Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 40/A/2008
Ședința publică din 11 martie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer Judecător
JUDECĂTOR 2: Delia Purice Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat în examinare apelul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 9 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ, în dosarul nr-, privind pe inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 pen. rap. la art. 175 lit. i pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere decizia pronunțată de CEDO în cauza Tierce contra San, procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului penal depus la dosarul cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că are de formulat o cerere în probațiune și anume a observat că la dosarul cauzei nu există niciun referat de evaluare psiho-socială cu privire la inculpat, astfel încât consideră că se impune un astfel de referat, având în vedere că discuția va fi raportat la persoana inculpatului. Solicită punerea în discuție a oportunității unui astfel de referat de evaluare psiho-socială.
Reprezentanta Ministerului Public, față de cererea formulată, arată că nu se opune.
Apărătorul din oficiu al inculpatului precizează că la dosarul cauzei există suficiente elemente cu privire la caracterul inculpatului, însă dacă instanța apreciază că mai există dubii, atunci efectuarea referatului de evaluare psiho-socială apare ca oportună.
Curtea, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată, apreciind că la dosarul cauzei există suficiente elemente care să conducă la o justă soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 9 din 23 ianuarie 2008. Prin sentința penală apelată inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, fiind reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c pen. cu consecințele prev. de art. 76 pen. De asemenea instanța a făcut aplicarea art. 71 pen.
Apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și nelegală, întrucât instanța de fond a făcut aplicarea art. 71 pen. fără să facă referire la art. 64 pen. și la drepturile interzise inculpatului pe toată durata executării pedepsei.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, s-a prezentat la organul de poliție după săvârșirea infracțiunii. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanța de fond, care a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Apreciază că reținerea acestor circumstanțe atenuante este greșită. Susține că este adevărat că inculpatul s-a autodenunțat, însă înainte de a se reține circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, trebuia ca instanța de fond să aibă în vedere fapta comisă, modalitatea de comitere a acesteia, precum și consecințele acestei fapte. Inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prev. de art. 73 lit b pen. însă instanța de fond în mod corect a respins cererea.
În prezentarea situației de fapt, reprezentanta Ministerului Public arată că inculpatul, după ce victima a luat acea secure, a urmărit-o aproximativ 1 km, după care i-a aplicat acea corecție ieșită din comun. Instanța de fond în mod corect a decis că inculpatul nu se afla sub acea tulburare prevăzută de lege. Chiar dacă inculpatul nu a fost prins și s-a autodenunțat, instanța trebuia să aibă în vedere aceste aspecte și să orienteze acea pedeapsă spre minimul prevăzut de lege. Inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri cu picioarele în cap și în zona gâtului. Din declarația dată de inculpat, aflată la fila 45 din dosarul de urmărire penală, care a fost menținută prin declarația de la fila 9 din dosarul instanței de fond și astăzi în fața instanței de apel, rezultă că în momentul în care a aplicat lovituri victimei a acționat cu intenția directă de a curma viața acestia. Inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide din primul moment. Precizează că inculpatul se putea prezenta la poliție imediat, însă după ce a târăt victima până la locuința ei și i-a tăiat gâtul, a plecat, întorcându-se abia a doua zi dimineață, pentru a vedea dacă a găsit-o cineva și abia apoi prezentându-se la poliție.
Susține că reținerea circumstanțelor atenuante nu era obligatorie, fiind la latitudinea instanței de judecată. S-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică din care rezultă că inculpatul prezintă tulburări de personalitate, însă la momentul comiterii faptei avea discernământ.
Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțate și judecând în fond să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Raportat la individualizarea pedepsei solicită orientarea pedepsei spre minim, având în vedere cele invocate mai sus.
Solicită aplicarea art. 71 pen. și interzicerea inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 a și b pen. pe durata executării pedepsei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ este admisibil doar sub aspectul aplicării art. 71 rap. la art. 64 pen. Cu privire la circumstanța atenuantă a provocării, apreciază că poate fi reținută, chiar la 15-16 ore după incident, pentru că inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare, iar acest aspect se coroborează cu declarația dată de acesta în faza de urmărire penală. Apreciază că nu contează perioada de timp cât a trecut de la incident, ci dacă s-a menținut acea stare de tulburare psihică. Precizează că inculpatul nu este recunoscut ca fiind o persoană agresivă și cu probleme. Un astfel de comportament de a lovi victima de 20 de ori și de a-i secționa gâtul denotă o puternică stare de tulburare.
Cu privire la circumstanțele atenuante, având în vedere că s-a solicitat înlăturarea lor, precizează că într-adevăr reținerea acestora de către instanță nu este obligatorie, ci facultativă, însă coroborat cu faptul că inculpatul a colaborat cu organele de poliție și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, apreciază că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c pen. De asemenea, consideră că starea de fapt a fost reținută în mod corect atât prin rechizitoriu, cât și de către instanța de judecată, iar dacă inculpatul nu mergea la organele de poliție pentru a se autodenunța, se ajungea la o clasare în cauză pentru că nu există martori și nici nu au fost găsite urme de sânge pe hainele inculpatului.
În concluzie, solicită să fie avute în vedere toate aceste împrejurări, precum și aspectul că dacă se înlătură circumstanțele atenuante, atunci pedeapsa ar fi de 15 ani închisoare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită să fie menținută pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de către instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că TRIBUNALUL SĂLAJ prin sentința penală nr.9 din 23 ianuarie 2008, entru p. comiterea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art.174 rap. la art.175 lit.i, cu aplic. art.74 lit.a și c și art.76 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 02. 09.1983, în H, județul C, de cetățenie română, studii 2 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale,. în com., sat, nr.53 Județul S, CNP -) la 5( cinci) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pe o perioadă de 5( cinci) ani.
S-a facut aplicarea art.71 Cod penal.
S-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus din prevenție arestul începând cu data de 27 august 2007, până la zi.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s- dispus confiscarea următoarelor corpuri delicte: 2 saci cu îmbrăcăminte pătată cu sânge și 1 sac cu securea folosită de inculpat; ce se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în faza de urmărire și judecată, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJa fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prev. și ped. de art.174 rap. la art. 175 lit.(i) Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 26/27 08 2007 a ucis pe partea vătămată, pe un drum public (pășune comunaIă),după care în data de 27. 08. 2007 orele 10 s-a autodenunțat la Postul de Poliție -.
În baza declarației de recunoaștere a inculpatului (47;48) coroborată cu procesul verbal de cercetare la fața locului (22) și raport de constatare medico-legală (66) s-a stabilit că anterior datei de 26. 08. 2007, victima a sustras de la inculpat o secure iar în momentul în care inculpatul i-a solicitat securea, victima a negat că ar fi sustras-o; mai mult, l-a amenințat pe inculpat că îl omoară cu securea.
Așa că, în noaptea de 26/27.08.2007, în jurul orelor 0,20, victima având securea asupra lui l-a strigat pe inculpat să iasă afară, înjurându-l și amenințându-l că-l omoară cu securea.
Când inculpatul s-a apropiat de victimă, aceasta s-a pregătit să-l lovească pe inculpat cu toporul, ridicându-l asupra lui, inculpatul reușind să o imobilizeze pe victimă, securea căzând jos, iar victima reușind să se desprindă din mâinile inculpatului, a început să fugă pe drumul care duce în locul numit popular "Fundul ". Inculpatul a alergat după victimă aproximativ 1 km. până când a reușit să-l prindă și a început să o agreseze cu pumnii și picioarele pe victimă până când aceasta nu a mai respirat.
Întrucât fapta s-a petrecut în câmp, în apropiere de pădure, inculpatul s-a gândit să nu lase victima pradă animalelor sălbatice, motiv pentru care a tras-o de mână până la locuința victimei.
Ajuns în curtea casei victimei, inculpatul a luat toporul abandonat în fața casei lui, s-a deplasat din nou în curtea victimei și cu ajutorul toporului i-a tăiat gâtul, după care a tras victima în locuință.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei s-a datorat rupturii de cord cu hemopericard și tamponada cardiacă în cadrul unui politraumatism cu multiple fracturi costale de stern, precum și rupturi de organe interne.
Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure (pumni,picior), victima fiind căzută la pământ în timpul aplicării loviturilor în zona toracică și abdominală.
Plaga tăiat - despicată de la nivelul gâtului s-a putut produce prin lovire activă cu un corp dur tăietor - despicător (topor), după decesul victimei, întrucât la acest nivel nu se constată infiltrate sanguine.
Între leziunile constatate la autopsie și decesul victimei, există legătură directă de cauzalitate.
Cu privire la caracterizarea inculpatului s-a reținut că acesta nu are antecedente penale, recunoaște și regretă faptele, inculpatul fiind și cel care s-a autodenunțat.
De asemenea, s-a consemnat că inculpatul a fost reținut la data de 27.08.2007, pe timp de 24 de ore iar apoi s-a luat măsura arestării preventive, mandatul fiind valabil până la data de 19.01.2008.
Legat de acest aspect, tribunalul mai notează că în urma sesizării instanței, măsura arestării preventive a fost menținută prin încheierea din data de 4 ianuarie 2008 și totodată au fost preluate la camera de corpuri delicte 2 saci de hârtie, cu îmbrăcăminte pătată de sânge, precum și un sac de hârtie sigilat, care conține și securea folosită de inculpat
În legătură cu latura civilă, s-a aratat că victima locuia singură și nu era căsătorită, astfel că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În timpul judecății, inculpatul și-a menținut întrutotul declarația dată în cursul urmăririi penale recunoscând starea de fapt reținută în actul de sesizare, cu precizarea că "înainte cu 2 zile de săvârșirea omorului a anunțat pe șeful de post din com. că este amenințat de victima, cu moartea, pentru că l-a făcut "tâlhar și hoț" (19). De asemenea, martorii asistenți și au declarat în fața instanței că au participat la toate investigațiile făcute de organele de anchetă cu ocazia cercetării la fața locului în prezența inculpatului, că cele consemnate în procesul-verbal corespund adevărului și că acesta din urmă nu a avut de făcut nici un fel de obiecțiuni, recunoscându-și tot timpul vinovăția (20; 21).
Intrebat fiind despre cele întâmplate, inculpatul a susținut că nu se găsea sub influența alcoolului, însă a avut o tulburare puternică pe care nu și-o poate explica și că o să regrete toată viata fapta comisă.
În drept, fapta inculpatului de a aplica victimei, în noaptea de 26/27.08.2007 pe un drum public (pășune comunală), multiple lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acestuia, după care s-a autodenunțat și a participat activ la desfășurarea anchetei și stabilirea faptelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.174 raportat la art.175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.a Cod penal urmând a fi condamnat la: 5 (cinci) ani închisoare, cu aplicarea art.71 Cod penal.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 5 (cinci) ani.
În baza art.350 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, s-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data de 27.08.2007 și până la zi.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a optat pentru pedeapsa minimă permisă de lege după reținerea circumstanțelor atenuante (art.76 alin.1 lit.a combinat cu art.76 alin.2 Cod penal), tocmai pentru faptul că autodenunțul inculpatului și indiciile oferite de acesta cu ocazia cercetării la fața locului (îmbrăcăminte aparținând victimei, iarbă răvășită, urme de sânge, topor, găsite pe traseul infracțional) au contribuit în mod hotărâtor la arestarea și apoi condamnarea sa, inculpatul asumându-și fapta și implicit pedeapsa.
De asemenea, nu a făcut nici un demers pentru a șterge sau acoperi urmele infracțiunii ci dimpotrivă, după săvârșirea faptei s-a comportat de așa manieră (târând cadavrul aproximativ 1;2 m, până la locuința sa și apoi la locuința victimei) încât putea să fie descoperit de anumite persoane care, întâmplător s-ar fi aflat pe traseu.
Astfel, nu există nici un mijloc material de probă din care să rezulte că a avut loc un contact fizic direct între victimă și agresor: amprente, material biologic ale unuia pe corpul celuilalt sau martori care să fi văzut sau auzit ceva. Dimpotrivă, prin raportul de expertiză medico-legală (examen N) s-a stabilit că petele de sânge aflate pe pantalonii inculpatului provin de la acesta și nu de la victima, așa cum a susținut (51-60; 70-74 dosar 777/P/2007) ceea ce denotă că declarația dată cu ocazia urmăririi penale și menținută în fața instanței, nu este întru totul sinceră.
Comportamentul inculpatului și modul în care susține că s-au întâmplat faptele, poate fi însă explicat prin personalitatea sa; coeficient global situat la granița intelectului liminar cu debilitate mintală ușoară, tendințe psihonevrotice, (depresive, schizoide), acumularea de afecte, nesupunere, dorințe de răzbunare; emoțiile sunt resimțite puternic dar nu sunt ușor exprimate, predispoziție pentru relații sadomasochiste, etc, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (63-64 dosar 777/P/2007).
Pe acest fond psihologic care relevă o personalitate accentuată, complexă și dificilă, modul aparent ciudat în care inculpatul a acționat pentru obținerea rezultatului infracțiunii de omor, după care și-a asumat întreaga responsabilitate conduce la concluzia că acesta a acumulat în timp sentimente puternice și contradictorii față de victimă (ură, frică, dorință de răzbunare) ca urmare a amenințărilor repetate cu bătaia și moartea din partea acesteia, și care au culminat cu cea din noaptea de 26/27 august 2007, când s-a prezentat cu un topor la locuința inculpatului.
În acest context, se poate aprecia că în faza inițială a derulării evenimentelor a existat o provocare serioasă din partea victimei pe fondul unei așteptări tensionate din partea inculpatului și că acesta din urmă, s-a găsit la un moment dat chiar în situația de legitimă apărare, acționând sub imboldul unei puternice tulburări emoționale.
Aceste împrejurări nu pot fi însă reținute ca circumstanțe atenuante legale, prev.de art.73 Cod penal, atâta vreme cât victima a fugit iar inculpatul a perseverat în rezoluția sa infracțională, urmărind-o cca.1 km; totuși ele au fost avute în vedere de instanță ca circumstanțe reale favorabile inculpatului, la individualizarea pedepsei. de sânge aflate pe pantalonii inculpatului denotă că și victima l-a agresat în mod direct sau ripostând, pe inculpat, situație pe care acesta s-a ferit să o releve, din motive aparent necunoscute dar explicabile de asemenea, prin profilul său psihologic, care, de altfel, a fost avut în vedere la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe timp de 5 (cinci) ani.
Ca circumstanțe personale favorabile inculpatului, s-a avut în vedere faptul că nu are antecedente penale și nici nu s-au relevat în cauză împrejurări din care să rezulte că inculpatul s-a comportat agresiv și față de alte persoane sau că are un comportament în general agresiv față de membrii comunității în care trăiește.
Față de toate aceste circumstanțe reale și personale s-a apreciat că pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, este suficientă pentru reeducarea și schimbarea comportamentului inculpatului, în limitele permise de profilul său intelectual și psihologic.
În baza art.118 lit.b Cod penal, instanța a dispus confiscarea corpurilor delicte, îmbrăcăminte pătată cu sânge și un topor.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței primei instanțe și judecând pe fond cauza, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse situate la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât inculpatul cât și fapta acestuia prezintă un pericol social ridicat prin modul de comitere al infracțiunii și a urmărilor produse, suprimarea vieții unui om.
Arată că, în favoarea inculpatului în mod nejustificat au fost reținute circumstanțe atenuante întrucât recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale nu impuneau aplicarea art.74 pen. fără a fi coroborate cu alte elemente care puneau în valoare pericolul social sporit al faptei și al făptuitorului.
În mod greșit s-a menționat în sentința tribunalului doar aplicarea art.71 pen. fără a se arăta în mod expres ce drepturi îi sunt interzise inculpatului de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Tribunalul a administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică aplicându-i însă inculpatului o sancțiune netemeinică.
Examinându-se sentința în raport de criticile aduse se constată că, situația de fapt este pe deplin concordantă cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de către inculpat. Gravitatea deosebită a faptei comise, demonstrează fără nici un dubiu că, inculpatul a acționat cu multă violență, așa încât ar fi putut să ucidă și alte părți vătămate din cauză, dacă acestea ar fi existat.
Actele de violență deosebită comise de inculpat îndreptate fiind împotriva valorii sociale supreme - viața - atrag în numele dreptului inviolabil la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.
Lovirea unei persoane cu pumnii și cu picioarele în zona toracică abdominală și în zona capului, ruptura cordului, în cadrul unui politraumatism cu multiple facturi costale și de stern precum și ruperea organelor interne constituie infracțiunea de omor calificat, comisă cu intenție directă.
Așa cum rezultă din declarația inculpatului coroborată perfect cu raportul de constatare medico-legală a victimei, inculpatul i-a aplicat acesteia în zona capului cu călcâiul 6 lovituri după care, încă 20 de lovituri i-au fost aplicate în zona stomacului în piept, "până ce a avut convingerea că victima este decedată". Proba științifică arată că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat rupturii de cord cu hemopericard în cadrul unui politraumatism cu multiple facturi costale și de stern precum și rupturi de organe interne. Leziunile s-au produs prin loviri active și repetate cu pumnii și picioarele, victima fiind căzută la sol în timpul agresiunii la care era supusă, în zona toracică și abdominală. Semnificativ este faptul că după ce inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide victima și după ce a fost sigur că aceasta a decedat, a târât-o până la locuința acesteia, iar în curtea victimei cu ajutorul unui topor i-a tăiat gâtul.
Actul medico-legal dovedește că între deces și leziunile cauzate de inculpat există un raport direct de cauzalitate, moartea fiind violentă și datorându-se agresiunii excesive exercitate de inculpat.
Intensitatea loviturilor aplicate și rezultatul letal, confirmă intenția directă de a ucide, exprimată de altfel de inculpat cu ocazia declarațiilor date în fața procurorului și în fața instanței de fond.
Din examinarea probelor administrate în cauză, se constată că instanța de fond a încadrat corect fapta inculpatului în infracțiunea de omor calificat, fiind săvârșită în public, în raport cu locul unde aceasta a fost comisă într-un câmp, în apropiere de pădure, loc care prin destinație este accesibil publicului, expresie definită în art.152 pen. pe deplin aplicabil în speță.
Atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel apărătorul inculpatului a solicitat a se reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev.de art.73 lit.b pen.cât și a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 pen.cărora să li se dea eficiența cuvenită conform art.76 cod pen. scăzându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, întrucât în noaptea de 26/27 august 2007 victima în jurul orei 0,20 având asupra lui o secure s-a deplasat la locuința inculpatului pe care l-a invitat să iasă din casă, înjurându-l și amenințându-l că-l omoară cu securea.
În aceste condiții, inculpatul s-a apropiat de victimă, aceasta s-a pregătit să lovească cu toporul însă inculpatul a reușit să imobilizeze victima, să o dezarmeze, partea vătămată s-a desprins din mâinile inculpatului încercând să se îndepărteze prin fugă din curtea casei inculpatului.
Inculpatul însă, a alergat după victimă aproximativ 1 km, iar după ce a prins-o a agresat-o cu pumnii și picioarele, omorând-o prin multiple lovituri.
Potrivit practicii judiciare constante în materie potrivit dispoz.art.73 lit.b pen. pentru existența circumstanței atenuantei legale a scuzei provocării, se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.
Deși art.73 lit.b pen.nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții, rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului o tulburare sau emoție intensă.
. reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.
În speță, cerințele referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite.
Relațiile conflictuale anterioare dintre inculpat și victimă, circumstanțele generale ale comiterii infracțiunii nu pot fundamenta concluzia existenței provocării, chiar dacă ele sugerează momente de încordare și enervare, condițiile scuzei provocării fiind foarte exact reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpatul să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca aceste tulburări să fie puternice și determinate de acțiuni - concret și clar definite prin lege, întreprinse de victimă.
Probele ce trebuie să demonstreze toate aceste condiții, trebuie să fie convingătoare și concrete, ceea ce în speță nu există.
Chiar și din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală rezultă că, cu două zile înainte de data crimei, inculpatul i-a adresat părții vătămate apelativul de hoț și tâlhar, acuzându-l de sustragerea unui topor din gospodăria sa, fără ca victima să fi fost surprinsă asupra faptei, condiții în care în noaptea de 26/27 august 2007 victima înarmată cu un topor s-a deplasat la locuința inculpatului încercând să-l agreseze pe acesta.
Luându-se în considerare împrejurările în care s-a petrecut fapta, particularitățile psihice ale inculpatului și raporturile conflictuale dintre părți, se apreciază, că în momentul uciderii victimei, inculpatul nu s-a aflat într-o stare de mare surescitare nervoasă, caracteristică circumstanței atenuante a provocării. Relațiile conflictuale dintre inculpat și victimă erau notorii și nu reprezentau ceva neobișnuit, așa încât incidentului care a avut loc între ei în noaptea de 26/27 august 2007, nu i se poate recunoaște caracterul de act provocator, în sensul art.73 lit.b pen.
Din raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului rezultă că acesta suferă de "tulburare de personalitate de tip impulsiv" însă are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Așa cum s-a stabilit și în literatura de specialitate, este evident că în cazul când s-a stabilit că inculpatul suferă de afecțiuni organice care au ca rezultat creșterea impulsivității, este necesar, pentru a aplica circumstanța atenuantă legală a provocării - prevăzută de art.73 lit.b pen. - ca instanța să verifice dacă activitatea victimei, raportată la fondul maladiv al inculpatului putea sau nu să-i provoace acestuia o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia a acționat ulterior.
Nu este de neglijat că victima avea o alcoolemie de 1,85 gr.%o așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală și datorită intoxicației voluntare cronice cu alcool și nemaifiind stăpân pe facultățile de autocontrol volitiv și psihic, a provocat scandal atacându-l pe inculpat, însă, riposta inculpatului trebuie interpretată în contextul stărilor conflictuale notorii și îndelungate și deloc neobișnuite dintre cei doi, astfel încât incidentului din noaptea de 26/27 august 2007 nu i se poate recunoaște caracterul de act provocator.
Examinând sentința instanței de fond, se constată că apelul parchetului este fondat întrucât în mod nejustificat și netemeinic au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante vizate de art.74 pen.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 pen.sau a altor împrejurări asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 pen. rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art.74 pen. ori a altora asemănătoare, nu justifică - prin ea însăși - considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, reducerea ori schimbarea genului pedepsei.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat - care i-a aplicat cu călcâiul 6 lovituri în zona capului și apoi 20 de lovituri în zona toracelui și a abdomenului, 2 lovituri cu călcâiul în gât, iar la scurt timp i-a tăiat gâtul și cu toporul, în mod corect s-a considerat de către parchet că numai împrejurarea că anterior comiterii infracțiunii inculpatul a avut o conduită sinceră prezentându-se singur la organele de poliție și că nu posedă antecedente penale, nu justifică aplicarea art.74, 76 pen.
Multitudinea actelor de violență exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi și cărora le-a curmat cu violență viața, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.
Pentru motivele ce preced, curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ conform art.379 pct.2 lit.a pr.pen. împotriva sentinței penale nr.9 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj, pe care o va desființa sub aspectul laturii penale, apreciind ca greșită individualizarea judiciară a pedepsei și va înlătura circumstanțele atenuante ce în mod netemeinic i-au fost recunoscute.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, s-a prezentat singur și s-a denunțat la organele de anchetă, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier și suferă de tulburare de personalitate de tip impulsiv.
În aceste condiții, o pedeapsă minimă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b pen. cu executare în regim de detenție se consideră în mod judicios că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă, conform art.52 pen.
Instanța de apel apreciază că pedeapsa închisorii de 15 ani este bine aleasă și în deplin acord cu dispozițiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apărărpersoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".
În baza art.350 proc.pen.se va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art.5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs Franța). Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de TRIBUNALUL SĂLAJ, nu are caracter definitiv, fiind apelată de către parchet, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a inculpatului, în condițiile art.5 paragraf 1 lit.a și c din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Tinând seama de probatoriul cauzei și soluția pronunțată de tribunal, curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu prevederile legale invocate, coroborate cu cele ale art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În baza art.88 pen. raportat la art.381 proc.pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu data de 27 august 2007 și până în prezent.
Dispozițiile art.71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din Cod penal.
Săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra victimei duce la concluzia că în raport cu tipul de infracțiune comisă, cu conduita inculpatului și cu interesul societății, interzicerea exercitării drepturilor prev.de art.64 lit.a, b pen.pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară, ea urmărind un scop legitim, astfel că va fi aplicată de către curte.
Așa fiind, în baza art.71 pen.se vor interzice inculpatului de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b pen.
Se constată că nu există constituire de parte civilă în cauză.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocatul R.
În baza art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare în apelul parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, împotriva sentinței penale nr. 9 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului S, privind pe inculpatul, pe care o desființează sub aspectul laturii penale și judecând în aceasta limită:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 2 septembrie 1983 în H, studii 2 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în sat nr.53, comuna, jud.S, CNP -, detinut în Penitenciarul Gherla,
În baza art. 174, 175 lit.i Cod penal, pentru comiterea infractiunii de omor calificat, la o pedeapsă de:
- 15 ani inchisoare, si 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b, Cod penal.
In baza art. 350 Cod proc.penală, mentine starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod penal si art. 381 Cod proc.penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului retinerea si arestul preventiv, începând cu data de 27 august 2007 și până în prezent.
Mentine restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Constată că nu există constituire de parte civilă în cauză.
In baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b Cod penal.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocatul.
Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./PD/CA
13.03.2008 - 6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice
