Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 3/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 300 din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, lipsă fiind partea vătămată-intimată.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul-apelant prin apărător ales arată că nu are de solicitat probe.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Procurorul solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, reținându-se încadrarea juridică din actul de sesizare al instanței. Arată că inculpatul a acționat cu intenția de ucide, fapt ce rezultă din împrejurările concrete ale comiterii faptei, acesta a abandonând victima. De asemenea, precizează că inculpatul a lovit victima cu o ciobănească, instrument de a produce decesul. Solicită a se avea în vedere și numărul loviturilor aplicate părții vătămate, precum și intensitatea acestora și regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile, respectiv zona capului. Mai solicită a se avea în vedere și raporturile dintre victimă și agresor, inculpatul dorind să se răzbune pe partea vătămată.
Cu privire la apelul formulat de inculpat, procurorul solicită respingerea acestuia ca nefondat, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 44.Cod Penal ci, dimpotrivă, impunându-se majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului-apelant, avocat, solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e și C.P.P. art. 44 al. 3.Cod Penal, putându-se lua în considerare legitima apărare. Precizează că victima a fost inițial agresorul, atacul fiind inițiat de partea vătămată, fapt recunoscut de către aceasta. În privința obiectului cu care a fost lovită victima, arată că bâta a fost ruptă dinainte, pe crăpătura acesteia fiind aplicată bandă adezivă. Se mai arată că inculpatul s-a deplasat neînarmat spre partea vătămată, iar conflictul a avut loc într-o beznă totală în care inculpatul nu putea să țintească loviturile și pe de altă parte, lovitura de la cap nu a fost gravă. Se precizează că instanța de fond a reținut conținutul legitimei apărări, iar pedeapsa aplicată și încadrarea juridică dată de instanța de fond a avut în vedere doar consecințele suferite de partea vătămată și anume, pierderea unui organ. Consideră că nu s-a ținut cont de probele administrate, raportul serviciului de evaluare nerelevând un aspect infracțional constant în ceea ce-l privește pe inculpat.
În ce privește apelul formulat de parchet, solicită respingerea acestuia, existând încercarea organelor de cercetare penală de a denatura starea de fapt, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de omor, infracțiune a căror elemente nu sunt îndeplinite. Consideră că nu există dovezi că ar fi fost vreun conflict între părți, ori că mobilul ar fi fost răzbunarea.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat arătând că hotărârea pronunțată de Tribunalul C-S este temeinică și legală, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 44.
Cod PenalInculpatul apelant, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 451/P/2009 înregistrat la Tribunalul Arad la data de 8 octombrie 2009 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i și alin.2 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia prin rechizitoriu că în seara zilei de 16 septembrie 2009 aplicat lovituri părții vătămate, inclusiv în cap, cu o ciobănească, cauzându-i leziuni care au fost de natură să-i pună viața în pericol. S-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, prevăzând că se putea ajunge la moartea părții vătămate și acceptând un asemenea rezultat, intenția care rezultă din următoarele circumstanțe personale și reale - personalitatea agresivă a inculpatului, folosirea unui instrument să producă moartea, intensitatea și nr. loviturilor, vizarea a două regiuni vitale ale corpului părții vătămate, una din urmările imediate ale faptei este scoaterea completă din funcțiune a unui organ al părții vătămate, viața victimei a fost pusă în primejdie, omorul nu a reușit datorită intervenției, în apărarea părții vătămate, a martorului ocular.
Prin rezoluția din 17.09.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, încadrare juridică care a fost schimbată, la data de 5.10.2009, în art. 20 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i și alin.2 Cod penal.
În faza de urmărire penală, inițial, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, apoi a revenit asupra declarației și a arătat că l-a lovit pe partea vătămată cu bâta ciobănească o dată sau de două ori, în zona corpului și a capului, susținând că a dorit să aplice o corecție acestuia fiindcă se certase cu martorul și asmuțise câinii asupra lor și ulterior l-a lovit de frică, pentru că i-a înjurat, amenințat și s-a apropiat cu bâta ciobănească. Fiind ascultat după schimbarea încadrării juridice, inculpatul a precizat că nu a vizat o anumită regiune a corpului părții vătămate, ci un spațiu aflat în fața sa, convins că această manevră îl împiedică să se apropie.
Prin sentința penală nr.300 din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, În baza art. 182 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i și alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 27 iulie 1970 în loc. de sub M jud. M, cetățean român, studii 10 clase, cioban, căsătorit, doi copii minori, domiciliat în comuna, sat nr.111 jud. A, fără antecedente penale, CNP -, arestat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, la 4 ( patru) ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii din 17.09.2009 și durata arestării preventive de la 24.09.2009 până la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 ei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală respectiv - proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarația părții vătămate, raport de constatare medico - legală, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, care audiat fiind în fața primei instanțe a susținut că l-a lovit pe partea vătămată fiind speriat de intenția acestuia de a-l lovi și cunoscând că poartă asupra sa cuțit, precum și cele administrate în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate în fața instanței - declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, junior, senior, declarația inculpatului, referat de evaluare privind pe acesta, Tribunalul Arada reținut în fapt următoarele:
În ziua de 16 septembrie inculpatul împreună cu martorul, angajat al acestuia, au tăiat lemne la domiciliul inculpatului, consumând pe parcursul zilei 2 litri cu bere. În timpul zilei, la această locație au venit organele de poliție și cele silvice solicitând relații despre un presupus furt de lemne. Spre seară cele două persoane s-au deplasat la stâna inculpatului, situată la aproximativ 1,5 km, în afara localității, deplasare pe care au făcut-o cu căruța. După ce au ajuns la, cei doi au hrănit animalele, am pregătit masa și după ce au mâncat, inculpatul l-a trimis pe martorul după vaca sa, care se afla pe câmp. Era în jurul orelor 21, 30-22 și martorul s-a apropiat de stâna martorului senior, situată în apropiere, unde se afla partea vătămată, cioban al acestuia. Partea vătămată, aflat sub influența alcoolului l-a interpelat pe martorul, l-a înjurat și a încercat să-l lovească cu bâta ciobănească pe care o avea asupra sa, timp în care cei 5 câini ai acestuia s-au repezit la martor. Acesta din urmă și-a declinat identitatea, i-a spus motivul pentru care se află în zonă, solicitându-i să liniștească animalele, dar partea vătămată continua să aibă aceeași atitudine provocatoare.
Auzind ceartă și lătratul câinilor, inculpatul, având asupra sa biciul, s-a apropiat de cei doi, moment în care câinii s-au repezit la acesta și l-a lovit pe partea vătămată cu biciul, cerându-i să stăpânească animalele. Pentru că partea vătămată a început să-l înjure și a ridicat mâna în care avea bâta, cu intenția de a lovi, inculpatul a luat bâta din mâna acestuia și i-a aplicat o lovitură în zona capului și în zona toraco - abdominală. Martorul s-a interpus între cei doi și i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea. Inculpatul a reușit să alunge câinii, apoi a aruncat bâta și a plecat spre stâna sa, martorul a plecat după vacă iar partea vătămată a intrat în colibă. La scurt timp martorul junior a ajuns la stâna familiei și l-a găsit pe partea vătămată în colibă, acuzând dureri astfel că a anunțat pe tatăl său, martorul senior și pe martorul iar apoi organele de poliție și ambulanța.
Prin raportul de constatare medico - legală nr. 717/A1 din 17.09.2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A s-a stabilit că partea vătămată a fost internat cu diagnosticul: politraumatism prin agresiune, comoție cerebrală, plagă contuză parietală stânga, contuzie coloană cervicală, contuzie toracică, traumatism abdominal cu hemoperitoneu, se intervine chirurgical și se efectuează splenectomie. S-a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri repetate cu și de corpuri dure și necesită 40-45 zile de îngrijiri medicale și conform criteriologiei medico - legale viața victimei a fost pusă în pericol.
Ulterior s-au solicitat lămuriri suplimentare cu privire la concluziile susmenționate și drept urmare s-a precizat că vătămările corporale suferite de partea vătămată în zona capului nu i-au pus viața în primejdie, în schimb leziunile traumatice produse părții vătămate în zona abdominală i-au provocat acesteia scoaterea din funcțiune a splinei, cauzând o hemoragie internă, ceea ce a necesitat o intervenție chirurgicală cu extirparea splinei, punând viața victimei în pericol.
S-a concluzionat că pierderea splinei este o consecință directă traumatismului suferit, reprezintă pierderi de organ și constituie infirmitate fizică.
S-a reținut că sub aspectul încadrării juridice, esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat ori în vătămare corporală gravă este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.
Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere. Deși s-a reținut că infracțiunea prevăzută în art.182 alin.2 Cod penal poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, în acest caz, s-a apreciat că făptuitorul a acționat nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei - fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție " praeterintenția"( intenție depășită).
Tribunalul a reținut că în cazul infracțiunii de omor ( rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura și împrejurările în are au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.
Astfel, s-a reținut că există tentativă la omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.
S-a apreciat că forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerabil folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.
Astfel, s-a constatat de către tribunal că fapta s-a produs spontan, fără a se dovedi existența unui conflict anterior între părți, lipsind mobilul, prin deplasarea inculpatului neînarmat, în locul în locul în care se aflau partea vătămată și martorul, unde fiind înjurat de partea vătămată și atacat de câinii acestuia și văzând că dorea să-l lovească cu bâta ciobănească, a smuls bâta de la victimă și cu aceasta i-a aplicat o lovitură în zona capului ( lovitură care nu i-a pus viața în pericol) și apoi l-a lovit în zona abdominală, cu lezarea de organe interne( splina), leziune care i-a pus viața în pericol. După aplicarea loviturilor inculpatul a aruncat bâta ciobănească, care avea o lungime de 1,50 și apoi a plecat la stâna sa.
S-a apreciat că modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită - așa cum au fost relevate de probele administrate, dovedesc că inculpatul nu a acționat cu intenția de omor ci cu intenția generală de vătămare, faptă care a produs un rezultat mai grav și neprevăzut de el (punerea în primejdie a vieții victimei) și exclude apărarea inculpatului în sensul că fapta a fost săvârșită din culpă.
Tribunalul a constatat că fapta inculpatului constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, sens în care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i și alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoana inculpatului. În privința acestuia s-a reținut lipsa antecedentelor penale dar din fișa de cazier judiciar și înscrisurile de la dosar a reieșit că acesta a fost și este cercetat pentru comiterea de fapte penale, cu caracter de violență, vârsta acestuia, având 39 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent a 10 clase, ocupația sa, faptul că este căsătorit și are doi copii în întreținere.
De asemenea, au fost avute în vedere și concluziile la care a ajuns consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, a căror opinie a fost solicitată și care se află materializată în referatul de evaluare întocmit, privind perspectivele de reintegrare socială, precum și poziția inculpatului exprimată cu ocazia interviului. S-a concluzionat că acest comportament infracțional al inculpatului se încadrează în sfera " comportamentului izolat, circumstanțial" datorat consumului de alcool și sentimentului de teamă și nu se încadrează în tipologia " personalității criminale".
Așa fiind, tribunalul în baza art. 182 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i și alin.2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la 4 ani închisoare.
Toate aceste aspecte au condus instanța de fond la aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, nefiind însă de natură a duce la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
Tribunalul a considerat că scopul pedepsei astfel cum este definit de art.52 Cod penal va putea fi atins în cazul inculpatului prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a considerat că analiza în timp a incidentelor la care a participat inculpatul, arată că acestea au fost progresive, s-au finalizat unele prin împăcarea părților iar altele sunt în curs de soluționare, considerându-se că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu mai poate fi eficientă. S-a apreciat că toate aceste acțiuni repetate de încălcare a normelor de conduită socială săvârșite, dau un sentiment de nesiguranță și un climat de neliniște societății care trebuie asigurat în primul rând de autorități. De asemenea, s-a apreciat că în asemenea situații, dreptul societății și al opiniei publice la un mediu adecvat și de siguranță este primordial și nu poate fi încălcat de vreo persoană sau grupuri de persoane. Iar atunci când această siguranță și liniște publică este încălcată, autoritățile sunt îndreptățite să intervină inclusiv prin măsuri de privare de libertate.
Tribunalul a reținut că în nici un moment spiritul tratatelor internaționale la care România a aderat nu a fost și nici nu este în sensul priorității drepturilor individuale ale unor persoane față de dreptul societății la un mediu și climat liniștit sau sigur de desfășurare a vieții în societate. Iar trenarea luării unor măsuri și pasivitatea organelor statului fac în timp ca asemenea activități să fie încurajate și încrederea în capacitatea autorităților de a soluționa asemenea probleme să fie puternic diminuată.
Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În privința dreptului la vot garantat de art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției, s-a considerat că acesta nu este absolut și poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanță în fiecare caz în parte. În această situație s-a apreciat că se impune examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității. În cauză s-a reținut că inculpatul a comis o infracțiune de vătămare corporală gravă și gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața. Deși s-a reținut că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală, s-a apreciat că din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al semenilor, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare, s-a considerat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale.
Tribunalul a apreciat că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, cu împrejurările comiterii faptei și cu importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, s-a considerat că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Așa fiind, tribunalul în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii din 17.09.2009 și durata arestării preventive de la 24.09.2009 la zi.
S-a constatat de asemenea, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva sentinței penale nr. 300/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat apel, în termen legal, inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arads -a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri de condamnare în sensul reținerii vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20.p raportat la art. 175 alin. 1 lit. i și Cod Penal al unei pedepse corect individualizate din punct de vedere al cuantumului. În acest sens, s-a arătat că împrejurările concrete în care a fost comisă fapta relevă intenția de a ucide cu care a acționat inculpatul în condițiile în care imediat după săvârșirea faptei (respectiv după aplicarea loviturilor asupra corpului lui ) acesta a abandonat victima în acel loc, supunând-o riscurilor ce ar fi putut interveni în cazul unei persoane bătute și lipsită de primul ajutor; că la un interval de aproximativ 6 ore, calculate din momentul aplicării loviturilor, partea vătămată a fost supusă unor intervenții chirurgicale, practicându-se laparotomie mediană supraombilicală (intervenție necesară ca urmare a aspectelor medicale puse în evidență de ecografia abdominală efectuată cu acea ocazie); natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima - o ciobănească din lemn, de 1,5 metri, având la una din extremități un manșon din fier, iar la cealaltă extremitate având o măciulie; numărul și intensitatea loviturilor - aspect ce rezultă din depoziția martorului, martor ce a fost prezent în momentul în care inculpatul a manifestat actele de violență asupra părții vătămate; regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și regiunea vizată de inculpat - acesta a lovit de mai multe ori partea vătămată cu un bici, după care a aplicat lovituri de mare intensitate și repetate (bâta ciobănească s-a rupt în acea împrejurare) o dată în zona capului și de mai multe ori în zona abdominală generând politraumatism prin agresiune, comoție cerebrală, plagă contuză parietal (de 2,5 cm afrontată chirurgical cu 2 fire de sutură), contuzie coloană cervicală cu retrolistezis C3, contuzie toracică, traumatism abdominal cu hemoperitoneu; raporturile anterioare dintre autor și victimă - nevoia de răzbunare pe care a resimțit-o inculpatul în momentul în care a luat la cunoștință că este suspectat de organele de poliție pentru furtul de material lemnos găsit pe raza localității, urmare a informațiilor furnizate în acest sens de partea vătămată (aspect rezultat din referatul întocmit de postul de poliție și preocuparea părții vătămate exprimată față de martorul, în sensul că inculpatul l-ar bănui că a spus poliției și pădurarilor ale cui sunt lemnele). În concluzie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada arătat că din modul în care a acționat inculpatul rezultă neîndoielnic că a prevăzut rezultatul posibil al faptei sale, concretizat în posibilitatea suprimării vieții victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
În apelul declarat de inculpatul s-a solicitat desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e și C.P.P. art. 44 alin. 3.Cod Penal, apreciind soluția pronunțată în cauză ca netemeinică și nelegală. În susținerea cererii sale, inculpatul a învederat că prima instanță a reținut că fapta s-a produs spontan, nu s-a dovedit existența unui conflict anterior între părți, lipsește orice fel de mobil; inculpatul s-a deplasat neînarmat; inculpatul a fost înjurat de către partea vătămată și atacat de câinii acestuia; partea vătămată a încercat să-l lovească pe inculpat cu bâta ciobănească; elemente care ar conduce la aplicarea în cauză a prevederilor art. 44 alin. 3.Cod Penal În sprijinul acestei susțineri, inculpatul a arătat că sunt întrunite toate condițiile cerute de art. 44 alin. 2.Cod Penal, respectiv atacul a fost inițiat de către partea vătămată, inculpatul era neînarmat, obiectul contondent folosit de către inculpat a fost arma proprie a părții vătămate. În ce privește individualizarea pedepsei, s-a învederat că deși instanța de fond a reținut lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, a menționat și valorificat existența unui dosar penal în curs de soluționare, dosar care însă a fost finalizat prin soluția de încetare a procesului penal prin împăcarea părților (decizia penală nr. 441/26.11.2009, dosar nr-), ceea ce demonstrează că nici măcar partea vătămată din acel dosar nu simte nici sentimentul de teamă față de inculpat, ceea ce denotă că inculpatul nu este cunoscut ca o persoană violentă sau care prezintă pericol pentru alții. Totodată, s-a menționat că raportul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad relevă că inculpatul nu se încadrează în tipologia personalității criminale, precum și caracterul accidental și izolat al faptei săvârșite de acesta.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța de apel constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal, apelurile fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin declarația dată în cursul urmăririi penale (seria A nr. -, fila 23 -24 dosar UP), inculpatul recunoaște săvârșirea faptei, dar susține că a intervenit întrucât a văzut că partea vătămată intenționa să-l lovească pe martorul cu bâta ciobănească; că partea vătămată s-a apropiat de el și a încercat să-l prindă și să-l lovească cu bâta ciobănească, iar, el, în apărare, l-a lovit de mai multe ori peste corp și față cu biciul pe care îl avea asupra sa. Totodată, inculpatul a susținut că incidentul a continuat și după plecarea martorului: "După plecarea lui, am rămas doar eu cu și câinii au sărit să mă muște, iar eu am încercat să mă apăr cu biciul, timp în care cu bâta lui a vrut să mă lovească. I-am luat bâta acestuia mână și l-am lovit cu aceasta peste corp și cred că și în zona capului deoarece era întuneric și nu se vedea". În data de 07.10.2009, inculpatul completează declarația arătând: "când am lovit-o pe partea vătămată cu acea, nu am vizat o anumită regiune a corpului acesteia, ci am vizat spațiul aflat în fața mea, convins fiind că această manevră îl împiedică să se apropie de mine".
În fața primei instanțe (fila 22 dosar Tribunalul Arad ), inculpatul a arătat că era în jurul orelor 21,30 -22,00 și că a auzit hărmălaie la o distanță de 500- 600 metri, acesta fiind motivul pentru care s-a deplasat la locul faptei. Totodată, a mai adăugat că "speriat și știind că de obicei partea vătămată purta și cuțit, i-am smuls acestuia bâta din mână și apărându-mă de câini l-am lovit pe acesta. Nu îmi amintesc în ce zonă a corpului și nici câte lovituri am aplicat părții vătămate, știu numai că acesta nu a căzut". Cu ocazia judecării apelului (fila 18 dosar Curtea de Apel Timișoara ), inculpatul a susținut că: "Am recunoscut că am lovit pe partea vătămată, însă după ce acesta a scos cuțitul la mine, aspect pe care chiar și partea vătămată l-a declarat". Din analiza acestor declarații, se constată că inculpatul a făcut referire la faptul că partea vătămată ar fi avut asupra sa un cuțit numai în fața instanțelor de judecată, iar în apel chiar a susținut că partea vătămată ar fi încercat să utilizeze acest cuțit, fapt care nu va fi reținut la soluționarea cauzei întrucât dacă ar fi fost real ar fi fost invocat încă de la prima audiere a organelor judiciare.
În declarația dată în cursul urmăririi penale (seria D nr. -, fila 11 dosar UP), partea vătămată a relatat că în timp ce urca dealul împreună cu martorul, în spatele lor a apărut inculpatul care l-a lovit o dată cu biciul peste șale reproșându-i că nu îl apără de câini. În continuare, partea vătămată a susținut că întrucât a fost lovit cu biciul, s-a întors și a ridicat bâta de cioban pe care o avea în mână ca să-l lovească, moment în care inculpatul i-a smuls bâta și i-a aplicat două lovituri în abdomen și una în cap, după care a plecat, iar partea vătămată s-a deplasat la căsuța unde locuia, situată la cca. 50-60, și a căzut fără putere în fața căsuței. Ulterior, în fața primei instanțe (fila 23 dosar Tribunalul Arad ), în primă fază, partea vătămată și-a modificat declarația în sensul că anterior altercației cu inculpatul ar fi căzut în pădure; că s-a certat cu martorul, a asmuțit câinii pe el; că l-a înjurat pe inculpat și a ridicat bâta ciobănească încercând să-l lovească în cap, iar inculpatul i-a luat bâta din mână și a încercat să se apere de câini, astfel că l-a lovit în partea a corpului. Totodată, a susținut că nu a căzut în urma loviturii, că inculpatul a îndepărtat câinii și a plecat. Această declarație trebuie evaluată de instanță prin reținerea împrejurării, că, așa cum a arătat partea vătămată (fila 23 verso dosar Tribunalul Arad ), acesta locuiește la inculpat acasă, a fost externat de soția inculpatului, care i-a oferit găzduire, deși putea să meargă acasă în M; că a ales să locuiască la inculpat pentru ca acesta să-i plătească despăgubiri atunci când va ieși din închisoare. Aspectele menționate conduc la concluzia că declarația dată de partea vătămată în fața instanței nu corespunde realității, aceasta fiind influențată de interesul părții de a obține despăgubiri și de faptul că locuiește la familia inculpatului. Această evaluare este întărită și de faptul că, spre finalul declarației, partea vătămată relatează că inculpatul l-a lovit cu biciul de 3-4 ori peste zona capului după care câinii s-ar fi repezit asupra lui și i-ar fi luat biciul.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2.C.P.P. probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci aprecierea lor se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzut în art. 63 alin. 2.C.P.P. lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate; iar principiul aflării adevărului, consacrat de art 3.C.P.P. impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul. Prin urmare, instanța de apel reține ca fiind corespunzătoare realității declarațiile inculpatului și părții vătămate din cursul urmăririi penale care se coroborează cu declarațiile martorului, așa cum se va arăta în continuare.
În cursul urmăririi penale, martorul ( seria C nr. -, filele 27 - 28 dosar UP) a arătat că în timp ce discuta cu partea vătămată au fost ajunși din spate de inculpat, care l-a lovit peste corp cu biciul, atingându-l din greșeală și pe martor, după care a luat bâta din mâna părții vătămate și l-a lovit în zona capului. Totodată, martorul a susținut că inculpatul a lovit cu putere pe partea vătămată astfel încât bâta a pleznit și că ulterior inculpatul i-a spus că a procedat astfel întrucât a crezut că îl va pe martor și "avea promis acel cioban o bătaie de la el". Ca moment al zilei, martorul a precizat că fapta a avut loc când s-a lăsat întunericul în jurul orelor 19,30. Aceleași aspecte au fost relatate de martor și în fața primei instanțe (fila 27 dosar Tribunalul Arad ).
Probele anterior expuse conduc la concluzia că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă și evaluarea probatoriului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
În ce privește încadrarea juridică dată faptei, instanța de apel constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2.Cod Penal și nu infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. 1 și alin. 2.Cod Penal Astfel, trebuie avut în vedere că ceea ce delimitează infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal de infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal, constă în principal în latura subiectivă a faptei. Este adevărat că, de regulă, acțiunile exterioare ale persoanei exprimă gândurile acesteia, și că, în mod constant, s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă. Cu toate acestea, criteriile obiective nu trebuie să excludă sau să diminueze importanța elementelor relevate de persoana inculpatului. Astfel, analizarea laturii subiective, trebuie să aibă în vedere nu numai cadrul/contextul săvârșirii faptei, ci și personalitatea inculpatului - aspectele ce țin de cultura acestuia, ocupație, personalitate; pentru a se vedea ce stare psihică a determinat conduita inculpatului, mobilul acestuia, resortul faptei sale. inculpatului este un factor important în stabilirea stării psihice și cognitive, întrucât aceasta se produce la nivel psihologic, instanța trebuind să determine în ce mod a perceput inculpatul faptele sale și eventualul rezultat al acestora. Pornind de la aceste premise, instanța de apel reține că în cauză nu s-a făcut dovada unei situații conflictuale preexistente între părți, respectiv faptul că partea vătămată l-ar fi reclamat pe inculpat organelor de poliție nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că inculpatul ar fi avut cunoștință de acest lucru și i-ar fi determinat conduita; obiectul contondent - bâta ciobănească - aparținea părții vătămate și a fost luat de inculpat de la aceasta în timpul agresiunii; inculpatul s-a apropiat de partea vătămată având asupra sa doar un bici - obiect inapt să producă decesul unei persoane, iar portul acestuia este o conduită comună proprietarilor de animale, cu atât mai mult cu cât martorul se deplasase pentru a aduce vaca inculpatului de la pășune. În ce privește zonele corpului părții vătămate care au fost afectate de loviturile inculpatului, instanța reține că fapta s-a produs după lăsarea întunericului și așa cum atât inculpatul, cât și partea vătămată au relatat, nu au fost vizate anumite părți ale corpului acesteia; iar partea vătămată a mers fără ajutor spre imobilul unde locuia. În ce privește persoana inculpatului se reține că referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad (filele 32 - 36 dosar Tribunalul Arad ) a concluzionat că inculpatul nu se încadrează în tipologia "personalității criminale" și s-a apreciat că este vorba de un comportament izolat, circumstanțial, datorat consumului de alcool și sentimentului de teamă, având un renume și bună reputație în colectivitate. În sprijinul acestor concluzii, s-a menționat că inculpatul este cunoscut în localitate ca fiind un om ", dornic să-i ajute pe cei aflați în stare de nevoie, oferind cu generozitate alimente, din surplusul său, oamenilor săraci". Relevant este și mediul în care trăiește inculpatul, respectiv se ocupă de creșterea oilor (deține în proprietate aproximativ 400 de oi), căutându-și angajați printre oamenii lipsiți de adăpost din zona CFR A, mediu care induce un anumit nivel de gândire și comportament. Toate aceste aspecte, conduc la concluzia că inculpatul nu a urmărit sau acceptat posibilitatea uciderii părții vătămate, ci cel mult aplicarea unei corecții acesteia în stilul propriu ciobanilor.
În ce privește motivul de apel al inculpatului referitor la aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. 3.Cod Penal, instanța constată că este nefondat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 2 și 3.Cod Penal "este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc", respectiv "este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul". Prin urmare, dispozițiile legale impun ca acțiunea inculpatului să fie precedată de o conduită ilicită a victimei ceea ce nu s-a dovedit în speță. În acest sens, se reține că atât partea vătămată, cât și martorul au relatat că inculpatul a venit în spatele lor și, înainte ca partea vătămată să fi ridicat bâta, inculpatul l-a lovit cu biciul. Chiar dacă, inculpatul s-a apropiat de cei doi pentru că a avut impresia că există neînțelegeri între aceștia, în condițiile în care el a acționat primul prin lovirea cu biciul a părții vătămate nu mai poate fi vorba de un atac material și injust al părții vătămate.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptelor și consecințelor acestora, inclusiv concluziilor cuprinse în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța de apel constată că în mod corect i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b în Cod Penal acord cu decizia în interesul legii nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal, este în măsură a contribui la atingerea scopului pedepsei având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța de apel însușindu-și considerentele expuse de Tribunalul Arad ca temeinice și legale.
Modalitatea de executare a pedepsei de 4 ani închisoare, respectiv în regim de detenție cu interzicerea pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod Penal, este de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de pe lângă tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 300/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 350.p Cod Penal va menține starea de arest a inculpatului, având în vedere că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și mai mult împotriva inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deținere.
În temeiul art. 88.Cod Penal va deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la 16.11.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei 200 lei, cheltuieli judiciare către stat aferente apelului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. respinge apelul declarat de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 300 din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 350.pr.pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381.pr.pen. rap. la art. 88.pen. deduce în continuare starea de arest de la 16.11.2009 la zi.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red.- 21.01.2010
Tehnored. - 22.01.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Anca Nacu
