Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 46/
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 475 din data de 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Constată că dezbaterile asupra apelurilor au avut loc la data de 17 aprilie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.475 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.și ped.de art.174-175 lit.a și b Cod penal, în infracțiunea prev.si ped.de art.174 rap.la art.175 lit.a și b și art.176 lit.d Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la:
-22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.si ped. de art. 174-175 lit.a si b Cod penal, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 al.1 lit.a si b Cod penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte prev.si ped.de art. 319 Cod penal cu aplic.art. 37 lit. b Cod penal.
In baza disp.art. 33 si 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 22 de ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an, în total va executa 23 ani închisoare, în condițiile art.57 si 71 Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 al.1 lit.a și b Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la:
-20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.si ped.de art.174-175 lit.a si b Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 al.1 lit.a si b Cod penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte prev.si ped.de art. 319 Cod penal.
In baza disp.art. 33 si 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în total va executa 20 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 si 71 Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 al.1 lit.a si b Cod penal.
In baza disp.art.88 Cod penal, s-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului, începând cu 17.04.2004 la zi.
In temeiul disp.art.350 Cod pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a constatat, de asemenea, că părtile vătămate, a, și nu s-au constituit părți civile.
In baza disp.art.191 Cod pr.penală, cei doi inculpați au fost obligați, în solidar, la 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul, în plus, a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat cu titlu de onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.311/P/2003 din 27.04.2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților (arestat în altă cauză) și, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și profanare de morminte, prev.de art.174, art.175 lit.a și b Cod penal și, respectiv, art.319 Cod penal.
În esență, actul de sesizare al instanței reține că între data de 09.03.1999, când victima - a plecat de acasă pentru a se angaja și data de 11.03.1999 când au început demersurile pentru vânzarea sau închirierea apartamentului victimei, - a fost ucisă în baza unui plan îndelung gândit și minuțios realizat de către cei doi inculpați, în scopul vânzării apartamentului acesteia, după ucidere procedând la depesarea cadavrului.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 01.04.1999, la Secția nr.3 din cadrul Poliției Municipiului P, a fost depusă o sesizare de către privind dispariția surorii ei -, arătând că în dimineața zilei de 09.03.1999 a fost la domiciliul acesteia, care i-a spus că urmează ca în aceeași zi să plece cu un patron la B pentru a fi angajată de către acesta. La câteva ore după plecarea de la sora ei, a arătat că a fost căutată la locul său de muncă de către doi bărbați care au întrebat-o dacă nu unde se află aceasta și că în zilele de 12 și 13.03.1999, a văzut că în ziarul local " Zilei" apărut un anunț prin care apartamentul surorii ei era oferit spre închiriere.
Coroborând informațiile obținute de la unii vecini ai, potrivit cărora în apartamentul acesteia ar locui niște bărbați necunoscuți, cu amenințările telefonice care i se aduceau de către un care îi solicita să nu se mai intereseze de sora ei și cu faptul că a constatat, atunci când a schimbat yala de la ușa apartamentului acesteia, că sora sa nu mai fusese acasă, în sesizare a concluzionat că sora ei a fost sechestrată de acei bărbați și a solicitat organelor de poliție să facă cercetările pentru găsirea acesteia.
La data de 10.09.2002, trei paznici de la SC SA, au descoperit în dreptul unui lac de irigații de pe raza comunei județul O, lac ce făcea parte din "Stația de punere sub presiune 19 + 23" în punctul numit de localnici "", uitându-se într-o conductă care fusese tăiată recent la o înălțime de 25 cm. de sol, că în interiorul acesteia plutea în apă ceva ce păreau a fi fragmente din membrele inferioare ale unui cadavru uman și un sac negru din plastic. Încercând să scoată din apă sacul din plastic, acesta s-a rupt și din el a căzut în apă un trunchi de corp uman, fără cap.
În urma cercetării la fața locului, au fost găsite în conducta respectivă și ridicate două gambe de origine umană și alte două fragmente de cadavru uman alcătuite din bazin și coapse, respectiv trunchi, secționat la nivelul gâtului, toate în stare avansată de putrefacție. După scoaterea apei din conducte cu o motopompă au fost găsite și ridicate 12 oase ale degetelor mâinilor.
S-au extins cercetările și la celelalte țevi ale stației și la bazinul stației, bazin pe al cărui mal estic, lângă baraj, într-o zonă mocirloasă, cu vegetație abundentă, la circa 150. de locul unde fuseseră găsite segmentele de cadavru, a fost descoperită o pereche de pantaloni de tip blue jeans, iar în apropiere o șosetă albastră.
de cadavru au fost supuse unei expertize medico-legale antropologice efectuată de către " Minovici" B și unei constatări medico-legale efectuate de către
Expertiza medico-legală a concluzionat, printre altele, că segmentele de cadavru sunt de natură umană și provin de la același cadavru, depesarea s-a produs postmortem, ele aparțin unei femei cu vârsta între 30-35 ani la data morții, cu talia de 1,64 - 1,65, de constituție astenică și care efectua activități manuale susținute, iar moartea, ținând cont de condițiile în care au stat segmentele cadaverice expertizate, a survenit cu circa 3-4 ani anteriori descoperirii acestora. Cu mici diferențe ce țin de vârstă (25-30 ani) și de vechimea cadavrului (1 an și 6 luni - 2 ani), la concluzii asemănătoare a ajuns și constatarea medico-legală.
Aceste două acte medicale au fost avizate de către Comisia de Avizare și Control a actelor medicale și medico-legale de pe lângă " Minovici" B, cu următoarele precizări "în acest tip de expertiză datorită gradului avansat de descompunere cadaverică nu se poate stabili cu precizie data morții. apreciază că moartea poate data de 2-4 ani. de cadavru expertizate sunt ale unei persoane de sex feminin cu vârsta de circa 30 - 35 ani. În absența capului și a organelor interne nu se poate stabili cauza morții. Leziunea de violență constatată la nivelul coastei C 1 s-a produs cel mai probabil în timpul manoperelor de depesare a cadavrului".
Pe baza declarației martorei (vecină și prietenă a ), căreia i-au fost prezentate perechea de pantaloni și șosetele găsite în condițiile mai sus arătate, aceasta a recunoscut obiectele respective, ca aparținând lui -, ea făcându-i-le cadou, iar asupra pantalonilor intervenind prin efectuarea unor modificări (le-a schimbat șlițul, le făcuse tivul și 4 pense pentru a putea fi purtați) și a expertizei medico-legale efectuată de către C pentru a se stabili prin comparație profilul genetic al cadavrului cu identitatea necunoscută, cu profilul genetic al, ei, și a lui, toți aceștia fiind frații, (care a concluzionat cu o probabilitate de 99,999 % că acel cadavru cu identitate necunoscută este sora fraților sus menționați, iar posibilitatea de coincidență cu altă probă întâmplătoare este de la 1 la 296 miliarde indivizi), a rezultat fără nici un dubiu că de cadavru găsite la 11.09.2002 pe raza comunei județul O aparțin lui -.
S-a procedat la efectuarea acestor probe, deoarece în anul 2001 a sesizat poliția că ul a cărei poză a fost publicată în anul 2000, într-un ziar local, pentru motivul că fusese arestat pentru uciderea unei persoane al cărui trup fusese găsit aruncat într-o fântână părăsită, este același cu cel care era responsabil de dispariția surorii ei și îl cunoscuse sub numele de În acest fel, polițiștii din cadrul A au urmărit toate situațiile în care se descopereau, inclusiv în alte județe, cadavre cu identitate necunoscută.
Procedându-se la efectuarea de cercetări în noul context, s-a constatat că - îl cunoștea pe (declarațiile martorilor și, foști colegi de serviciu cu decedata în 1994 - 1995 la o unitate de cizmărie din cartierul -, P, perioadă în care venea la unitatea respectivă cu un prieten al său Tîrcu G, decedat în condiții suspecte în 1996, care era clientul lui ). După anul 1995, când - a fost numită șefă a unității respective, aceasta i-a solicitat martorului să nu-l mai primească pe în unitate.
În anul 1997, datorită consumului exagerat de alcool, lui - i s-a desfăcut contractul de muncă, situație care a făcut-o să primească în gazdă diferite persoane (până la începutul anului 1999) să repare încălțăminte acasă și să efectueze diferite munci ocazionale, obișnuind să primească în casă diferite persoane de sex masculin, împreună cu care consuma alcool în cantități mari, provocând deseori scandal în bloc.
La sfârșitul anului 1998 - începutul anului 1999, martorul a arătat că a fost căutat la locul de muncă - din II - de către, care l-a întrebat dacă știe unde locuiește -. adresa exactă, i-a spus acestuia că - locuiește în -, lângă piața de la Complexul Ulterior, întâlnindu-se cu, acesta i-a confirmat că a găsit-o pe - prin consultarea cărții de telefon, confirmându-i martorului că a fost găsită de către care i-a promis și că o va angaja ca vânzătoare la un magazin. Promisiunea făcută de către că o va angaja pe victimă, fiind patron, a fost crezută de către aceasta, comunicând martorilor, și, -, a și, că a cunoscut un patron care i-a promis că îi va găsi un loc de muncă, celor mai mulți relatându-le că va munci în O altă confirmare a inducerii în eroare a părții vătămate a venit de la martorul și, care au declarat că le-a spus că a mințit-o pe - că este patron și că o va angaja.
Faptul că a cunoscut-o pe -, a fost confirmat și de către care locuia în același bloc cu victima, dar la altă scară și îi cunoștea atât pe - cât și pe (pe acesta îl cunoștea de mic fiind colegă cu mama sa la., fiind prieten în continuare cu fiii săi și venea deseori în apartamentul martorei, acesta spunându-i, la un moment dat, când a venit în apartamentul martorei că merge la scara vecină că are acolo o gagică pe nume, care este cizmăriță (singura cizmăriță fiind -). Fiul acestei martore, a declarat că începuse să o viziteze pe - ajungând chiar să întrețină relații sexuale cu aceasta iar în una din zile, când martorul se afla la serviciu, a primit un telefon de la inculpat care i-a spus că -, în apartamentul căreia se afla, era în stare de ebrietate, a întreținut relații sexuale cu aceasta, și l-a invitat pe martor și pe colegul acestuia, să vină la locuința lui - pentru a întreține și ei relații sexuale cu aceasta, martorii refuzând însă.
Și martora a confirmat că inculpatul o cunoștea pe victimă, declarând că în noaptea de 08/09.03.1999, a vizitat-o pe - în apartamentul acesteia în jurul orelor 2,00, l-a văzut pe cu alți doi bărbați neidentificați, dar toți cei prezenți fiind sub influența alcoolului, a plecat în scurt timp. Tot această martoră a mai arătat, că în săptămâna 01.- 08.03.1999, l-a mai văzut pe la -, la un moment dat văzându-l pe acesta urcând scările blocului cu un de lalele în mână.
În ziua în care i-a spus victimei că vor merge la B să o angajeze (09.03.1999), aceasta a sunat-o dimineață pe sora sa, invitând-o să treacă pe la ea, ceea ce s-a întâmplat, venind la domiciliul sorei sale împreună cu colegul de serviciu, ajungând la aceasta în jurul orelor 9-10. Cu această ocazie, - i-a spus sorei ei că va pleca în ziua respectivă, între orele 14-16, la B, pentru a se angaja la un depozit de materiale de construcție, cunoscând prin intermediul lui un patron care i-a promis că o angajează. cu cel care o însoțea a părăsit locuința lui - în jurul orei 12,00, după ce, în prealabil, se înțelesese cu sora sa să o sune la telefon pentru a-i spune ce a făcut.
Aceeași informație în legătură cu plecarea la B cu un patron pentru a se angaja, a relatat-o, în aceeași dimineață, - vecinilor săi soții. La circa o J de oră după ce a ajuns la locul său de muncă, din Complexul 2, venit la cizmărie cu un autoturism, în care se afla un individ, iar în cizmărie a intrat însoțit de un alt individ, cei doi indivizi rămânând neidentificați, întrebând-o pe unde este -, iar aceasta i-a răspuns că este acasă. În jurul orelor 14,30 a revenit la cizmărie punând aceeași întrebare lui.
După data de 09.03.1999, - nu a mai fost văzută și nu a mai luat legătura cu nimeni.
Tribunalul a apreciat că, se poate reține cu certitudine până în această fază de derulare a evenimentelor legate de caz, că în momentul în care l-a întrebat pe martorul despre -, hotărârea de aou cide pe aceasta era deja luată, din interes material, în scopul vânzării apartamentului acesteia, cei doi fiind în perioada respectivă lipsiți de ocupație sau de mijloace materiale de trai.
- a fost aleasă ca victimă atât pentru că era proprietara unui apartament, dar și datorită viciilor și poziției sociale care i-au determinat pe inculpați să creadă că dacă vor proceda într-un mod adecvat (cum a procedat până la 09.03.1999), dispariția ei nu va îngrijora pe nimeni și, drept consecință, nu se vor efectua cercetări pentru a se stabili împrejurările și cauzele dispariției.
În ceea ce privește vânzarea unui bun imobil al altuia, pentru nu era un domeniu necunoscut, la 16.06.1998, el reușind, dându-se drept din P, cartier 3, -.B.35, județul A, să vândă sub formă autentică garsoniera acestuia numitei, cu suma de 15.000.000 lei, faptă pentru care a fost condamnat definitiv, prin sentința penală nr.628/16.03.2001 a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac, adevăratul proprietar al imobilului respectiv dispărând în luna mai 1998. Este de remarcat și faptul că a locuit în garsoniera respectivă după dispariția proprietarului și până a reușit să o vândă.
Martora, vecina victimei, a declarat că în luna februarie 1999, dormit, la rugămintea victimei, mai multe nopți în apartamentul acesteia, soțul martorei fiind internat la un spital din Într-una din nopți, martora a auzit că la ușa lui - bătea un individ, iar când s-a uitat pe vizor a văzut că avea și un defect la unul din. În timp ce striga la individ să plece că astfel ia toporul și îl omoară, a sunat-o - și a rugat-o să vină să doarmă cu ea (martora se afla în noaptea respectivă în apartamentul său), pentru că îi era frică să nu fie omorâtă. ușa și amenințând că ia toporul, individul a plecat de la ușa victimei fără a da semne că este speriat, dar a revenit de încă 3 ori la ușa apartamentului victimei în acea noapte. Deși a întrebat-o pe - cine este individul, aceasta a refuzat să-i răspundă, dar martora l-a recunoscut din grup pe inculpatul și a declarat, inclusiv cu ocazia confruntării, că este cel care a încercat să intre cu forța în apartamentul lui -.
La data de 11.03.1999, inculpații au început demersurile pentru a valorifica apartamentul, sunând-o pe martora de la telefonul din apartamentul victimei, rugând-o să comunice, care se ocupa cu intermedieri imobiliare, că are de vânzare un apartament în cartierul -, martora la care a apelat și când a vândut garsoniera lui, întrebând-o dacă nu vrea să o cumpere.
Folosind tot telefonul din apartamentul victimei, inculpații au dat un anunț la ziarul local " Zilei" la rubrica "anunțuri telefonice" cu conținutul "ofer apartament 2 camere mobilat sau nemobilat, telefon, cablu, plata anticipat un an, -, telefon 274.662", anunț repetat a doua zi de către inculpați sub forma "ofer spre închiriere apartament 2 camere mobilat sau nemobilat, telefon 274.662". Inculpații au apelat la această formă de valorificare a apartamentului victimei și nu la un anunț de vânzare, întrucât nu au găsit actul prin care victima dobândise proprietatea asupra apartamentului respectiv.
La data de 12.03.1999, a telefonat din nou martorei, în același sens în care a sunat-o anterior. Tot în această zi, - soțul lui - și martorul au citit în ziarul " Zilei" anunțul dat de inculpați, și după numărul de telefon indicat, și-au dat seama că este vorba de apartamentul.
Dată fiind această situație și neprimind nici o veste de la sora ei care nu răspunsese la telefon din 09.03.1999, însoțită de sora sa și de martorul, au mers la apartamentul lui - și a constatat că, deși, în interior se auzeau voci nu a răspuns nimeni când a sunat și a bătut la ușă.
s-a deplasat în piața din apropiere și a revenit la ușa apartamentului cu 2 lucrători de poliție, insistând să spargă ușa, însă lucrătorii respectivi s-au opus întrucât nu acesta era proprietarul și nici nu era un caz care să justifice un asemenea act în prezența lor.
a lăsat un bilet în ușă prin care o anunța pe sora sa că a căutat-o, a anunțat poliția și o ruga să-i dea un telefon, acest gest determinându-l pe să telefoneze din apartamentul victimei acasă la, recomandându-se cu numele de G, patronul care a dus-o pe sora ei la B, la Spitalul sca, pentru a face avort și a amenințat-o pe că o va omorî dacă va continua să anunțe poliția. La o săptămână sau două, însoțită de alți doi lucrători de poliție, a forțat ușa și a schimbat yala la apartamentul.
Și atunci când a cunoscut-o (1996), pe, cu care ulterior a trăit în concubinaj, s-a recomandat ca fiind G, concubina aflând ulterior începerii relațiilor de concubinaj, numele real.
În această perioadă, a mai primit telefoane de amenințare, recunoscând vocea celui ce se recomandase inițial ca fiind La câteva zile după schimbarea yalei, inculpatul a venit iarăși la unde lucra, a spus că este patronul G și a vrut să-i dea acesteia cheile de la apartamentul "", cum era cunoscută - de către cei apropiați ei.
Deși a recunoscut cheile ca fiind ale surorii ei după brelocul pe care ea i-l făcuse cadou, a refuzat să le primească, spunându-i respectivului să le ducă la poliție. Fiind întrebat de către colegul lui, martorul, de unde are cheile, a spus că a fost "cinstit de un prieten" pentru a le da lui, mințind și când a afirmat că - obișnuia să-i dea cheile pentru ca el să întrețină în apartament relații sexuale cu alte femei.A mai relatat, ulterior decedată, că s-a mai întâlnit întâmplător, la o dată pe care nu a putut să o precizeze, cu în zona Școlii nr.11 din P, ocazie cu care acesta a alergat-o și amenințat-o, din nou, că o va omorî.
Făcând curat în apartament la circa o lună după dispariția surorii sale, a găsit sub covorul din dormitor contractul prin care sora sa dobândit apartamentul, nefiind găsite certificatul de naștere, buletinul de identitate și carnetul de muncă ale victimei.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor de omor calificat și profanare de morminte, deși aceștia au declarat constant că nu o cunosc pe -, nu au fost niciodată în apartamentul ei și drept urmare nu aveau cum să o ucidă.
Astfel, declarațiile martorilor care au făcut referire la relațiile dintre și victimă, martori care și-au menținut declarațiile cu ocazia confruntărilor efectuate cu acesta și cu ocazia judecării în fond a cauzei, (mai puțin - decedată), cât și din lista convorbirilor telefonice purtate de la postul telefonic al acesteia în zilele de 08-12.03.1999, și din declarațiile martorilor care cunoșteau faptul că inculpatul i-a spus victimei că este patron și că o va angaja, rezultă fără nici un dubiu că acesta a cunoscut-o pe - și a reușit să-i câștige încrederea, în promisiunea pe care i-a făcut-o cu privire la angajarea sa, dar și preocuparea ca dispariția victimei să nu îngrijoreze pe nimeni precum și scopul uciderii acesteia în vederea valorificării apartamentului pe care îl avea.
Cu privire la calitatea de patron pe care și- arogat-o față de -, chiar inculpatul a menționat în declarația consemnată în procesul verbal din 22.04.2005, prin care i s-a adus la cunoștință materialul de urmărire penală, că "avea obiceiul de a se prezenta ca patron".
Toate acestea în evidență intenția inculpaților de aou cide pe - și, pentru a induce în eroare rudele și cunoștințele victimei și a găsi o justificare a lipsei acesteia de la domiciliu, s-a preocupat ca victima să fie convinsă că o va angaja și să nu facă din aceasta un secret față de cei apropiați.
Prin aceasta, cei doi inculpați urmăreau, pe de o parte, să ascundă săvârșirea faptei, crezându-se că victima se afla la munca despre care făcuse vorbire, ( în calitatea asumată de "patron" i-a spus lui despre sora ei că a fost și internată la B, la Spitalul de Urgență sca, pentru efectuarea unui avort, ceea ce era fals) iar, pe de altă parte, să valorifice liniștit apartamentul victimei, acesta fiind de fapt mobilul crimei, dovedit prin anunțurile de închiriere din " Zilei", convorbirile telefonice cu martora, cât și convorbirea din apartamentul victimei cu martorul, la număr de telefon 64.50.14, unde acesta, anunțând că dorește să închirieze un apartament, arăta în ziar că poate fi contactat de ofertanți. Cu privire la acest aspect, s-a constatat că, deși inițial inculpații au avut intenția de a vinde apartamentul victimei ( având o experiență reușită cu o garsonieră ce nu-i aparținea) în lipsa contractului prin care dobândise proprietatea asupra imobilului, au apelat la varianta închirierii acestuia, întrerupând, însă, după data de 12.03.1999, această acțiune, speriați de acțiunile lui.
Un alt argument în sprijinul concluziei că - a fost ucisă și că uciderea ei a fost premeditată, îl constituie faptul că, întâlnindu-se cu martorul (care o cunoștea pe victima de mult timp, fiind colegi de școală ) la câteva luni după ce îi spusese că a mințit-o pe - că este patron și că o va angaja, fiind întrebat de martor în ce relații mai este cu aceasta, i-a răspuns că nu o mai văzuse și l-a rugat pe martor să-i scrie un bilet către -, care începea cu " mea" și prin care își cerea scuze că nu mai trecuse pe la ea, motivând scrierea biletului de către martor prin faptul că nu știe să scrie, ceea ce era fals. La fel a procedat și în cazul lui, persoană dispărută a cărei garsonieră a vândut-o, atribuindu-și în mod fals identitatea acestuia și în cazul lui și, persoane dispărute dar despre care a dorit să creeze aparența că sunt în viață.
Cu privire la participarea inculpatului la uciderea părții vătămate, s-a constatat de către tribunal, că aceasta este dovedită prin declarațiile martorilor și.
Astfel, pe lângă incidentul din luna februarie 1999, relatat de către martoră, care l-a văzut pe inculpatul încercând să intre cu forța, noaptea, în apartamentul victimei, aceasta l-a văzut din nou, împreună cu soțul său, pe, în luna iunie 1999, într-o după amiază, încercând să intre în apartamentul, însoțit de o femeie. Martorul a observat și a recunoscut brelocul pe care erau prinse cheile cu care inculpatul încerca să deschidă ușa de la apartamentul respectiv ( nu ar fi putut să deschidă întrucât între timp schimbase yala la ușa de intrare), breloc pe care martorul i-l dăduse victimei. Fiind întrebat de către ce caută la apartamentul respectiv, a mințit că este o rudă a de la, iar la replica martorei că - nu are rude la, acesta, împreună cu persoana care-l însoțea, a plecat foarte repede din bloc.
Ca și martora, martorul l-a recunoscut din grup pe inculpatul, însă, spre deosebire de soția sa, nu acceptat o confruntare cu inculpatul, de teamă că emoțiile ar putea să-i amplifice afecțiunile medicale.
În declarațiile date înainte de a-l recunoaște pe inculpat din planșele foto și din grup, martora a declarat că persoana la care s-a referit avea un defect la unul din, iar martorul a indicat și ochiul la care respectivul avea defectul, respectiv ochiul drept (inculpatul suferise în 12.10.1998 un traumatism cranio-facial în urma unei lovituri primite de la un cu copita).
Cu privire la martorul, s-a constatat că la data de 13.12.2005, la instanța de fond, a declarat că-și menține declarațiile date la urmărirea penală, cu precizările că persoana pe care, în iunie 1999, văzut-o că încerca să intre în apartamentul, era inculpatul și că pe inculpatul nu l-a văzut niciodată.
Dispunându-se reaudierea sa, la data de 19.06.2007, a retractat cele două precizări, motivându-și confuzia pe starea de sănătate pe care o avea la data când a dat declarația la instanță, suferind o pareză pe partea dreaptă în urma unei comoții cerebrale.
Atât din această declarație cât și din declarațiile date de către martor la urmărirea penală, coroborate cu declarațiile soției acestuia, instanța a reținut ca fiind conforme cu adevărul afirmațiile făcute de către martor, că inculpatul era persoana însoțită de o femeie, care a încercat să intre în apartamentul în iunie 1999.
Instanța a constatat că și depesarea cadavrului și ascunderea fragmentelor în stația de pompare, sunt alte dovezi care susțin concluzia că - a fost ucisă premeditat, și se coroborează cu modul în care s-a pregătit săvârșirea acestei infracțiuni, existând o preocupare accentuată de a se justifica absența de la domiciliu a victimei și de a se crea ulterior aparența că - este în viață.
Deși determinarea datei morții victimei nu s-a făcut cu precizie, este cert că aceasta se plasează între după-amiaza zilei de 09.03.1999, când - a plecat de acasă pentru a se angaja în altă localitate, și data de 11.03.1999, când inculpații au început demersurile pentru vânzarea sau închirierea apartamentului victimei.
Nici locul săvârșirii faptei nu a putut fi stabilit, însă este cert că omuciderea nu s-a produs în apartamentul, negăsindu-se urme care să sugereze săvârșirea unei asemenea fapte în locul respectiv.
Instanța a constatat, din probatoriul administrat în cauză, că la sfârșitul anului 1998 și începutul anului 1999, relațiile dintre cei doi inculpați erau foarte bune, prezentându-se unora din martori ca fiind veri sau buni prieteni, iar uciderea a fost comisă de către aceștia, fiecare din ei luând un rând de chei de la apartamentul victimei, martora recunoscând brelocul de care erau prinse cheile aflate asupra lui, iar martorul recunoscând brelocul aflat la inculpatul, fiecare breloc fiind făcut cadou de către martorul care l-a recunoscut, rezultând că și ascunderea cadavrului și depesarea acestuia a fost făcută de către ambii inculpați, inculpatul fiind cercetat și pentru dispariția altor persoane.
În faza de urmărire penală, cei doi inculpați au fost supuși testului cu detectorul de minciuni și s-a constatat că răspunsurile lor la întrebările relevante cauzei (ai cunoscut-o pe -? - Nu; știi sigur cine a omorât-o pe -? - Nu; ai fost de față când a fost aruncată în conductă? - Nu; întrebări la care a răspuns . implicat cu ceva în omorârea lui? - Nu; ai văzut când cadavrul lui a fost băgat în conductă? - Nu; în iunie ai fost acasă la cu cheile apartamentului? - Nu; întrebări la care a răspuns, au evidențiat modificări care au condus la concluzia detecției comportamentului simulat al acestora. Chiar aceste concluzii ale testelor în cauză constituie indicii temeinice care sprijină probele mai înainte analizate și care dovedesc vinovăția celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
La data de 19.07.2005, s-a solicitat de către parchet schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii și a art.176 lit.d Cod penal, însă tribunalul a constatat că această solicitare nu este întemeiată, faptele inculpaților neputându-se circumscrie dispozițiilor legale respective.
În drept, faptele inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și profanare de morminte prev.de disp.art.174, 175 lit.a și b Cod penal și art.319 Cod penal, reținându-se în cazul inculpatului și starea de recidivă prev.de disp.art.37 lit.b Cod penal, față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3208/20.03.1994, a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr.121/16.02.1995 a Tribunalului Argeș.
La individualizarea celor două pedepse ce au fost aplicate fiecărui inculpat se vor avea în vedere criteriile generale prev.de art.72 cod penal, gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea și mijloacele folosite, pericolul social concret al faptelor și elementele ce caracterizează persoana inculpaților, respectiv vârsta, atitudinea în raport de faptele săvârșite, starea de recidivă (în cazul inculpatului ).
S-a apreciat că scopul pedepsei prev.de art.52 Cod penal poate fi atins prin executarea pedepsei de către inculpați în condiții de detenție.
Astfel, a fost condamnat inculpatul la 22 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.și ped.de art.174-175 lit.a și b Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte prev.și ped.de art.319 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
În baza disp.art.33 și 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total va executa 23 ani închisoare în cond.art.57 și 71 Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
De asemenea, a fost condamnat și inculpatul la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.și ped.de art.174 - 175 lit.a și b Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte prev.și ped.de art.319 Cod penal.
În baza disp.art.33 și 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total va executa 20 ani și 6 luni închisoare, în cond.art.57 și 71 Cod penal și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a dedus, în baza disp.art.88 Cod penal, perioada arestării preventive a inculpatului începând cu 17.04.2004 și până la zi.
În baza disp.art.350 Cod penal, a fost menținută starea de arest a inculpatului, constatându-se cu privire la inculpatul că acesta este arestat în altă cauză.
S-a constata că părțile vătămate, decedată, a, și nu s-au constituit părți civile.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței și achitarea sa, în baza art.10 lit.c Cod pr.penală, deoarece nu rezultă că el ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, neputându-se stabili o legătură între victimă și inculpat. Inculpatul a contestat chiar identitatea cadavrului, susținând că resturile corpului de femeie găsite în conductă de pe raza județului O nu aparțin victimei - și, invocând împrejurarea că la data la care se presupune că victima a plecată de acasă și a fost ucisă nu se afla în P, ci în comuna, aspecte ce pot fi confirmate de martorii propuși a fi audiați.
Inculpatul a solicitat, de asemenea, achitarea sa, în baza art.10 lit.c Cod pr.penală, susținând că nici nu a cunoscut-o pe victimă, nu are nici o legătură cu uciderea acesteia și cu profanarea cadavrului, că arestarea și condamnarea lui sunt rezultatul unei erori judiciare și că nici nu cunoaște vreun aspect legat de modul în care a fost ucisă victima, având îndoieli și cu privire la identitatea cadavrului.
In apărarea lor, inculpații au propus efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a stabili data morții persoanei de sex feminin ale cărei resturi de cadavru au fost găsite pe raza județului O, în zona localități și stabilirea identității acestui cadavru.
Această expertiză a fost respinsă prin încheierea din 18 ianuarie 2008, de către Curtea de APEL PITEȘTI, deoarece în cauză s-au efectuat deja două expertize medico-legale avizate de Comisia de avizare și control din cadrul " Minovici" B, prin care s-a stabilit, cu aproximație, data morții persoanei ale cărei resturi de cadavru au fost identificate, în împrejurările menționate, iar expertiza care a comparat N-ul recoltat din țesuturile cadavrului cu -ul a 5 frați și surori ai victimei -, a stabilit cu probabilitate de 99,999% că resturile de cadavru aparțin acestei victime, iar probabilitatea de coincidență cu o altă probă întâmplătoare este de 1 la 296 miliarde indivizi (44 vol. dosar urmărire penală - raport de expertiză medico-legală nr.1630 din 7 mai 2003 al C).
In ceea ce privește diferența dintre concluziile raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr.329/A din 9 iulie 2003, întocmit de Serviciului Județean de Medicină-Legală O care, a apreciat cu aproximație vechimea cadavrului ca având 1 un an și 6 luni - 2 ani, și raportul de expertiză medico-legală antropologică nr.A- din 17 decembrie 2002 al " Minovici" B, care a apreciat că vechimea cadavrului ar fi de 3 - 4 ani, curtea consideră că, așa cum se prevede în ambele expertize și în Avizul nr.E2/1033 din 16 februarie 2005, diferențele sunt explicabile prin prisma gradului avansat de descompunere în care se găsea cadavrul și condițiilor în care acesta a stat de la momentul ascunderii lui și până la descoperire, iar intervalul stabilit urmare avizării, de circa 2-4 ani, plasează momentul morții victimei în perioada în care, din restul materialului probator rezultat în urma anchetei penale, s-a stabilit că s-a produs decesul victimei -, respectiv în perioada 9 - 10 martie 1999.
De altfel, nici raportul de autopsie nu a indicat exclusiv acea perioadă, ci a precizat în mod expres că nu se poate stabili cu certitudine vechimea cadavrului și că s-a apreciat cu aproximație 1 an și 6 luni - 2 ani.
Mai mult decât atât, în condițiile în care Institutul Național de Medicină - Legală a înțeles să aproba ambele acte medico-legale și să facă precizări exprese cu privire la vechimea cadavrului, aceste din urmă concluzii trebuie avute în vedere la momentul aprecierii probatoriului.
In ceea ce privește faptul că expertiza de identificare a cadavrului pe baza comparației dintre N-ul cadavrului cu N-ul celor 5 frați ai victimei - nu ar fi valabilă, fiind necesară compararea N-ului cadavrului cu cel al părinților victimei -, curtea constată că, pe de o parte, compararea N-ului fraților cu -ul cadavrului este o procedură uzuală, corectă și are un grad de precizie foarte ridicat iar, pe de altă parte, când nu este posibilă efectiv compararea -ul cadavrului cu N-ul părinților victimei, deoarece aceștia nu mai sunt în viață.
De altfel, la baza metodei de stabilire a identității cadavrului în cauză, s-au avut în vedere acele comune tuturor fraților, moștenite de la aceiași părinți, de asemenea probabilitatea de paternitate și maternitate comună celor 5 frați fiind de 99,999%, astfel încât practic nu există probabilitatea de a se face o greșeală în condițiile în care populația umană a globului pământesc este de zeci de ori mai mică decât numărul de indivizi în care ar putea să apară coincidența.
In consecință, față de apărarea celor doi inculpați, în sensul că resturile de cadavru găsite în zona localității, județul O, nu ar aparține victimei -, curtea consideră această apărare necorespunzătoare realității, contrazisă de probele dosarului.
Cu certitudine, probele științifice administrate în cauză au stabilit că resturile de cadavru găsite în zona localității la data de 10 septembrie 2002, într-o stație de punere sub presiune, într-o țeavă metalică, aparțin victimei -, cu ultimul domiciliul în P, str.-, bloc 45,.B,.30, județul A, identificarea putând fi realizată chiar și în lipsa capului cadavrului. Probele științifice se coroborează cu recunoașterea de către martora, care a recunoscut ca aparținând victimei hainele găsite în apropierea resturilor de cadavru, tribunalul făcând o relatare detaliată a acestor probe pe care instanța de apel le consideră corecte, ca și concluzia instanței de fond.
In ceea ce privește apărarea inculpatului, în sensul că la data de 9 martie 1999, când victima a fost luată de acasă de mai multe persoane de sex masculin, fiind ucisă ulterior, inculpatul s-ar fi aflat în localitatea, instanța de apel a audiat pe martorii propuși în vederea confirmării alibiului, respectiv (243), (244) și (248) care nu au putut preciza că evenimentul la care face referire inculpatul, adică situația că i-a scăpat calul în sâmburii rămași după prepararea țuicii, ar fi avut loc la data de 9 martie 1999, martorul plasând acest eveniment toamna, ca și, iar nu a putut menționa ziua sau anul când a fost martor la acest incident, și nici unul dintre martori nu a putut asocia măcar evenimentul cu o religioasă, cu atât mai mult cu a celor "40 de ", care este în fiecare an în ziua de 9 martie și este marcată în mod tradițional de activitatea de împărțire a lor alimentari care ar fi putut ușura plasarea evenimentului de către martori în această zi.
In consecință, curtea apreciază că inculpatul nu a reușit să dovedească prezența sa în alt loc decât în P, unde de altefel a și fost văzut de martorii și, atât în cursul dimineții, cât și după amiază, când a intrebat de victimă și se putea afla deci în cartierul -, de unde a preluat-o pe victima -, a transportat-o cu un autoturism (autoturism de culoare albă, care a fost văzut și la cizmărie când a întrebat de victimă, și în -, în fața blocului victimei, fiind văzut de martorul ) și a ucis-o cel mai probabil în aceeași zi, tranșând cadavrul în mai multe bucăți într-un loc rămas necunoscut și ascunzând-o în țeava în care a fost găsită după ce capătul țevii respective a fost tăiat de persoane care strâng fier vechi.
In ceea ce privește situația de fapt, curtea constată că prijma instanță a interpretat în mod corect probele administrate în cauză când a stabilit că cei doi inculpați au luat-o pe victima - din zona blocului în care locuia, sub pretextul că inculpatul o va angaja în B, după care a ucis-o, cel mai probabil prin leziuni produse în zona capului (dat fiind că resturile de cadavru nu purtau urme de violență exercitată înainte de deces) sau în zona superioară a gâtului (deoarece primele 6 vertebre cervicale, ca și capul, lipsesc), transportând-o pe raza județului O, segmentând cadavrul după deces și ascunzându-l în țeava menționată.
Imprejurarea că amândoi inculpații au participat la săvârșirea acestei fapte rezultă din probele dosarului și corespunde necesităților concrete de realizare a infracțiunii, deoarece, așa cum s-a stabilit cu certitudine, inculpatul nu conducea autovehicule, având permisul de conducere anulat și, de obicei, în perioada menționată, autovehiculele cu care acesta se deplasa erau conduse de inculpatul, care a recunoscut că, chiar dacă concubina inculpatului, conducea autovehiculele cu care se deplasa, aceasta nu avea suficientă experiență pentru a conduce autovehiculul pe distanțe foarte mari, solicitând-i inculpatului să o scoată din traficul mai aglomerat (declarația inculpatului, 42 verso, dosar apel).
Or, în situația de față, transportarea victimei se făcea pe raza a două județe, iar martorii audiați, inclusiv de instanța de apel, vecinii victimei, au văzut când aceasta a plecat cu mașina însoțită doar de bărbați nu și de o femeie.
Instanța de fond a motivat pe larg modul în care și-a format convingerea că inculpații au săvârșit împreună omorul și profanarea cadavrului, analizând fiecare probă din care rezultă vinovăția inculpaților, motivare pe care instanța de apel și-o va însuși, fără aom ai prelua în mod detaliat, ci doar va accentua asupra aspectelor noi pe care probele administrate în apel le-au relevat și asupra elementelor probatorii care infirmă, așa cum s-a arătat deja, apărările punctuale ale inculpaților.
importantă este declarația martorului dată în fața instanței de apel care a confirmat împrejurarea că atunci când inculpatul a sunat pentru a-l invita pe el și pe martorii și să întrețină relații sexuale cu victima - în apartamentul acesteia, acolo se afla și inculpatul, la care inculpatul a făcut referire în convorbirea telefonică, spunându-le celor trei colegi de serviciu pe care el îi vizita în mod frecvent împreună cu că se află împreună cu acesta ("cu ăla" adică persoana din anturajul lui despre care cei trei martori știau).
De asemenea, foarte importantă și mai detaliată decât declarațiile date anterior la instanță și la urmărire penală, este cea a martorei care a spus că-l recunoaște cu siguranță pe inculpatul ca fiind ul care la o petrecere dată în apartamentul victimei o ținea pe aceasta de după gât, a pupat-o și i-a spus martorei că se va căsători cu victima și că "o va face prințesă" și că o va angaja. Martora și-a amintit chiar că acest inculpat i-a făcut avansuri, chiar a sărutat-o după ce a mâncat mere în aceeași cameră din apartamentul victimei, astfel că nu există nici un dubiu în sensul că inculpatul a cunoscut-o îndeaproape pe victimă, a avut o relație intimă cu aceasta, a fost în apartamentul ei și este persoana care i-a promis victimei că o va angaja și împreună cu care aceasta a plecat la data de 9 martie 1999, după care a dispărut, chiar victima povestind mai multor martori în aceeași zi că urma să plece cu un patron să se angajeze.
Relația apropiată dintre inculpatul și victimă, rezultă, în plus, din declarațiile martorilor, și, cărora inculpatul le-a spus că și-a făcut-o "amantă" pe victimă. Martorul a precizat, în mod expres, la întrebarea inculpatului, în care acesta încerca să-l determine să confirme că atunci când a dat telefon s-ar fi aflat la o altă femeie cu nume asemănător cu al victimei: "nu este adevărat ce susține acum că l-ar fi chemat pe la o femeie. sigur că ne-a chemat la ".
De asemenea, martorul a precizat expres " ne-a povestit că a cunoscut o femeie în - pe care o cheamă -, care este cismăriță și că a păcălit-o că este patron și că are posibilitatea să o angajeze în muncă în B", aspect care clarifică declarațiile martorilor cărora victima le-a povestit că se va angaja în B și-l indică pe inculpatul ca fiind persoana cu care victima plecat la data de 9 martie 1999 pentru a se angaja.
Și declarația martorului, dată în fața curții de apel, martor care a avut unele ezitări în prima declarație dată în fața tribunalului, este relevantă, martorul precizând că victima i-a spus că doi bărbați îi promiseseră că o angajează în B și că, este sigur că l-a văzut pe inculpatul însoțit de o femeie încercând să intre în locuința victimei, după dispariția acesteia, iar ezitarea sa în declarațiile de la tribunal se datora faptului că suferise la acel moment, recent, o comoție cerebrală.
Această declarație cu privire la faptul că inculpatul știa unde locuiește victima și a mers la apartamentul acesteia și, de asemenea, cunoștea chiar amănunte despre familia acesteia, este confirmată și de martora, care a arătat că chiar inculpatul i-a spus că are cheia de la apartamentul victimei fiindu-i dată de sora victimei, neavând nici un dubiu cu privire la persoana pe care a văzut-o în acel moment la ușa apartamentului victimei, iar martorul confirmă faptul că atunci când a văzut un și o femeie în locul menționat a anunțat pe cei doi martori precizați anterior.
Din procesul verbal întocmit la data de 31 martie 2005 (256-258 vol.II, dosar urmărire penală), rezultă că inculpatul a indicat organelor de poliție un traseu pe care l-a însoțit pe inculpatul din comuna, comună situată la limita județului A, până în comuna, județul O, astfel încât chiar și numai din această împrejurare rezultă faptul că ambii inculpați cunoșteau împrejurimile locului în care a fost găsit cadavrul segmentat al victimei, localitatea fiind doar la 4 km. distanță de locul în care inculpatul nu a mai recunoscut că ar fi parcurs traseul către stația de pompare.
Această conducere în teren este relevantă pentru probele în acuzarea inculpatului, dar și în ceea ce privește pe inculpatul.
La întrebările pe care experții le-au pus inculpatului în legătură cu cauza, s-au aflat și următoarele: " implicat cu ceva în omorârea lui?, Ai văzut când cadavrul lui a fost băgat în conductă? In iunie 1999 ai fost acasă la cu cheile apartamentului?", inculpatul a răspuns prin negare, dar la ele s-au evidențiat modificări semnificativ caracteristice reactivității emoționale care au dus la concluzia detenției comportamentului simulat al acestuia.
Se apreciază ca nesinceră comportarea inculpatului la momentul conducerii în teren în ce privește indicarea locului în care se află stația de pompare unde a fost găsit cadavrul, inculpatul susținând că de la intersecția drumurilor către comunele și (pe raza comunei ), nu-și mai amintește încotro a mers împreună cu.
locului în care a fost găsit cadavrul este una care ar fi permis inclusiv segmentarea acestuia în chiar interiorul stației de pompe dezafectată care se poate observa în planșele foto de la fila 16, vol.I dosar urmărire penală, stație aflată la distanță de circa 2. de conducta în care au fost găsite segmentele de corp uman sau în zona noroioasă cu vegetație abundentă din vecinătate. De asemenea, apare ca fiind inexplicabilă parcurgerea traseului de întoarcere de la târgul din comuna prin comuna înapoi către, explicație ce poate fi furnizată doar dacă se reține că inculpații s-au deplasat în acea zonă, tocmai pentru a ascunde cadavrul victimei -.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că există suficiente probe din care rezultă vinovăția ambilor inculpați, respectiv premeditarea infracțiunii de omor, uciderea victimei - și depesarea cadavrului ei, infracțiuni care sunt pedepsite de art.174 rap. la art.175 lit.a și b Cod penal și, respectiv art.319 Cod penal, pentru care în mod corect prima instanță a dispus condamnarea.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, deoarece la momentul săvârșirii acestui omor inculpatul nu-l săvârșise pe cel pentru care este condamnat deja
Față de modalitatea în care a fost săvârșită fapta, care dovedește un grad sporit de pericol social, depoziția inculpaților de nerecunoaștere și de încercările acestora de a influența martorii din dosar (inculpatul sugerând martorilor prin întrebări variante care să-i deruteze, iar inculpatul blestemând martorii), curtea apreciază că nu se impune micșorarea pedepselor aplicate, cu atât mai mult cu cât sporul aplicat de prima instanță de doar 6 luni, pentru inculpatul și de 1 an pentru inculpatul, este considerat a fi insuficient, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor este una medie, de doar 20 de ani închisoare pentru inculpatul și, respectiv 22 ani închisoare, pentru inculpatul, în condițiile în care infracțiunea este pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
De asemenea, se constată că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de profanare de morminte este de doar 2 ani închisoare, deși pedeapsa maximă prevăzută de lege era de 3 ani închisoare, iar modalitățile de săvârșire a faptei prevăzute diferit în funcție de obiectul material al infracțiunii (mormânt, monument, urnă funerară sau cadavru) justificau la individualizarea pedepsei orientarea către maxim a cuantumului acesteia aplicat inculpaților din prezenta cauză, dat fiind că în speță este vorba despre depesarea și ascunderea segmentelor unui cadavru, în scopul împiedicării cercetărilor pentru infracțiunea de omor.
Deoarece curtea a avut de judecat doar apelurile inculpaților, pedepsele principale aplicate acestora urmează să fie păstrate, ca și cuantum, chiar dacă se apreciază că instanța de fond, în mod nejustificat, nu a aplicat maximul pedepsei închisorii.
Și pedepsele complementare și accesorii au fost corect stabilite, în ce privește pedeapsa complementară aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor, fiind o simplă eroare materială omisiunea lit.a) a art.64 alin.1 Cod penal, care a rămas fără efecte juridice în condițiile în care după contopire s-au indicat corect lit.a și b ale art.64 alin.1 Cod penal.
In condițiile în care moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile, iar aceștia nu sunt minori sau interziși, această latură a procesului penal a fost soluționată corect de către prima instanță.
In ce privește starea de arest a inculpatului, curtea consideră că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive se mențin și în prezent, chiar dacă au trecut 4 ani de la momentul arestării lui, dat fiind pericolul concret pe care lăsarea acestuia în libertate l-ar prezenta pentru societate, în condițiile în care s-a reținut că acesta a săvârșit o infracțiune de omor calificat în circumstanțele arătate și a încercat să ascundă săvârșirea omorului prin segmentarea cadavrului, ambalarea lui și introducerea într-o conductă.
unor astfel de fapte, în opinia publică, nu se șterge nici după trecerea unui termen de 4 ani, modalitatea de săvârșire a omorului, asocierea acestuia cu o altă serie de omoruri sau dispariții, a căror cercetare a fost finalizată sau nu, sunt și în prezent aspecte de mare impact și care produc o temere justificată cu privire la siguranța propriei persoane, justificând deci menținerea arestării preventive a inculpatului.
In ceea ce-l privește pe inculpatul acesta este arestat în altă cauză, pentru altă infracțiune de omor, unde, de asemenea, a ascuns cadavrul aruncându-l într-o fântână părăsită.
Pentru toate aceste considerente, apelurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.475 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Menține starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la 26.06.1957 și deduce, în continuare, detenția preventivă.
Constată că inculpatul, este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, și pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu același titlu.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored./ex.4
Jud.fond
12 mai 2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Corina Voicu
