Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 54/A/2009

Ședința publică de la 16 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de inculpații și și partea civilă

Împotriva sentinței penale nr. 39/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații apelanți și în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu, partea civilă intimată jr. și avocat - cu delegație din oficiu pentru inculpatul intimat G, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, cu acordul inculpaților s-a procedat la audierea lor, declarațiile fiindu-le consemnate în procese-verbale separat atașate la dosar.

Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpaților apelanți solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și rejudecând, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă și pe cale de consecință aplicarea inculpaților unor pedepse corespunzătoare.

Susține că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere că cei doi inculpați nu au acționat cu intenția de a suprima viața victimei, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.

Cu privire la apelul părții civile, solicită a fi respins ca nefondat.

Partea civilă intimată jr. solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați și de partea civilă ca nefondate și menținerea sentinței Tribunalului Sibiu.

Avocata inculpatului intimat G căruia i s-a reținut săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Sibiu ca temeinică și legală.

Cu privire la apelurile inculpaților și, lasă la aprecierea instanței soluționarea lor.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea tuturor apelurilor formulate în cauză ca nefondate și menținerea soluției Tribunalului Sibiu ca temeinică și legală.

În mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, apreciindu-se în baza întregului material probator administrat că a fost dovedită intenția acestora de a suprima viața victimei jr.

Și sub aspectul reducerii pedepsei, apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, aceștia pe întreg parcursul procesului penal având o atitudine nesinceră exprimată prin poziția lor oscilantă, neexistând motive pentru reținerea de circumstanțe atenuante care să justifice o eventuală reducere a pedepselor.

Cu privire la apelul părții civile nu se justifică majorarea cuantumului daunelor morale și nici majorarea amenzii penale.

Având ultimul cuvânt, inculpatul lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.

Având ultimul cuvânt, inculpatul, regretă fapta săvârșită și arată că a fost o simplă încăierare, fiind greșit încadrată fapta pentru care a fost condamnat la tentativă la infracțiunea de omor. Arată că și el a suferit leziuni în urma acestei încăierări, având certificat medical pentru 10 zile de îngrijiri medicale.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații și din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2 combinat cu art. 175 al. 1 lit. i pen. în infracțiunea prev. de art. 182.pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2.pen. combinat cu art. 175 al. 1 lit. i pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 10.11.1987 în Sibiu, jud. Sibiu, cetățean român, studii 5 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în com., nr. 73, jud. Sibiu, arestat în cauză și aflat în Penitenciarul Aiud, la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

În baza art. 65 al.2 a Cod Penal fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod Penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 180 alin. 2.Cod Penal,cu reținerea art. 75 lit. a) și Cod Penal aplicarea art.63 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la amendă penală în cuantum de 5.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate.

În baza art.33 lit. a), 34 al.1 lit. d) s Cod Penal-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de9 ani închisoare,precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a și b pe Cod Penal o perioadă de 3 ani.

În baza art.71 a Cod Penal fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a),b) p pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.2o raportat la art. 174 al. 1,2 combinat cu art.175 al. 1 lit.i) a Cod Penal fost condamnat inculpatul ,CNP -, fiul lui și -, născut în 22.07.1987 în Sibiu, jud. Sibiu, cetățean român, studii 5 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor, fără antecedente penale, domiciliat în com., nr.206, jud. Sibiu, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud, la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

În baza art.65 al.2 a Cod Penal fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod Penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 180 al. 2.Cod Penal,cu reținerea art. 75 lit. a) și Cod Penal aplicarea art.63 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la amendă penală în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate

În baza art.33 lit. a), 34 al.1 lit. d) s Cod Penal-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de9 ani închisoare,precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a și b pe Cod Penal o perioadă de 3 ani.

În baza art.71 s Cod Penal-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a), b) pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpaților și.

În baza art.88 Cod Penal, s- dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive pentru ambii inculpați începând cu 14 aprilie 2008.

În baza art. 180 al. 2.Cod Penal, cu reținerea art. 75 lit. a) și Cod Penal aplicarea art.63 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui G și -, născut la 22.08.1983 în Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în com., nr. 114, jud. Sibiu, la amendă penală în cuantum de 5.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate.

În baza art.88 alin 2.Cod Penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 14 aprilie 2008 și înlăturată în parte amenda penală aplicată, inculpatul urmând a plăti 4.000 lei.

În baza art. 14.C.P.P. 346.C.P.P. 998.civil, 1003.civ, art.313 din Lg.95/2006 au fost admise acțiunile civile formulate de Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu, cu sediul în Sibiu,-, jud. Sibiu și de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, cu sediul în Sibiu, str. - nr.2-4, jud. Sibiu și în consecință:

Au fost obligați inculpații și să plătească în solidar:

- în favoarea Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu suma de 255 lei plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii datoriei, reprezentând cheltuieli de transport ale părții vătămate;

- în favoarea Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu suma de 4766,33 lei plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii datoriei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.

Au fost obligați inculpații G, și să plătească în solidar Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu suma de 384 lei plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii datoriei, reprezentând cheltuieli de consultare a părții vătămate

În baza art.14 C.P.P. 346.C.P.P. 998.civil 1003.civ, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în com., nr. 512, jud. Sibiu împotriva inculpaților G, și și în consecință au fost obligați cei trei inculpați, în solidar, la plata în favoarea părții civile a sumei de 133 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.14 C.P.P. 346.C.P.P. 998.civil 1003.civ, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă jr. domiciliat în com., nr. 356, jud. Sibiu împotriva inculpaților și și în consecință au fost obligați inculpații, în solidar, la plata în favoarea părții civile a sumelor de:

- 2.540 lei cu titlu de despăgubiri materiale;

- 50.000 lei cu titlu de daune morale;

- 6.366 lei cu titlu de despăgubiri globale pe perioada aprilie 2008 -februarie 2009;

- 366 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice începând cu martie 2009 până la încetarea stării de invaliditate sau alte dispoziții ale instanței.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de părțile civile jr. și.

În baza art. 191 al. 1 și 2.C.P.P. au fost obligați inculpații G, și să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de câte 933,3 lei fiecare, din care 550 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției

În baza art. 193 al. 1 și 4.p Cod Penal au fost obligați inculpații și să plătească în favoarea părții civile cheltuieli judiciare în cuantum de câte 31,5 lei, fiecare.

În baza art. 193 al. 1 și 4.p Cod Penal au fost obligați inculpații, și G, să plătească în favoarea părții civile cheltuieli judiciare în cuantum de câte 750 lei, fiecare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații, și G sunt recunoscuți în localitatea ca făcând parte dintr-un grup de 6-7 persoane ce provoacă dese scandaluri pe fondul consumului de alcool, scandaluri soldate de multe ori cu distrugeri și chiar vătămarea integrității corporale a altor persoane. În prezent sunt cercetați într-un alt dosar penal pentru vătămare corporală, distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburării ordinii publice, nr. 45257/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. În repetate rânduri au fost sancționați și contravențional pentru asemenea fapte antisociale. Ei frecventau cu regularitate localul din comună ce aparținea martorului ( 225), care a suferit de mai multe ori distrugeri din cauza bătăilor și scandalurilor iscate, în multe dintre ele fiind implicați și inculpații.

Și în seara zilei de 5.04.2008 inculpații se aflau în bar alături de alte persoane, printre care și partea vătămată și. Se pare că între inculpatul și fratele părții vătămate a existat anterior un conflict, motiv pentru care la ieșirea părții vătămate din local, cei trei inculpați l-au injuriat și apoi lovit cu pumnii. în final a fost doborât la pământ, într-un șanț aflat în fața localului respectiv (la 6-7 de local - foto fila 9 ).

În favoarea părții vătămate a intervenit partea vătămată - cu care nici unul din inculpați nu avusese anterior vreun conflict și despre care toți martorii au spus că era un băiat liniștit. Inculpații și fiind sub influența băuturilor alcoolice și-au îndreptat violențele împotriva acestuia și l-au lovit în mod repetat cu pumnii până ce el a căzut, iar apoi au continuat să-l lovească și cu picioarele, cu o intensitate ridicată în toate zonele corpului, dar mai ales în zona capului. Violențele exercitate au fost oprite doar la intervenția martorilor și, în momentul în care victima ajunsese deja în stare de inconștiență.

După incident, a fost anunțată salvarea care l-a transporta pe jr. la spital, iar inculpații, după cum chiar ei au declarat ( 37,. 57 ) au plecat și au continuat cheful la un prieten. Abia ulterior au aflat consecințele faptelor lor, însă nu au manifestat nici un fel de compasiune față de victimă, chiar și în fața instanței afirmând că nu cred că a fost așa de bătut și că în prezent acesta poate lucra și duce o viață normală.

Intensitatea ridicată cu care au fost aplicate loviturile, cu preponderență asupra capului, au produs părții vătămate multiple leziuni craniene occipitale, hemoragie subarahnoidiană temporo-parieto-occipitală, hematom epicranian, edem cerebral și cerebelos difuz, cu o comă de gradul I, leziuni traumatice grave, care au necesitat îngrijiri medicale inițiale de 70-80 zile, prelungite apoi la 100 de zile, cu punerea vieții în primejdie. medical la 14.04.2008 s-a constatat că și după ce partea vătămată și-a revenit din comă este confuz, dezorientat spațio-temporal, cu răspunsuri întârziate.

În cursul judecării cauzei a fost efectuată o expertiză medico-legală cu ocazia căreia jr. a fost reexaminat medical, examinat psihologic și psihiatric și s-a constatat că se impune prelungirea duratei îngrijirilor medicale la 90 - 100 zile,că el necesită în continuare tratament anti-convulsivant cronic pentru prevenirea apariției crizelor epileptice. Întrucât vindecarea leziunilor s-a făcut cu constituirea de sechele neurologice și psihiatrice, partea vătămată are în prezent capacitate de muncă scăzută cu 70 %, fiind încadrabil în gradul II de invaliditate, cu caracter permanent.

De altfel, Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap a emis la data de 22.01.2009 un certificat prin care jr. a fost încadrat în gradul de handicap "accentuat" revizuibil în ianuarie 2010 ( 274).

În ce-l privește pe partea vătămată violențele exercitate asupra lui s-au soldat cu leziuni (echimoze) la nivelul feței - fără a exista leziuni osoase post traumatice craniene și mandibulare pe radiografii, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații au manifestat un simplu regret declarativ "mai ales că nu am avut nici un motiv să o fac" ( 37 - declarație inculpat ) și "chiar s-au aflat în relații bune" (declarație inculpat - 57).

S-a reținut că starea de fapt expusă rezultă cu certitudine din declarațiile inculpaților care au recunoscut în faza de urmărire penală faptul că l-au bătut toți trei pe pentru că i-ar fi injuriat și că apoi l-au lovit și pe cu pumnii și picioarele. În fața instanței au încercat să acrediteze ideea că a sosit în apărarea partenerului său lovindu-i el primul, fapt însă neconfirmat de martorii oculari, care toți au afirmat că partea vătămată este o persoană liniștită care nu a avut nici un fel de incidente cu nimeni din sat.

Martorul ocular atât în cursul urmării penale ( 22), cât și în fața instanței ( 224) a declarat că a văzut cum inculpații și l-au lovit pe partea vătămată, în special când acesta era căzut, cu picioarele în zona feței și s-au oprit doar la intervenția persoanelor prezente.

Martorul, patronul localului respectiv, nu a văzut incidentul de la început,dar a văzut părțile vătămate căzute și lovite, îi cunoaște pe inculpați drept scandalagii și are cunoștință că au mai bătut și alte persoane. De asemenea, el a aflat cine l-a lovit pe de la martorul care a fost și el martor ocular. Acest martor după ce în cursul urmăririi penale ( 19) declară că i-a văzut pe inculpații și că îl loveau pe, iar era căzut într-un șanț lângă șosea, revine apoi nemotivat în fața instanței și afirmă că nu știe cine le-a lovit pe cele două părți vătămate. Aceste ultime declarații au fost înlăturate de instanță, întrucât sunt evident mincinoase întrucât rezultă din declarațiile celorlalți martori că a văzut ce s-a întâmplat și apoi a și precizat că inculpații și l-au lovit pe și s-au oprit doar la intervenția lui și a martorului.

Și martorul ( 24, 152 instanță), prezent la incident a văzut actele de violență exercitată de inculpații arestați împotriva părții vătămate.

În plus, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din planșele foto existente în dosarul de urmărire penală, deși faptele s-au petrecut noaptea, zona era luminată așa încât cele întâmplate au putut fi observate de persoanele ce au ieșit din bar.

S-a constatat că fapta inculpaților și, care în noaptea de 05/06 aprilie 2008, în comuna, în stradă, au aplicat lovituri repetate și de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, cu pumnii și picioarele părții vătămate, violențe soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave, care au impus spitalizarea victimei și a cărei viață a fost pusă în primejdie, prin exercitarea acestor violențe, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i

Cod Penal

Inculpații și au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i în Cod Penal infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal, teza finală și anume modalitatea de punere în primejdie a vieții persoanei, motivat de aceea că ei nu au acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide și nici nu au acceptat această posibilitate, ci au urmărit doar aplicarea unei corecții foarte dure, iar rezultatul mai grav produs părții vătămate este consecința grefării intenției pe culpă (praeterintenția). În susținerea acestei cereri au invocat faptul că ei nu s-au folosit de nici un obiect contondent ori armă de natură a suprima viața persoanei.

Această cerere de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția părților, în baza art. 334.C.P.P. la termenul din 4 martie 2009.

În cauză a mai fost pusă în discuție din oficiu, la termenul din 28 ianuarie 2009, schimbarea încadrării juridice în cei privește pe toți cei trei inculpați din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1, 2.Cod Penal în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal săvârșită asupra părții vătămate. Ca urmare a faptului că leziunile produse acestei părți vătămate au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal existent la fila 12 din dosarul de urmărire penală, instanța a considerat că încadrarea corectă a faptei (la care au achiesat toate părțile din cauză) este infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal

Pe cale de consecință, a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpații și la termenul din 28 ianuarie 2009, când ei au fost prezenți, iar pentru inculpatul G la termenul din 4 martie 2009.

În sarcina celor doi inculpați și a învinuitului G, urmează a fost reținută și infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped de art. 180 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a Cod Penal, întrucât împreună, în aceleași împrejurări, au aplicat acte de violență asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat îngrijiri medicale de 4-5 zile.

În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații arestați, așa cum în mod constant s-a afirmat în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și în doctrină, ceea ce face diferența între aceste două infracțiuni și pentru o încadrare juridică corectă a faptelor, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care au acționat inculpații. Dacă s-a acționat cu intenție directă sau indirectă de a ucide, fapta este tentativă la infracțiunea de omor, iar dacă s-a acționat cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală a victimei, moartea acesteia depășind intenția sa, fapta constituie infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 teza finală

Cod Penal

Poziția psihică se stabilește în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, în raport de instrumentul folosit, regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu) și intensitatea loviturilor, atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei (au încercat să dea un prim ajutor sau au abandonat victima). La stabilirea poziției psihice a inculpaților în cauză instanța va avea în vedere toate aceste împrejurări și nu numai a unora (lipsa unui obiect contondent cu care s-a lovit) deoarece analizarea doar a unor împrejurări ar putea duce la concluzii eronate.

Din declarațiile martorilor oculari ce se coroborează cu concluziile raportului medico-legal și apoi cu expertiza efectuată în cauză, ce descriu în amănunt leziunile suferite de partea vătămată, instanța nu poate reține decât că acesta a fost lovit în mod repetat în zone vitale (zona capului în special, a organelor interne) cu o intensitate ridicată. Chiar dacă inculpații nu au avut în mână sau alte obiecte contondente, faptul că a fost lovit cu pumnii și picioarele (așa cum declară martorii) în mod repetat, au generat leziuni ce s-ar fi putut produce cu "corpuri dure".

Analizând deci toate elementele concrete în care a fost lovită partea vătămată: instrumentul folosit: pumnii și picioarele, regiunea corpului vizată: în special capul, dar și intensitatea loviturilor: repetate și cu o intensitate sporită până au fost opriți de alți săteni, faptul că după incident inculpații au plecat liniștiți la altă petrecere deși știau că victima se afla în stare de inconștiență și nu s-au mai interesat ulterior de soarta acesteia, impune în mod necesar concluzia că nu poate fi vorba de o "corecție mai " - cum a susținut apărarea, ci de infracțiunea de tentativă la omor calificat săvârșită cu intenție indirectă.

Instanța a constatat că din întreg ansamblul probator că între părți nu a existat un conflict anterior astfel că nu se poate concluziona că inculpații au acționat cu intenție directă dar este evident că inculpații deși nu au urmărit să-l omoare pe jr. au putut prevedea rezultatul faptelor lor (moartea victimei) acceptând posibilitatea producerii acestuia. Este greu de crezut că, chiar și băuți fiind, cei doi inculpați nu au realizat că lovind cu sălbăticie o persoană căzută la pământ, în zone vitale nu îi pun acesteia viața în primejdie.

Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, încadrarea corectă a faptei fiind de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i

Cod Penal

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal apreciind că se impune aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, și aplicarea unei pedepse complementare pe o durată de 3 ani prin interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b

Cod Penal

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal cei trei inculpați au fost condamnați la câte o amendă penală în cuantum de 5.000 lei, cu reținerea circumstanței agravantei prev. de art. 75 lit. a

Cod Penal

Cele două fapte fiind săvârșite în concurs, prin aplicarea art. 33 lit. a, art.34 lit. b s Cod Penal-a stabilit că inculpatul și inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a și b pe Cod Penal o perioadă de 3 ani.

Celor doi li s-a aplicat și pedeapsa accesorie interzicându-se exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal:dreptul de a alege și de a fi ales, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat instanța considerând că exercitarea acestora este incompatibilă cu persoana inculpaților față de gravitatea faptei comise ceea ce relevă că ei nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața. Din moment ce inculpații nu au maturitatea de a respecta dreptul la viață și la integritate corporală, acesta fiind unul din motivele pentru care vor fi lipsiți de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că ei nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare, s-a reținut că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor lor electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.

Cei trei inculpați au fost reținuți timp de 24 ore, în data de 14 aprilie 2008, așa cum rezultă din ordonanțele de la fila 55, 35, și 67 urmărire penală, iar apoi pentru inculpații și au fost emise mandatele de arestare nr. 7 și 8, începând cu 15 aprilie 2008. Ca urmare a condamnării la pedepse ce vor fi executate în regim de detenție, starea de arest a inculpaților și a fost menținută în baza art. 350.C.P.P. făcându-se și aplicarea dispozițiilor art. 88.Cod Penal deducându-se din pedepsele de 9 ani închisoare reținerea și arestarea preventivă începând cu 14 aprilie 2008.

În ce-l privește pe inculpatul, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 88 alin. 2.Cod Penal, conform căruia scăderea arestării se face și în caz de condamnare la amendă prin înlăturarea în totul sau în parte a executării acesteia. Prin urmare, s-a dispus cadin amenda aplicată de 5.000 lei inculpatul să execute 4.000 lei.

Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sensul că prejudiciul produs celor două părți vătămate este cert și a fost dovedit în cauză cu martori și cu înscrisuri; fapta ce a dus la producerea acestui prejudiciu s-a dovedit, fără urmă de dubiu, că a fost săvârșită de inculpați în modalitatea în care s-a arătat în soluționarea laturii penale; legătura dintre prejudiciu și fapta săvârșită este incontestabilă, ea fiind săvârșită cu vinovăție. Prin urmare soluționând latura civilă în ce-l privește pe partea civilă, instanța a constatat că pretențiile solicitate de acesta sunt admisibile în parte astfel:

- a solicitat 25 lei reprezentând medicamente, sumă ce a fost acordată întrucât s-a făcut dovada cu martorul ( 156) că acestea au fost efectuate;

- contravaloarea certificatului medico-legal în cuantum de 45 lei, urmând a fi acordați 38 lei așa cum rezultă din certificatul depus la fila 12 dosar urmărire penală;

- 50 lei pentru transportul la serviciul de urgență și 50 lei pentru transportul la serviciul de medicină legală urmând a fi acordată suma de 35 lei pentru fiecare drum întrucât martorul care l-a transport pe partea vătămată a declarat că i s-a plătit această sumă;

- s-au solicitat 50.000 lei cu titlu de daune morale urmând a se acorda 10.000 lei cu acest titlu întrucât doar această sumă apare ca fiind justificată față de nr. de zile de îngrijiri medicale (4-5 zile), față de faptul că s-a făcut dovada cu martorul că acesta a avut un timp gura umflată și-l durea maxilarul. Nu a avut fractură de mandibulă așa cum el a susținut, fapt ce rezultă din concluziile actului medical de la fila 12 din dosarul de urmărire penală.

Soluționând latura civilă în ce-l privește pe instanța a reținut că acesta a solicitat:

- 2.000 lei reprezentând supliment de hrană necesar pe perioada spitalizării și ulterior, medicamente, pampers și suma ce s-a plătit pentru ajutor în gospodărie întrucât tatăl părții vătămate a stat în spital mai bine de o lună alături de acesta. Din această sumă s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor cu medicamente în cuantum de 500 lei, cu pampers în cuantum de 400 lei, (declarație martoră - 183) și a sumei de 100 lei plătită asistentei ce s-a prezentat la domiciliu (chitanță 227). Nu s-a făcut în nici un fel dovada că pe perioada cât sen. a stat în spital cu fiul său familia a plătit pe cineva pentru a suplini lipsa acestuia în gospodărie.

- 500 lei reprezentând cheltuielile făcute cu deplasarea la spital și autorități, sumă ce se va acorda ca fiind dovedită cu martora.

- 1.200 lei reprezentând veniturile pe care tatăl victimei nu le-a mai realizat timp de o lună de zile cât a stat în spital, din munca la diverși consăteni, o zi de muncă fiind plătită cu 40-50 lei. S-a făcut dovada cu aceeași martoră că într-adevăr o persoană este plătită cu 40 lei pe zi sumă ce înmulțită cu 26 de zile lucrătoare rezultă un venit nerealizat de 1.040 lei, ce se va acorda.

- s-a solicitat obligarea inculpaților și la plata unei despăgubiri periodice lunare reprezentând diferența dintre veniturile realizate lunar și pensia pe care o primește pentru lipsa capacității de muncă. Cu adeverința de la 185 s-a făcut dovada că înainte de incident partea vătămată avea un venit de 600 lei lunar, iar în prezent conform adeverinței emise de S-.C - 300 acesta primește începând cu 1.02.2009 o indemnizație lunară de 234 lei (166 plus buget suplimentar de 68 lei). Pe perioada aprilie 2008 (data faptei) - februarie 2009 partea vătămată este îndreptățită să fie despăgubită cu venitul nerealizat ca urmare a faptului că nu s-a mai putut prezenta la serviciu din cauza loviturilor primite ce au dus la internarea lui; în consecință se va acorda suma de 6.000 lei (10 luni x 600 lei). Pentru viitor, începând cu martie 2009 părții vătămate i se va acorda suma de 366 lei lunar reprezentând diferența dintre veniturile pe care le-ar fi putut realiza dacă nu intervenea faptul prejudiciat și veniturile pe care le primește de la.S-. (600 - 234 lei). Această sumă se va plăti până la eventuala încetare a stării de invaliditate sau schimbarea veniturilor pe care el le realizează, întrucât acestea sunt revizuibile în februarie 2010.

- s-a mai solicitat și acordare unor daune morale de 50.000 lei pe care instanța le apreciază ca fiind justificate în totalitate față de actele de violență la care partea vătămată a fost supusă, față de consecințele deosebit de grave ale acestora: numărul mare de îngrijiri medicale (100 zile), numeroasele internări pe care a trebuit să le suporte, faptul că a fost încadrat într-un grad de handicap accentuat, precum și împrejurarea că acesta este permanent, așa cum s-a stabilit în expertiza medico-legală efectuată în cursul judecății. În stabilirea cuantumului acestora instanța a avut în vedere și faptul că partea vătămată a fost descrisă de toți martorii ca fiind o persoană liniștită ce nu a provocat niciodată scandal și care a fost bătută de inculpați doar pentru că a sărit verbal în ajutorul consăteanului său.

În baza art. 1000 alin. 3.civ. inculpații și au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor acordate părții vătămate jr. ei urmând a suporta în solidar cu coinculpatul și despăgubirile civile acordate părții vătămate.

În cauză s-au mai constituit părți civile Spitalul Clinic Județean Sibiu cum suma de 4.766,33 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea lui jr. și cu suma de 384 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu examinarea și consultul radiologic a lui și Serviciul de Ambulanță Sibiu cu suma de 255 lei reprezentând cheltuieli cu transportul părții vătămate. Întrucât aceste cheltuieli au fost pricinuite de cei trei inculpați, ele vor fi acordate în baza art. 998.civ. și 313 din Legea nr. 95/2006 urmând ca în baza art. 1003.civ. inculpații să le suporte în solidar în funcție de infracțiunile pentru care au fost condamnați, astfel inculpații și suma de 255 lei Serviciului de Ambulanță și suma de 4.766, 33 lei Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu. Cei doi inculpați vor fi obligați în solidar și cu inculpatul la plata sumei de 384 lei (pentru consultarea părții vătămate ).

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul legal, inculpații și, precum și partea civilă, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații nu au motivat în scris calea de atac, însă în susținerea orală a apelului, prin apărătorul din oficiu, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2 combinat cu art. 175 al. 1 lit. i pen. în infracțiunea prev. de art. 182.pen. și aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare noii încadrări, susținând că nu au acționat cu intenția de a suprima viața părții civile jr.

Prin apelul formulat, partea civilă a solicitat desființarea sentinței atacate și în urma judecării pe fond, condamnarea inculpaților la o amendă penală corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, precum și acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat la instanța de fond, arătând că în urma agresiunii suferite, a avut nevoie de îngrijiri medicale, nu s-a putut hrăni corespunzător aproximativ două săptămâni și a urmat tratament medicamentos.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 al. 2.pr.pen. Curtea constată că apelurile formulate sunt nefondate.

Instanța de fond a interpretat judicios probatoriul administrat în cauză, stabilind în mod corect atât starea de fapt dedusă judecății, cât și dispozițiile legale aplicabile.

A rezultat că la data de 05.04.2008, inculpații apelanți și, împreună cu inculpatul G au aplicat părții civile mai multe lovituri cu pumnii, cauzându-i leziuni la nivelul feței, ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.

Deoarece partea civilă jr. a intervenit în favoarea părții civile, solicitând agresorilor să înceteze, inculpații s-au îndreptat împotriva acestuia, lovindu-l în mod repetat cu pumnii, iar după ce acesta a căzut la pământ, au continuat să îl lovească și cu picioarele, în toate zonele corpului, dar cu predilecție în zona capului.

Datorită loviturilor aplicate cu intensitate ridicată, partea civilă jr. a suferit leziuni grave, care i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale, partea civilă rămânând cu sechele posttraumatice neurologice și psihiatrice, care i-au redus capacitatea de muncă cu 70%, fiind încadrabil în gradul II de invaliditate, cu caracter permanent, conform actelor medicale existente la dosar.

În mod corect instanța de fond a dat eficiență depozițiilor martorilor, și, care au asistat la incident și au sesizat modalitatea în care inculpații au agresat părțile vătămate(cazul primilor doi martori), respectiv au văzut părțile vătămate imediat după incident, căzute la pământ și lovite(cazul martorului ).

De asemenea, în mod just a fost înlăturată declarația dată de martorul în cursul cercetării judecătorești, având în vedere contradicțiile apărute între această declarație și cea dată în faza de urmărire penală, când a relatat că a văzut inculpații apelanți lovind partea vătămată, martorul nefiind în măsură să prezinte o explicație plauzibilă cu privire la modificarea depoziției.

Mai multe, declarația acestuia din fața instanței de fond este contrazisă de martorul, care a relatat că tocmai de la martorul ocular a aflat că inculpații au agresat părțile vătămate.

Raportat la starea de fapt rezultată din actele dosarului, solicitarea inculpaților, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2.pen. art. 175 al. 1 lit. i pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2.pen. nu este justificată.

Infracțiunea prev. de art. 182 al. 2.pen. în modalitatea punerii în primejdie a vieții victimei, presupune existența formei de vinovăție a praeterintenției, respectiv culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav produs, suprapusă peste intenția inițială de a cauza vătămări victimei.

În această ipoteză, făptuitorul nu acționează cu intenția de omor, nu urmărește moartea victimei și, bazându-se pe elemente obiective, nu acceptă acest rezultat.

Acest aspect este exclus însă, având în vedere împrejurările concrete în care au acționat inculpații apelanți, care au agresat fără motiv partea vătămată jr. modalitatea concretă a comiterii faptei, prin aplicarea unor lovituri repetate, cu pumnii și picioarele, chiar și după ce partea vătămată a căzut la pământ, intensitatea deosebită a loviturilor și îndeosebi zona vitală vizată, majoritatea loviturilor fiind date în zona capului, gravitatea leziunilor produse și atitudinea nepăsătoare a inculpaților după comiterea faptei.

Toate aceste elemente conduc la concluzia că inculpații au acționat cu intenție indirectă, fiind în măsură să prevadă rezultatul grav al faptei lor, rezultat pe care chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat.

În consecință, Curtea constată că în mod corect fapta inculpaților a fost încadrată în prevederile art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2.pen. art. 175 al. 1 lit. i pen. intenția inculpaților fiind în sensul suprimării vieții părții vătămate, rezultat care nu s-a produs, independent de voința lor.

Nu este întemeiată nici critica adusă cuantumului pedepsei aplicate, instanța de fond dând eficiență în mod just criteriilor generale statuate de art. 72.pen. raportat la circumstanțele concrete ale faptelor, la urmările grave produse și la atitudinea oscilantă a inculpaților în cursul procesului penal.

Nu se impune nici o majorare a sancțiunii aplicate pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen. cu apl. art. 75 lit. a pen. cum a solicitat partea civilă în cadrul apelului formulat, amenda penală de 5.000 lei stabilită de instanța de fond fiind corespunzătoare atât gradului de pericol social prezentat în concret de faptă, prin raportare la numărul redus de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor(4-5 zile), cât și scopului preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52.pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că în mod corect s-a constatat incidența prevederilor art. 998 și 1003.civ. inculpații fiind obligați să acopere prejudiciul cauzat prin faptele lor, conform principiilor ce guvernează răspunderea civilă delictuală.

Audiați în fața instanței de apel, conform prevederilor art. 378 al. 1 ind. 1.pr.pen. inculpații apelanți au fost de acord să achite sumele stabilite de instanța de fond cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale, fără a contesta întinderea prejudiciului.

Având în vedere principiul disponibilității, Curtea nu va cenzura cuantumul despăgubirilor stabilite în primă instanță și nici nu va proceda la majorarea despăgubirilor acordate părții civile, conform solicitării din apel.

Sub acest aspect, Curtea constată că suma de 10.000 lei acordată acestuia cu titlu de despăgubiri pentru daune morale pentru infracțiunea de lovire, în condițiile în care leziunile prezentate de parte nu au fost grave, nu au fost de natură să îi producă suferințe deosebite și s-au vindecat în 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal existent la dosar, este exagerată, însă raportat la manifestarea de voință a inculpaților, care au fost de acord să o achite, nu se poate proceda la reducerea ei.

A majora cuantumul acestor daune la 50.000 lei, după cum a cerut partea civilă, ar echivala cu o îmbogățire fără just temei, sens în care nu va fi primită nici această critică.

Având în vedere considerentele expuse, precum și faptul că nu fost constatate aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie care să fie luate în considerare din oficiu, Curtea reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, criticile aduse de apelanți fiind nefondate.

În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge apelurile inculpaților și și al părții civile.

Conform art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 14.04.2008 până la zi.

De asemenea, în baza art. 350.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpaților, având în vedere, pe de o parte, faptul că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, iar pe de altă parte dispozițiile art. 5 CEDO, prin prisma existenței unei hotărâri de condamnare în primă instanță, menținută prin prezenta.

Conform art. 192 al. 2.pr.pen. apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații și și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 39/10.03.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

În baza art. 88 Cod penal compută din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând din 14.04.2008 până la zi.

În baza art. 350 Cod pr. pen. menține starea de arest preventiv a inculpaților și.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe fiecare inculpat apelant la plata sumei de 480 lei, din care, onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de 400 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă partea civilă la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored, LS/4 ex/30.06.2009

Jud.fond:

Președinte:Monica Farcaș
Judecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Alba Iulia