Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.54/A/2009

Ședința publică din data de 21 mai 2009

Instanța constituit din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean

JUDECĂTORI: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.77/12 februarie 2009 pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă M, pentru săvârșirea infracțiunilor de port și folosire fără drept în public a armei destinate lovirii și tentativă la omor calificat prev.de art.1/1 din Legea nr.61/1991 republicată, respectiv art.20 penal rap.la art.175 alin.1 lit.i penal cu aplicarea art.33 lit.a penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții civile, av. în substituirea av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile și Spitalul Județean de Urgență B

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, nu se mai formulează alte cereri, acordându-se cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de apel. Arată că are de formulat unele concluzii juridice care impun trimiterea cauzei spre rejudecare și deci trebuie tratate cu prioritate. Astfel, în etapa cercetărilor penale, inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare în sensul că atât inculpatul cât și ceilalți învinuiți au fost asisteți de către un singur avocat în condițiile în care între aceștia existau interese contrare. Consideră că parchetul avea obligația să constate că între învinuiți existau interese contrare și să aducă la cunoștința apărătorului acestora că nu poate asigura apărarea în condițiile Codului d e procedură penală. Un alt aspect criticat este legat de faptul că instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil pentru că nu a administrat probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului și nu a procedat la audierea tuturor martorilor care au fost propuși în actul de sesizare al instanței iar în cuprinsul hotărârii nu rezultă motivele pentru care nu s-a procedat la audierea acestora. La instanța de fond s-a dispus audierea în calitate de martori a numiților și. Prin încheierea din data de 26.02.2008 instanța a dispus, fără a pune în discuția părților, audierea martorilor, Crângă și. După audierea martorului instanța constată imposibilitatea audierii martorului dispunând doar audierea martorului. Nu se pune în discuția părților citirea declarației date de martorului în faza de urmărire penală și nici nu se pronunță cu privire la motivul pentru care nu se mai citează acest martor. Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2009 instanța constată îndeplinit mandatul de aducere emis pe numele întrucât prin procesul verbal de îndeplinire a mandatului se menționează că martorului i s-a adus la cunoștință obligația de a se prezenta la proces dar acesta refuză să se prezinte fără a oferi vreo justificare. Procurorul și apărătorul părții civile au solicitat renunțarea la probă iar apărătorul inculpatului a lăsat la aprecierea instanței astfel că instanța a constatat imposibilitatea audierii acestuia și revine asupra probei. O altă problemă este aceea că la data de 27.01.2009 instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii în sarcina inculpatului a art.37 alin.1 lit.a penal fără să aducă la cunoștința apărătorului inculpatului că are dreptul să solicite un termen în vederea pregătirii apărării iar procurorul nu se pronunță cu privire la această schimbare de încadrare juridică. Totodată, cu toate că instanța de judecată, atât prin cazier cât și prin copia sentinței penale nr.155/2006 a Judecătoriei Vișeu d Sus este înștiințată de situația juridică a inculpatului prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de șase luni închisoare dispunându-se revocarea suspendării condiționate, instanța nu pune în discuție această schimbare. Din conținutul sentinței atacate rezultă că această hotărâre nu este motivată, sentința bazându-se doar pe unele probe. Tribunalul Maramureșa încălcat obligația legală a efectuării unei cercetări judecătorești complete. Inculpatul a fost astfel lipsit de beneficiile unui proces echitabil în sensul art.6 paragraful 3 lit.d CEDO care îi dă dreptul la adminsitrarea probelor în ședință publică, în condiții de contradictorialitate. Problemele invocate trebuie corectate de instanța de fond în caz contrar ar aduce un prejudiciu inculpatului pentru că acesta ar avea la dispoziție doar calea recursului. În cazul în care în dosar s-ar fi pus în discuție și sentința penală nr.155/2006 a Judecătoriei Vișeu d Sus, s-ar putea constata că recidiva nu există, art.37 penal nemaiavând aplicabilitate în cauză.

Instanța, arată că urmează a analiza problemele juridice invocate acordând cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului, pe fondul acestuia.

Apărătorul inculpatului solicită achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. apreciind că din materialul probator administrat în cauză rezultă că partea vătămată a fost victima unei agresiuni dar din cauza contradicțiilor din declarațiile părții vătămate, ale soției și socrului acestuia se poate ajunge la concluzia că nu inculpatul a săvârșit fapta. Partea vătămată declară că nu știe cine l-a agresat iar din declarațiile soției părții vătămate reiese că momentul agresiunii s-a purtat în spatele barului astfel că partea vătămată nu putea să vadă cine este agresorul. Declarația martorului relevă faptul că un martor a dat cu spray în încăpere fapt ce a diminuat vizibilitatea astfel că în realitate nu există probe din care să rezulte că inculpatul l-ar fi agresat pe partea vătămată. Din declarațiile martorilor și reiese că autorul agresiunii este numitul. Consideră că în mod corect s-a solicitat la instanța de fond reținerea art.73 penal având în vedere și declarațiile din faza de urmărire penală ale martorilor, și G care descriu comportamentul agresiv al părții vătămate. În măsura în care instanța apreciază că sunt probe care ar justifica reținerea art.74,76 penal, solicită aplicarea lor. Solicită însă,în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Apărătorul părții civile, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.pen. solicită respingerea apelului inculpatului apreciind că în cauză nu subzistă motivele de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Referitor la excepțiile invocate, respectiv împrejurarea că și ceilalți învinuiți ar fi beneficiat de același avocat ca și inculpatul, nu a creat prejudiciu. de doi ani de zile cât a durat cercetarea judecătorească la instanța de fond, majoritatea termenelor s-au acordat pentru audiere martori. Instanța, fiind în imposibilitatea audierii lor, s-a renunțat la ei întrucât erau plecați din țară. În privința criticii că nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice consideră că instanța a procedat corect și nu era obligată să aducă la cunoștința avocatului că poate solicita termen pentru pregătirea apărării. Pe fondul cauzei, apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Au fost audiați martori oculari care au văzut că inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate care a suferit un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale. Declarațiile patronului localului și prietenii inculpatului sunt lacunare, aceștia nu existența unui incident.Martorul declară în faza de urmărire penală că inculpatul a intrat în local cu o de basebal. Consideră că instanța a analizat hotărârea prin prisma întregului material probator administrat în cauză. Apreciază că instanța a soluționat corect latura civilă a cauzei. Solicită a se reține că inculpatul este recidivist, nu a recunoscut, nu a colaborat cu organele judiciare motiv pentru care în mod corect instanța i-a aplicat pedeapsa neavând niciun motiv de reținere a circumstanțelor atenuante.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond. Din materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu starea de fapt și vinovăția inculpatului care în urma loviturilor aplicate părții vătămate i-a pus acestuia viața în pericol. Astfel, face trimitere la declarațiile martorilor care declară că partea vătămată a fost lovită în cap cu o de către inculpat; martora declară că partea vătămată a fost lovită în cap de către inculpat cu o de basebal; martorul arată că de două ori inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu bâta de basebal. Apreciază că probele administrate sunt suficiente pentru a demonstra vinovăția inculpatului. Cu privire la excepțiile invocate de apărotrul inculpatului solicită respingerea lor cu următoarele motivări: referitor la asistarea tuturor inculpaților de același avocat consideră că este o chestiune de nuanță, numai o singură persoană a avut statutul de inculpat, pentru ceilalți s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală,consideră că nu există interese contrare între aceste persoane; în privința neaudierii tuturor martorilor arată că procurorul de ședință poate să renunțe oricând la audierea lor determinat fiind de anumite condiții; între față de martorii și s-a luat măsura arestării preventive astfel că poate din acest motiv nu au putut fi prezentați la instanță; în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice nu crede că procurorului nu i s-a acordat cuvântul, poate fi o eroare de consemnare a grefierului; acdeastă schimbare de încadrare juridică nu este legată de faptă și nu putea influența vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Referitor la nemotivarea hotărârii apreciază că aceasta este motivată corect făcându-se referire la toate probele.

Apărătorul inculpatului, în replică, arată că cel puțin disp.art.6 pr.pen. nu permit procurorului să facă aprecieri personale cu privire la probe ci are obligația să administreze probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului. Nu are importanță că martorii și au fost arestați între, instanța putea da citire declarațiilor acestora din faza de urmărire penală. De asemenea, dacă în încheierea instanței de fond figurează că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice înseamnă că exact așa s-a întâmplat. Probele incluse în rechizitoriu sunt probe care au permis parchetului să sesizeze instanța. Nu poate aprecia cum trebuia motivată hotărârea însă trebuia să se explice neconcordanța dintre declarațiile martorilor, instanța neexplicând motivul pentru care nu a dat citire declarațiilor acestora din faza de urmărire penală.

CURTEA

Prin sentința penală nr.77 din 12.02.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către apărătorul desemnat din oficiu - pentru inculpatul - privind reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal.

A fost condamnat inculpatul - CNP -, fiul lui G și, născut la data de 25.03.1976 în de sub M, județul M, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, 3 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în Vișeu de,- A, județul M, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- port și folosire fără drept în public a unei arme destinate lovirii prev. și ped. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal - după schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 Cod pr. penală în sensul reținerii dispozițiilor privind starea de recidivă - la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal - după schimbarea încadrării juridice a faptei potrivit art. 334 Cod pr. penală în sensul reținerii dispozițiilor privind starea de recidivă postcondamnatorie - la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta în cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare cu interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1003 din 19 decembrie 2002 Judecătoriei Vișeu d S u s, rămasă definitivă prin neapelare la 8.01.2003, pedeapsă care a fost cumulată cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 10 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.

În temeiul art. 14 Cod pr. penală coroborat cu art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile - domiciliat în loc. nr. 7. județul M - următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: - contravaloarea în lei a 1000 Euro, sumă calculată la momentul plății efective în raport de cursul BNR, reprezentând despăgubiri materiale; - 30.000 lei, reprezentînd daune morale.

S-au respins restul pretențiilor solicitate de către această parte civilă.

Conform art. 14 Cod pr. penală coroborat cu art. 998 Cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "Dr. " BMs uma de 3.337,95 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată părții civile, cu dobândă legală aferentă prev. de OG nr. 9/2000 calculată de la rămînerea definitivă a prezentei și pînă la efectiva achitare a debitului.

Potrivit art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 3000 lei, cheltuieli judiciare făcute de această parte în proces.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod pr. penală inculpatul a fost obligat la 1300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezentînd onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției către D-l avocat, conform delegației nr. 2143/2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 20 iulie 2007 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de port și folosire fără drept în public a armei destinate lovirii și tentativă la infracțiunea de omor calificat, fapte prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Cauza a fost înregistrată la instanță la data de 27.07.2007 și s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluționare la data de 25 septembrie 2007.

Din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultă că în seara zilei de 19.08.2005 partea vătămată s-a deplasat la barul AF "" din local situat peste drum de locuința sa. A solicitat acolo patronului barului, respectiv martorului, să dea muzica mai încet, ajungând să se certe cu acesta și să se bruscheze reciproc.

Martorul văzând că partea vătămată nu pleacă din local, i-a chemat pe martorii, și inculpatul. Inculpatul avea o de basseball cu care l-a lovit cu putere direct în cap pe partea vătămată, cauzându-i astfel leziuni traumatice craniene vindecabile în 90-95 zile de îngrijiri medicale, primejdioase vieții.

Inculpatul nu a fost audiat în faza de cercetare judecătorească, însă, în faza de urmărire penală a arătat că nu recunoaște acuzațiile ce i se aduc, că nu este adevărat că ar fi agresat-o cu o pe partea civilă. Această din urmă parte ar fi intrat în local într-o stare avansată de ebrietate și ar fi început să arunce cu sticle, adresând cuvinte triviale celorlalți. Poziția exprimată de inculpat este infirmată însă de partea civilă, declarația acesteia coroborându-se cu probațiunea administrată în cauză, în principal cu probele testimoniale și cu actele medicale eliberate părții civile. Astfel, partea civilă a arătat că s-a deplasat la barul administrat de din pentru a-i atrage atenția să dea muzica mai încet, lucru care nu i-a convenit acestuia, motiv pentru care a amenințat-o pe partea civilă că îi va arăta lui. A ieșit din local și s-a reîntors după aproximativ o J de oră de la discuția inițială, împreună cu alte persoane printre care și cu inculpatul. C care a lovit-o mai întâi pe partea civilă este, după care au intervenit și și, în final, împreună cu o altă persoană necunoscută. Aceștia doi din urmă au lovit-o pe partea civilă cu o de basseball. Cu un asemenea obiect a lovit-o pe partea civilă în cap, urmare loviturii primite aceasta căzând. Partea civilă a fost internată în spital, din raportul de expertiză medico-legală (filele 26-27 din dosarul de urmărire penală) reieșind că a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur, leziunile au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei. În plus, partea civilă prezintă o capacitate adaptivă de 15 %, iar la momentul eliberării actului medical aceasta nu se încadra în niciun de invaliditate. Varianta expusă de partea civilă este susținută de martora (fila 43 din dosarul instanței) care a văzut exact momentul în care i-a dat în cap cu o de basseball soțului său, parte civilă în cauză, după care a fost transportat la spital. La fel declară și martorii și (filele 64 și respectiv 65 din dosarul instanței), ambii văzându-l pe lovindu-l pe cu bâta de basseball în cap, după care acesta din urmă a căzut.

probațiunii la care s-a făcut referire converge spre a se reține în sarcina inculpatului vinovăția sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de port și folosire fără drept în public a unei arme destinate lovirii prev. și ped. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Inculpatul a fosti condamnat pentru săvârșirea celor două infracțiuni fără a se reține dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, astfel că cererea formulată în acest sens a fost respinsă potrivit dispozitivului prezentei. Instanța a constatat că nu ne găsim în prezența unei stări de provocare determinate de partea civilă întrucât inculpatul nu a săvârșit infracțiunile sub stăpânirea unor puternice tulburări sau emoții. Acesta a intervenit în disputa dintre partea civilă și patronul localului fără a-i fi adusă vreo atingere gravă demnității. Practic, inculpatul a încercat să soluționeze un conflict prin violență, contribuind în acest mod la comportamentul violent al patronului localului, acesta fiind cel care a lovit-o mai întâi pe partea civilă. Pe cale de consecință, nu s-a reținut starea de provocare, iar inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de port și folosire fără drept în public a unei arme destinate lovirii prev. și ped. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, urmând ca pentru ambele infracțiuni să se facă aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, în virtutea aplicării dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală. Starea de recidivă post-condamnatorie derivă dintr-o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1003 din 19.12.2002 a Judecătoriei Vișeu d S u s, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat iar în termenul stabilit de instanță inculpatul a săvârșit din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 1 an.

Întrucât faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta se află în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare cu interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Deoarece în cursul termenului de încercare inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța, în baza art. 83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1003 din 19 decembrie 2002 Judecătoriei Vișeu d S u s, rămasă definitivă prin neapelare la 8.01.2003, pedeapsă care a fost cumulată cu cea aplicată, inculpatul urmând să execute 10 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, dispozițiile art. 83 alin. 1 Cod penal fiind imperative în ceea ce privește pedeapsa rezultată urmare cumulării celor două.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că a fost audiat un singur martor, ( fila 245 de la dosarul instanței ), din depoziția căruia a rezultat un cost la medicamentelor administrate părții civile de 2000 de euro. Întrucât în constituirea de parte civilă ( fila 21 de la dos. instanței ) s-a solicitat suma de 1000 de euro reprezentând cheltuieli ocazionate de intervenția chirurgicală și de alimentația suplimentară, instanța a dispus acordarea sumei cu acest titlu, în acest cuantum, cel solicitat, și raportat la moneda națională. Partea civilă a cerut obligarea inculpatului și la 1500 euro, beneficiul nerealizat pe perioada celor 4 luni de convalescență și câte 500 RON lunar, începând cu data de 19.08.2005 și până la noi dispozițiuni reprezentând renta aferentă calculată în raport de veniturile realizate anterior incidentului și cele realizate în prezent. Cererea părții civile de acordare a acestor ultime sume a fost respinsă dată fiind lipsa de probe în dovedirea acestora. Martorul cunoștea aspecte legate de locul de muncă al părții civile, anterior incidentului, dar fără să facă referiri concrete la momentul încetării contractului de muncă al acestuia sau la veniturile sale. În plus, partea civilă nu a solicitat efectuarea unor demersuri în acest sens, cu atât mai mult cu cât din actul medico-legal (filele 26-27 din dosarul de urmărire penală) nu reiese că acesta s-ar încadra într-un de invaliditate. În virtutea celor expuse, în temeiul art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: - contravaloarea în lei a 1000 Euro, sumă calculată la momentul plății efective în raport de cursul BNR, reprezentînd despăgubiri materiale și 30.000 lei, reprezentând daune morale.

Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a apelului de către apelantul inculpat.

S-au invocat următoarele:

Cu prioritate s-au învederat anumite aspecte de ordin procedural. Astfel, în etapa cercetărilor penale, inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare în sensul că atât inculpatul cât și ceilalți învinuiți au fost asisteți de către un singur avocat în condițiile în care între aceștia existau interese contrare. Parchetul avea obligația să constate că între învinuiți existau interese contrare și să aducă la cunoștința apărătorului acestora că nu poate asigura apărarea în condițiile Codului d e procedură penală. Un alt aspect criticat este legat de faptul că instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil pentru că nu a administrat probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului și nu a procedat la audierea tuturor martorilor care au fost propuși în actul de sesizare al instanței iar în cuprinsul hotărârii nu rezultă motivele pentru care nu s-a procedat la audierea acestora. La instanța de fond s-a dispus audierea în calitate de martori a numiților și. Prin încheierea din data de 26.02.2008 instanța a dispus, fără a pune în discuția părților, audierea martorilor, Crângă și. După audierea martorului instanța constată imposibilitatea audierii martorului dispunând doar audierea martorului. Nu se pune în discuția părților citirea declarației date de martorului în faza de urmărire penală și nici nu se pronunță cu privire la motivul pentru care nu se mai citează acest martor. Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2009 instanța constată îndeplinit mandatul de aducere emis pe numele întrucât prin procesul verbal de îndeplinire a mandatului se menționează că martorului i s-a adus la cunoștință obligația de a se prezenta la proces dar acesta refuză să se prezinte fără a oferi vreo justificare. Procurorul și apărătorul părții civile au solicitat renunțarea la probă iar apărătorul inculpatului a lăsat la aprecierea instanței astfel că instanța a constatat imposibilitatea audierii acestuia și revine asupra probei. O altă problemă este aceea că la data de 27.01.2009 instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii în sarcina inculpatului a art.37 alin.1 lit.a penal fără să aducă la cunoștința apărătorului inculpatului că are dreptul să solicite un termen în vederea pregătirii apărării iar procurorul nu se pronunță cu privire la această schimbare de încadrare juridică. Totodată, cu toate că instanța de judecată, atât prin cazier cât și prin copia sentinței penale nr.155/2006 a Judecătoriei Vișeu d Sus este înștiințată de situația juridică a inculpatului prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de șase luni închisoare dispunându-se revocarea suspendării condiționate, instanța nu pune în discuție această schimbare. Din conținutul sentinței atacate rezultă că această hotărâre nu este motivată, sentința bazându-se doar pe unele probe. Tribunalul Maramureșa încălcat obligația legală a efectuării unei cercetări judecătorești complete. Inculpatul a fost astfel lipsit de beneficiile unui proces echitabil în sensul art.6 paragraful 3 lit.d CEDO care îi dă dreptul la adminsitrarea probelor în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Instanța de apel reține următoarele:

Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în seara zilei de 19.08.2005 partea vătămată s-a deplasat la barul AF "" din local situat peste drum de locuința sa. A solicitat acolo patronului barului, respectiv martorului, să dea muzica mai încet, ajungând să se certe cu acesta și să se bruscheze reciproc.

Inculpatul nu a înțeles în a avea un comportament procesual adecvat, neprezentându-se în fața instanțelor de judecată, inclusiv la Curtea de Apel, iar în faza de urmărire penală a arătat că nu recunoaște acuzațiile ce i se aduc, că nu este adevărat că ar fi agresat-o cu o pe partea civilă. Această din urmă parte ar fi intrat în local într-o stare avansată de ebrietate și ar fi început să arunce cu sticle, adresând cuvinte triviale celorlalți.

Poziția exprimată de inculpat este infirmată însă de partea civilă, declarația acesteia coroborându-se cu probațiunea administrată în cauză, în principal cu probele testimoniale și cu actele medicale eliberate părții civile. Astfel, partea civilă a arătat că s-a deplasat la barul administrat de din pentru a-i atrage atenția să dea muzica mai încet, lucru care nu i-a convenit acestuia, motiv pentru care a amenințat-o pe partea civilă. A ieșit din local și s-a reîntors după aproximativ o J de oră de la discuția inițială, împreună cu alte persoane printre care și cu inculpatul. C care a lovit-o mai întâi pe partea civilă este, după care au intervenit și și, în final, împreună cu o altă persoană necunoscută. Aceștia doi din urmă au lovit-o pe partea civilă cu o de basseball. Cu un asemenea obiect a lovit-o pe partea civilă în cap, urmare loviturii primite aceasta căzând. Partea civilă a fost internată în spital, din raportul de expertiză medico-legală (filele 26-27 din dosarul de urmărire penală) reieșind că a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur, leziunile au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei. În plus, partea civilă prezintă o capacitate adaptivă de 15 %, iar la momentul eliberării actului medical aceasta nu se încadra în niciun de invaliditate.

Această derulare este susținută de martora (fila 43 din dosarul instanței) care a văzut exact momentul în care i-a dat în cap cu o de basseball soțului său, parte civilă în cauză, după care a fost transportat la spital. La fel declară și martorii și (filele 64 și respectiv 65 din dosarul instanței de fond), ambii văzându-l pe lovindu-l pe cu bâta de basseball în cap, după care acesta din urmă a căzut. Așadar cristalizarea deplină a stării de fapt s-a realizat în funcție de ansamblul probator administrat direct în fața judecătorului, cu respectarea tuturor cerințelor procedurale în materie, fără a se putea vorbi, concret, despre elemente ce ar putea avea de a face cu un proces inechitabil.

Privitor la aspectele de ordin procedural invocate de apărătorul inculpatului apelant sunt de consemnat aspectele că acestea nu au o acoperire juridică concretă în cauză, nu pot fi primite și în consecință instanța de apel va fi nevoită să treacă peste acestea.

Astfel, privitor la încălcarea dreptului la apărare instituit în favoarea inculpatului privitor la anumite aspecte de incompatibilitate ce ar funcționa în cauză, sunt de consemnat împrejurările că efectiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș doar inculpatul a fost trimis in judecată, motive clasice și concrete de incompatibilitate din partea avocatului ce a asistat mai multe persoane în cursul urmăririi penale nu sunt de constatat, privitor la învinuiții, și s-a evidențiat că faptele acestora întrunesc doar elementele constitutive ale infracțiunii de lovire pentru care nici nu s-a formulat o plângere în termen, așa încât nu sunt de făcut alte remarci de natură juridică.

Privitor la audirea martorilor în modalitatea în care s-a realizat la nivelul instanței de fond,în cursul cercetării judecătorești, sunt de consemnat următoarele:

Este reală împrejurarea că potrivit art.200 pr.pen. urmărirea penală are ca obiect doar strângerea de probe pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată a vreunor persoane. De apanajul instanței de judecată, organ judiciar independent, îi este atribuția de a constata în cursul cercetării judecătorești, dacă ne aflăm în fața unei situații de cristalizare a unui adevăr cert și absolut, pentru a se putea dispune efectiv o soluție de condamnare a unui inculpat trimis în judecată sau nu ne aflăm în astfel de situații, împrejurare ce ar atrage alte soluții procedurale.

Aceste demersuri s-au realizat de către instanța de fond - în funcție de mijloacele de probă ce au fost administrate nemijlocit, direct în fața acesteia, fiind expres menționate.

Este reală împrejurarea că audierea unor martori nu a fost posibilă, datorită plecării acestora de la domicilii, însă contextul probator derulat coroborat cu cel din cursul urmăririi penale, a dus la conturarea deplină a unei stări de fapt și evidențierea unor încadrări juridice corespunzătoare. Procedural s-a făcut trimitere de către instanța de fond la disp. art. 329 al. 1 și 3.proc.pen. și nu art. 327.proc.pen, în deplină legalitate, fără a fi necesare alte demersuri ( 233 și 261). inculpatul se află în fața unei hotărâri de condamnare iar apărarea sa trebuie să vizeze, în calea de atac exercitată, aspectele contradictorii sau neclaritățile existente și nu simple apărări de ordin formal - motivarea că am avea de a face cu un proces inechitabil, fără o susținere a unor elemente substanțiale în acest sens.

Nu în ultimul rând,din analiza fișei de cazier a inculpatului, rezultă cu certitudine reținerea stării de recidivă postcondamnatorie incidentă în sarcina inculpatului.

Hotărârea atacată suferă doar sub aspectul procesului de individualizare judiciară a pedepselor.

Atitudinea instanței de judecată de fond în sensul de a nu se reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului sunt aspecte corecte. Acesta nu a putut fi audiat în faza de cercetare judecătorească manifestând aceeași stare de pasivitate procesuală și în fața instanței de apel, deși și în sarcina sa s-a consemnat o infracțiune de tentativă la omor calificat și cu aplicarea unei pedepse rezultante substanțiale de 10 ani și 6 luni închisoare. Mai mult, acesta pe parcursul urmăririi penale nu a recunoscut învinuirile aduse deși ansamblul probator administrat a convers spre o altă stare de fapt. A arătat că nu este adevărat că ar fi agresat-o cu o pe partea vătămată deși această afirmație a fost contrazisă pe deplin cu ajutorul în principal al martorilor ce au asistat la eveniment. Inculpatul este o persoană cu antecedente penale, în sarcina sa se reține și starea de recidivă așa încât,la modul concret, nu se pot desprinde efectiv niciun fel de circumstanțe atenuante ce ar putea fi funcționale față de acesta.

Cu toate acestea starea de fapt expusă prezintă un eveniment, este adevărat violent, reprobabil dar oarecum atipic, partea vătămată este cea care a inițiat un anumit conflict la barul în cauză, prezența inculpatului ulterior și a altor persoane și atitudinea acestora a fost aceea de a-i aplica părții vătămate o simplă corecție, o "ieșire în decor" manifestând-o doar inculpatul ce a lovit partea vătămată în cap cu o de basse-ball. În astfel de condiții nu se poate vorbi de o faptă ce s-ar înscrie într-un anumit tipar clasic al imaginii unei crime, așa încât instanța de apel apreciază că individualizarea sancțiunii pentru tentativă de omor,cu orientarea acesteia la minimul special legal, este o sancțiune ce ar corespunde obiectiv contextului infracțional derulat.

În consecință, apelul inculpatului urmează a fi admis, se va desființa parțial sentința atacată doar în ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Concret, sancțiunea de 9 ani închisoare pedeapsă principală ce i-a fost aplicată acestuia va fi redusă,așa cum s-a arătat, la minimul special legal de 7 ani și 6 luni închisoare.

Se va relua procedura tehnică de contopire a pedepselor ce i-au fost aplicate acestuia, rezultând în contextul art.34 lit.b pen. o pedeapsă principală a închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare.

Se va evidenția din nou aspectul că infracțiunile au fost comise în perioada termenului de încercare privitor la pedeapsa de 1 an și 6 luni din sentința penală nr.1003/2002 a Judecătoriei Vișeu d S u s, ce va fi cumulată aritmetic, așadar 9 ani închisoare, cu menținerea restului dispozițiilor setinței atacate.

Se va preciza totodată că alte nelegalități sau netemeinicii nu au fost constatate de către instanța de apel, atât în funcție de motivele invocate în apărarea inculpatului cât și din oficiu, așa încât sentința va fi corectată doar raportat la procesul de individualizare a sancțiunii pedepsei principale pentru infracțiunea de omor calificat.

Văzând și disp.art.192 al. 3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul domiciliat în Vișeu de,- A, județul M, împotriva sentinței penale nr.77/12.01.2009 a Tribunalului Maramureș pe care o desființează parțial doar sub aspectul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev.și ped.de art.20 rap.la art.174,175 alin.1 lit.i penal și rejudecând:

Descontopește pedepsele principale de 10 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului apelant în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de port și folosire a unei arme, prev.de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, 9 ani închisoare pentru tentativă la omor calificat, prev.de art.20 penal rap.la art.174, 175 alin.1 lit.i penal și 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1003/2002 a Judecătoriei Vișeu d S u

Reduce la 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev.de art.20 penal rap.la art.174,175 alin.1 lit.i penal iar în baza art.33 lit.a, 34 lit.b penal constată existența concursului real, contopește pedeapsa redusă cu pedeapsa menținută de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991 aplicând pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.83 penal, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1003/2002 a Judecătoriei Vișeu d Sus pe care o va executa în întregime urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa totală de 9 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Stabilește în favoarea Baroului C suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

RED.SM/MB

29.05.09/3 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Valentin Chitidean

#Judecator Sandel Macavei

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Cluj