Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2285/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 249
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
GREFIER - ---
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 770/A/13.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 50029/31.11.2009 (fila 28) și intimata - parte civilă - curator, personal, lipsă fiind intimatul - parte civilă, și Spitalul Universitar de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al apelantul-inculpat depune un memoriu scris și motive scrise de apel (filele 32-36).
Curtea procedează la legitimarea intimatei - parte civilă - curator, pe baza cărții de identitate seria -, nr. 33161, CNP -, domiciliată în B, sector 5,-, -. 1,. 7.
Apărătorul apelantului, solicită suplimentarea probatoriului prin audierea unui martor pe situația de fapt, numitul, considerând proba ca fiind utilă în soluționarea cauzei, depunând la dosar și cererea de suplimentare a probatoriului (fila 31).
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea probei ca nefiind utilă și pertinentă cauzei, întrucât din acte nu rezultă că acest martor ar fi fost prezent la momentul la care a avut loc incidentul între inculpat și victimă.
Curtea respinge proba solicitată de apărare în sensul administrării probei testimoniale, considerând că nu este utilă, pertinentă și concludentă cauzei, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că numitul ar fi fost prezent la momentul la care a avut loc incidentul între inculpat și victimă.
Apelantul-inculpat, întrebat fiind de instanța de judecată, arată că este de acord să dea o declarație.
Curtea procedează la ascultarea apelantului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și depusă la dosarul cauzei (fila 37).
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 377.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, cu reținerea motivelor depuse în scris, atât pe latură civilă, cât și pe latură penală.
Sub aspectul laturii penale susține că instanța de fond nu a acordat importanta cuvenită concluziilor raportului de expertiza medico-legala psihiatrică nr. A1/-/2008/11.03.2009 (fila 147 si urm. dosar instanță), care atesta ca inculpatul prezintă tulburare organica de personalitate și comportament (survenită prin post-traumatism cranio-cerebral) ce a afectat decisiv discernământul sau, sub aspectul vinovăției dar si a modalității de executare a pedepsei aplicate și un discernământ mult scăzut în raport cu fapta pentru care a fost cercetat si trimis in judecata.
Astfel, în temeiul art. 11 pct. 2 lit a, Cod de procedură penală rap. la art. 10 lit. e Cod de procedură penală și art. 44 alin. 3 Cod penal și art. 48 Cod penal, solicită achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută si pedepsita de art. 20 raportat la art. 174, 175, lit. i, Cod penal, în speță existând o cauza care înlătură caracterul penal al faptei respectiv, iresponsabilitatea, precum și excesul neimputabil.
Susține că in declarația data de apelantul-inculpat, atât în faza de cercetare, cât si în faza de judecată, a rezultat ca acțiunile sale s-au desfășurat sub imperiul legitimei apărări, fiind agresat fizic și verbal de partea vătămată și de soția acestuia, dar și de martorii care au intervenit spontan în conflict, și G.
Aceasta împrejurare este dovedită de existența unui certificat medico-legal ce atesta acordarea de 2-3 zile de îngrijiri medicale, dar și de declarațiile acestor martori (, și G ) care au recunoscut ca l-au insultat, îmbrâncit și lovit pe inculpat.
Astfel, pe fondul acestor altercații, în care inculpatul-apelant era singur înconjurat de persoane violente, acestuia i s-a creat o stare de tulburare și temere pentru viața si bunurile sale, justificând răspunsul disproporționat cu gravitatea atacului.
Apărarea solicită a se aprecia dacă se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute, din infracțiunea prevăzută si pedepsita de art. 20 raportat la art. 174, 175, lit. i Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, precum și de cele reale ale săvârșirii faptei, apărarea solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal, dispunându-se suspendarea condiționată a pedepsei, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, inculpatul fiind un infractor primar, este încadrat în câmpul muncii, provine dintr-o familie organizată, nu a avut conflicte în familie sau cu vecinii și suferă de o boală psihică gravă, ce a determinat obligarea acestuia la un tratament medical.
Sub aspectul laturii civile, față de înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor pe latura civila, solicită a se aprecia asupra cuantumului pretențiilor, atât cu privire la despăgubirile materiale, cât și cu privire la cele morale, despăgubiri pe care apelantul-inculpat le considera în parte nedovedite.
În concluzie, apărătorul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței penale atacate și în principal achitarea inculpatului potrivit disp art. 11 pct. 2 lit a, Cod de procedură penală rap. la art. 10 lit. e Cod de procedură penală.
Intimata - parte civilă - curator, personal, având cuvântul, solicită a se avea în vedere probatoriul administrat și menținerea soluției instanței de fond, precizând că nu are cunoștințe prea multe despre această cauză întrucât nu a avut posibilitatea de a-și angaja un apărător.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțate de prima instanță, considerând că în cauză nu sunt incidente disp. art. 10 lit. e Cod de procedură penală, vizând iresponsabilitatea întrucât din raportul de expertiză medico-legală rezultă că inculpatul a avut discernământ scăzut și nu a fost lipsit de acesta.
În ce privește legitima apărare, susține că din probatoriul administrat, respectiv din declarațiile martorilor, G și, rezultă în mod clar că în momentul în care inculpatul a lovit cu toporul victima, împotriva acestuia nu exista îndreptat un atac direct, material, imediat și injust, care să nu poată fi înlăturat decât prin lovirea victimei.
Prin urmare, consideră că nici condițiile legitimei apărări nu sunt îndeplinite, iar vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită, din examinarea declarațiilor martorilor menționați, care și-au menținut poziția pe parcursul procesului penal și cu ocazia confruntării cu inculpatul, existând și concluziile raportului de expertiză medico - legală din care rezultă că leziunile au putut fi cauzate prin lovire cu un corp dur, posibil topor.
De asemenea, apreciază că încadrarea juridică este corectă, în raport de infracțiunea săvârșită și de modalitatea de comitere, inculpatul folosind un obiect pentru a ucide, iar modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenție este întemeiată, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, însă prin fapta sa a adus atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață.
Cu privire la latura civilă, reprezentantul parchetului, consideră că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a cauzei și a acordat în mod just daune morale și materiale.
Apelantul-inculpat, personal în ultimul cuvânt, potriv. art. 377 alin. 4 Cod de procedură penală, arată că nu își justifică cuantumul pedepsei aplicat, fiind condamnat pe baza declarațiilor martorilor care l-au atacat.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.770/F/13.08.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală în baza art.334 Cod pr.penală respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.174-175 lit. i Cod penal in infracțiunea prev.de art.182 al.1 Cod penal.
În baza art.20 rap.la art.174-175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c rap.Cod Penal la art.76 lit.b Cod Penal a condamnat pe inculpatul la 5 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă aplicata perioada reținerii și arestării preventive de la 20.08.2006 la 25.08.2006
În baza art.113 a Cod Penal obligat la tratament medical pe inculpatul pana la însănătoșire.
În baza art.118 lit.b Cod penal a confiscat de la inculpat toporul de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art.14 rap.C.P.P. la art.346 Cod pr. penală și art. 998 și urm. cod civil a admis in parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumelor de 5.000 lei reprezentând daune materiale și respectiv a sumei de 40.000 lei reprezentând daune morale către și (în calitate de moștenitori ai victimei ).
În baza art.14 rap.la C.P.P. art.346 Cod pr.penală și art.998 și urm. Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 6.800,31 lei despăgubiri civile către Spitalul Universitar de Urgență
În baza art.191 Cod pr.penală a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că, la data de 19.08.2006, pe str. -. - nr.18 a avut loc un scandal în care a fost implicată și victima, care a fost găsita, de către organele de politie care s-au deplasat la fata locului, căzuta pe trotuar având o plagă în zona capului, care sângera puternic, iar la scurt timp victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Universitar de Urgență.
Din investigațiile efectuate cu ocazia cercetării la fata locului, au fost identificați martorii G și care au arătat că victima a fost lovită de către cu lama unui topor în zona a capului deasupra urechii.
Din declarațiile tuturor martorilor audiați a rezultat că la data de 19.08.2006, în jurul orei 16,00, victima împreuna cu soția sa, au mers pe strada -. - pentru a-și repara autoturismul, iar cât mecanicul, G, a reparat mașina, cele doua persoane au stat lângă gard pe două scaune pana când, în jurul orei 17,00 venit inculpatul, care era vecinul mecanicului și au avut o discuție in contradictoriu legata de cum anume a fost parcat autoturismul pe care îl repara. Totodată, inculpatul a adresat injurii atât victimei cat și soției acestuia, care la rândul lor au început să adreseze injurii inculpatului, care au degenerat intr-un scandal in care victima și inculpatul s-au lovit reciproc.
Martora a încercat sa intervină in conflictul dintre cele doua persoane și a fost lovită cu pumnii de către inculpat, în zona capului, iar aceasta la rândul ei a luat un scaun și l-a lovit pe inculpat.
Ulterior, inculpatul a intrat în curtea locuinței sale si a revenit la poarta având asupra sa un topor cu care lovit-o pe victima în cap, iar aceasta a căzut pe trotuar și și-a pierdut cunoștința, iar inculpatul a intrat în curte.
În legătură cu cele întâmplate, la data de 19.08.2006, ora 17,14 inculpatul a relatat organelor de politie sosite la fata locului că, în urma unor discuții avute cu numitul, i-a aplicat acestuia o lovitură cu ul în zona capului, ulterior inculpatul și-a schimbat aceasta declarație susținând ca a lovit-o pe victima cu poarta încercând sa se apere de atacul acesteia.
Instanța a reținut că rezultă fără dubiu că inculpatul este autorul agresiunii comisă la data de 19.08.2006 asupra părții vătămate, pe fondul unui conflict spontan, după ce în prealabil s-au lovit reciproc cu pumnii, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură de topor în partea a capului, cauzându-i astfel leziuni grave.
Împrejurările în care s-a comis agresiunea, obiectul folosit (topor), zona vitală lezată (capul), intensitatea, profunzimea loviturilor și leziunile suferite de victimă (lipsă substanță osoasă, au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei) relevă intenția de a ucide specifică infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Apărările inculpatului, în sensul că ar fi lovit-o pe victimă cu poarta, au fost contrazise de probatoriul administrat în cauză.
Relevante sunt declarațiile martorilor, G și din care a rezultat, fără echivoc, că inculpatul a lovit-o pe victimă cu toporul în cap.
În plus, cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, martorul Gai ndicat locul unde se afla victima în momentul în care a fost lovită de inculpat. Chiar în acel loc au fost găsite mai multe urme materie cu aspect de sânge și două prosoape îmbibate cu sânge. De asemenea, pe stradă au fost găsite o brățară metalică de ceas care aparținuse victimei și o pereche de ochelari care aparținuseră martorei, împrejurare ce confirmă faptul că agresiunea și conflictul anterior au avut loc în afara curții imobilului inculpatului.
Pe de altă parte, aserțiunile martorilor amintiți mai sus au fost confirmate de raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, care stabilește obiectiv și științific că leziunile traumatice suferite de victimă au fost produse prin lovire cu corp dur (posibil topor-muchie). Totodată, gravitatea vătămărilor suferite de victimă atestă că lovitura care le-a produs a fost aplicată cu un obiect să cauzeze asemenea leziuni. Este foarte puțin probabil că o poartă din lemn ar fi putut cauza astfel de urmări.
Cu privire la urmele materiei găsite pe poarta respectivă, raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică a stabilit că sunt urme de sânge uman, fără însă a determina grupa sanguină. Prin urmare, nu s-a putut stabili cu certitudine persoana de la care provine sângele găsit pe poartă. Oricum, după aspectul și dispunerea acestor urme, cel mai probabil au fost produse ca urmare a contactului mâinii uneia dintre persoanele implicate în conflict cu poarta respectivă, în acest sens, din declarația martorului - rezultă că, după terminarea conflictului, l-a văzut pe G ieșind din curtea inculpatului (anterior martorul G acordase primul ajutor victimei). Pe de altă parte, din declarația martorului Gar ezultat că înainte cu câteva zile inculpatul s-a bătut în curtea sa cu doi muncitori care lucrau cu el pe șantier, ulterior altercația prelungindu-se și pe stradă.
Cu ocazia cercetării la fața locului, pe poarta imobilului situat la numărul 18, deasupra sistemului de închidere, s-au pus în evidență trei urme materie, cu aspect biologic, de culoare brun-roșcat. Totodată, în apropiere lângă gard, s-au găsit două prosoape îmbibate cu substanță roșie, cu aspect biologic. În același loc, pe trotuar, au existau mai multe urme materie de culoare brun-roșcat. S-au mai găsit o brățară metalică de ceas și o pereche de ochelari.
Cu aceeași ocazie, numitul Gai ndicat scaunul pe care se afla victima în momentul în care a fost lovită cu toporul în cap de către vecinul său.
Din foaia de observație clinică generală rezultă că numitul a fost internat la data de 19.08.2006 la Spitalul Universitar de Urgență cu diagnosticul: "; craniană cu înfundare parietală stânga și mic hematom extradural parietal stâng operat".
La data de 26.08.2006 numitul a fost externat cu următorul diagnostic: "traumatism cranio-cerebral; fractură craniană cu înfundare parietală stânga operată; mic hematom extradural parietal stâng operat; contuzii cerebrale hemoragice parietale stângi în remisiune; hematom subdural acut infracentimetric parieto-temporo-occipital drept în remisiune; otoragie remisă; hematom subdural acut de emisfer drept operat 2005".
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că " a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur (posibil topor-muchie). Pot data din 19.08.2006. A necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale. Leziunile craniene produse au pus în pericol viața victimei. Prin lipsa de substanță osoasă parietal stâng prezintă infirmitate definitivă. Prezintă incapacitate adaptivă 95 % cu capacitate de muncă și autoservire în totalitate pierdută, încadrare în gradul I de invaliditate."
Tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide întrucât, chiar dacă nu a urmărit moartea victimei, a prevăzut și acceptat posibilitatea rezultatului letal, concluzie care se desprinde din împrejurările în care s-a comis agresiunea, natura obiectului vulnerant folosit (topor), zona anatomică vizată (capul), intensitatea loviturii, profunzimea loviturilor și leziunile suferite de victimă (lipsă substanță osoasă, au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei) relevă intenția de a ucide specifică infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, iar moartea victimei nu s-a produs din cauze independente de voința inculpatului.
Apărările inculpatului, în sensul că ar fi lovit-o pe victimă cu poarta, au fost contrazise de probatoriul administrat în cauză.
În baza art.334 Cod pr.penală Tribunalul a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.174-175 lit.a și i Cod penal in infracțiunea prev.de art.182 al.1 Cod penal.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului Tribunalul a aplicat acestuia o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, pericolul social concret al fiecărei fapte, dedus din împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul ca și din urmările produse sau care s-ar fi putut produce, cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, datele care circumstanțiază persoana inculpatului: necunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat in fata autorităților ori de cate ori a fost chemat și a recunoscut parțial comiterea faptei, încercând că diminueze gravitatea gestului său prin apărările formulate.
Tribunalul a apreciat că in cauză se impun a fi reținute circumstanțele atenuante judiciare și anume faptul ca inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine corecta in fata autorităților.
Având in vedere raportul de expertiza medico legala psihiatrica nr.A1/13314/2008 din data de 11.03.2009 efectuat de - Minovici și ale cărui concluzii nu au fost contestate de către inculpat, Tribunalul a apreciat ca in ceea ce-l privește pe inculpat se impune luarea măsurii de siguranța, de obligare la tratament medical, pana la însănătoșire.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constata ca partea vătămata a decedat la data de 07.07.2007 decesul său a intervenind, fără legătură de cauzalitate cu fapta cercetată în prezenta cauză (a fost ucis de soția sa ) iar copii săi, prin reprezentant legal, in calitate de succesorii (iure hereditatis) au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale cat si materiale
În privința daunelor materiale Tribunalul constatat că părțile civile au făcut referire la sumă de bani pe care tatăl lor a cheltuit-o cu ocazia spitalizării și a recuperării, cum aceste afirmații ale părții vătămate au fost susținute, parțial de probe (acte medicale depuse in acest sens) Tribunalul a reține ca acestea au fost dovedite parțial, fiind de notorietate faptul ca sistemul public de sănătate nu decontează in totalitate sumele necesare recuperării și ca starea de sănătate a părții vătămate a fost considerabil afectata, aceasta prezentând incapacitate adaptivă 95 % cu capacitate de muncă și autoservire în totalitate pierdută, încadrare în gradul I de invaliditate, ceea ce a determinat cheltuirea unei sume de bani de către partea vătămata pentru plata medicamentelor și a produselor igienico - sanitare.
În privința daunelor morale, ținând cont de efortul depus de către partea vătămata precum și de șotia sa, pe întreaga perioada de spitalizare, cat si ulterior pe parcursul derulării procesului de recuperare, de traumele psihice, de emoțiile inerente care apar pe fondul producerii unei astfel de fapte, de numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor traumatice, de deteriorarea a relațiilor sociale și familiale ale părții vătămate, Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiata cererea de acordare a despăgubirilor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarelor aspecte:
-greșita condamnare a inculpatului, în cauză impunându-se achitarea acestuia pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, cu aplicarea art. 48 Cod penal, motivat de faptul că inculpatul a avut discernământul mult diminuat la săvârșirea faptei, aspect constatat și prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică întocmit în cauză;
-greșita condamnare a inculpatului întrucât se impune achitarea sa prin luarea în considerare a faptului că acesta a acționat în legitimă apărare, invocându-se temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală cu aplicarea art. 44 alin. 3 Cod penal;
-greșita reținere a încadrării juridice a faptei, în cauză infracțiunea ce trebuia reținută este cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal;
-stabilirea unei modalități de executare a pedepsei neconformă cu cerințele art. 52 Cod penal. Împrejurările cauzei și persoana inculpatului justifică suspendarea executării sub supraveghere potrivit art. 861Cod penal;
-soluționarea greșită a laturii civile a cauzei prin obligarea inculpatului la plata unor daune materiale și morale în cuantum prea mare și în parte nedovedite.
Curtea, examinând apelul inculpatului prin prisma art. 371 și art. 378 Cod procedură penală și având în vedere criticile formulate, dar și din oficiu, constată că acesta nu este întemeiat.
Inculpatul fiind audiat în apel potrivit art. 378 alin.11Cod procedură penală, a susținut că nu a lovit victima cu toporul, ci cu poarte, atunci când aceasta a încercat să intre în curtea imobilului inculpatului.
În privința criticilor formulate se constată că inculpatul, prin modul de susținere a acestora, a avut în vedere o reevaluare a mijloacelor de probă administrate, întrucât inculpatul nu a propus administrarea altor mijloace de probă concludente și utile, așa cum permite art. 67 Cod procedură penală.
Prima critică se referă la greșita condamnare a inculpatului întrucât există o cauză de înlăturare caracterului penal al faptei, făcându-se referire la cea prev. de art. 48 Cod penal, respectiv iresponsabilitatea.
Se ignoră însă chiar conținutul normei de reglementare prev. de art. 48 Cod procedură penală care prevede că "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe el".
În cauză, s-a dispus și efectuat o expertiză medico - legală de natură psihiatrică, iar prin raportul nr. A1/13314/2008/11.03.2009 (fila 147 ) s-a constatat că inculpatul " prezintă tulburare organică de personalitate și comportament survenită post traumatism cranian cerebral. A avut discernământ mult scăzut în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Comisia recomandă aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical prev. de art. 113 Cod penal".
Rezultă că, inculpatul, deși a avut discernământul mult scăzut în raport cu fapta comisă, nu a fost lipsit de discernământ pentru a putea fi absolvit de răspundere penală prin incidența cazului prevăzut de art. 48 Cod penal, respectiv iresponsabilitatea.
Astfel că cererea de achitare pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală cu aplicarea art. 48 Cod penal, nu este de primit.
Nici a doua critică formulată și solicitarea de achitare prin incidența unei cauze de înlăturare a caracterului penal ale faptei respectiv, legitima apărare, prev. de art. 44 alin. 3 Cod procedură penală, nu este întemeiată
Probele administrate dovedesc că la data de 19.08.2006, în jurul orei 17, pe fondul unor discuții contradictorii între inculpat și victimă s-a iscat un conflict, cei doi ajungând să se lovească reciproc.
Incidentul s-a derulat în apropierea locuinței inculpatului, unde victima venise cu mașina pentru reparații la mecanicul auto.
După terminarea "seriei" de lovituri pe care și le-au aplicat inculpatul și victima, inculpatul a mers în gospodăria proprie, de unde s-a reîntors la poartă având un topor asupra sa și cu care a lovit victima în cap, aceasta căzând pe trotuar și pierzându-și cunoștința, iar inculpatul a intrat în curte.
Inculpatul, inițial a susținut că a lovit victima cu un, ulterior schimbându-și declarația în sensul că a lovit victima cu poarta, atunci când a vrut să o închidă, întrucât victima se luase după el pentru a intra în curte. Această susținere a avut-o inculpatul și în declarația din apel.
Apărările inculpatului sunt contrazise de probele administrate în cauză și au fost cenzurate în mod justificat de prima instanță.
Declarațiile martorilor, G și, care susțin că inculpatul a lovit victima cu toporul în cap, concordă cu concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. A1/13713/2006 din 20.06.2007 al IML B, în sensul că victima " a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur (posibil topor - muchie), raport necontestat de inculpat.
Art. 44 alin. 1 Cod penal prevede că "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare".
Inculpatul invocă în solicitarea de achitare dispozițiile art. 44 alin. 3 Cod penal care prevăd că "este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul".
În cauză nu rezultă că inculpatul a acționat în sensul lovirii victimei cu toporul pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, atac venit din partea victimei.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul și victima, pe fondul unui conflict ivit, s-au lovit reciproc. După acest moment, inculpatul s-a deplasat în gospodăria proprie de unde a luat un topor și s-a reîntors în locul unde se afla victima și a lovit-o în cap.
Pe lângă faptul că victima nu a exercitat un atac împotriva inculpatului, de natură să justifice acțiunea inculpatului în legitimă apărare, inculpatul nu a acționat violent prin lovirea cu toporul ca urmare a tulburării create de acțiunea victimei, pe fondul problemelor de natură psihică constatate și prin expertiza medico - legală psihiatrică, când s-a constatat un discernământ cu mult scăzut în raport cu fapta comisă.
Starea de temere ori tulburare a inculpatului la care face referire art. 44 alin. 3 Cod penal, trebuie să fie determinată de acțiunea victimei contra inculpatului, iar nu de fondul preexistent de ordin psihic al inculpatului, care are discernământul diminuat.
Această împrejurare poate fi avută în vedere, nu la examinarea unei cereri de achitare, ci la evaluarea ansamblului împrejurărilor cauzei, cu consecința aplicării unei pedepse proporționale.
Această evaluare s-a făcut de prima instanță când a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Aceste considerente conduc instanța la constatarea că nici această solicitare de achitare nu este întemeiată.
În privința criticii asupra încadrării juridice a faptei se constată că instanța de fond a examinat elementele ce caracterizează, obiectiv și subiectiv, fapta comisă dându-i o încadrare juridică legală și temeinică.
Inculpatul a acționat prin folosirea unui corp dur (topor) să producă rezultat letal, a lovit într-o zonă a corpului deosebit de vulnerabilă (cap), cu o intensitate suficient de mare pentru a produce leziuni ce au necesitat 80 - 90 zile îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieții victimei și producerea unei infirmități definitive prin lipsa de substanță osoasă, toate acestea fiind specifice intenției de a ucide,în forma celei indirecte,cum a reținut și prima instanță, inculpatul acceptând posibilitatea producerii rezultatului letal,chiar dacă nu la urmărit. Nu trebuie omisă de asemenea nici atitudinea inculpatului, ulterior aplicării loviturii, care a lăsat victima pe trotuar, deși își pierduse cunoștința.
Infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 Cod penal este comisă cu intenție indirectă ori praeterintenție, făptuitorul neurmărind producerea rezultatului, dar prevăzând și admițând-l sub aspectul producerii.
În cauză inculpatul, după ce s-a lovit reciproc cu victima, a mers în gospodărie, a luat toporul s-a întors și a lovit victima, deși aceasta nu mai exercita nicio agresiune în contra inculpatului. Astfel că se reține o încadrare juridică a faptei legală și temeinică.
Critica privind modalitatea de executare a pedepsei, este de asemenea nefondată, instanța stabilind o executare a pedepsei în regim de detenție ce corespunde cerințelor art. 52 Cod penal privind scopul pedepsei, dar în raport și cu toate împrejurările cauzei - reale și personale.
Mai mult, pentru a stabili modalitatea prev. de art. 861Cod penal, așa cum cere inculpatul, s-ar fi impus și o reducere a pedepsei până la 4 ani închisoare prin eficientizarea și mai accentuată a circumstanței atenuate reținute de instanța fondului. Ori o asemenea soluție nu este justificată, instanța stabilind deja o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Nici ultima critică formulată, respectiv obligarea inculpatului la despăgubiri civile în cuantum prea mare, nu este fondată.
Instanța fondului nu doar că a motivat de ce s-a orientat la sumele acordate, dar acestea nu sunt în cuantum exorbitant și nedovedite.
S-au avut în vedere, cheltuielile ocazionate de îngrijirea victimei, spitalizarea, recuperarea capacității de muncă, consecințele faptei inculpatului prin producerea unei infirmități definitive.
Împrejurarea că victima a decedat între timp (ucis de soția sa) nu poate justifica o diminuare a cuantumului daunelor civile, neexistând nicio cauză legală desprinsă din această împrejurare.
Așa fiind, pentru toate aceste considerente și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a sentinței, urmează ca potrivit art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală apelul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 770/A/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe apelant la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./10.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Vasile Băjan
