coroborează cu alte probe certe și concludente, potrivit art.75 din Codul d e procedură penală.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților G, G și, Curtea constată ca fiind întru-totul întemeiată critica Parchetului (expusă la pct.2 al motivelor de apel), apreciind că, în cazul infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de către aceștia, conform celor anterior precizate, s-au reținut în mod greșit, în favoarea lor, circumstanțe atenuante judiciare, aplicarea dispozițiilor art.74-76 din Codul penal fiind astfel nelegală și netemeinică.

În acest sens, Curtea constată că toți cei trei inculpați, departe de a fi avut anterior un comportament social ireproșabil, sunt cunoscuți drept persoane recalcitrante, cu manifestări violente față de consăteni, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice (aspect de notorietate pe raza comunei în care locuiesc).

De asemenea, Curtea constată că aceștia nu au manifestat o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, inculpații G și G încercând, prin declarațiile date, să obțină fie absolvirea de răspundere penală, fie diminuarea acesteia, prin prezentarea unor variante avantajoase lor pe situația de fapt, ceea ce dovedește că nu conștientizează gravitatea faptelor comise și nici nu își asumă cu responsabilitate consecințele acestora, iar inculpatul, deși a recunoscut săvârșirea singurei infracțiuni ce a fost dovedită a fi fost comisă de către el (asupra părții vătămate ), nu s-a prezentat la fiecare chemare în fața instanțelor de judecată, atitudine ce probează, și în cazul său, un grad cel puțin redus de conștientizare a periculozității sociale și efectelor faptei respective.

În sfârșit, niciunul dintre inculpații obligați la plata de despăgubiri civile către persoanele prejudiciate prin faptele lor ilicite (G și G ) nu a întreprins până în prezent vreun demers în vederea achitării, fie și parțiale, a acestora.

Drept urmare, înlăturând, în privința fiecăruia dintre cei trei inculpați, circumstanțele atenuante judiciare acordate în mod greșit de către instanța de fond, Curtea va aplica acestora, pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, pedepse stabilite înăuntrul limitelor speciale prevăzute în normele de incriminare.

În cazul inculpaților G și G, Curtea va ține seama de aspectele favorabile acestora (lipsa de antecedente penale, situația familială, în cazul celui dintâi și respectiv vârsta tânără, în cazul celui de-al doilea), în raport cu care le va aplica câte o pedeapsă privativă de libertate egală cu însuși minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune în parte.

În mod corespunzător, Curtea constată ca fiind neîntemeiate cererile celor doi inculpați anterior menționați de reducere a pedepselor aplicate în primă instanță, apelurile lor fiind nefondate sub acest aspect.

De asemenea, înlăturând circumstanțele atenuante judiciare reținute prin sentința atacată în favoarea inculpatului G, a căror aplicare de către instanța de fond a condus la stabilirea pentru acesta a unei pedepse nelegale în cazul infracțiunii săvârșite asupra părții vătămate, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, Curtea constată ca rămânând fără obiect critica Parchetului expusă la pct.1 al motivelor de apel, situație în care nu o va mai examina.

În cazul inculpatului, Curtea va avea în vedere gradul mai redus de pericol social al infracțiunii săvârșite (prevăzută de art.180 alin.1 din Codul penal), care s-a materializat doar în provocarea de suferințe fizice pentru partea vătămată, fără cauzarea de leziuni corporale care să necesite îngrijiri medicale, precum și atitudinea constant sinceră pe care a manifestat-o în legătură cu această faptă, împrejurări în raport cu care îi va aplica pedeapsa amenzii penale, într-un cuantum orientat spre minim, conform art.63 alin.3 teza I din Codul penal, atrăgându-i totodată atenția asupra dispozițiilor art.63¹din Codul penal, privind înlocuirea ei cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la plata amenzii stabilite.

Analizând criticile Parchetului expuse la pct.3 al motivelor de apel, Curtea constată că acestea sunt doar în parte fondate, exclusiv în ceea ce privește modalitatea de aplicare a pedepsei complementare pentru inculpatul G.

În acest sens, Curtea constată că instanța de fond, în mod nelegal, a aplicat inculpatului anterior menționat pedeapsa complementară direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită în urma contopirii tuturor pedepselor principale aplicate acestuia pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina sa, corect fiind ca pedeapsa complementară să fie aplicată mai întâi pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 lit.i din Codul penal (singura în privința căreia era obligatorie, potrivit art.65 alin.2 și 3 din Codul penal), iar ulterior, respectându-se dispozițiile art.35 alin.1 din Codul penal, să se aplice inculpatului acea pedeapsă complementară și alături de pedeapsa principală rezultantă.

Sub aspectul pedepsei complementare, dar și al pedepsei accesorii, cu referire la ambii inculpați condamnați la pedepse cu închisoare (G și G ), Curtea constată, din oficiu, că, în mod greșit, a fost interzis fiecăruia dintre aceștia, cu ambele titluri, dreptul de a alege, prevăzut de art.64 lit.a teza I din Codul penal, întrucât, pe de o parte, natura faptelor săvârșite nu relevă nicio nedemnitate de natură electorală a inculpaților, iar, pe de altă parte, o astfel de măsură, care îi privează pe aceștia de exercitarea unui drept constituțional fundamental, nici nu răspunde unei necesități obiective.

Cu privire la pedeapsa accesorie stabilită în cazul inculpatului G, Curtea constată ca fiind neîntemeiată susținerea Parchetului în sensul că aceasta ar fi trebuit aplicată mai întâi pe lângă fiecare pedeapsă principală privativă de libertate și abia ulterior pe lângă pedeapsa principală rezultantă, stabilită în urma contopirii acestora, reținând, pe de o parte, că nicio dispoziție legală nu prevede o astfel de modalitate de aplicare a pedepsei accesorii în cazul infracțiunilor concurente (art.35 din Codul penal face referire numai la pedeapsa complementară și la măsurile de siguranță), iar, pe de altă parte, că însăși natura legală a pedepsei accesorii, care, potrivit art.71 alin.2 din Codul penal, însoțește pedeapsa principală pe toată durata executării acesteia, presupune, drept situație premisă, stabilirea în prealabil a pedepsei principale de executat, care, în cazul infracțiunilor concurente, este chiar pedeapsa principală rezultantă, astfel că este corectă aplicarea pedepsei accesorii direct pe lângă pedeapsa principală stabilită în urma contopirii.

În cazul inculpatului, cu privire la care Parchetul a formulat aceeași critică în legătură cu modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii, Curtea constată că, în concret, susținerea procurorului a rămas oricum fără obiect, în condițiile în care, în sarcina inculpatului respectiv, este reținută de către instanța de apel săvârșirea unei singure infracțiuni, iar pedeapsa aplicată pentru aceasta este amenda penală.

În privința aceluiași inculpat, având în vedere soluția ce va fi pronunțată cu privire la singura infracțiune reținută în sarcina sa, conform celor anterior expuse, Curtea va înlătura aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a rap. la art.34 lit.d, art.86¹- 86⁴, art.71 rap. la art.64 lit.a, b și art.71 alin.5 din Codul penal și respectiv art.359 din Codul d e procedură penală, care sunt incompatibile cu pedeapsa unică a amenzii penale, stabilită pentru acest inculpat.

În sfârșit, întrucât, în apel, se va pronunța achitarea inculpaților G și pentru câte două dintre infracțiunile ce fac obiectul trimiterii lor în judecată, Curtea va reduce în mod corespunzător cheltuielile judiciare pe fondul cauzei, la plata cărora aceștia au fost obligați în primă instanță, ei urmând a suporta numai cheltuielile judiciare în legătură cu infracțiunile pentru care sunt condamnați, potrivit art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, restul cheltuielilor judiciare, în legătură cu infracțiunile pentru care sunt achitați, rămânând în sarcina statului, conform art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și de inculpatul G, efectele apelului acestuia urmând a fi extinse, potrivit art.373 din Codul d e procedură penală, și cu privire la inculpatul, va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza în fond, conform art.345 și urm. din Codul d e procedură penală, va pronunța o nouă hotărâre în sensul și în limitele mai sus precizate și motivate.

De asemenea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpaților G și G, întrucât subzistă și la actualul moment procesual temeiurile de fapt și de drept (prevăzute de art.143 art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat inițial luarea măsurii respective, în raport cu pronunțarea față de aceștia a unei hotărâri de condamnare și cu împrejurarea că lăsarea lor libertate continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, dovadă fiind însuși comportamentul recalcitrant și agresiv al inculpaților față de persoanele cu care vin în contact (atât în familie, cât și în comunitatea locală care îi aparțin).

În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați anterior menționați durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2008 și până la zi.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apelurile Parchetului și inculpatului G vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestui inculpat, precum și a inculpatului, fiind suportat din fondul.

În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul inculpat G va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

. În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și de inculpatul G împotriva Sentinței penale nr.104/F din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.

În temeiul art.373 din Codul d e procedură penală, extinde efectele apelului declarat de inculpatul G și cu privire la inculpatul.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.74-76 din Codul penal, cu privire la inculpații G, G și.

1. În temeiul art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i din Codul penal, condamnă peinculpatul Gla pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat cu privire la partea vătămată.

În temeiul art.65 alin.2 și 3 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.71 alin.1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe perioada executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 martie 2008 și până la zi.

2. În temeiul art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i din Codul penal, condamnă peinculpatul Gla pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat cu privire la partea vătămată.

În temeiul art.180 alin.2 din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe cu privire la partea vătămată.

În temeiul art.180 alin.1 din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa principală de o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe cu privire la partea vătămată.

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, contopește cele trei pedepse principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.35 alin.1 din Codul penal, aplică inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea acesteia.

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 din Codul penal, cu privire la partea vătămată.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal, cu privire la partea vătămată.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în fond, cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpatului G, rămân în sarcina statului.

În temeiul art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, obligă pe acest inculpat, în fond, la plata numai a sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat, cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sa.

3. În temeiul art.180 alin.1 cu ref. la art.63 alin.3 teza I din Codul penal, condamnă peinculpatulla pedeapsa principală de 500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe cu privire la partea vătămată.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63¹din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Înlătură, cu privire la același inculpat, aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a rap. la art.34 lit.d, art.86¹- 86⁴, art.71 rap. la art.64 lit.a, b și art.71 alin.5 din Codul penal și art.359 din Codul d e procedură penală.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în fond, cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpatului, rămân în sarcina statului.

În temeiul art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, obligă pe acest inculpat, în fond, la plata numai a sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, cu privire la infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apelurile Parchetului și inculpatului G rămân în sarcina statului.

Onorariul avocaților din oficiu, pentru inculpații G și, în sumă de câte 300 lei, se suportă din fondul.

II. În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe apelantul inculpat G la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpații G, G și și părțile vătămate și.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.jud.

Ex.2 / 05.11.2009

Președinte:Damian Dolache
Judecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină

#Judecator Damian Dolache

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Bucuresti