Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 47/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 28 mai 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Budilean
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinței penale nr. 11/S din data de 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat asistat din oficiu de avocat în substituirea av., lipsă fiind intimații părți civile și Spitalul Județean Sf.
Procedură îndeplinită.
Întrucât inculpatul nu înțelege limba română, potrivit dispozițiilor art. 8. pr.pen. traducerea simultană a dezbaterilor în și din limba maghiară este asigurată prin intermediul unui interpret autorizat în persoana doamnei.
În temeiul dispozițiilor art. 70. pr.pen. instanța aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a-și angaja un avocat ales, precum și dreptul de a da o declarație în fața instanței de apel atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Intimatul inculpat precizează că nu are posibilități materiale pentru a-și angaja un avocat ales și nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel întrucât își menține declarațiile date până în prezent la care nu are nimic de adăugat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului potrivit dispozițiilor art. 377. pr.pen.
Reprezentantul parchetului susține apelul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia pentru motivele expuse pe larg în scris.
Critică hotărârea atacată pentru netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare.
Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este neîndestulătoare raportat la gradul de pericol social al faptei comise, fiind vorba de o infracțiune contra vieții, la împrejurările comiterii și persoana inculpatului.
De asemenea susține că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către instanța de fond contravine dispozițiilor art. 72, 52 din Codul d e procedură penală având în vedere că fapta a fost comisă pe fondul unei situații conflictuale mai vechi, inculpatul a avut poziție procesuală nesinceră, iar în cursul judecății oscilantă.
Așa fiind, solicită admiterea apelului, înlăturarea circumstanțelor atenuante ca nejustificate și a prevederilor art. 81 Cod penal, iar ca o consecință majorarea pedepsei aplicate și executarea acesteia în regim de detenție.
Avocat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Apreciază că pedeapsa aplicată este corect individualizată, modalitatea de executare fiind de asemenea corect stabilită având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului care a făcut tot posibilul pentru a despăgubi partea civilă. De asemenea a fost avut în vedere faptul că infracțiunea nu a avut urmări ireversibile, vindecarea părții vătămate fiind completă.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, prin intermediul interpretului precizează că s-a împăcat cu partea vătămată astfel încât solicită respingerea apelului declarat de parchet.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr.11/20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr-, a fost respinsă cererea de schimbare încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174,175 lit.i Cod penal în infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
În baza art.20 rap. la art.174,175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.b, c și art.76 alin.1 lit.b, alin.2 și 3 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui, născut la data de 23.10. 1958 în, județul H, domiciliat în comuna, sat, nr. 105, județul C, CNP - la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
În baza art.71, inculpatului i-ai fost interzise drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.861Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art.862Cod penal, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Covasna și să respecte programul stabilit de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.359 Cod procedură penală, inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.864Codul penal privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a hotărât confiscarea de la inculpat a cuțitului, corp delict, cu din plastic de culoare albă, lungime de 22 cm ( 12 cm lama și 10 cm mânerul), aflat în prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.
S-a constatat că inculpatul a achitat părții civile suma de 900 lei cu titlu de despăgubiri civile și că această parte civilă a renunțat la celelalte pretenții civile formulate în cauză.
În baza art.346 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.313 din Legea nr.95/2006 și art.998, 999.civil, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean "Dr. " suma de 2.008,15 lei, plus dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000, calculată până la plata integrală a sumei, reprezentând cheltuieli efectuate cu prestarea serviciilor medicale către partea vătămată (internat la secția de chirurgie, în perioada 22.04-05.05.2007).
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 245 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că partea vătămată, inculpatul și fiul acestuia, locuiesc în satul, com. jud. C, între partea vătămată și existând o stare conflictuală, cunoscută și de către inculpat, determinată de faptul că martora, fosta concubină a acestuia din urmă, trăia, în prezent, în concubinaj cu partea vătămată.
La data de 22.04.2007, în prima parte a zilei, inculpatul, împreună cu fiul său martorul, au consumat 1,5 litri palincă, ajungând amândoi, spre după amiază, în stare avansată de ebrietate, motiv pentru care inculpatul s-a culcat la domiciliul său, iar martorul s-a plimbat prin sat, ajungând, în jurul orelor 18,00, la locuința vecinilor săi, martorii - și.
În aceeași zi, partea vătămată și fratele concubinei sale, martorul s-au deplasat în centrul localității pentru a telefona în Ungaria unde urma să meargă la muncă. La întoarcere, în drum spre casă, au intrat la cârciuma din sat, de unde au cumpărat o sticlă de 2 litri de bere, apoi și-au continuat deplasarea spre domiciliul părții vătămate.
Cei doi s-au oprit în dreptul casei martorului -, pe care l-au servit cu bere, după care și-au continuat drumul. Din locuința acestui martor, fiul inculpatului, numitul a văzut-o pe partea vătămată și a plecat după aceasta.
La scurt timp, martorul a ajuns-o pe partea vătămată și a început să o lovească cu mâinile. Partea vătămată a ripostat și cei doi au căzut la pământ, partea vătămată ajungând peste martorul.
Inculpatul a fost trezit de scandalul produs, auzind și vocea fiului său, a luat din locuința sa un cuțit cu lama lungă de 12 cm. și a ieșit afară. Pe ce duce spre cartierul de rromi, la o distanță de aprox. 200 de locuința sa, inculpatul a observat că fiul său și partea vătămată se lovesc reciproc, moment în care s-a deplasat către cei doi, și în timp ce fiul său se afla căzut la pământ și partea vătămată peste el, din spate i-a aplicat părții vătămate, cu cuțitul cu care era înarmat, o lovitură în zona paravertebrală stânga. Imediat după aceasta, partea vătămată s-a ridicat și ajutată de fratele concubinei sale, martorul, s-a deplasat spre domiciliu. În timpul deplasării, martorul observând că partea vătămată se simte rău, a rugat un vecin să cheme ambulanța care a sosit la scurt timp și a transportat-o pe partea vătămată la Spitalul Județean Sf.
Din certificatul medico-legal nr. 187/C/03.05.2007 și raportul de expertiză medico-legală nr. 81/E/23.05.2007 emise de SML Sf. G, rezultă faptul că partea vătămată a fost internată, în regim de urgență, la Spitalul Județean Sf. G - Secția Chirurgie la data de 22.04.2007 cu diagnosticul " plagă înjunghiată paravertebrală stânga, contuzie toraco-abdominală, contuzie umăr drept", fiind supusă în aceeași zi, unei intervenții chirurgicale, concluzionându-se că aceasta a prezentat o leziune traumatică " plagă înjunghiată paravertebrală stânga" care s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător; poziția ipotetică victimă - agresor la momentul producerii plăgii a fost - victima cu spatele la agresor; plaga a necesitat pentru vindecare un număr de 10 zile de îngrijiri medicale și nu a pus în primejdie viața victimei.
Prima instanță a reținut această stare de fapt coroborând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, înlăturând, motivat, susținerile inculpatului, ale părții vătămate și ale martorului aflate în evidentă contradicție cu afirmațiile acestora din cursul urmăririi penale, apreciind că variantele diferite de desfășurare a conflictului, prezentate de cei menționați în cursul judecății nu au fost însoțite de o justificare credibilă a retractării celor relatate în prima fază a procesului penal.
S-a reținut de către prima instanță că, deși din punct de vedere medico-legal, viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, această situație nu prezintă relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei, din moment ce obiectul vulnerant, zona vizată și intensitatea loviturii erau apte, în lipsa acordării urgente a îngrijirilor medicale, să conducă la decesul victimei. Drept urmare, s-a apreciat ca neîntemeiată, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, Tribunalul Covasnaa reținut că inculpatul nu a acționat în stare de provocare întrucât cunoștea situația tensionată dintre fiul său și partea vătămată, care degenera, de obicei, în conflicte adesea violente.
La individualizarea pedepsei aplicate, s-au avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, dispozițiile părții generale a Codului penal, împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, despre care s-a reținut că este în vârstă de 48 de ani, are 2 clase, este căsătorit, dar nu are minori, nu are ocupație și are antecedente penale.
Atitudinea inculpatului după comiterea faptei rezultând din prezentarea sa în fața organelor judiciare, comportarea relativ sinceră și stăruința depusă pentru despăgubirea părții vătămate au fost reținute drept circumstanțe atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.b și c Cod penal, pedeapsa aplicată fiind redusă în limitele art.76 alin.1 lit. b și art.76 alin.2 Cod penal.
La stabilirea pedepsei accesorii, prima instanță a constatat că infracțiunea comisă de inculpat nu este de natură a-l decade din dreptul de a alege și nici din dreptul de a ocupa o funcție, profesie sau activitate; inculpatul nu s-a folosit, la comiterea infracțiunii de vreo funcție, profesie sau activitate, iar interzicerea automată a acestor drepturi ar fi în contradicție cu art.3 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care s-a decis de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Hirst contra Marii Britanii și și Pîrcălab contra României.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.861Cod penal, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând atât majorarea acesteia, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, cât și executarea în regim de detenție.
În motivare se arată că, exceptând demersul inculpatului pentru rezolvarea pe cale amiabilă a laturii civile a cauzei, conduita procesuală adoptată de acesta nu poate să-i profite în sensul avut în vedere de instanța de fond. Astfel, declarațiile inculpatului, atât în ceea ce privește demararea și succesiunea incidentelor, cât și modalitatea de implicare a persoanelor vizate nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză și nu pot servi, potrivit art.69 Cod procedură penală, la stabilirea adevărului în cauză. În aceste condiții, împrejurările de ordin personal care pot profita inculpatului sunt substanțial reduse, rezumându-se la statutul de infractor primar și la rezolvarea amiabilă a laturii civile.
Elementele de ordin real pun în evidență un grad deosebit de ridicat de pericol social al faptei, comisă în stare de ebrietate, pe fondul relațiilor tensionate între cele două familii, prin folosirea unui obiect vulnerant să suprime viața și prin aplicarea unei lovituri intense într-o zonă de interes vital, urmările mai grave ale agresiunii fiind înlăturate datorită solicitării prompte a ambulanței și a spitalizării părții vătămate, care a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Prin urmare, s-a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea între limitele legale, de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, cu executare, la care să se adauge pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Cu ocazia judecării cauzei în apel nu au fost administrate noi mijloace de probă, inculpatul refuzând să facă noi declarații în fața acestei instanțe.
Examinând sentința apelată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând seama de motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul promovat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna este fondat doar pentru următoarele considerente:
Prima instanță de judecată a reținut corect starea de fapt, analizând și coroborând temeinic toate probele administrate în cursul procesului penal, dând faptei imputate inculpatului o încadrarea juridică corespunzătoare.
În procesul de individualizare judiciară a pedepselor stabilite, au fost menționate toate împrejurările cu consecințe asupra răspunderii penale, iar cuantumul stabilit reflectă valorificarea deplină a acestora.
Astfel, în mod corect în cauză s-a reținut existența circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.b și c Cod penal.
În acest sens, se constată că, încă din faza de urmărire penală, inculpatul a acționat în scopul despăgubirii părții vătămate, plătindu-i suma totală de 900 lei, din totalul de 2.000 lei pretins de victimă. Ulterior, litigiul civil născut urmare a comiterii infracțiunii s-a stins, renunțând la restul pretențiilor în considerarea situației materiale precare a inculpatului.
Față de împrejurarea că inculpatul face parte dintr-o familie săracă, având venituri foarte reduse (170 lei lunar ajutor social și sume obținute ocazional din comercializarea de mături și coșuri din nuiele confecționate în gospodăria proprie sau din munci ocazionale prestate la diferite persoane), conduita acestuia de a acționa pentru repararea pagubei pricinuite a fost în mod temeinic calificată drept căință activă și valorificată în sensul prev. de art.74 alin.1 lit.b Cod penal.
Cât privește atitudinea adoptată de inculpat ulterior faptei comise, se constată că s-a prezentat atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanțelor de judecată, contribuind, prin declarațiile date la aflarea adevărului în cauză.
Este adevărat că depoziția sa în fața Tribunalului Covasna diferă de cele declarate în cursul urmăririi penale, însă chiar și în noua manieră de prezentare a succesiunii evenimentelor inculpatul a recunoscut, în esență, fapta comisă, afirmând, în plus, că el a lovit partea vătămată după ce aceasta l-a lovit pe el, fapt neconfirmat de celelalte probe administrate în cauză.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că această depoziție a survenit în cursul cercetării judecătorești, după ce au fost audiați atât, cât și martorul și în condițiile în care cei doi menționați au schimbat, prin declarațiile date, modalitatea de desfășurare a faptelor comise în data de 22.04.2007; noile lor susțineri au fost, de asemenea, înlăturate de prima instanță pe motiv că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar retractarea celor declarate în cursul urmăririi penale nu a fost temeinic justificată.
Analizând gradul de pericol social al faptei imputate inculpatului, prin prisma criteriilor prev. de art.181alin.2 Cod penal, se constată că inculpatul a acționat în mod spontan, pe fondul consumului de alcool, dar care nu a fost ingerat în acest scop. Dimpotrivă, după ce a ajuns în stare de ebrietate, inculpatul s-a dus la domiciliul său și s-a culcat, fiind trezit de zgomotul scandalului produs în stradă de fiul său, și partea vătămată. În acest context, inculpatul a luat asupra sa cuțitul corp delict și s-a implicat în conflictul celor doi, lovind partea vătămată.
Cât privește intensitatea și gravitatea loviturii, din certificatul medico-legal nr.187/C/03.05.2007 și raportul de expertiză medico-legală nr.81/E/23.05.2007 a rezultat că leziunea produsă a necesitat pentru vindecare 10 zile de îngrijire medicală și nu a pus în primejdie viața victimei.
Este reală susținerea apelantului relativă la împrejurarea comiterii faptei utilizând un obiect vulnerant să producă decesul și vizând o zonă de interes vital, însă tocmai aceste elemente au fost cele care au atras încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă caracterizată în mod generic printr-un pericol social mai ridicat decât cel specific infracțiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal, căreia i-ar fi specifică urmarea imediatăleziuni ce au necesitat 10 zile îngrijire medicală.
Toate aspectele mai sus expuse, coroborate cu împrejurarea că, deși prin sentința penală nr.118/16.08.1993 a Tribunalului Covasna, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat prin sentința penală nr.1012/23.11.1993, ulterior nu a mai comis fapte antisociale, dovedind o bună integrare în comunitatea din care face parte, demonstrează temeinicia hotărârii instanței de fond atât sub aspectul cuantumului pedepsei, determinat prin corecta reținere a circumstanțelor atenuante, cât și sub aspectul modalității de executare stabilite în cauză.
Ținând seama de circumstanțele reale și personale existente în speță și care reliefează o periculozitate scăzută a inculpatului, executarea în regim detenție, solicitată de apelant, apare ca o măsură excesivă în condițiile în care există elemente care conduc la concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat astfel încât, chiar fără executarea pedepsei, să nu mai săvârșească infracțiuni.
Văzând factorii care pot influența conduita generală a inculpatului, astfel cum sunt descriși în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna (fila 60-61 dosar Tribunal C), socializarea defectuoasă a inculpatului determinată de lipsa studiilor, de autocontrolul deficitar, lipsa de motivație și stăruință în realizarea de activități utile, instanța de apel apreciază utilă supunerea conduitei inculpatului sub supraveghere pe o durată de timp mai mare decât cea determinată de prima instanță. Astfel, văzând dispozițiile art.862Cod penal, durata termenului de încercare urmează să fie majorată la 8 ani.
Cât privește împrejurarea că prima instanță nu a alăturat pedepsei principale și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, se constată că, față de dispozițiile art.76 alin.3 Cod penal, hotărârea este legală, în cauză fiind reținute circumstanțe atenuante.
În considerarea acestor argumente, în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinței penale nr.11/20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr-, pe care o va desființa sub aspectul duratei termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, va majora durata termenului de încercare de la 6 ani la 8 ani.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute.
În baza art.189 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului d e Justiție suma de 30 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere, care va fi plătită interpretului de limbă maghiară, precum și suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu asigurat intimatului - inculpat, care va fi plătităe Baroului B, sume care se vor include în cheltuielile judiciare avansate de stat, cheltuieli care, față de dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinței penale nr.11/20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr-, pe care o desființează sub aspectul duratei termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului.
Rejudecând în aceste limite,
Majorează durata termenului de încercare de la 6 ani la 8 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție suma de 30 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere, care se plătește interpretului de limbă maghiară, precum și suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu asigurat intimatului - inculpat, care se plătește Baroului B, sume care se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat, cheltuieli care rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea vătămată și cu partea civilă Spitalul Județean Sf.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. NȚ/ 29.05.2008
Dact.BD/6.06.2008
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Alexandru Șerban, Daniela Budilean
