Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 46/
Ședința publică din data de 12 Martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, și de apelantul-inculpat -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 - 174 alin.1, 175 alin.1 lit. i Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Jilava împotriva Sentinței penale nr.319 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat -, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 08.11.2007 eliberată de Baroul Galați -Cabinet Individual de Avocatură "" depusă la fila 33 dosar, lipsă fiind: intimatul-parte vătămată și intimata-parte civilă Spitalul de Urgență "Sf. "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat pentru lipsa inculpatului-apelant, care a fost transferat din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Jilava în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, după care;
Curtea pune în vedere apărătorului ales al apelantului-inculpat să facă dovada absenței de la termenul din 8 noiembrie 2007.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Apelantul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și, potrivit disp.art.377 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Publicformulează concluzii de admitere a apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI pe care îl apreciază ca fiind fondat pentru motive de nelegalitate și netemeinicie a Sentinței penale 319/14.06.2007, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în cauza privind pe inculpatul.
Un prim aspect vizează greșita reținere, de către instanța de fond, în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
În sarcina inculpatului, instanța a reținut că, pe data de 13 ianuarie 2005, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a aplicat părții vătămate, în loc public, o lovitură cu o; partea vătămată s-a apărat, motiv pentru care, în final, lovitura a fost aplicată pe brațul drept al părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale. Pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, instanța a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare prin reținerea circumstanței prev. de art.74 lit.a Cod penal.
Învederează că reținerea circumstanței prev. de art.74 lit.a Cod penal trebuie să aibă la bază convingerea instanței de judecată, din probele administrate, că săvârșirea infracțiunii constituie un accident izolat în comportamentul general pozitiv al inculpat, respectiv conduita bună adoptată de inculpat anterior săvârșirii faptei.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că inculpatul are antecedente penale: chiar la momentul la care a fost pronunțată hotărârea apelată, inculpatul suferise o condamnare definitivă pentru infracțiunea prev. de art.321 Cod penal, faptă săvârșită în aceeași dată cu fapta din prezenta cauză; de asemenea, mai exista o hotărâre nedefinitivă cu privire la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie împotriva unei părți vătămate minore, cu aplicarea art.182 Cod penal; totodată, împotriva inculpatului se pusese în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Față de aceste aspecte, apreciază că instanța de fond, în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului prevederile art.74 lit.a Cod penal, deoarece infracțiunea nu poate constitui un accident în comportamentul general pozitiv al inculpatului, motiv pentru care apelul declarat de parchet este fondat.
aspect de nelegalitate se referă la faptul că în sarcina inculpatului trebuia reținută și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.e Cod penal. Chiar dacă aplicarea acestei pedepse este facultativă, având în vedere fapta săvârșită în prezenta cauză, infracțiune de violență, precum și celelalte date despre persoana inculpatului, faptul că două din celelalte două infracțiuni sunt, de asemenea, infracțiuni de violență, consideră că instanța era îndreptățită să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi tutore sau curator.
Cu privire la reținerea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal. Instanța de fond a aplicat art.64 lit.a, b Cod penal. De la lege se prevede că, potrivit art.71 alin.2 Cod penal, în cazul în care are loc o condamnare la pedeapsa accesorie, aceasta atrage aplicarea pedepsei prev. de art.64 lit.a, și c Cod penal.
O altă critică a Parchetului vizează cuantumul pedepsei. Faptul că în mod greșit instanța a reținut dispozițiile art.74 lit.a Cod penal, care au relevanță asupra reducerii cuantumului pedepsei, arată că critica vizând netemeinicia pedepsei a fost susținută în cadrul primului motiv de apel.
Infracțiunea săvârșită de inculpat este una deosebit de gravă, este o infracțiune ce a fost săvârșită în loc public, partea vătămată este o persoană tânără, care va rămâne cu urmări.
Solicită admiterea apelului declarat de către parchet, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe, în rejudecare, înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal, aplicarea unei pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și făptuitorului, conform dispozițiilor art.72 și 52 din Codul penal, aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit.c și e Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu mai susține punctul 2 din motivele scrise de apel ale parchetului, prin care se critica faptul că instanța nu a soluționat antecedentele penale ale inculpatului, având în vedere Decizia nr.70 pronunțată în octombrie 2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care instanța de control judiciar nu mai poate soluționa direct, în apel, antecedentele penale ale inculpatului.
Curtea pune în discuție interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, având în vedere recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr.74/5.11.2007 și cazul " și împotriva României"?
Reprezentantul Ministerului Public arată că Decizia nr.74/5.11.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nu precizează că nu se poate aplica art.64 lit.c Cod penal ci, instanța va aprecia de la caz la caz. În prezenta cauză, consideră că se poate aplica art.64 lit.c Cod penal. Arată că în cazul împotriva României era vorba de o infracțiune de calomnie, care nu avea nicio legătură cu dreptul de a fi tutore sau curator sau cu drepturile părintești.
În cauză, inculpatul este o persoană care manifestă o anumită violență în repetate rânduri, astfel încât apreciază că acesta nu poate îndeplini calitatea de tutore sau curator în viitor.
Curtea,din oficiu, pune în discuție necesitatea aplicării dispozițiilor art. 76 alin.2 Cod penal, respectiv a se preciza dacă tentativa este o infracțiune perfectă sau o infracțiune imperfectă?
Reprezentantul Ministerului Public precizează că se impuneau a fi reținute în cauză și dispozițiile art.76 alin.2 Cod penal deoarece, printre infracțiunile în cazul cărora se face aplicarea acestui articol, sunt prevăzute infracțiunile contra vieții. Or, nu are relevanță că, în cauză, infracțiunea a rămas în forma tentativei. Trebuie avută în vedere fapta, tentativa este o infracțiune perfectă și trebuie aplicat art.76 alin.2 Cod penal.
Avocat, având cuvântul în susținerea apelului declarat de inculpatul-apelant, precizează că motivul de apel al acestuia vizează încadrarea juridică dată faptei săvârșite, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada că inculpatul a intenționat, ca urmare a incidentului reciproc avut cu anturajul părții vătămate să o omoare pe acesta.
Inculpatul nu a avut niciun motiv în acest sens iar partea vătămată, a avut o manifestare ireverențioasă și deplasată în contextul în care purta discuțiile cu inculpatul și cu cei din anturajul său, adresându-i întrebări precum "Ai venit cu gealații?", ce au avut un anumit rol în declanșarea incidentului.
Niciun moment actele științifice aflate la dosarul cauzei, respectiv rapoartele de examinare medico-legală nu au concluzionat că lovitura aplicată părții vătămate ar fi pus în primejdie viața acesteia, i-ar fi produs o infirmitate fizică permanentă, și nici nu a putut să stabilească faptul că lovitura ar fi vizat zona capului, așa cum se reține în rechizitoriu și în hotărârea de condamnare.
Cu ocazia suplimentului la examinarea medico-legală, medicul legist a arătat că nu poate specifica dacă acea lovitură a vizat zona capului dar că leziunile erau specifice apărării, ceea ce atestă faptul că partea vătămată s-a opus loviturii aplicate de persoana care avea.
Sunt însă anumite contradicții, care atestă că nici partea vătămată nu a fost sinceră: aceasta a declarat că inculpatul ținea cu ambele mâini în momentul în care i-a aplicat lovitura, poziție care a lăsat să se tragă concluzia că lovitura era una puternică, îndreptată, cu siguranță, cu intenția de a omorî.
Însă, martorul a declarat că inculpatul avea doar într-o singură mână, ceea ce arată că inculpatul nu avea intenția de a suprima viața părții vătămate.
După această lovitură, inculpatul și-a încetat agresiunea împotriva părții vătămate și nu a mai continuat să alerge după aceasta, așa cum rezultă din întreg materialul probator. Arată că, dacă ar fi avut intenția de a suprima viața părții vătămate, inculpatul nu s-ar fi limitat doar la această agresiune, ar fi continuat să o urmărească, să o lovească și să încerce să își pună în aplicare intenția.
Învederează că toate aceste aspecte coroborate cu concluziile medicului legist care sunt, de asemenea oscilante, (la un moment dat a apreciat că fractura necesită 65 - 70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar examinarea ulterioară a concluzionat, numărul zilelor de îngrijiri medicale fiind în descreștere, respectiv 50-55 zile) sunt argumente în sensul că nu a fost o lovitură extrem de gravă, care a avut ca scop suprimarea vieții părții vătămate.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului declarat de inculpat să se desființeze hotărârea primei instanțe și, în rejudecare să se schimbe încadrarea juridică a infracțiunii în cea a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal.
În ceea ce privește apelul Parchetului, referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că acesta este prea mic, apărătorul ales al inculpatului-apelant învederează că trebuie avute în vedere datele speței, situația personală a inculpatului, care are probleme de ordin psihic, este inapt serviciului militar, în cazul său se impune internarea intr-un centru de tratament al bolilor psihice. Afecțiunea de care inculpatul suferă a influențat și săvârșirea infracțiunilor de ultraj, de tâlhărie. De asemenea, nu a fost avută în vedere caracterizarea inculpatului aflată la fila 87 dosar, întocmită de Asociația de locatari.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța de fond în momentul reținerii circumstanței atenuante personale, considerând că se poate reține și art.74 alin.2 Cod penal, având în vedere starea de boală psihică de care suferă inculpatul-apelant.
În ceea ce privește motivul de apel al Parchetului cu privire la pedepsele complementare și accesorii, apărătorul apelantului-inculpat arată că nu se justifică interdicția dreptului inculpatului de a alege. O persoană, deși condamnată definitiv, trebuie să aibă dreptul constituțional de a vota, neavând dreptul a fi votat, ales în structurile administrației locale, centrale.
În ceea ce privește art.64 lit.c Cod penal, arată că Parchetul nu a precizat care este funcția sau profesia de care inculpatul s-a folosit. Nu se justifică interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal și nici a celui prevăzut de art.64 lit.a Cod penal. Infracțiunea nu este una contra familiei, contra vieții sexuale, nu crede că inculpatul va avea intenția de a fi tutore sau curator.
Totodată, precizează că instanța a pus în discuție, în mod corect din punct de vedere al încadrării, fiind vorba despre o infracțiune de omor în fază de tentativă, întrucât tentativa nu este ea însăși o infracțiune, distinctă; ea urmează caracteristicile infracțiunii consumate, cu specificațiile privind limitele de pedeapsă.
Astfel, apreciază că, în mod corect, instanța ar fi trebuit să facă referire la art.76 alin.2 Cod penal, ceea ce ar putea reprezenta, însă, o agravare a situației inculpatului întrucât limitele minime de pedeapsă sunt diferite. Art.76 alin.2 prevede că se poate coborî pedeapsa până la o treime iar art.76 lit.b prevede coborârea pedepsei până la un an. Reținerea referirii la art.76 alin.2 determină o situație mai grea pentru inculpat dar numai teoretic, pentru că instanța i-a aplicat o pedeapsă de 5 ani care se încadrează în ambele limite.
Pentru aceste motive solicită admiterea inculpatului. - se desființeze hotărârea instanței de fond și, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică în disp.art.181 Cod penal deoarece inculpatul nu a acționat cu intenția suprimării vieții părții vătămate, nu i-a pus viața acesteia în pericol, nu i-a produs o infirmitate fizică permanentă, nu s-a făcut dovada cu probe științifice că lovitura a vizat zona capului, că a fost aplicată cu ambele mâini.
Consideră că apelul Parchetului nu este justificat nici cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și nici cu privire la solicitarea de interzicere a drepturilor inculpatului, cale de atac în care instanța nu poate reține schimbarea încadrării juridice în referire la art.76 alin.2 Cod penal, cât timp Parchetul nu a solicitat în scris aceasta și nici în susținerea orală a motivelor de apel prin extinderea acestora, făcând doar referire la problema pusă în discuție de instanță. Apelul Parchetului are un caracter în defavoarea inculpatului pe aspecte de netemeinicie și nu pe nelegalitate în ceea ce privește încadrarea juridică.
Reprezentantul Ministerului Publicavând cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpatul, apreciază ca fiind neîntemeiată critica acestuia ce vizează doar nelegalitatea hotărârii, respectiv greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite. Instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatului și a motivat care sunt argumentele potrivit cărora este demonstrată intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate.
Încadrarea juridică a faptei nu are în vedere doar numărul de zile de îngrijiri medicale sau faptul că aceste leziuni nu au fost de natură să pună în primejdie viața. Intenția de a săvârși o infracțiune mai gravă sau intenția cel puțin indirectă de a suprima viața victimei trebuie să aibă în vedere toate împrejurările concrete în care sa fost săvârșită această infracțiune. Inculpatul, împreună cu o parte din prietenii săi s-au întors cu obiecte contondente, a aplicat părții vătămate lovitura cu. Faptul că atât partea vătămată cât și martorul au susținut că, de fapt, lovitura de a vizat zona capului și că partea vătămată ridicând brațul drept să se apere a parat această lovitură, faptul că imediat după săvârșirea faptei partea vătămată a precizat acest lucru martorei au fost aspecte reținute de către instanță în motivarea soluției pronunțate, a încadrării juridice dată faptei. Consideră că nu are nicio relevanță în aprecierea corectă a intenției faptul că final rezultatul mai grav nu s-a produs, că partea vătămată a fost mai agilă la acel moment și a reușit să se apere, infracțiunea rămânând în forma tentativei.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul-inculpat, prin apărător ales, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.377 alin.3 Cod procedură penală, precizează că acțiunea a fost una limitată la o lovitură. Zona vizată este neclar stabilită, nu s-a făcut dovada că, dacă partea vătămată nu s-ar fi apărat cu brațul, lovitura ar fi ajuns la cap, în ceea ce privește numărul de lovituri este o singură lovitură; intensitatea loviturii nu este una deosebită, având în vedere inexistența consecințelor privind punerea în primejdie a vieții sau vreo infirmitate fizică. Inculpatul nu a acționat să alerge după victimă; instrumentul folosit -, medicul legist nu a stabilit că zona vizată ar fi fost capul, inculpatul nu a urmărit victima, ulterior, deși avea posibilitatea de a fugi după partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, precizează că, deși inculpatul a dat o singură lovitură, partea vătămată a alergat imediat după și a reușit să fugă, motiv pentru care inculpatul nu a mai avut posibilitatea de a-i aplica o altă lovitură.
Apelantul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.377 alin.4 Cod procedură penală, arată că nu a avut intenția de a omorî partea vătămată. Arată că a fost nevoit să lovească pe partea vătămată în contextul în care aceasta era mai în vârstă, se afla însoțită de alte persoane, sub influența alcoolului, i-a aplicat injurii, avea un cuțit în mână cu care a tăiat la mână pe.
Solicită a se dispune admiterea apelului promovat, să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală și reducerea pedepsei aplicate, neputându-se demonstra că a avut intenția de a omorî partea vătămată sau de aol ovit în cap.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul - au formulat apel împotriva Sentinței penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin Sentința penală nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galațis -a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal și art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal (fapta din data de 13.01.2005);
Conform dispozițiilor art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal;
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză;
În baza dispozițiilor art.14 Cod procedură penală în referire la art.346 Cod procedură penală și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale către partea vătămată /civilă, precum și la plata sumei de 1329,67 RON cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență"Sf. " G;
Au fost respinse ca fiind nedovedite pretențiile civile, cu titlu de daune materiale, solicitate de partea vătămată.
Conform dispozițiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel instanța de fond, TRIBUNALUL GALAȚI, a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI cu nr.1024/P/2005 din 25.10.2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal în referire la art.175 alin.1 lit.i Cod penal.
S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1,2 Cod penal deoarece fapta nu a fost săvârșită de aceștia.
Tot prin același rechizitoriu s-a dispus și disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, în vederea identificării autorilor și efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal-persoana vătămată și în vederea completării urmăririi penale față de învinuitul cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal (parte vătămată )
În fapt, s-a reținut următoarea situație:
Partea vătămată îi cunoaște din vedere pe inculpații, și pe făptuitorii și. Între partea vătămată și cei menționați nu există o stare conflictuală.
La data de 13.01.2005, în jurul orelor 20.00, partea vătămată și persoana vătămată s-au deplasat în spatele blocului U9 din cartier, la consignația din zona pentru a face diverse cumpărături. În faza inițială, cu partea vătămată și persoana vătămată a venit și martorul. în același moment, la consignația respectivă cu venit și inculpatul, și făptuitorii, și zis "". Partea vătămată și făptuitorul se cunoșteau mai bine, motiv pentru care, în glumă partea vătămată a spus făptuitorului " Ce-i mă, ai venit cu gealații?" Afirmația părții vătămate a fost de natură să-l supere pe inculpatul.
Inculpatul și făptuitorii au fugit printre blocuri și, după aproximativ 2-3 minute, la consignație au revenit inculpatul, și alți 3-4 tineri, toți având asupra lor obiecte contondente
Partea vătămată și persoana vătămată - se aflau cu spatele la consignație, în ideea de a se apăra de agresori. De precizat că zona era iluminată public. Atât partea vătămată cât și persoana vătămată au putut să vadă că inculpatul avea în mână un obiect contondent ce părea a fi o metalică.
Inculpatul s-a postat în fața părții vătămate. A ridicat asupra capului, cu ambele mâini metalică, ca să o lovească pe partea vătămată, moment în care persoana vătămată a atras atenția acesteia, trăgând-o de brațul stâng. Realizând că inculpatul vizează capul, partea vătămată a ridicat brațul drept și a parat lovitura, fiind lovită la antebrațul drept. După ce i s-a aplicat această lovitură, partea vătămată a reușit să fugă pe partea, după persoana vătămată.
Persoana vătămată a fost ajunsă din urmă de mai multe persoane și a fost lovită de către acestea.
În zonă au sosit și martorii și, prietena și respectiv, cumnata părții vătămate. La strigătele martorelor, agresorii au părăsit zona.
Inculpatul a fost recunoscut pe planșă fotografică de partea vătămată care, de altfel, îl cunoștea din vedere pe acesta și l-a descris în declarațiile date.
Susținerile părții vătămate vis-a-vis de persoana inculpatului au fost confirmate de martorii, și de persoana vătămată,aceasta din urmă prezentă la momentul consumării agresiunii.
În aceeași seară atât partea vătămată cât și persoana vătămată au fost transportate la Spitalul Județean
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării părții vătămate rezultă următoarele:
-partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire activă cu un corp contondent;
-leziunile pot data din 13.01.2005;
-fractura cominutivă deschisă a diafizei cubitale drepte operată necesită pentru vindecare de la data vătămării dacă nu survin complicații, 65-75 zile de îngrijiri medicale iar echimoza de pe umărul stâng necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării;
- leziunile nu i-au pus în primejdie viața.
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. În faza cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de supozițiile art.70 Cod penal astfel încât nu a dorit să dea declarație în cauză.
Susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată i-a adresat injurii, l-a amenințat pe el și pe martorii și cu un cuțit și o sabie pe care le-a luat dintr-un autoturism marca "Cielo", sunt infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, martorul - în declarațiile date în faza de urmărire penală,-filele 94-97 dosar a arătat că a fost împreună cu inculpatul, s-au întâlnit cu partea vătămată iar acesta din urmă a luat din mașină o "bîtă" și o "sabie"- iar martorul nu a fost de față. A mai precizat același martor, în continuarea declarației sale, că a fugit împreună cu inculpatul, fiind urmăriți în condițiile în care inculpatul a declarat că a fugit singur și nu știe ce s-a întâmplat cu "" și cu "".
Martorii și au relatat că nu cunosc amănunte despre cele întâmplate.
În faza cercetării judecătorești, acești martori nu au fost audiați, fiind plecați din țară, astfel încât s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 Cod procedură penală.
De asemenea, susținerile inculpatului sunt infirmate de declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor, -filele, și. Astfel, partea vătămată relatează că inculpatul-despre care ulterior a aflat că se numește - era îmbrăcat cu o "geacă de culoare albă" și, fiind înarmat cu o pe care o "ținea cu ambele mâini, a îndreptat-o cu putere asupra capului său". A mai arătat partea vătămată că a parat lovitura cu brațul drept, care a fost fracturat.
Martorul arată că l-a văzut pe inculpat, "care era îmbrăcat în alb" când " a ridicat o să îl lovească pe ". A strigat la acesta iar partea vătămată a reușit să își apere capul, parând lovitura cu antebrațul drept. Arată același martor în continuarea declarației sale de la fila 46 dosar urmărire penală că a văzut pe inculpat care "ținea cu ambele mâini și a lovit de sus în jos, spre capul lui ".
Martorii, și au relatat în ambele faze procesuale că au aflat de la partea vătămată că inculpatul a încercat să îl lovească cu o în cap, iar acesta a parat lovitura cu brațul și a suferit o fractură.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că situația de fapt astfel cum a fost reținută, este dovedită.
În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpat prin apărător, de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal în referire la art.175 alin.1 lit.i Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal, motivat de faptul că părții vătămate i-au fost provocate leziuni ce au necesitat un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale și nu a fost pusă în primejdie viața părții vătămate, TRIBUNALUL GALAȚIa respins-o ca nefondată pentru următoarele considerente:
La stabilirea încadrării juridice a faptei - sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, sunt avute în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, obiectul folosit, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corpului spre care au fost îndreptate acestea precum și atitudinea psihică a inculpatului.
În situația de față, din probele administrate rezultă că inculpatul a încercat să lovească pe partea vătămată cu o în zona capului, partea vătămată s-a apărat, a parat lovitura cu brațul drept și a fost lovit cu peste antebraț. I-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Cu siguranță că față de obiectul folosit - o, aptă să producă moartea, față de zona vizată zona capului și față de intensitatea loviturii - a provocat fractura antebrațului - inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, omorul nereușind datorită modului de apărare al victimei.
Pentru aceste motive, a fost respinsă ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărător.
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care, la data de 13.01.2005, a aplicat părții vătămate, în loc public, pe fondul unui conflict spontan, o lovitură cu o metalică vizând zona capului, cauzându-i leziuni la nivelul brațului drept ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, rezultatul mai grav neproducându-se datorită acțiunii de apărare a părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal în referire la art.175 alin.1 lit.i Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere dispozițiile părții generale ale Codului Penal, prevăzute de art.72 Cod penal, privitoare la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social concret al infracțiunii, persoana inculpatului și poziția procesuală a acestuia precum și limitele de pedeapsă fixate în norma specială incriminatoare.
Astfel, față de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - inculpatul împreună cu persoanele care îl însoțeau fiind într-o stare "conflictuală" grevată pe fondul unor discuții neprincipiale, față de modalitatea de comitere, precum și față de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale-față de acesta nefiind pronunțată vreo hotărâre de condamnare definitivă astfel încât prezumția de nevinovăție primează, prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepse principale cu închisoarea în cuantum de 5 (cinci) ani, urmare a reținerii circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.74 lit.a Cod penal este de natură a-și atinge scopul educativ al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal
Au fost avute în vedere și actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei-filele 86-87 dosar instanță.
Față de gravitatea faptei comise s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal
Instanța de fond a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale - privitoare la comiterea unei fapte cu vinovăție, cauzarea unui prejudiciu și existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, a fost obligat la plata de despăgubiri civile cu titlu de daune morale către partea vătămată.
S-a apreciat că acordarea de daune morale în cuantum de 2000 RON este de natură a atenua suferința fizică și psihică ce a fost cauzată părții vătămate
A fost obligat, de asemenea. inculpatul și la plata sumei de 1329,67 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
TRIBUNALUL GALAȚIa constatat că partea vătămată a solicitat și obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale dar nu și-a dovedit în nici un mod aceste pretenții, motiv pentru care au fost respinse ca nefiind dovedite.
Împotriva Sentinței penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galați, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul.
În apelul formulat, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că motivele de nelegalitate vizează:
1. Greșita reținere a dispozițiilor art.74 lit.a Cod penal.
Circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal presupune ca inculpatul să fi avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii ce formează obiectul cauzei.
Cu privire la inculpatul nu se poate reține că a avut o astfel de conduită în condițiile în care anterior faptei prezente a mai săvârșit și alte infracțiuni.
Potrivit copiei fișei de cazier judiciar aflată la fila 54 din dosarul instanței de judecată, față de inculpat s-a mai pus în mișcare acțiunea penală în alte 3 cauze, respectiv în dosarul nr.100/P/2005 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1,2, lit.b,c și 21lit.e Cod penal, în dosarul 646/P/2006 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI pentru infracțiunea prevăzută de art.208 - art.209 lit.a,e,i Cod penal, și în dosarul nr.5897/P/2006 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1, 2 și Cod penal.
Procedând la verificarea acestor dosare, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa constatat că față de inculpatul s-au pronunțat două hotărâri, una definitivă, alta rămasă nedefinitivă.
Astfel, prin Sentința penală nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.191/24.04.2007, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 și 2 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și, în temeiul art.88, a fost dedusă arestarea preventivă de la 21.06.2006 la zi, atașând în acest sens copii ale Sentinței penale nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galați, a Deciziei penale nr.191/24.04.2007 a Tribunalului Galați și referat de la Biroul Executări penale.
De asemenea, prin Sentința penală nr.116/05.03.2007 a Tribunalului Galați (nedefinitivă), inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 lit.b,c și alin.21lit.e Cod penal, atașând în acest sens copie a hotărârii.
Avându-se în vedere că fapta din prezenta cauză nu este prima abatere a inculpatului de la legea penală, Parchetul a apreciat ca fiind nejustificată hotărârea instanței de a reține în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 lit.a Cod penal.
2. Pe de altă parte, Parchetul a constatat că instanța de judecată nu a soluționat antecedentele penale ale inculpatului -.
Fapta pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr.404/22.02.2007, definitivă la data de 24.04.2007, este concurentă cu infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, săvârșită la data de 13.01.2005.
În mod corect, instanța ar fi trebuit să procedeze la contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 și 2 Cod penal prin Sentința penală nr.404/22.02.2007, definitivă prin Decizia penală nr.191/24.04.2007 a Tribunalului Galați cu pedeapsa din prezenta cauză, conform art.36 Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal și să dispună ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită corespunzător.
Conform art.35 Cod penal, alături de pedeapsa rezultantă, ar fi trebuit să aplice pedeapsa complementară stabilită pentru infracțiunea din cauză.
În baza art.350 Cod procedură penală, ar fi trebuit să menține starea de arest iar în conformitate cu art.88 Cod penal, ar fi trebuit să deducă de la 21.06.2006 la zi, perioada executată din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galați.
Ar fi trebuit să anuleze mandatul de executare emis în baza Sentinței penale 404/22.02.2007 a Judecătoriei Galați și să emită un nou mandat de executare.
Totodată, ar fi trebuit menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr.404/22.02.2007.
3. S-a considerat că inculpatului ar fi trebuit să îi fie interzise și drepturile prevăzute de art.64 lit.e Cod penal, ca pedepse complementară și accesorie.
Având în vedere că a fost condamnat pentru o infracțiune de violență, ce aduce atingere vieții, iar din copia fișei de cazier judiciar rezultă că nu este singura dată când inculpatul a manifestat o atitudine violentă, concretizată în faptă penală, Parchetul apreciază că ar trebui să i se interzică dreptul de a fi tutore sau curator.
4. Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța i-a interzis doar drepturile prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal.
Art.71 alin.2 Cod penal prevede că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a - c Cod penal.
Doar drepturile prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal se aplică în raport de natura și gravitatea infracțiunii și de persoana infractorului.
Față de dispozițiile art.71 alin.2 Cod penal, instanța trebuia să îi interzică inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
S-a apreciat hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică.
S-a considerat că, în raport de gravitatea faptei săvârșite, condițiile concrete de comitere (inculpatul a lovit pe partea vătămată cu o vizând zona capului, doar acțiunea de apărare a acesteia constând în bararea loviturii cu brațul, a împiedicat producerea unui rezultat mai grav, intensitatea loviturii aplicate relevată de fractura deschisă produsă și numărul mare de zile de îngrijiri medicale) și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului (care persistă într-un comportament infracțional și a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei) instanța era pe deplin îndreptățită să-i aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat.
Oral, reprezentantul Ministerului Public și-a însușit un motiv suplimentar invocat din oficiu de instanță, vizând nelegalitatea în reținerea în încadrarea juridică a prevederilor art.76 alin.2 Cod penal.
În apelul formulat, inculpatul - a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc intenția sa de a ucide.
A solicitat schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art.181 Cod penal și aplicarea de circumstanțe atenuante, conform prevederilor art.74 alin.2 Cod penal, având în vedere persoana inculpatului și starea sa de sănătate, având ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, conform art.76 Cod penal.
Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată:
1. Apelul inculpatului este nefondat.
Practica și doctrina judiciară este constantă în a aprecia că lovirea unei persoane cu intenție, cu ajutorul unei răngi metalice, în zona capului, urmată de gestul persoanei agresate de a ridica mâna pentru a se apăra de această lovitură, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor.
Instrumentul folosit, zona vizată și intensitatea loviturii, care a condus la fracturarea antebrațului drept al părții vătămate necesitând 50 - 55 zile îngrijiri medicale, pledează pentru acest aspect, doar faptul că partea vătămată a fost anunțată de partea vătămată despre ceea ce avea să se întâmple, astfel încât a eschivat un pic și s-a apărat cu mâna dreaptă, au făcut ca rezultatul letal să nu se producă.
Nici susținerea inculpatului potrivit căreia, dacă ar fi dorit să suprime viața părții vătămate ar fi putut să-i aplice oad oua lovitură, de această dată mortală, nu se justifică.
Partea vătămată a reușit să fi tras din acel loc de partea vătămată și a fugit urmărindu-l pe acesta din urmă.
Intenția de a ucide rezultă astfel " ex re" din materialitatea faptelor inculpatului, astfel încât nu se justifică cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art.181 Cod penal.
Acordarea de circumstanțe atenuante judiciare nu se justifică, raportat la persoana inculpatului, care este o persoană deosebit de violentă, având în antecedente și alte infracțiuni comise cu violență.
Pentru unele din aceste fapte inculpatul a fost deja condamnat, astfel încât nu se pune problema inexistenței discernământului, datorită unor boli psihice.
2. Apelul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI este parțial fondat.
Precizăm că cel de-al doilea motiv de apel, vizând nesoluționarea antecedentelor penale ale inculpatului, nu a mai fost susținut de către procurorul de ședință și se dovedea nefondat față de considerentele Deciziei penale LXX (70)/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe, potrivit art.4142alin.3 Cod procedură penală.
Motivele de apel vizând nereținerea ca pedeapsă accesorie a prevederilor art.64 lit.c Cod penal și ca pedeapsă complementară a prevederilor art.64 lit.e Cod penal se dovedesc nefondate raportat la considerentele Deciziei nr.LXXIV/74/05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe, potrivit art.4142alin.3 Cod procedură penală și la Cauza Pîrcălab și împotriva României.
Inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție sau profesie în săvârșirea infracțiunii și nu s-a făcut dovada că acesta ar putea fi sau ar intenționa să devină tutore sau curator al vreunei persoane.
Fondate se dovedesc însă motivele vizând greșita reținere a prevederilor art.74 lit.a Cod penal, nereținerea prevederilor art.76 alin.2 Cod penal și netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea apreciază că față de natura infracțiunii săvârșite, instanța de fond trebuia să rețină în încadrarea juridică și prevederile art.76 alin.2 Cod penal, chiar dacă pedeapsa aplicată, prin cuantumul ei, respecta această dispoziție legală.
În mod greșit s-au reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, care au avut ca urmare coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul are un comportament general agresiv în societate.
Prin Sentința penală nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia penală nr.191/24.04.2007 a Tribunalului Galați, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1,2 Cod penal.
Prin Sentința penală nr.116/05.03.2007 a Tribunalului Galația fost condamnat în primă instanță la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1 lit.b,c și alin.21lit.e Cod penal. Sentința nu este definitivă.
Inculpatul are afaceri judiciare și la Judecătoria Sectorului 4 B (dosar nr-), sens în care a fost transferat o perioadă lungă de timp în Penitenciarul-Spital Jilava
Pe durata procesului a avut o atitudine nesinceră.
Deși a recunoscut formal și a regretat fapta, a încercat să acrediteze ideea că el ar fi fost cel provocat de către părțile vătămate și.
A arătat că partea vătămată era înarmată cu un cuțit și că el l-a lovit cu metalică peste mână pentru a-l dezarma.
Acest aspect este infirmat de probele administrate în cauză și, în special, de raportul de constatare medico-legală, din care rezultă că ruptura a fost produsă în treimea superioară a brațului drept, rezultând astfel o leziune specifică unui mecanism de autoapărare.
Așa fiind și văzând și prevederile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Sentinței penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galați.
Va desființa în parte, sub aspectul laturii penale, sentința penală atacată și, în rejudecare, va înlătura circumstanțele judiciare acordate și va majora pedeapsa principală și pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, menținând restul dispozițiilor Sentinței penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galați.
Curtea va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza prevederilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul - împotriva Sentinței penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galați și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Sentinței penale nr. 319/14.06.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- privind pe inculpatul - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 18.01.1984 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 8 B, apartament 19, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G).
Desființează, în parte, Sentința penală nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Înlătură din încadrarea juridică dată faptelor inculpatului dispozițiile art.74 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare pedeapsă principală și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor Sentinței penale nr.319/2007 a Tribunalului Galați.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului formulat împotriva Sentinței penale nr.319/14.06.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-.
În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zilede la comunicarepentru: apelantul-inculpat -, în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, pentru intimatul-parte vătămată, în G, strada -. - nr.13, - 5, apartament 43, județul G, și pentru intimatul-parte civilă Spitalul de Urgență "Sf. "
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. /19.03.2008
Tehnored. -/ 3 ex./20.03.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea
