Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 rap. la art. 174, 175.Cod Penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 55
Ședința publică de la 28 Martie 2008
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de ședință din 14 martie 2008, ce face, împreună și cu încheierea din 21 martie 2008, parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 476 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr- (număr în format vechi 2910/2005).
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 476 din 14 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. nr- (număr de format vechi 2910/2005), Tribunalul Gorja dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul, din dispozițiile art. 20.Cod Penal rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod Penal, art. 288 alin. 1.Cod Penal, art. 291.Cod Penal și art. 2151.Cod Penal cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal, art. 33, 34.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod Penal, în dispozițiile art. 180 alin. 2.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. c Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41,42.Cod Penal și art. 246.Cod Penal cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33, 34.Cod Penal
În baza art. 180 alin. 2 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 02.10.1968 în comuna, județ G, domiciliat în comuna, sat, județ G, CNP -, cetățean român, studii școală profesională, căsătorit, șofer la - la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală; în baza art. 290 cu Cod Penal aplicarea art. 41, 42 CC.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 246 cu Cod Penal aplicarea art. 41, 42 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-au constatat concurente infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1458/2004 a Judecătoriei Tîrgu Cărbunești (definitivă prin decizia penală nr. 612/2004 a Tribunalului Gorj ), la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare și 7.000.000 lei ROL amendă penală și prin sentința penală nr. 1144/2005 a Judecătoriei Tîrgu Cărbunești (definitivă prin decizia penală nr. 204/2006 a Curții de Apel Craiova ) la 2 ani închisoare cu suspendare și la 7.000.000 lei ROL amendă penală, cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință penală, de 6 luni și respectiv 8 luni închisoare pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal și art. 246.Cod Penal cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 1144/2005 a Judecătoriei Tîrgu Cărbunești, în care au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1458/2004 a aceleiași instanțe, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.
S-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1144/2005 a Judecătoriei Tîrgu Cărbunești și s-a menținut revocarea grațierii condiționate cu privire la pedeapsa de 7.000.000 lei ROL amendă penală.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, pentru infracțiunea prev. de art. 190 cu Cod Penal aplic. art. 41, 42 Cod Penal, de 6 și respectiv 8 luni închisoare, cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale anterior menționate, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, rezultând 2 ani închisoare și 700 lei amendă penală.
În baza art. 39 alin. 2 Cod Penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare și 700 lei amendă penală, cu pedepsele de 1.500 lei amendă penală, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare și 2.200 lei amendă penală.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod Penal, pe durata prev. de art. 71 și Cod Penal i s-au pus în vedere dispozițiile art. 631și Cod Penal art. 425 și C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii preventive din data de 06 aprilie 2005.
A fost obligat inculpatul la 267,6 lei cu dobânzile legale aferente, despăgubiri civile față de - Sucursala C - Sector.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată A- și a fost obligat inculpatul către acesta la 500 lei despăgubiri civile și la 1.000 lei daune morale; a fost respinsă cererea aceleiași părți civile, privind obligarea inculpatului la plata unei rente periodice.
S-a respins acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean Tg. J, privitoare la obligarea inculpatului de a plăti cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.
S-au anulat actele false și, în final, inculpatul a fost obligat la 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată către partea vătămată și la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt, instanța de fond a constatat că, în seara de 07 ianuarie 2005, partea vătămată A-, însoțit de numiții, și, s-a deplasat la discoteca organizată la Căminul Cultural din comuna, județul G, iar în jurul orei 3,00, partea vătămată a părăsit discoteca, în drum spre locuința sa din comuna Berbești, județul G, oprindu-se la o fântână pentru a bea apă, în apropierea domiciliului martorei.
În acest timp, partea vătămată a fost agresată de un grup de 2, 3 persoane, stabilindu-se că inculpatul a lovit-o prin aruncarea cu o bară de metal, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 16 - 18 zile îngrijiri medicale.
în zona omoplatului, partea vătămată a acuzat dureri în zona toracică și greutăți în respirație, iar pentru a preîntâmpina și alte lovituri, s-a ascuns în curtea martorei.
În aceeași noapte, inculpatul și numiții și G, intrigați de faptul că persoane necunoscute au aruncat cu pietre asupra locuinței celui de-al doilea - unde și primul avea autoturismul parcat - producând avarii la autovehicul și degradări la imobil, s-au deplasat cu autoturismul proprietatea personală a ultimului, în căutarea făptuitorilor.
Totodată, s-a reținut că inculpatul, însoțit de și G, s-a întâlnit la scurt interval de timp și cu numiții G și (care se întorceau de la discotecă cu autoturismul condus de ultimul) și au avut o altercație cu un grup de persoane din care făceau parte martorii, și, aspect constatat și de martorul care, la rându-i, venea de la discotecă.
La un moment dat, partea vătămată a fost găsită de martorul care HG, împreună cu fratele și mama sa (martorii și ), l-au ajutat să iasă în stradă pentru a opri o mașină care să-l transporte la spital.
După ce inculpatul și numiții G, și au reușit să imobilizeze pe frații și, au hotărât să se deplaseze împreună cu ei, cu autoturismele ultimilor doi, la postul de poliție, considerând că aceștia sunt autorii infracțiunii de distrugere. În autoturismul condus de, s-a urcat și martorul.
Ajungând în dreptul locuinței familiei, și au oprit autoturismul și, observând-o pe partea vătămată, atât ei cât și inculpatul au hotărât să o conducă la sediul postului de poliție, bănuind-o că ar fi participat la activitățile de degradare a autoturismului inculpatului și a imobilului lui.
Partea vătămată a fost urcată în autoturismului lui, condus de G, în care se afla și, iar în autoturismul condus de s-a urcat inculpatul, frații și frații.
Inițial, conform înțelegerii, inculpații și ceilalți însoțitori ai săi s-au deplasat cu autoturismele la domiciliul polițistului -, pe tot traseul parcurs, precum și în stradă, până la plecarea spre postul de poliție, partea vătămată fiind lovită în diferite zone ale corpului, în special în cea abdominală, de către, G și.
De la locuința polițistului, spre postul de poliție, inculpatul, făptuitorii, partea vătămată și martorii menționați, s-au deplasat în aceeași ordine descrisă mai sus, în vederea efectuării de cercetări privitor la cele sesizate de inculpat și.
Pe traseu și în special în curtea postului de poliție, partea vătămată a fost lovită în mai multe rânduri cu picioarele și pumnii de către făptuitori, pierzându-și chiar cunoștința.
Instanța de fond a reținut că probele administrate au dovedit faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată o singură dată, prin aruncarea cu o bară metalică în zona omoplatului, fracturându-i coastele 7,8, 9 dreapta, lovitură ce nu a avut legătură cu ruptura de splină - leziune ce i-a pus în pericol viața - astfel că nu s-a putut reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, ci infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2.Cod Penal
Totodată, instanța de fond a mai constatat și că inculpatul a desfășurat activitatea de conducător auto la B - Sector, iar în datele de 13, 14 și 15 mai 2006, pentru a acoperi consumul de carburant - după ce au fost avizate de șeful de secție - a modificat foile de parcurs cu numerele -, 05577 și -, consemnând curse pe care nu le-a efectuat, paguba produsă unității fiind în cuantum de 267,6 lei.
Unitatea păgubită fiind o societate cu capital privat, instanța de fond a constatat că faptele comise de inculpat se încadrează în dispozițiile art. 290 și Cod Penal art. 246 Cod Penal, ambele cu reținerea dispozițiilor art. 41, 42
Cod PenalSituația de fapt reținută mai sus și rezolvările juridice adoptate, s-au întemeiat pe probatoriile administrate în faza urmăririi penale și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile martorilor, G, HG, și, declarațiile părții vătămate, actele medico-legale eliberate acesteia, actele de constatare încheiate de organele de urmărire penală, declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a acestuia, declarațiile martorilor G, și.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, în totalitate, dispozițiile art. 72 și art. 52.Cod Penal și s-a orientat la pedepse cu închisoarea, în cuantum spre minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile prev. de art. 290.Cod Penal și art. 246.Cod Penal și la o pedeapsă cu amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal, amendă care a fost adăugată în totalitate, cu ocazia contopirii pedepselor, potrivit disp. art. 39 alin. 2.Cod Penal
Pe latură civilă, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 267, 6 lei despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente, către partea civilă B - Sector și a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A, avându-se în vedere și faptul că leziunile majore cauzate acesteia s-au produs de către alte persoane decât inculpatul, acesta din urmă fiind obligat la 500 lei despăgubiri civile și la 1000 lei daune morale.
Leziunile produse de inculpat părții vătămate neavând legătură cu starea acesteia de infirmitate determinată de extirparea, instanța de fond a apreciat că cererea părții civile, de obligare a inculpatului la plata unei rente periodice, este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
De asemenea, internarea părții vătămate în spital nefiind determinată de fapta ilicită săvârșită de inculpat, ci de gravitatea leziunilor suferite de aceasta prin lovirea de către alte persoane, a fost respinsă și acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean Tîrgu
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, cât și inculpatul.
În motivele scrise de apel depuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la fapta cu care a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului, respectiv acțiunea violentă prin care s-a produs părții vătămate ruptura de splină ce a determinat încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174 - 175 lit. i De Cod Penal asemenea, s-a arătat că prima instanță a dispus în mod greșit schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2.Cod Penal și a reținut greșit în sarcina inculpatului starea de agravare prevăzută de art. 37 lit. c Cod Penal, privind recidivă și a aplicat astfel prevederile art. 39 alin. 2.Cod Penal, în condițiile în care inculpatul nu începuse executarea pedepsei anterioare, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1458/2004 a Judecătoriei Tîrgu Cărbunești.
S-a solicitat astfel admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei soluții temeinice și legale.
În motivele de apel formulate de inculpat, s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c și C.P.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2.Cod Penal, întrucât, din materialul probator administrat rezultă că alte persoane sunt autorii agresiunii asupra părții vătămate.
Referitor la celelalte infracțiuni pentru care a fost condamnat de către instanța de fond - respectiv infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 290 și art. 246.Cod Penal - a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit.1și C.P.P. aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, ținându-se seama de atitudinea sa procesuală constant sinceră, prejudiciul relativ mic produs părții civile, faptul că acesta a fost integral recuperat, starea familială și sănătatea sa precară, dovedită prin actele medicale existente la dosar.
În privința laturii civile a cauzei, cu referire la infracțiunea de lovire, a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămat și, de asemenea, a criticat greșita obligare a sa la plata către Aac ontravalorii prejudiciului, în condițiile în care acesta a fost recuperat integral.
Apelul parchetului este nefondat, iar apelul inculpatului este fondat, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Din declarația părții vătămate A dată în fața instanței de fond rezultă că într-o primă fază acesta a primit o lovitură cu o țeavă metalică, prin aruncare, în zona omoplatului stâng, în timp ce se apropia de fântâna numitei, însă nu poate preciza cine anume i-a aplicat lovitura respectivă. A mai arătat că, ulterior, în drum spre postul de poliție, în incinta și în fața acestuia a fost lovit cu pumnii și picioarele, în cap, torace, abdomen, călcat în picioare, de numiții, G, și, pierzându-și de mai multe ori cunoștința din cauza loviturilor aplicate de aceștia. A mai precizat că inculpatul nu l-a lovit, ci chiar le-a spus celorlalți că dacă îl mai bat, îl vor omorî.
Se constată că, în cauză, probele administrate nu confirmă lovirea victimei A de către inculpatul nici în zona fântânii de la locuința numitei, astfel cum a reținut instanța de fond, și nici ulterior, la postul de poliție sau la poarta polițistului din comună.
Astfel, în ceea ce privește lovirea părții vătămate cu o bară metalică, prin aruncare, în zona omoplatului stâng, la fântâna numitei, Curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada că această lovitură i-a fost aplicată victimei de către inculpatul. Astfel, din declarațiile martorilor, și rezultă că, anterior incidentului, toți aceștia s-au aflat la căminul cultural din com., de unde inculpatul a plecat cu o mașină împreună cu, frații și frații, iar după 500 au ajuns la fântâna unde au găsit-o pe partea vătămată. Așadar, în momentul în care partea vătămată se afla la fântână și era lovită cu metalică, inculpatul se afla în prezența martorilor arătați, la căminul cultural și ulterior în mașină cu aceștia.
Se constată astfel că adoptarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de lovire (reținându-se că, prin lovirea cu metalică, inculpatul i-a cauzat părții vătămate fracturi costale C7, C8, C9 hemitorace drept, leziuni ce nu i-au pus în primejdie viața, astfel cum rezultă din adresa SML G înaintată instanței de fond) nu este confirmată de probele administrate, în condițiile în care numai martorii și HG(aceștia fiind singurii martori neimplicați în conflict, căci declarațiile celorlalți - G, sunt subiective, având în vedere că aceștia au aplicat mai multe lovituri părții vătămate) au arătat că inculpatul ar fi afirmat "nu-l mai bateți, că-i dădui eu destul", însă fără ca aceștia să observe în mod direct și efectiv momentul în care partea vătămată a fost lovită cu metalică, iar ceilalți martori, respectiv numiții, au declarat că, la fântână, inculpatul nu a afirmat nimic despre partea vătămată.
În același sens, se mai impune constatarea că partea vătămată a declarat că a fost lovită cu metalică în zona omoplatului stâng, iar fracturile costale sunt produse în zona hemitoracelui drept, astfel cum rezultă din actele medico-legale, ceea ce duce la concluzia că acestea au fost produse într-un alt moment al incidentului, prin lovirea activă, repetată și de mare intensitate a părții vătămate de către cei patru făptuitori, în faza următoare a conflictului.
Totodată, instanța apreciază că se mai impune precizarea potrivit căreia declarația martorei, care este singura care a arătat că inculpatul avea asupra sa o bară metalică, cu care a afirmat că a lovit victima, este subiectivă și nesinceră, urmând a fi înlăturată, având în vedere că martora este bunica făptuitorului G, care era interesat în cauză, având în vedere că și el o bătuse pe partea vătămată; de altfel, nesinceritatea martorei rezultă din detaliile oferite de aceasta în cuprinsul declarației date la instanța de fond, în care a precizat că este sigură de faptul că incidentul a avut loc vara, întrucât afară era cald, iar pomii înfrunziți (or, data faptei este 7/8 ianuarie 2005).
Acestea sunt considerentele pentru care instanța de apel apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada că lovitura cu metalică în zona omoplatului stâng i-ar fi fost aplicată de inculpatul părții vătămate, astfel cum în mod greșit s-a reținut de instanța de fond.
În ceea ce privește celelalte lovituri aplicate părții vătămate, pe drumul până la postul de poliție, la poarta polițistului, în incinta postului și în fața acestuia, Curtea constată că din probele administrate rezultă că aceste lovituri nu au fost aplicate de inculpatul, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare, ci de făptuitorii, G și (astfel cum de altfel a reținut și instanța de fond).
Din declarațiile date în fața instanței de martorii, declarații confirmate parțial chiar și de cei 4 făptuitori, instanța reține că acești martori au fost prezenți atunci când, la postul de poliție din comună, partea vătămată Aaf ost lovit cu mare intensitate, în mod repetat, "cu bestialitate", cu pumnii și picioarele, în cap, torace și abdomen, de făptuitorii, și, astfel încât părții vătămate îi curgea sânge din gură și a leșinat de câteva ori (de altfel, și frații și au fost loviți de aceiași făptuitori, astfel cum rezultă din declarațiile acestora și din certificatele medico-legale depuse la dosar).
Toți martori indicați (, ) au declarat, totodată, că inculpatul nu a lovit partea vătămată, ci chiar le-a spus celorlalți să-l lase, că îl omoară; aceste aspecte sunt confirmate chiar și de declarațiile celor 4 făptuitori, care și ei au arătat că inculpatul nu a aplicat lovituri părții vătămate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că inculpatul nu este autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i pentru Cod Penal care a fost trimis în judecată, și că, față de motivele expuse mai sus, nu se impunea nici schimbarea încadrării juridice în infr. de lovire prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal, nefăcându-se dovada că inculpatul ar fi lovit partea vătămată, astfel că, văzând disp. art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. va fi admis apelul inculpatului, va fi desființată în parte sentința atacată și se vor înlătura dispozițiile art. 334.C.P.P. privind infracțiunea prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174 - 175 lit. i
Cod PenalSe vor înlătura totodată dispozițiile art. 85.Cod Penal, art. 33, 34.
Cod PenalSe vor descontopi pedepsele și se vor repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c se C.P.P. va dispune achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal(aceasta fiind încadrarea juridică corectă a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a și Cod Penal nu art. 37 lit. b sau c Cod Penal)
În ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, se constată că în mod corect instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în infr. prev. de art. 290.Cod Penal (fals în înscrisuri sub semnătură privată) cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și respectiv art. 246.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, reținând că unitatea păgubită - SC SA B - este o societate cu capital privat, iar inculpatul, în calitatea sa de șofer, nu era gestionar sau administrator al carburantului autovehiculului, ci acesta era destinat folosinței pentru transport, fapta sa fiind corect încadrată de instanța de fond și în disp. art. 246.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.
Cod PenalAvând însă în vedere împrejurările în care aceste fapte au fost comise, urmarea produsă, constând în valoarea redusă a prejudiciului cauzat părții civile SC SA - 267,6 lei, faptul că acesta a fost recuperat integral, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosarul instanței de apel, conduita și atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat aceste fapte, și are, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, o stare precară de sănătate, instanța apreciază că, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege și prin conținutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, aceste fapte ale inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit.1C.P.P. coroborat cu art. 181.Cod Penal se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 246.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn baza art. 181alin. 3.Cod Penal raportat la art. 91 lit. c îi Cod Penal va fi aplicată inculpatului sancțiunea administrativă - amenda în cuantum de 1.000 lei.
Având în vedere temeiul soluției de achitare ce se va pronunța pentru infr. prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, precum și disp. art. 346 alin. 3.C.P.P. va fi respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată A-.
Se va constata acoperit integral prejudiciul produs părții civile B (având în vedere adresa nr. 3051/13.12.2007 emisă de SC SA B, fila nr. 83 din dosarul instanței de apel).
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În ceea ce privește apelul parchetului, având în vedere considerentele expuse mai sus și pentru care a fost admis apelul inculpatului, dispunându-se achitarea acestuia pentru infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, precum și motivele de apel invocate de parchet (vizând greșita schimbare a încadrării juridice în infr. de lovire, nepronunțarea asupra faptei de tentativă la omor cu care instanța a fost învestită și greșita reținere a recidivei prev. de art. 37 lit. c Cod Penal), se constată că acestea sunt neîntemeiate, astfel încât, văzând și disp. art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, împotriva sentinței penale nr. 476 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr- (număr în format vechi 2910/2005).
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 476 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr- (număr de format vechi 2910/2005).
Desființează în parte sentința atacată.
Înlătură dispozițiile art. 334 C.P.P. privind infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat Cod Penal la art. 174 - 175 lit. i
Cod PenalÎnlătură dispozițiile art. 85 Cod Penal, art. 33, 34
Cod PenalDescontopește pedepsele, repunându-le în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c C.P.P.;
Achită pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat Cod Penal la art. 174 - 175 lit. i Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit.1C.P.P. coroborat cu art. 181Cod Penal;
Achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 246 cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2
Cod PenalÎn baza art. 181alin. 3.Cod Penal raportat la art. 91 lit. c Cod Penal,
Aplică inculpatului sancțiunea administrativă - amenda în cuantum de 1.000 lei.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată A-.
Constată acoperit integral prejudiciul produs părții civile
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se va vira din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Cu recurs.
Pronunțată în ședința de la 28 Martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
red. jud.: - - -
jud. fond: Gh.
22.04.2008
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Mircea Mugurel Șelea
