Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2460/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 236/
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-inculpat - împotriva Sentinței penale nr.99/05.2009 a Tribunalului Călărași - Secția Penală, din Dosarul nr- (325/P/2008).
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-inculpat și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează prezența la dosar a referatului din care reiese faptul că apărătorul ales al apelantului-inculpat care i-a asigurat asistență juridică în fața instanței de fond (dar care nu are delegație în apel) a fost încunoștințat telefonic cu privire la termenul de judecată, după care;
Curtea desemnează pentru apelantul-inculpat apărător din oficiu în persoana avocatului și, pentru a da posibilitate acestuia să studieze dosarul, lasă cauza la a doua strigare.
Spre sfârșitul ședinței de judecată, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-inculpat, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 034.369/09.XI.2009, aflată la fila 7, și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul din oficiu precizează că apelul privește reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat arată că, deși instanța de fond a reținut dispozițiile art.74 lit.c Cod penal și a scăzut cuantumul pedepsei sub minimul special, se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale și reale ale inculpatului, dată fiind legătura de rudenie dintre părți, tată și fiu, împrejurarea că inculpatul se afla într-o stare de surescitare determinată de consumul de alcool, nu este cunoscut cu antecedente penale și are o stare de sănătate psihică precară, având în vedere și datele din referatul de evaluare și împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului, arătând că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, a fost coborâtă mult sub minimul special prevăzut de lege și nu se mai justifică diminuarea acesteia, având în vedere natura violentă a infracțiunii, săvârșită prin folosirea unui corp tăietor-înțepător, care i-a cauzat victimei leziuni ce i-au pus viața în primejdie, rezultatul letal fiind înlăturat prin intervenția chirurgicală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal comb. cu art. 175 lit. c) Cod penal și art. 74-76 Cod penal, condamnarea inculpatului la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art. 861Cod penal și art. 862Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 863Cod penal, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
- să se supună măsurilor de tratament medical dispuse;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 Cod penal.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din art. 20 Cod penal rap la art. 174 - 175 lit. c) Cod penal în art. 20 Cod penal rap la art. 174 - 175 lit. c) Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
În baza art. 113 Cod penal a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cuțitului corp delict folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii sau contravaloarea lui, de 10 lei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul județean de Urgență C și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 886,67 lei către aceasta.
A fost obligat inculpatul către stat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 24.03.2008, în jurul orelor 1600, inculpatul se afla la domiciliu, în curtea locuinței, unde, la solicitarea tatălui său, lega vița de vie la o boltă, folosind un cuțit. La un moment dat, tatăl său i-a reproșat inculpatului că nu muncește bine și i-a cerut să meargă în altă parte a curții ca să-l ajute la alte treburi gospodărești. Inculpatul a refuzat, spunând că trebuie să-și termine sa, fapt ce l-a nemulțumit pe partea vătămată și a declanșat o discuție conflictuală între cei doi, atât în curte cât și în interiorul locuinței. Tatăl și fiul au început să se îmbrâncească, fiind despărțiți de către mamă, care le-a cerut să iasă afară și să se liniștească. Cearta a continuat și afară în curte, unde inculpatul, supărat din cauza comportamentului tatălui său, a scos din buzunar un cuțit, pe care l-a folosit anterior la vița de vie, aplicându-i două lovituri prin împungere, una în zona gâtului și alta în spate. La intervenția martorei, ieșită la un moment dat din casă, conflictul a luat sfârșit, martora luându-l pe partea vătămată, soțul ei, și acordându-i primele îngrijiri în casă, după care a anunțat poliția și salvarea.
Partea vătămată a fost internat în Spitalul Județean C cu diagnosticul "plăgi înjunghiate gât, torace și umăr stâng", prezentând pneumotorax parțial stâng. S-a intervenit chirurgical, practicându-se pleurostomie cu drenaj, consemnându-se apariția fenomenelor de disfonie și dispnee la data de 25.03.2008.
Din raportul de constatare medico legală emis de către SML C, a rezultat că numitul prezintă leziuni produse prin lovire cu corp dur, tăietor înțepător, posibil cuțit, ce pot data din 24.03.2008, necesitând 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei, doar intervenția chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care, la data de 24.03.2008, pe fondul unor discuții conflictuale cu tatăl său, i-a aplicat acestuia lovituri cu cuțitul cauzându-i leziuni care i-au pus în pericol viața, intervenția chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 lit. c) Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv datele ce caracterizează persoana acestuia - tânăr în vârstă de 28 de ani, fără antecedente penale, cu o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, natura infracțiunii comise, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul concret de pericol social al faptei și urmările produse.
În raport de toate aceste aspecte, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea aplicată acestuia, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861și urm. Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul a declarat apel, nemotivat în scris.
Deși legal citat pentru termenul de judecată din data de 06.11.2009, inculpatul primind personal citația și semnând dovada de îndeplinire a procedurii (fila 4), acesta nu s-a prezentat în fața instanței de apel la termenul acordat și nici nu a solicitat amânarea cauzei pentru o dată ulterioară, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 171 alin. 3 și 4 Cod procedură penală, Curtea i-a desemnat un apărător din oficiu. Acesta a arătat, în cadrul motivelor de apel formulate oral cu ocazia dezbaterilor, că sancțiunea penală stabilită de prima instanță este prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute de Tribunal.
În acest sens, apărătorul din oficiu a învederat faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este fiul părții vătămate, a comis fapta pe fondul consumului de alcool și al stării de sănătate psihică precară, iar victima nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de apel susținut oral, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază apelul declarat de inculpatul ca fiind fondat, însă sub alte aspecte decât cele invocate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, din situația de fapt, corect stabilită de prima instanță, rezultă fără echivoc că inculpatul este autorul agresiunii comisă în data de 24.03.2008 asupra părții vătămate, concludent în acest sens fiind întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești.
Astfel, audiat fiind de organele de urmărire penală, partea vătămată a arătat că, în data de 24.03.2008, în urma unei discuții contradictorii cu inculpatul, acesta l-a lovit cu cuțitul în zona gâtului și a spatelui, declarație ce se coroborează cu depozițiile martorilor și (care l-au văzut pe partea vătămată imediat după incident având leziuni în zona gâtului), cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 342/27.03.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C (din care rezultă că leziunile cauzate victimei în data de 24.03.2008 au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate), precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața Tribunalului, comiterea infracțiunii în modalitatea reținută prin actul de sesizare.
În ceea ce privește calificarea juridică dată faptei comise, Curtea constată, în raport de situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat, că activitatea infracțională a inculpatului a fost corespunzător încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective.
Astfel, aplicându-i părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului, toracelui și umărului stâng, inculpatul a prevăzut că prin această faptă poate provoca decesul victimei și, chiar dacă nu a urmărit realizarea acestui rezultat, a acceptat totuși posibilitatea producerii lui. Relațiile tensionate existente între părți, folosirea unui instrument să producă moartea, aplicarea unor lovituri repetate, zonele vizate, precum și modalitatea de concepere și executare a activității infracționale, aceasta fiind proprie realizării rezultatului letal, împiedicat, însă, din cauze străine de voința inculpatului, constituie, în opinia Curții, elemente semnificative în aprecierea intenției de a ucide.
Deși inculpatul a susținut că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei, care i-a reproșat că nu muncește îndeajuns și că îl întreține din bani săi, Curtea nu poate avea în vedere această apărare, apreciind, la fel ca și Tribunalul, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. b) Cod penal pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante legale, atitudinea manifestată de partea vătămată neputând fi încadrată în niciuna dintre variantele alternative prevăzute de textul de lege menționat pentru existența acțiunii de provocare.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei principale aplicată inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă individualizare, ținând seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal și dând eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) și c) Cod penal.
Astfel, datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, starea de sănătate psihică precară, precum și posibilitățile de reintegrare socială a acestuia, astfel cum au fost relevate în concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, au fost corespunzător valorificate de instanța de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, conform art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal, și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea stabilită, în temeiul art. 861și urm. Cod penal, Curtea apreciind, față de gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii comise, raportat la modul și împrejurările în care fapta a fost săvârșită (pe fondul consumului de băuturi alcoolice, prin aplicarea de lovituri repetate cu un cuțit), la persoana victimei (tatăl inculpatului), precum și la urmările produse (leziuni corporale care au pus în primejdie viața victimei, pericolul vital fiind înlăturat doar prin intervenția chirurgicală promptă), că aplicarea unei pedepse mai ușoare ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Curtea constată, însă, că instanța de fond, fără a ține seama de dispozițiile obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. LXXIV (74)/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și de jurisprudența constantă în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Calmanovici împotriva României; cauza Hirst împotriva Marii Britanii), a aplicat în mod automat,ope legis, pedeapsa accesorie și cea complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I Cod penal, fără să analizeze în ce măsură aceasta se impune în cauză față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Astfel, raportat la natura faptei comise, Curtea constată că aplicarea pedepsei accesorii și a celei complementare a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, apreciază că se impune interzicerea, cu titlu de pedeapsă accesorie și, respectiv, complementară, doar a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 118 alin. 3 și 4 Cod penal, potrivit cărora, în cazul prevăzut în alin. 1 lit. b) al aceluiași articol, se dispune confiscarea echivalentului în bani al bunului doar atunci când acesta nu se găsește sau nu poate fi confiscat întrucât nu este al făptuitorului, iar persoana căreia îi aparține nu a cunoscut scopul folosirii lui, și ținând seama de împrejurarea că, în speță, cuțitul corp delict aparține inculpatului și a fost ridicat de la acesta de organele de cercetare penală, fapt ce rezultă din procesul -verbal atașat la fila 49, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a dispus măsura alternativă a confiscării contravalorii cuțitului, impunându-se doar confiscarea specială, în folosul statului, a cuțitului utilizat la săvârșirea infracțiunii.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul, va desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond, va aplica pedepsele complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal și va înlătura dispoziția alternativă de confiscare a contravalorii cuțitului, confiscat special în temeiul art. 118 lit. b) Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 379, pct. 2, lit. a, Cod de procedură penală, admite apelul declarat de apelantul - inculpat - împotriva Sentinței penale nr. 99/5.2009 a Tribunalului Călărași - Secția penală, din Dosarul nr- (325/P/2008).
Desființează, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:
Aplică pedepsele complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a ll-a și lit. b, Cod penal.
Înlătură dispoziția alternativă de confiscare a contravalorii cuțitului, confiscat special în temeiul art. 118, lit. b, Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 192, alin. 3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, iar de la comunicare pentru apelantul-inculpat.
Pronunțată în ședința publică din data de 6.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. -
Dact./16.11.2009
Ex.3
Red. / Tribunalul Călărași - Secția Penală
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu
