Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

2870/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 33

Ședința publică din data de 03 februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica

JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea

GREFIER: G -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva Sentinței penale nr. 119 din data de 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2010 astăzi, când în aceeași compunere,

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 119/05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală a fost admisă cererea formulată de inculpatul -, prin apărător, și în baza art.334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.20 rap. la art.174 al.1-175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, în art. 182 al.2 cu aplic. art. 37 lit. b și Cod Penal în baza acestor din urmă articole de lege dispunându-se condamnarea inculpatului la 3 (trei) ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 deduce Cod Penal prevenția acestuia, perioada de la 3.07.2009 la zi.

In baza art.71 Cod Penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b

Cod Penal

In baza art.169 C.P.P. s-a dispus restituirea bunurilor confiscate, către inculpat.

A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la 1223.743 lei către Spitalul L Gară, cheltuieli efectuate cu parte vătămată.

A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat din care 500 lei reprezintă onorariu apărător oficiu (400 lei în faza de urmărire penală și 100 lei în faza de judecată, avocat G ).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 24.07.2003 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat faptă prev. de art.20 rap la art.174 la.1 -175 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.37 lit. b

Cod Penal

În sarcina inculpatului s-a reține prin actul de inculpare că în ziua de 2.07.2009 pe fondul consumului de alcool, în public, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un fragment de sticlă provenit prin spargerea unui pahar cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, actele medicale și medico-legale ca și declarațiile inculpatului,instanța reține următoarea situație de fapt.

La data de 02.07.2009 inculpatul a mers la barul SC " 2002" SRL din localitatea sa de domiciliu, respectiv com., jud. C unde și-a petrecut mai toată ziua și a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenii. În jurul orelor 16,00 rămas singur la masă a intrat în discuții cu alți consumatori aflați în local la o altă masă printre care se afla și partea vătămată, și martorii, și. Inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a încercat să rezolve cu martorul o neînțelegere legată de o tranzacție de cereale și crezând că martorul încearcă să-l păcălească a devenit irascibil. Partea vătămată, aflată în aproprierea martorului, a încercat să aplaneze conflictul moment în care inculpatul a spart un pahar și cu un rezultat din spargerea paharului a lovit-o pe partea vătămată de mai multe ori în zona capului, lovituri ce au interesat regiunea temporală cu secțiunea compactă a arterei temporale stângi.

Partea vătămată a suferit leziuni și în zona urechii stângi și regiunea latero-cervicală.

Inculpatul l-a lovit în această împrejurare și pe martorul care la fel a intervenit să aplaneze conflictul cu același după care a fugit acasă.

După plecarea inculpatului martorii au acordat primul ajutor părții vătămate apoi a sesizat poliția și salvarea.

Partea vătămată a fost spitalizată la spitalul L Gară cu diagnosticul """șoc hemoragic. Plagă tăiată regiunea temporală cu secțiunea completă a arterei temporale stângi, plagă cu interesarea conductului auricular extern stâng. Plagă tăiată regiunea latero-cervicală " unde s-au făcut cheltuieli în sumă de 1223,743 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă.

Leziunile suferite de partea vătămată, au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Martorii oculari audiați în cauză, și au declarat că fapta s-a derulat în modalitatea arătată mai sus, că inculpatul era furios și agitat în momentul comiterii faptei din cauza alcoolului consumat și că deși toți martorii l-au rugat să se liniștească acesta a fost greu de potolit.

Audiată partea vătămată a arătat că a fost lovită de inculpat cu un de sticlă provenită prin spargerea unui pahar, că anterior faptei se înțelegea foarte bine cu inculpatul și că nu înțelege atitudinea agresivă a acestuia. Partea vătămată a precizat că nu are pretenții bănești împotriva inculpatului.

inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și de instanță recunoscut că a fost implicat într-un conflict în ziua de 02.07. 2009, că cel lovit este parte vătămată în cauză cu care anterior se afla în relații de amiciție, fiind vecini și intenționând chiar s-o cunune pe partea vătămată.

Inculpatul a mai declarat că și el a fost bătut în timpul conflictului fără să știe de cine.

Instanța a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului. Certificatul medico-legal relevă leziunile suferite de partea vătămată și stabilește numărul de zile de îngrijiri medicale concluzionând că acestea au pus în primejdie viața părții vătămate.

Tribunalul analizând probele a apreciat că cererea formulată de inculpat prin apărător prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei este admisibilă.

Astfel, ambele infracțiuni, cea de tentativă la omor și cea de vătămare corporală gravă, au același obiect juridic: viața persoanei fiind legate prin urmarea comună "punerea în primejdie a vieții persoanei" expresie ce prezintă două accepțiuni.

Una juridică constând în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce moartea și caracterizată de intenția specifică de omor și una medico-legală constând în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, pericol ce poate fi imediat, tardiv sau potențial, important fiind ca leziunea să determine moartea, indiferent de modul de îndepărtare a lui - tratament sau reactivitatea organică crescută.

Infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182.Cod Penal în modalitatea punerii în primejdie a vieții persoanei nu poate avea în vedere decât accepțiunea medico-legală a expresiei, iar tentativa la omor pe cea juridică.

Prin urmare aprecierea medio-legală de punere în primejdie a vieții nu poate constitui în speța de față prin ea însăși un criteriu de încadrare a faptei de tentativă de omor ci cel mult un element de fapt care trebuie în mod obligatoriu coroborat cu circumstanțele de ordin juridic-intenția, premeditarea, regiunea vizată și lezată, obiectul utilizat, etc.

Împrejurarea constatată medical că victima a suferit leziuni care i-au pus în pericol viața nu poate fi reținută ca argument pentru încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor, latura subiectivă fiind aspectul ce deosebește cele două infracțiuni și trebuie stabilit în raport de toate împrejurările cauzei.

În speța de față nu este relevată intenția inculpatului de a ucide, întrucât din dosar rezultă că el și victima se aflau în relații de prietenie, că inculpatul a lovit victima din întâmplare fără a viza o anumită regiune sau organ vital, că inculpatul se afla într-o stare avansată de ebrietate, care i-a diminuat reprezentarea mentală dacă că zona lezată este sau nu vitală.

Raporturile anterioare dintre autor și victimă creează puternica îndoială cu privire încadrarea faptei ca tentativă de omor, punerea în primejdie a vieții părții vătămată survenind ca rezultat mai grav în discordanță cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat de autor motiv pentru care fapta inculpatului va fi încadrată de instanță în dispozițiile art.182 și în baza acestui text de lege a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, poziția conciliantă a părții vătămate care nici nu s-a constituit parte civilă în cauză, aspectul că inculpatul nu a urmărit un scop anume în momentul comiterii faptei, intervenția intempestivă a părții vătămate în conflictul iscat între inculpat și martorul a determinat reacția violentă a inculpatului concretizată în acțiunea de lovire a părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă în situația în care întregul material probator administrat în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești confirmă săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și nu a infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, Parchetul a susținut că mijlocul folosit, un de pahar gros din sticlă spart în mod special de inculpat pentru a-l folosi drept armă, respectiv întrebuințarea acestui corp tăios, pentru a servi la suprimarea vieții victimei, precum și repetabilitatea loviturilor, zona vizată (capul și gâtul victimei), denotă nu numai intenția de a cauza o vătămare corporală, ci și prevederea și acceptarea celui mai grav rezultat, moartea victimei.

Deasemenea, Parchetul a mai susținut că instanța de fond și-a motivat soluția exclusiv pe relațiile anterioare dintre părți, inculpatul și victima fiind vecini, fără a exista o stare conflictuală între ei până la data săvârșirii faptei, ignorând însă, elementele relevante pentru stabilirea încadrării juridice a faptei: circumstanțele săvârșirii ei, derularea întregii activități infracționale a inculpatului, obiectul vulnerant folosit, zona vizată cât și consecințele imediate.

Astfel, intenția inculpatului de a omorî victima rezultă din acțiunea materială specifică infracțiunii de tentativă la omor calificat și nu din cea rezultată în raport de dispozițiile art. 182 alin.2 Cod penal.

C de al doilea motiv de apel al Parchetului vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de 3 ani închisoare, fără ca instanța de fond să evalueze în concret și la dimensiunile reale pericolul dovedit de inculpat prin agresarea repetată a victimei și a martorului care a încercat să-l tempereze, cât și manifestările acestuia înainte de comiterea faptei, respectiv să analizeze obiectiv atitudinea inculpatului progresiv violentă în limbaj și manifestări.

Considerând că pedeapsa aplicată inculpatului este invers proporțională cu gravitatea faptei și atitudinea inculpatului, având în vedere și existența tuturor circumstanțelor agravante, Parchetul a solicitat să se aplice inculpatului o pedeapsă până la maximul special prevăzut de lege și aplicarea unui spor, impunându-se cu necesitate o reacție fermă din partea autorităților.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 rap. la art.174 al.1-175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, în art. 182 al.2 cu aplic. art. 37 lit. b

Cod Penal

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice instanța de fond a apreciat că "raporturile anterioare dintre autor și victimă creează puternica îndoială cu privire la încadrarea faptei ca tentativă de omor" după ce anterior a menționat "în speța de față nu este relevantă intenția inculpatului de a ucide întrucât din dosar rezultă că el și victima se aflau în relații de prietenie, că inculpatul a lovit victima din întâmplare că inculpatul se afla întro stare avansată de ebrietate, care i-a diminuat reprezentarea mentală dacă zona lezată este sau nu vitală".

Or, intenția inculpatului de a suprima viața victimei rezultă din materialitatea faptelor (dolus ex re), ca urmare a mijlocului folosit - un de pahar gros din sticlă spart - având în vedere totodată și zonele vizate (capul și gâtul), cât și urmarea produsă, respectiv numărul de 25-30 zile de îngrijiri medicale, viața acesteia fiind pusă în primejdie, pericolul vital fiind înlăturat numai datorită intervenției chirurgicale și tratamentului medicamentos instituit cu promtitudine.

Aplicarea repetată a loviturilor cu ciobul pe capul și gâtul victimei, forța cu care le-a aplicat, natura obiectului folosit, constituie suficiente elemente din care instanța de fond trebuia să tragă concluzia că inculpatul a acceptat în mod conștient, posibilitatea morții victimei.

Pentru stabilirea existenți intenției inculpatului de a ucide, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurările anterioare, concomitente și posterioare săvârșirii faptei, neputându-se lua în considerare elemente izolate ca relațiile de vecinătate dintre părți, atâta timp cât consecința faptei penale are la bază circumstanțele reale în care acesta a acționat asupra victimei.

Așadar, relațiile dintre părți, lipsa premeditării și poziția conciliantă a părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă în cauză cum a reținut instanța de fond în considerente nu au caracter esențial în stabilirea încadrării juridice și nu modifică condițiile răspunderii penale a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Mai mult, lovirea repetată și cu intensitate a victimei în zona capului și gâtului cu un obiect de a-i produce moartea dovedește că inculpatul a urmărit suprimarea vieții acesteia, nicidecum numai un rezultat de vătămare a integrității corporale a victimei, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.

Deasemenea, toți martorii oculari audiați în cauză atât la Parchet cât și la instanță au relatat modalitatea în care s-a comis fapta în circumstanțele reținute de altfel și în actul de inculpare, relevând ei înșiși atitudinea inculpatului, atitudine pe care însă instanța a interpretat-o eronat și în contradicțiune cu toate probele existente la dosarul cauzei.

Nu în ultimul rând, concluziile raportului de constatare medico - legală au evidențiat că leziunile de violență care au pus în primejdie viața victimei sunt următoarele: plagă tăiată în regiunea temporală cu secțiunea completă a arterei temporare stângi; plagă cu interesarea conductului auricular extern stâng; plagă tăiată regiunea latero - cervicală, ceea ce relevă intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămare, aceasta fiind internată în spital în șoc hemoragic ca urmare a secționării arterei temporale stângi.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, Curtea apreciază că o pedeapsă de 4 ani închisoare, ca urmare a reindividualizării judiciare a acesteia în condițiile art. 72 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal, face a fi îndeplinite prevederile art. 52 Cod penal.

Critica Parchetului în sensul aplicării unei pedepse până la maximul special prevăzut de lege și aplicarea unui spor, nu poate determina instanța de apel dea proceda în acest sens.

Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Or, împrejurarea că inculpatul se afla întro stare avansată se ebrietate în momentul săvârșirii faptei de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal, constituie o circumstanță atenuantă în sensul prevăzut de art. 74 alin. 2 Cod penal, ca urmare a diminuării reprezentării mentale a acestuia datorită situației în care se afla.

Potrivit art. 80 Cod penal în raport de starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b Cod penal, în care se află inculpatul, Curtea va coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, astfel cum mai sus s-a arătat.

Așa fiind, în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.

Va desființa, în parte, sentința penală nr. 119 din data de 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală și rejudecând în fond:

În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal în art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal cu aplic. art.. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 - 76 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 80 alin. 1 Cod penal va condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a și b Cod penal.

Față de natura și gravitatea faptei în conformitate cu art. 65 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu art. 160 alin. 3 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția acestuia de la 3 iulie 2009 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penală nr. 119 din data de 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.

Desființează, în parte, sentința penală nr. 119 din data de 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală și rejudecând în fond:

În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal în art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal cu aplic. art.. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 - 76 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 80 alin. 1 Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În conformitate cu art. 160 alin. 3 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția acestuia de la 3 iulie 2009 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În conformitate cu art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 200 lei - onorariul avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

G -

Red.

Dact.P/25.02.2010

2 ex.

Red. Hodel - Tribunalul Călărași - Secția Penală

Președinte:Cîrstoiu Veronica
Judecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea

Vezi şi alte speţe de drept penal: