Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 54/
Ședința publică din 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
Judecător dr. - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VALCEA și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 48/F din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 29/2009, emisă de Baroul Argeș, lipsind intimatele părți civile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului apelantului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în proces verbal ce a fost atașat la dosar.
Apărătorul apelantului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată apelul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia, punând în discuție și legalitatea și temeinicia măsurii arestării luate față de inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fond să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că instanța de fond nu a avut în vedere gradul ridicat de periculozitate al infracțiunii săvârșite.
În motivarea apelului solicită a se avea în vedere declarația aflată la fila 80 în care inculpatul arată că a lovit victima cu palmele, pumnii și picioarele, apoi a revenit și a spus că i-a aplicat acesteia două palme, astfel că acesta nu a avut o poziție sinceră.
De asemenea, arată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu s-a aflat la prima agresiune față de mama sa.
Totodată, reprezentantul parchetului apreciază că s-a dat o eficiență prea mare expertizei, aceasta nu a fost efectuată în condiții de internare, inculpatul fiind examinat doar într-o comisie de medici.
În ceea ce privește starea de arest a apelantului inculpat, reprezentantul parchetului solicită a se menține în continuare aceasta, întrucât nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea ei și având în vedere și hotărârea de condamnare a inculpatului de către prima instanță.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului care nu a avut antecedente penale.
De asemenea, apărătorul apelantului inculpat solicită admiterea apelului declarat de acesta, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1 lit. c în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal, respectiv lovituri cauzatoare de moarte, așa cum de altfel s-a solicitat și la instanța de fond. Solicită a se avea în vedere că a avut loc un conflict spontan, decesul victimei a survenit la 38 de zile după incident, decesul fiind cauzat și de alte complicații, iar inculpatul nu a avut intenția de a ucide victima.
În concluzie, apărătorul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice și o nouă reindividualizare a pedepsei.
În ceea ce privește starea de arest, apărătorul apelantului inculpat lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că nu se impune schimbarea încadrării juridice, inculpatul lovit victima în zone vitale cu consecința decesului.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, nu are nimic de spus și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei. În ceea ce privește starea de arest lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cauzei.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.48/F din 22 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea, în baza disp.art. 334 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 al.1 lit. c) Cod penal, în art. 183 Cod penal.
În baza disp.art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 al.1 lit. c) Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 17.05.1969 în comuna, jud. V, domiciliat în comuna, județul V, posesor al seria K, nr. -, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași la 17 ani închisoare și la interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
I-au fost aplicate dispozițiile art. 57 Cod penal.
În baza disp.art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a, b Cod penal pe perioada executării pedepsei.
În baza disp.art. 88 Cod penal și art. 350 Cod procedură penală, i s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, începând cu data de 02 decembrie 2008 la zi și menține starea de arest preventiv.
S-a constatat că moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza disp.art. 313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, a fost obligat inculpatul la 1.035,52 lei către Spitalul Județean de Urgență V și la 7.298,41 lei către Spitalul Clinic de Urgență " ", cu sediul în B,--12, sector 4, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza disp.art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, în esență, s-a reținut că la data de 29.06.2008, inculpatul și-a ucis mama, pe prin lovituri aplicate cu pumnii și picioare peste corp și față, până când victima și-a pierdut cunoștința.
S-a apreciat că în modalitatea descrisă mai sus, inculpatul a săvârșit cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de disp.art. 174 al. 1 raportat la art. 175 al. 1 lit. c) Cod penal.
Inculpatul, deși nu a urmărit rezultatul faptei sale, a acceptat posibilitatea producerii lui. Din probatoriul administrat rezultă că, deși a observat că mama sa era căzută la pământ și îi curgea sânge din, inculpatul s-a deplasat într-o altă cameră să se culce, iar a doua zi nu a trecut prin încăperea în care se afla victima, să vadă care este starea acesteia.
Din raportul de constatare medico-legală autopsie, rezultă că moartea victimei a fost violentă, iar între leziunile traumatice constatate și producerea morții există legătură directă de cauzalitate.
Din punct de vedere juridic nu are relevanță împrejurarea că decesul victimei s-a produs la un interval de timp de peste o lună, față de concluziile raportului de autopsie, astfel încât în baza disp.art. 334.proc.pen. tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în art. 183 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul.
În susținerea acestei opinii, se invocă limitele speciale prevăzute de art.174 alin.1 Cod penal, rap.la art.175 alin.1 lit.c Cod penal, motivul care l-a determinat pe inculpat să săvârșească infracțiunea, acela că victima nu îi pregătise masa inculpatului, dar și împrejurarea că reacția inculpatului a fost violentă și exagerată în condițiile în care acesta nu este cunoscut ca persoană agresivă.
În apelul său, inculpatul susține că fapta săvârșită întrunește elementele infracțiunii de vătămări cauzatoare de moarte și nu de omor calificat, solicitând aplicarea unei pedepse în raport de limitele speciale ale pedepsei conform art.183 Cod penal.
În subsidiar, în cazul în care este preferată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, inculpatul a solicitat o nouă individualizare a pedepsei.
Examinând sentința apelată, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.371 Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al apelurilor pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate, în sensul că, la data de 29.06.2008 inculpatul și-a ucis mama, prin lovituri aplicate cu pumnii și picioarele peste corp și față, până când victima și-a pierdut cunoștința.
Fapta a fost încadrată corect în infracțiunea de omor calificat, faptă săvârșită cu intenție.
Afirmația făcută de inculpat în sensul că infracțiunea pe care a săvârșit- este aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este neîntemeiată.
Aceasta, deoarece, infracțiunea prev.de art.183 Cod penal se realizează cu preterintenție, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și culpă în ceea ce privește rezultatul, moartea victimei, spre deosebire de infracțiunea de omor, care se comite numai cu intenție.
Or, așa cum s-a arătat, forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat este intenția.
Opinia curții se întemeiază pe intensitatea acestor lovituri, care a fost deosebită, zonele vitale importante asupra cărora s-a exercitat violența, gravitatea leziunilor cauzate și nu în ultimul rând faptul că lovirea victimei s-a produs cu picioarele și pumnii de către un a cărui forță este superioară.
victimei adusă în stare de inconștiență și neacordarea primul ajutor, sunt argumente în favoarea opiniei exprimate anterior, a intenției cu care inculpatul a săvârșit infracțiunea.
În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, contestată deopotrivă de parchet și inculpat curtea constată că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.72 Cod penal.
Pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat reflectă pericolul social al faptei, periculozitatea infractorului, lipsa antecedentelor penale și poziția inculpatului reliefată prin recunoașterea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.
Este de necontestat faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat este extrem de gravă, însă, curtea apreciază că săvârșirea acesteia este un accident în viața inculpatului.
Dovadă fiind și lipsa antecedentelor penale dar și caracterizarea ce i-a fost făcută inculpatului în sensul că acesta nu este o persoană recalcitrantă, ci retrasă și cu mult bun simț.
Așadar, prin prisma celor ce preced, curtea concluzionează că încadrarea juridică a faptei și individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul sunt corecte.
Constatându-se legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în baza art.379 pct. lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul .
În ceea ce privește starea de arest preventiv a inculpatului, curtea o va menține pentru următoarele considerente:
Până în prezent, această măsură a fost prelungită și menținută succesiv, apreciindu-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art.148 lit.f Cod procedură penală.
Infracțiunea pentru care prima instanță a dispus condamnarea este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul social este conturat în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptei comise și urmărire acesteia, dar și starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoana condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave este pusă în libertate.
Privarea de libertate a inculpatului are ca justificare și condamnarea pronunțată de prima instanță, pedeapsa de 17 ani închisoare, în condiții de penitenciar, pedeapsă ce va fi menținută prin prezenta decizie.
Va fi dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data pronunțării sentinței până la data pronunțării prezentei decizii.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VALCEA și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 48/F din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Menține arestarea preventivă a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data pronunțării sentinței până la data pronunțării prezentei decizii.
Obligă pe inculpat să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./07.07.2009.
Jud.fond:
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Andreescu
