Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.31/
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și de partea vătămată, domiciliat în G,-, -.6 A,.26, județul G, împotriva sentinței penale nr. 132/03.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 02.03.1947, domiciliat în G,-, -. 53, județul G ), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art.174-175 Cod penal.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc la data de 15.10.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 20.10.2009, 29.10.2009, după care:
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 132 din 03.03.2009, în baza disp. art 11 pct 2 litera a din Codul d e procedură penală raportat la art. 10 litera c din Codul d e procedură penală a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 02.03.1947 în Comuna S, Județul B, cetățean român, fără antecedente penale, stagiul militar îndeplinit, studii 7 clase, pensionar, căsătorit CNP - domiciliat în G,-, -. 53, Județul G- pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art 20 Cod penal în referire la art 174 al 1 din Codul penal raportat la art 175 al 1 litera i din Codul penal ( faptă din 08.06.2001).
S-a respins cererea de despăgubiri materiale și morale formulate de partea vătămată ca fiind nefondată.
S-a respins ca nefondată cererea de constituire parte civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență "S "
În conformitate cu disp.art.192 alin.1 pct.1 lit.b Codul d e procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 765/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al 1 Cod penal raportat la art. 175 alin 1 litera i Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în luna iunie în ziua de 8 în jurul orelor 18ooinculpatul se afla la lacul "" unde pescuia. Nu este profesionist în acest domeniu deoarece asupra sa nu avea scule speciale de pescuit. Acesta se folosea de undițe și de o de mătură având la unul din capete montată o lamă de cuțit cu din plastic.
În același loc și-au făcut apariția și partea vătămată care a venit la scăldat însoțit de numiții, -, -, și . Partea vătămată a venit la scăldat cu bicicleta.Inculpatul s- simțit deranjat și tulburat de faptul că tinerii ce au venit la scăldat printre care și partea vătămată, făceau;aruncau cu pietre în apă în zona unde acesta pescuia. Le-a cerut de mai multe ori să părăsească zona sau să-și controleze comportamentul însă aceștia au ignorat pur și simplu rugămințile inculpatului. de situație inculpatul a început să fugă după aceștia având asupra sa bățul, respectiv de mătură ce avea montat la unul din capete lama de cuțit.
L-a ajuns din urmă pe minorul parte vătămată care nu a reușit să țină pasul cu ceilalți membri ai grupului deoarece se deplasa mai greu având asupra sa bicicleta și l-a ajuns, l-a lovit pe acesta în abdomen cu acel obiect, cauzându-i leziuni care necesitat mai multe îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-a pus în primejdie viața.
Martorul a mers la un din apropiere pentru a explica lucrătorilor de aici ce s-a întâmplat și pentru a cere ajutor, iar după acest aspect, însoțit de martorul au plecat să-l urmărească pe inculpat, dar în cele din urmă l-au pierdut, acesta furișându-se printre niște blocuri din 20.
În rechizitoriu s-a mai reținut și faptul că în luna decembrie 2006 inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată și de martorul într-o planșă fotografică, iar martorul a declarat la urmărirea penală că inculpatul seamănă cel mai bine cu persoana celui care a înjunghiat-o pe partea vătămată.
De asemenea, s-a mai reținut și faptul că afirmațiile referitoare la persoana inculpatului sunt confirmate de martorii, -, și și că defectul de vorbire și specificul mersului inculpatului au fost confirmate de martorii, și.
Partea vătămată a fost internată în spital, iar la externare organul de urmărire penală a prezentat părții vătămate și martorilor albume foto și planșe fotografice dar nici unul nu a reușit să-l indice pe autor. După 5 ani de la eveniment mai precis în luna decembrie 2006 partea vătămată aflându-se în din micro 19 împreună cu tatăl său martorul, partea vătămată l-a arătat acestuia pe inculpat, ca fiind cel care l-a înjunghiat în data de 08.06.2001.
Au fost sesizate organele de poliție iar acestea au prezentat atât părții vătămate cât și martorilor și planșe foto, care au concluzionat în declarațiile lor că într-adevăr persoana inculpatului aduce cel mai bine cu persoana celui care a înjunghiat- pe partea vătămată.
S-a arătat că din conținutul actului medical eliberat de Spitalul Județean Sf G- Serviciul de Medicină Legală G rezultă că la data de 08.06.2001 a fost lovit în zona abdominală cu un obiect tăietor - înțepător de către un individ. Vindecarea leziunilor produse ce i-au pus în primejdie a necesitat 15-18 zile îngrijiri medicale.
Instanță de judecată a apreciat faptul că din conținutul întregului material probator administrat în cauză rezultă că infracțiunea de tentativă la omor calificat reținută în sarcina inculpatului nu a fost comisă de către acesta.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a dat 2 declarații la 13 martie și respectiv 9 octombrie 2007 deci după 6 ani de la agresiunea împotriva părții vătămate ( filele 147- 156 dosar urmărire penală), iar declarația în fața instanței de judecată a fost dată la 17.10.2008 ( fila 27 instanță).
S-a arătat că din conținutul celor trei declarații rezultă că inculpatul nu recunoaște învinuirea ce îi este adusă. Nu recunoaște faptul că fost sau este amator sau profesionist și că nu a fost vreodată cu acest scop la lacul. Faptul că inculpatul nu a fost implicat în incidentul din data de 08.06.2001 rezultă din declarația părții vătămate ce a fost luată de lucrătorul de poliție la spital în ziua imediat următoare incidentului ( filele 26- 27 dosar urmărire penală).Partea vătămată declară că nu-l cunoaște pe cetățeanul care l- lovit însă apreciază că acesta ar fi avut în jur de 50 ani, 1,75, păr tuns scurt, castaniu, borcănat, față ovală și purta.
S-a mai reținut că după 6 ani de la incident respectiv 01.10.2007 partea vătămată declară la poliție că persoana care l-a lovit avea 1,60- 1,70 m înălțime, față, început de chelie, purta pe cap o . și nu-și mai amintește de.
S-a apreciat că cele două declarații date de partea vătămată la o distanță de 6 ani referitoare la semnalmentele inculpatului sunt total diferite ( fila 37 dosar urmărire penală).Pentru recunoaștere din grup, organul de urmărire penală nu l-a prezentat pe inculpat personal ci i-a fost adusă o planșă fotografică cuprinzând 4 poziții ( fila 59 dosar urmărire penală) printre care se afla și fața inculpatului la poziția 3. Partea vătămată a indicat poziția 3 pe convingerea declarațiilor contradictorii ce au fost date la urmărirea penală.
S-a mai reținut că organul de urmărire penală în luna mai 2003 pe baza declarației părții vătămate ar fi urmărit pe presupusul inculpat la un bloc în care nu locuiește inculpatul.Au fost investigate mai multe persoane și i-au fost prezentate părții vătămate 7 fotografii; din care nu a fost indicat inculpatul, nu l-a recunoscut.
În data de 09.06.2003( fila 13 dosar urmărire penală) lucrătorii de poliție au interogat persoanele găsite la pescuit în zona fără ca cercetarea să se finalizeze cu date certe în ceea ce privește identitatea făptuitorului.
Afirmațiile contradictorii ale părții vătămate ce au fost date în cele două faze procesuale referitoare la faptul că l-ar fi recunoscut pe inculpat din fotografii, după ce i-au fost prezentate în mai multe rânduri imagini foto ( în unele din acestea nu a putut face nici o indicație), apoi recunoașterea fără fermitate și certitudine din instanță pot servi la aflarea adevărului în conformitate cu disp. art 75 din Codul d e procedură penală numai în măsura în care sunt coroborate cu întregul ansamblu probator administrat în cauză. S-a apreciat că incertitudinea părții vătămate cu privire la persoana ce a lovit-o nu a fost adusă la nivelul de certitudine cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, astfel că:
Martorul membru din grupul părții vătămate aflate la lacul în ziua incidentului a declarat la 09.06.2001 ( fila 17 dosar urmărire penală) unele semnalmente ale agresorului care nu corespund cu declarațiile celorlalți, iar în declarația dată la procuror după 6 ani la 06.03.2007 ( filele 121-122) a menționat:" nu aș putea să recunosc persoana agresorului de pe planșa foto sau din grupul de persoane" iar în fața instanței ( fila 80 dosar instanță) când i-a fost luată declarația în prezența inculpatului a precizat fără prea multe meditări că persoana de față nu este cel care a lovit iar la poliție mi s-a prezentat un număr de fotografii și nu l-am recunoscut".A mai precizat că nu-și amintește cum vorbea agresorul și că alerga normal nu a sesizat nici un fel de modificare în mersul acestuia.
membru al grupului părții vătămate martorul căruia i-a fost luată declarație abia la data de 19.01.2007( fila 51 dosar urmărire penală) precizează că agresorul avea în jur de 40- 45 ani era bine făcut dar nu gras, avea început de chelie, păr, însă nu a mai putut vedea și alte semnalmente. Acesta nu l- recunoscut pe inculpat la poliție după imaginile foto într-o primă fază, însă în luna decembrie 2006 s-a întâlnit la poliție cu partea vătămată pentru o nouă recunoaștere din grup de persoane foto și de această dată indicat persoana cu numărul 3 " ca fiind cel ce seamănă cu gresorul ", dar nici de această dată nu este sigur. La momentul la care a fost audiat în instanță ( fila 50 dosar instanță), în prezența inculpatului declarat faptul că nu inculpatul de față este persoana care a lovit-o pe partea vătămată.
Martorul ( fila 74-75 dosar urmărire penală) a declarat la momentul când i s- prezentat un portret robot că" agresorul, aduce binișor cu inculpatul numai că acesta era mai plin la față, mai fălcos și avea chelie mai mare.Afirmațiile sunt de asemănare dar în același timp și de deosebire. S-a arătat că nici declarația ce a fost dată în fața instanței nu este prea exemplificativă. Martorul și- menținut declarația dată în faza urmăririi penale doar cu mențiunea că persoana din portretul robot pe care a indicat-o la polițist era mai înaltă decât cea care se află în sală ( fila 51 dosar instanță).
Martorul a declarat la urmărirea penală ( fila 115) că " multe amănunte nu pot da de această persoană deoarece am văzut- în fugă, nu pot să recunosc acest de pe o planșă foto sau dintr-un grup de persoane ".
În timpul audierii in instanță ( fila 83 dosar instanță ), martorul a precizat că "persoana din sală respectiv inculpatul nu este cea care l-a lovit ".
A mai menționat și faptul că la poliție i s-au prezentat o serie de fotografii însă nu a recunoscut pe niciuna ca fiind cel care a lovit ( fila 83 dosar instanță).
Martorul - a declarat la poliție că nu-l cunoaște pe agresor și nu este sigur dacă îl va putea recunoaște ( fila 80 dosar urmărire penală).
Martorul a declarat la urmărirea penală faptul că "nu cred că l-aș recunoaște pe agresor după planșa foto și nici nu sunt sigur dacă aș putea să-l recunosc din grup de persoane deoarece nu l-am văzut destul de bine.La instanță a declarat că nu poate preciza dacă persoana de față este inculpatul ( fila 84 dosar instanță).
S-a mai reținut că cercetările în cauză au fost declanșate efectiv după trecerea unui timp de 6 ani de la data comiterii faptei, timp destul de mare care să producă modificări esențiale în fizionomia unui om.
Inculpatul a fost testat și cu aparatul poligraf ( filele 143- 146 dosar urmărire penală) test ce nu a condus la concluzii certe, nedemonstrând un comportament simulat al acestuia în răspunsurile la întrebările relevante cauzei.
În concluzie, s-a apreciat că toate aceste aspecte conduc la concluzia faptului că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.
În ce privește latura civilă s-au reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30 milioane lei vechi reprezentând daune materiale și suma de 20 milioane lei vechi daune morale ( fila 70 dosar instanță).
Partea vătămată nu și-a dovedit în nici un fel pretenția bănească în sensul că nu a depus la dosar înscrisuri care să dovedească cheltuiala efectuată personal cu vindecarea sa (rețete medicale, chitanțe foto, medicamente, probe pentru o alimentație de specialitate ).Urmare a faptului că instanța a ajuns la concluzia că nu inculpatul este cel care l-a lovit în ziua de 08.06.2001, s-a arătat că pretențiile acestuia vor fi respinse ca fiind nefondate
Spitalul Clinic Județean de Urgență " S " ( fila 94 instanță) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 630,93 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părții vătămate urmare agresiunii exercitate asupra sa de inculpatul. Deoarece urmare a probelor administrate s-a concluzionat că nu inculpatul a comis agresiunea asupra părții vătămate, instanța va respinge ca nefondată, constituirea de parte civilă a instituției sanitare. S-a arătat că aceasta are posibilitatea să se adreseze instanței civile printr- acțiune civilă în regres împotriva părții vătămate căreia i-a fost asigurată asistența medicală în vederea recuperării prejudiciului cauzat.
S-a mai arătat că potrivit disp. art. 192 al 1 pct 1 litera b din Codul d e procedură penală, în caz de achitare a inculpatului în fața instanței de judecată cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de partea civilă / vătămată căreia i s-au respins în totul pretențiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de această parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și partea vătămată.
Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunal Gac riticat sentința pronunțată pe motive de nelegalitate, arătându-se că în mod greșit s- a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art.20 Cod penal în referire la art. 174 al.l Cod penal raportat la art. 175 al.l lit.i Cod penal.
S-a precizat că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, iar inculpatul, deși nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, declarațiile sale sunt contrazise de celelalte probe administrate, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor, precum și declarațiile celorlalți martori indirecți și.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței penale pronunțate și în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de Parchet a constat în aceea că în mod eronat a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât, în mod corect acestea ar fi trebuit să rămână în sarcina statului, având în vedere că minorul nu e partea ce a determinat aceste cheltuieli în sensul disp.art.192 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Partea vătămată a promovat apelul împotriva sentinței pronunțate, apel înregistrat la data de 28.04.2009, prin cererea de apel aceasta solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, în conformitate cu disp.art.364 Cod pr.penală.
În fața instanței de apel, partea vătămată a declarat că nu a promovat calea de atac în termenul prevăzut de lege, întrucât a fost plecat în Italia să muncească și nu a putut veni în țară. În susținerea apelului promovat, partea vătămată a cerut să se facă dreptate pentru că a suferit și a solicitat ca inculpatul să fie pedepsit.
În fața instanței de apel s-a procedat la reaudierea părții vătămate care a precizat că e foarte sigur că inculpatul care se află în sala de judecată e persoana care l-a lovit atunci în 2001. Partea vătămată a mai arătat că la un an sau doi după incident l-a văzut pe inculpat, a vrut să-l urmărească să vadă unde locuiește, însă l-a pierdut, nereușind să identifice acest loc. Ulterior, în 2003 l- a mai văzut pe inculpat o dată sau de două ori, dar nu a anunțat poliția, a anunțat-o în 2005 și nu își poate explica de ce a făcut-o atât de târziu.
A mai arătat partea vătămată în depoziția sa că înainte de a fi agresat de către inculpat l-a auzit vorbind, astfel că și- a dat seama că are un defect la vorbire (bâlbâit, sâsâit) și totodată a observat că mergea greu, șchiopăta. Aceste defecte nu le-a precizat în prima declarație pe care a dat-o deoarece nu a fost întrebat și de asemenea a mai arătat că semnalmentele persoanei care l-a agresat,oferite lucrătorului de poliție imediat după comiterea faptei la spital sunt greșite,întrucât era bulversat la acel moment, semnalmentele corecte fiind cele precizate în declarația pe care a dat-o în 2007. Inculpatul la data comiterii faptei purta un tricou, blugi prespălați, o . pe cap și nu avea, fiind neadevărată afirmația pe care a făcut-o în prima declarație, în sensul că cel care l-a agresat purta, dar, așa cum a arătat la momentul când a dat acea declarație, era bulversat.
A mai susținut partea vătămată că în 2006 l-a sunat pe comisarul și i-a spus că l-a văzut pe inculpat în piață, iar cu acea ocazie lucrătorul de poliție a vrut să îl legitimeze pe acesta, dar nu a putut, întrucât inculpatul nu avea nici un act de identitate asupra lui, motiv pentru care comisarul l-a întrebat dacă inculpatul e persoana care l-a lovit în anul 2001. Recunoașterea după planșe foto a avut loc după evenimentul din piață arătat anterior, partea vătămată precizând că în cursul urmăririi penale nu a fost pus față în față cu inculpatul, cu excepția momentului când s-a întâlnit în 2006 în piață, cu acesta.
Verificând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 alin.2 Cod pr. penală, constatăm că apelul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIe fondat prin prisma celui de al doilea motiv de nelegalitate invocat, motiv ce vizează obligarea părții vătămate minore la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar apelul părții vătămate e tardiv.
Prima instanță a reținut în mod corect pe baza analizei materialului probator administrat în cauză, nevinovăția inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, apreciem că probele administrate în cauză nu dovedesc fără echivoc că inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză, motiv pentru care soluția de achitare pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în temeiul art.11 pct.2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod pr. penală e legală și o vom menține pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.52Cod penal și art.6 paragraful 2 din CEDO, procesul penal este guvernat de prezumția de nevinovăție, în virtutea căreia orice persoană împotriva căreia a fost declanșat un proces penal este prezumată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.
Astfel, potrivit art. 66 alin.1 Cod pr. penală, inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le sarcina administrării probelor pe tot parcursul procesului penal ( art. 65 alin.1 Cod pr.penală) pentru a răsturna prin probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție.
Curtea constată că în prezenta cauză nu există probe certe care să susțină fără echivoc că inculpatul e cel care a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În toate declarațiile pe care le-a dat atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul a susținut că el nu este autorul infracțiunii și că nu a fost implicat în incidentul din 08.06.2001.
Totodată,în pofida celor susținute de către Parchet, considerăm că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor din dosar,motiv pentru care nu pot duce la condamnarea inculpatului, așa cum prevăd dispozițiile art.75 Cod pr.penală.
Astfel, în prima declarație scrisă de polițist, imediat după incident, în spital, în prezența mamei sale, partea vătămată s-a referit la un cetățean pe care nu îl cunoaște, în vârstă de aproximativ 50 de ani, înălțime 1,75, păr tuns scurt, castaniu, poartă ( inculpatul nu a avut niciodată ) borcănat, fața ovală, îmbrăcat cu o geacă neagră din catifea și blugi albaștri, precizând că l-ar putea recunoaște dacă i-ar fi prezentat într-un grup de persoane.
Ulterior, în 2007, partea vătămată dă o declarație scrisă personal la agentul de poliție ( cu toate că urmărirea penală era obligatoriu să se efectueze de procuror ) în care precizează semnalmentele celui care l-a agresat,dar acestea sunt diferite de cele din prima declarație și anume: înălțimea 1,60 -170 m ( 1,75 m inițial ), fața ( a spus ovală, inițial), început de chelie (prima oară nu a specificat), purta pe cap o . din material textil de culoare ( nici pe aceasta nu a amintit-o prima oară), nu mai spune nimic de, că era îmbrăcat cu un tricou și avea un defect de vorbire, fără a explica în ce constă și șchiopăta de un picior ( nici aceste aspecte nu le-a relatat în 2001).
Mai amintim că, cu aproape un an în urmă ( 2006) partea vătămată aflându-se împreună cu tatăl său în din 19 a pretins că l-a văzut și recunoscut pe inculpat, că și tatăl său l-a recunoscut ca pe un fost coleg de serviciu. Dar cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale părții vătămate nu i-a fost prezentat inculpatul pentru recunoaștere și nu a fost confruntat cu acesta, însă, la 2 zile de la întâlnirea din piață ( 8.12.2006) i s-a prezentat părții vătămate planșă foto ce cuprindea 4 fotografii din care l-a recunoscut la poziția 3 pe inculpat. La TRIBUNALUL GALAȚI inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată - cu toate că existau diferențe majore între modul în care partea vătămată l- a descris inițial și înfățișarea inculpatului.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că partea vătămată a mai afirmat că în anul 2003 ( fila 31 din dosarul ) l-ar fi văzut și urmărit pe inculpat până când a intrat în scara unui bloc, altul decât cel în care locuiește inculpatul, iar conform indicațiilor pe care le-a dat, organele de poliție au efectuat cercetări care însă nu au dus la nici un rezultat.
Totodată, reținem că la fila 13 dosar există raportul din 09.06.2003 al lucrătorului de poliție, care a investigat toate persoanele care se deplasau la pescuit în zona, fără a rezulta date cu privire la identitatea autorului.
În fața instanței de apel partea vătămată a susținut că semnalmentele pe care le-a oferit lucrătorului de poliție în anul 2001, imediat după comiterea faptei erau greșite întrucât era bulversat, semnalmentele corecte fiind cele pe care le-a precizat în declarația pe care a dat-o în anul 2007. Partea vătămată a învederat că defectele pe care le-a observat la inculpat la momentul comiterii faptei nu le-a arătat în prima depoziție, întrucât nu a fost întrebat cu privire la acest aspect. Partea vătămată a mai arătat că nu a fost pus niciodată față în față cu inculpatul pe parcursul urmăririi penale.
Din toate cele precizate anterior rezultă că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și nu pot justifica o soluție de condamnare a inculpatului, aceste declarații necoroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, declarații pe care le vom analiza, după cum urmează:
Astfel, martorul, audiat în faza urmăririi penale, în anul 2007 ( filele 121-122 dosar ), a precizat că nu ar putea să recunoască persoana agresorului de pe planșa foto sau din grupul de persoane. În fața instanței de judecată ( fila 80 dosar ) a susținut că inculpatul ce era prezent atunci în sală nu e cel care a lovit -o pe partea vătămată, iar la politie i s-a prezentat un număr de fotografii și nu l-a recunoscut. Acesta a mai arătat că cel care a agresat-o pe partea vătămată alerga normal și nu șchiopăta.
Martorul, în declarația sa de la urmărirea penală, declarație dată abia în 2007 ( fila 51 dosar ), a arătat că a mai fost chemat la poliție și i s-au prezentat mai multe fotografii, dar nu l-a recunoscut pe agresor. Acesta a mai precizat că în decembrie 2006 a fost invitat la poliție pentru recunoaștere după planșe foto, ocazie cu care l-a indicat pe cel de la poziția 3, întrucât semăna cu agresorul, dar nu e foarte sigur, arătând totodată că l-ar recunoaște mai bine fizic - adică dintr-un grup de persoane ( la urmărirea penală nu s-a făcut o astfel de recunoaștere ). A mai arătat martorul că în ziua în care a fost invitat să facă recunoașterea s-ar fi întâlnit cu partea vătămată care i-a spus că l-a recunoscut pe agresor într-o planșă fotografică. În fața instanței de judecată ( fila 50 dosar) martorul a învederat completului investit cu soluționarea cauzei, că nu inculpatul care era prezent în sala de judecată ar fi fost persoana care comis fapta.
Martorul, în declarația pe care a dat-o în faza urmăririi penale în 2007 ( filele 74-75) la procuror, a precizat că i s-a prezentat un portret robot al presupusului făptuitor, care aduce binișor cu acesta, numai că agresorul era mai plin la față, mai fălcos și avea o chelie mai mare. Constatăm că acest portret robot nu se află la dosar, pentru a aprecia dacă seamănă sau nu cu inculpatul.Totodată, acest martor a mai arătat că l-ar recunoaște pe inculpat dacă l-ar vedea în realitate, într-un grup de persoane - numai că la urmărirea penală, așa cum am mai precizat, nu s-a făcut o astfel de recunoaștere. La TRIBUNALUL GALAȚI, martorul fiind audiat a relatat că persoana pe care a recunoscut-o la urmărirea penală ca semănând cu inculpatul, era mai înaltă decât cea care se află în sală.
Martorul, audiat în ziua imediat următoare după comiterea faptei, a relatat că nu l-a văzut pe, nu îl cunoaște și nu e sigur dacă l-ar putea recunoaște, iar ulterior, în 2007, fiind audiat de către procuror, a precizat din nou că nu ar putea să-l recunoască pe autor de pe planșa fotografică sau un grup de persoane, deoarece nici atunci când s-a întâmplat incidentul nu l-a văzut prea bine. La instanță,fila 52, a arătat că nu l-a recunoscut pe inculpat la poliție după imagini foto și nu crede că persoana din sala de judecată (inculpatul) e cel care a comis fapta.
Martorul, în faza urmăririi penale, a relatat că nu crede ca l- ar putea recunoaște pe agresor în planșa fotografică și nici nu e sigur că l-ar putea recunoaște din grup de persoane, deoarece nu l-a văzut destul de bine ( filele 110-111 ) pentru a -l recunoaște. În instanță, acesta a precizat că la poliție i s-au prezentat mai multe persoane pentru a le recunoaște, dar nu a reușit să depisteze pe nici una dintre acestea. A mai arătat că nu poate să precizeze dacă persoana de față e inculpatul.
Din toate aceste declarații ale martorilor audiați în cauză rezultă că nici unul dintre ei nu l-a indicat pe inculpat ca fiind cu certitudine cel ce a lovit victima, aceștia arătând că " seamănă cu inculpatul", "aduce cu el", or, dimpotrivă, alții l-au expus pe inculpat ca autor al faptei,întrucât atunci când s-a întâmplat incidentul nu l- au văzut prea bine pe agresor.
Astfel, apreciem că există un dubiu, iar acest dubiu îi profită inculpatului, declarațiile acestor martori necoroborându-se cu declarațiile contradictorii ale părții vătămate.
În ceea ce-i privește pe părinții părții vătămate - mama acestuia - a precizat că fiul ei i-a spus la spital că nu a cunoscut persoana care l-a lovit, deoarece a fugit ( fila 86 dosar ), iar tatăl părții vătămate - a arătat că nu știe nimic despre faptă. Referitor la cele declarate de mama părții vătămate se pune întrebarea: dacă fiul său nu a recunoscut în 2001 persoana care l-a lovit, deoarece a fugit, cum a putut să o recunoască după 6 -7 ani?
În ceea ce privește testul poligraf la care a fost supus inculpatul, chiar dacă nu a putut formula concluzii certe, nu a demonstrat un comportament simulat al acestuia atunci când a răspuns la întrebările relevante cauzei.
Față de toate probele reliefate anterior, considerăm că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului nu a fost răsturnată și nu se poate demonstra că inculpatul e autorul agresiunii asupra părții vătămate, motiv pentru care soluția adoptată de prima instanță, respectiv de achitare în conformitate cu art.10 lit.c pr.pen. e legală și întemeiată pe întreg ansamblul probator, astfel încât apreciem neîntemeiat motivul de apel formulat de către Parchet, prin care se susține vinovăția inculpatului.
Nu lipsit de relevanță este și faptul că, așa cum reținut și prima instanță, cercetările din prezenta cauză au fost declanșate după trecerea unui timp de 6 ani de la comiterea faptei.
Însă, apreciem că apelul Parchetului trebuie să fie admis prin prisma celui de al doilea motiv de nelegalitate invocat, motiv ce vizează obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În rezolvarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, instanța de fond s-a raportat la disp.art.192 alin.1 pct. 1 lit.b Cod pr.penală, text ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de achitare și respingere a pretențiilor civile pentru minorul agresionat.
Apreciem că partea civilă, minorul, nu este partea ce a determinat cheltuielile judiciare, în sensul disp.art.192 alin.1 pct. 1 lit.b Cod pr.penală.
Este adevărat că în prezenta cauză reprezentantul legal al părții vătămate, mai precis mama acesteia, a formulat plângere,solicitând trimiterea în judecată a inculpatului, însă chiar în lipsa acestei plângeri penale, punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor se putea face din oficiu,
În condițiile acestea,raportat la faptul că partea vătămată constituită parte civilă în cauză a fost agresionată, iar statul avea obligația pozitivă de sancționare a celui ce a atentat la viața părții vătămate, față de partea civilă nu se poate angaja obligația recuperării cheltuielilor judiciare către stat.
Față de toate acestea, apreciem că se impune admiterea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, desființarea în parte a sentinței penale nr.132/03.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare, înlăturarea dispozițiilor conform căreia a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.
Vom menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cu privire la apelul părții vătămate, reținem că acesteia i s-a comunicat hotărârea pronunțată la data de 8.04.2009 și a promovat calea de atac la data de 28.04.2009, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
Cererea de repunere în termenul de declarare a apelului nu poate fi reținută, întrucât nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare, situația că partea vătămată a fost plecată din țară, în sensul disp.art.364 pr.pen. aceasta ar fi a putut să-și exercite dreptul de a promova calea de atac apelând la serviciile unui apărător.
Față de toate acestea,vom respinge ca tardiv apelul părții vătămate și o vom obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu disp.art.192 alin. 2 Cod pr.penală.
Nu vom mai analiza motivele de apel invocate de partea vătămată pe fondul cauzei, având în vedere soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva sentinței penale nr. 132/03.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-, privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 02.03.1947 în Comuna S, județul B, CNP -, cetățean român, fără antecedente penale, stagiul militar îndeplinit, studii 7 clase, pensionar, căsătorit, domiciliat în G,-, -. 53, județul G ) și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 132/03.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția potrivit căreia, în conformitate disp. art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge ca tardiv apelul declarat de partea vătămată ( fiul lui și, ns. la 12.08.1987, CNP -, domiciliat în G,-, -.6 A,.26, județul G).
Ia act că, în apel, inculpatul nu a solicitat cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe partea vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru partea vătămată și inculpatul.
Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud../ 17.11. 2009
Jud.fond
Tehnored. CG/2 ex./25.11.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu
