Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR.57/A/2009

Ședința publică din 16 iunie 2009

Complet de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Munteanu Traian

JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la 11.09.1988, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 50/P din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art.174 -175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,b,c și art.76 alin.2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.14 din 26.05.2009, emisă de Baroul Bihor.

Traducerea ședinței de judecată a fost asigurată de interpretul de limba maghiară.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Apărătorul inculpatului apelant depune la dosar o scrisoare medicală cu privire la starea sănătății concubinei inculpatului, solicitând instanței a dispune reaudierea părții vătămate. Consideră că este necesar reaudierea acesteia pentru clarificarea unor aspecte ce nu au fost lămurite în totalitate. Totodată, apreciază că în declarația părții vătămate nu au fost consemnate de către instanță unele afirmații făcute cu ocazia ascultării acesteia și necesare pentru a lămuri clar anumite aspecte.

Reprezentantul parchetului se opune cererii formulată de avocatul ales al inculpatului apelant, cu privire la reaudierea părții vătămate, apreciind-o ca fiind neconcludentă cauzei, având în vedere că aceasta a dat mai mult declarații în cauză, care se coroborează cu întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Instanța apreciază ca fiind neutilă cererea formulată de avocatul ales al inculpatului apelant, cu privire la reaudierea părții vătămate,astfel că o respinge și nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, acordă părților cuvântul asupra apelului.

Apărătorul inculpatului apelant usține apelul solicitând admiterea lui, desființarea și modificarea hotărârii primei instanței în sensul de a se dispune, în principal, în temeiul art.334 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art.182 alin.2 Cod penal, reținând, totodată, în favoarea inculpatului, atât circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, cât și împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante de la art.74 lit. b și c Cod penal și art.76 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, dispunând suspendarea condiționată a restului de pedeapsă conform art.81 Cod penal. În subsidiar, solicită reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal și a împrejurărilor care pot constitui circumstanțe atenuante de la art.74 lit. b și c Cod penal și art.76 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, dispunând suspendarea condiționată a restului de pedeapsă, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.

În susținerea cererii sale, apărătorul ales arată că, în actul de sesizare al instanței se reține, în general, o stare de fapt care se apropie de adevăr, cu toate că în faza de urmărire penală a fost administrată o vastă probațiune, parchetul reținând o stare de fapt trunchiată, omițând aspecte esențiale, care sunt determinate, atât în reținerea stării de fapt, cât mai ales în stabilirea încadrării juridice a faptei. Din declarațiile părții vătămate, inculpatului și martorilor audiați în cauză: ( 49), ( 54), ( 63-64), (68-69), ( 55), ( 65-66), ( 70), au rezultat împrejurările: că inculpatul a trăit în concubinaj cu martora, care este nevăzătoare, vând împreună un copil minor, că partea vătămată, anterior incidentului din 24 martie 2008, încerca să intre în relații cu concubina inculpatului, făcându-i propuneri indecente și că, în mod frecvent, partea vătămată îl provoca la bătaie pe inculpat, motiv pentru care inculpatul îl evita, tocmai pentru a nu avea un conflict direct și nemijlocit cu acesta, respectiv bătaia.

Este relevantă depoziția martorei, care a reliefat că în ziua respectivă, partea vătămată, după ce i s-a cerut să nu o mai deranjeze pe concubina inculpatului, acesta a făcut-o "curvă", refuzând să iasă din curtea imobilului, deși era împins să iasă afară. Martora a arătat că în ziua incidentului l-a sunat pe inculpat pentru aoa juta să scape de partea vătămată iar când inculpatul a sosit a auzit cum acesta a insultat-o pe martoră cu cuvintele " oarbă și curvă". Această atitudine a părții vătămate, cuvintele jignitoare și insultătoare adresate concubine inculpatului au fost de natură să-i provoace inculpatului o stare de puternică tulburare și, pe fondul precedentelor provocări, inculpatul a apucat o bucată de fier ce îi era la îndemână lângă poară, cu intenția de ai aplica părții vătămate lovituri peste mâini și picioare. În acel moment partea vătămată s-a aplecat, crezând că va fi lovit peste cap, astfel că bucata de fier din braț a deviat, lovindu-l peste cap, provocându-i leziunile descrise în actul medical. De reținut sunt și declarațiile părții vătămate care declară că " nu cred că inculpatul a vrut să mă lovească în cap, nu cred că a fost atât de nervos încât să vrea să mă omoare, probabil a vrut să mă lovească în mână sau în picior" și descrie modalitatea în care a fost lovit " cu aceiași lovitură m-a lovit și în mână și în cap, întrucât am ridicat mâna să mă apăr precizez că lovitura a deviat și de aceea a ajuns să mă lovească în zona capului"

Consideră că se impune acordarea unei atenții deosebite analizei laturii subiective, pentru a se stabili în mod corect intenția inculpatului, și anume, aceea de a suprima viața sau aceea de a provoca o vătămare corporală. La ambele încadrări juridice, una din cerințele esențiale ale legii este punerea în primejdie a vieții. De regulă, organele judiciare pentru a stabili încadrarea juridică au în vedere trei elemente: zona vitală vizată de agresor, instrumentul folosit în agresiune și intensitatea loviturii aplicate cu obiectul folosit în agresiune. volitiv însă, nu este suficient a fi analizat doar prin perspectiva celor trei elemente, ci se impune fi analizată probațiunea pentru a se concluziona în ce a constat intenția făptuitorului. În speță, lipsește intenția de suprimare a vieții, demonstrată însăși de partea vătămată care prin afirmațiile sale susține că este convins că inculpatul nu a intenționat să-l omoare. Pe de altă parte, ulterior săvârșirii faptei, inculpatul văzând urmarea leziunii produsă părții vătămate s-a speriat, solicitând martorei să cheme salvarea.

Sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, apreciază că acestea pot fi reținute în favoarea inculpatului, instanța neputând ignora atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei prin prezentarea sa la organele judiciare, comportamentul sincer și de regret manifestat pe tot parcursul procesului penal, diligențele depuse în vederea reparării prejudiciului, achitând suma de 25.000.000 ROL, încă din faza de urmărire penală.

În ceea ce privește cererea de suspendare condiționată a restului de pedeapsă, avocatul inculpatului o justifică prin aceea că inculpatul este singurul susținător material al concubinei nevăzătoare și a copilului minor, aflat în întreținerea sa exclusivă și care, realmente, sunt adevărații prejudiciați în această cauză. Față de cele ce preced, solicită admiterea apelului declarat de inculpatul apelant .

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului și, pe cale de consecință, menținea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Apreciază că, fără a mai reitera stare de fapt, modalitatea de comitere a faptei - multiple lovituri aplicate în zona capului, intensitatea acestora, prezenta speță se încadrează fără putință de tăgadă la tentativă de omor calificat, astfel că cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă de omor în cea de vătămare corporală gravă este nefondată. Apărarea inculpatului, în sensul că lovitura aplicată părții vătămate a fot deraiată și nu a avut intenția de a-i suprima viața nu este de natură a conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei, câtă vreme viața acesteia i-a fost pusă în primejdie, a suferit în final un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, potrivit rapoartelor de expertiză medico legale efectuate în cauză. Referitor la cererea inculpatului cu privire la reținerea de circumstanțe atenuante este de menționat atitudinea acestuia, și anume faptul că a lăsat partea vătămată inconștientă în stradă, după ce a lovit-o, astfel încât, în momentul și ulterior comiterii faptei, inculpatul nu a avut o atitudine corespunzătoare față de aceasta. Totodată, solicită a fi respinsă și cererea inculpatului cu privire la reținerea scuzei provocării, din probele administrate în cauză rezultă că nu i s-a adus o atingere gravă a demnității persoanei inculpatului, încât să justifice comiterea unei infracțiuni atât de grave, în cauză lipsind proporționalitatea dintre cele două acțiuni - folosirea unor expresii injurioase și lovirea cu o de fier în cap.

Inculpatul apelant având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului pentru motivele invocate de apărătorul său.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50/P pronunțată la data de 20 februarie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,b,c Cod penal și art. 76 alin. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.09.1988 în, județul B, domiciliat în nr. 1014, județul B CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe durată de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 Cod de procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 14/2008 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 88 Cod de procedură penală a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 02.04.2008 la zi.

În baza art. 14 Cod de procedură penală cu referire la art. 346 Cod de procedură penală și art. 998-999 cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei în favoarea părții civile domiciliat în nr. 923, județul B și la 4.113,18 lei și a majorărilor de întârziere calculate până la data plății efective în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, cu sediul în O,-, județul

În baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea unei bare de fier de circa 1.30 lungime cu diametru de 4,8 prevăzută cu găuri laterale, iar la un capăt cu, obiect aflat în prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul are o relație de concubinaj cu martora din care a rezultat un copil minor. În primăvara anului 2008, inculpatul și martora nu locuia împreună din cauza unor neînțelegeri generate de comportamentul părții vătămate care o pe concubina inculpatului. În data de 24.03.2008, inculpatul a dus fetița lor la locuința părinților concubinei sale, unde se afla și aceasta. Apoi a plecat la sora sa, care locuiește în apropiere. Partea vătămată a venit la locuința părinților concubinei inculpatului și a strigat-o pe acesta să iasă în curte deoarece a venit cu "stropitul" (obicei specific paștelui catolic). Martora a ieșit în curte și i-a cerut părții vătămate să plece deoarece inculpatul este în apropiere. Martora l-a sunat pe inculpat și i-a cerut să vină acasă pentru aoa juta să scape de partea vătămată. Când inculpatul s-a apropiat de casă, partea vătămată l-a văzut și s-a îndepărtat, adresându-i martorei cuvintele "curvă" și "oarbă". Acest fapt l-a enervat pe inculpat care a luat de fier care sprijinea poarta și a urmat-o pe partea vătămată aplicându-i o lovitură în zona capului. În urma acesteia partea vătămată a căzut. Inculpatul s-a dus la locuința surorii sale. A fost chemată salvarea, iar partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență O unde a fost internată în perioada 24.03.2008 - 14.04.2008, acordându-i-se îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarația sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Partea vătămată a arătat că s-a dus la locuința concubinei inculpatului pentru ao" stropi", obicei specific paștelui catolic, precizând că a consumat băuturi alcoolice. A intrat în curte, iar martora i-a cerut să plece, deoarece inculpatul este în apropiere și nu ar fi bine să se întâlnească. A plecat de bună voie. faptul că ar fi adresat părții vătămate cuvinte insultătoare. L-a văzut pe inculpat venind, iar apoi a auzit că cineva după el. S-a întors să vadă cine e și l-a văzut pe inculpat care avea o în mână. În acel moment, inculpatul l-a lovit în cap, a amețit și a căzut. Când a realizat că inculpatul are intenția să-l lovească a ridicat mâna pentru a se apăra. Lovitura a deviat din mână în cap. Nu își amintește de a doua lovitură. Nu crede că inculpatul a acționat cu intenția de a-l ucide. că inculpatul a vrut doar să-l lovească, probabil peste mână sau picior. Apreciază că are o parte de vină în acest conflict din cauza stării conflictuale în care se aflau de 1 an și 2 luni. Anterior s-au amenințat reciproc cu bătaia ( 19).

Martora, concubina inculpatului, arată că în data de 24.03.2008, se afla la părinții săi. Partea vătămată a venit "cu stropitul". Martora arată că l-a sunat pe inculpat să-i ceară să vină să o ajute să scape de partea vătămată care o tracasa. Când inculpatul a venit, încerca să o scoată pe partea vătămată din curte, împingând- Când l-a văzut pe inculpat venind, partea vătămată a plecat, dar nu înainte de a-i spune că este "curvă" și "oarbă". Aceste cuvinte au fost auzite de inculpat și l-au enervat. Partea vătămată a fost prietenul familiei, dar relațiile s-au deteriorat deoarece inculpatul era gelos. Din cauza acestei gelozii, inculpatul s-a mutat la sora sa. Mai arată că partea vătămată i-a cerut să-l părăsească pe inculpat și să întrețină relații sexuale.( 31).

Martorul arată că a doua zi de Paști, în jurul orei 13.30 fost cu stropitul la. În dreptul casei, a văzut că la circa 300 metri, un lovește un alt cu o sapă în cap. ul lovit a căzut. I-a cerut verișoarei sale să anunțe Salvarea și s-a îndreptat spre ul căzut. Pe drum s-a întâlnit cu inculpatul pe care l-a recunoscut ca fiind agresorul. Partea vătămată era lovită la cap și îi curgea sânge. (53).

Martorul arată că a aflat de la concubina sa că inculpatul a bătut-o pe partea vătămată pentru că aceasta s-a dus la concubina inculpatului și a refuzat să plece fiind scos cu forța din curte. Inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată și a lovit-o cu o de fier în cap. a auzit că inculpatul nu ar fi avut intenția de aol ovi pe partea vătămată în cap. Cunoaște faptul că între inculpat și partea vătămată există o stare de tensiune mai veche cauzată de comportamentul părții vătămate care îi făcea avansuri concubinei inculpatului. Acest fapt era de notorietate în sat. Mai arată că în prezența sa, anterior conflictului, cei doi au purtat a discuție telefonică în care se înjurau. Cu o altă ocazie, partea vătămată îi reproșa inculpatului că de el și nu stă să se bată ( 54).

Martora, sora inculpatului, a declarat că în ziua incidentului, inculpatul a venit la locuința sa și i-a cerut să anunțe salvarea deoarece a avut o altercație cu partea vătămată, a lovit-o peste mâini, picioare și din greșeală în cap cu o bară de fier, pe care a luat-o din curtea casei concubinei sale. În opinia sa, incidentul a fost generat de faptul că partea vătămată îi făcea avansuri concubinei inculpatului, iar acesta era gelos. Mai arată faptul că inculpatul i-a relatat că partea vătămată îi transmisese să vină să se bată (55).

Martora arată că știe că partea vătămată o pe concubina inculpatului și aceasta l-a respins. Mai precizează că înainte de Paști cu două săptămâni a auzit o discuție dintre partea vătămată și inculpat. Partea vătămată îi reproșa inculpatului că îl ocolește și i-a cerut să stea față în față. Partea vătămată a vrut să-l lovească pe inculpat cu piciorul ( 69).

Martora, mama concubinei inculpatului, arată că în data de 24.03.2008, partea vătămată a venit să o stropească pe fiica sa. I-a cerut acesteia să plece deoarece fiica sa s-a împăcat cu inculpatul. Partea vătămată a refuzat să plece până n-o vede, motiv pentru care a chemat-o afară. Aceasta a venit și i-a cerut părții vătămate să plece. Nu știe ce s-a întâmplat după aceea deoarece a intrat în casă fiindcă plângea copilul. Fiica sa i-a relatat că partea vătămată s-a enervat și a făcut-o curvă. că partea vătămată l-a amenințat pe inculpat și l-a provocat la bătaie în repetate rânduri ( 70).

Martora arată că știe că partea vătămată o căuta repetat pe concubina inculpatului ( 71).

Martora arată că în data de 24.03.2008, partea vătămată a fost la locuința sa cu stropitul. Când a plecat, i-a spus că urmează să meargă la concubina inculpatului, verișoara martorei. Aceasta l-a sfătuit să renunțe deoarece nu va fi bine primit. că partea vătămată i-a făcut acesteia avansuri dar a fost refuzat. Ulterior a aflat de la verișoara sa că partea vătămată s-a dus la locuința sa, dar ambele femei (concubina inculpatului și mama acesteia) i-au cerut să plece. sa l-a chemat telefonic pe inculpat, acesta a venit și s-a enervat când a auzit-o pe partea vătămată spunându-i concubinei sale că este curvă și a lovit-o cu o bară de fier. Din relatările verișoarei sale a înțeles că inculpatul nu a avut intenția de aol ovi în cap pe partea vătămată. că cu două zile înainte de acest incident, partea vătămată l-a lovit pe inculpat, iar acesta nu a ripostat. A asistat la acest incident. Precizează că partea vătămată l-a amenințat în repetate rânduri pe inculpat și i-a cerut acestuia să se bată ( 72).

Martora (actual ) arată că în data de 24.03.2008 a văzut-o pa partea vătămată când aceasta era căzută la pământ și că îi curgea sânge din cap. A întrebat ce s-a întâmplat, dar nu i s-a răspuns. A chemat vecinii. Nu l-a văzut pe inculpat, dar ulterior a aflat că acesta a agresat-o pe partea vătămată ( 73).

Martora, mama inculpatului, arată că fiul său i-a relatat că a lovit-o pe partea vătămată, după ce i-a cerut să o lase în pe concubina sa. că inculpatul s-a dus la locuința părinților concubinei sale fiind chemat de aceasta deoarece nu scăpa de partea vătămată. Mai arată că fiul său i-a relatat că partea vătămată îl amenință în mod repetat. ( 74).

Martorul, tatăl inculpatului, arată că între părți izbucnise un conflict cu câteva săptămâni înainte de incidentul care face obiectul cauzei deoarece partea vătămată o vizita pe concubina inculpatului. Nu a fost prezent la incidentul care a avut loc în ziua de paști. Ulterior a aflat de la fiul său că acesta a lovit-o pe partea vătămată. Acesta i-a relatat că a luat o bucată de fier de la poartă și a aruncat-o spre partea vătămată, lovind-o în cap. Mai arată că inculpatul i-a spus că nu a dorit să o lovească pe partea vătămată în cap. i-a relatat de asemenea că a acționat astfel din cauza avansurilor repetate pe care partea vătămată le făcea concubinei inculpatului ( 86).

Martorul, fratele părții vătămate, arată că în data de 24.03.2008, a fost împreună cu fratele său la stropit. La un moment dat, partea vătămată i-a spus că merge să o stropească pe concubina inculpatului, stabilind că se vor întâlni la fratele acesteia acasă. A așteptat la acesta cam 20 minute, apoi a ieșit în stradă și a văzut mai multă lume îndreptându-se spre strada pe care locuiește concubina inculpatului. S-a dus să vadă ce s-a întâmplat și l-a văzut pe fratele său pe jos i plin de sânge. Inculpatul nu era acolo. A doua zi a aflat de la fratele său că inculpatul l-a agresat. că în preziua incidentului, între partea vătămată și inculpat a existat o ceartă și inculpatul l-a amenințat cu moartea. că motivul este concubina inculpatului ( 101).

Martora, mama părții vătămate, arată că în data de 24.03.2008, partea vătămată și au plecat la stropit. În timp ce se afla în vizită la, a fost anunțată că fiul său a fost lovit și este foarte grav. A doua zi, a aflat de la nepotul său - - că fiul său a susținut că a fost agresat de inculpat ( 102).

Martorul arată că a fost la spital să o viziteze pe partea vătămată care suferise o agresiune. A încercat să afle numele agresorului, iar partea vătămată i-a răspuns "" ( 124).

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a fost internată la data de 24.03.2008 cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut deschis, fractură cominutivă cu înfundare temporo-parietală cu eschil osos intraparenchimatos parietal stâng, hematom subdural fronto-parietal drept cu efect de masă, hemoragie subarahnoidiană. La examinarea efectuată de către medicul legist la data de 27.03.2008 s-a constatat că era imposibilă comunicarea cu partea vătămată și că prezenta la nivel parieto-temporal stâng, pe fond ușor tumefiat, echimotic violaceu două plăgi contuze, orizontale, una superioară de 4 cm și alta inferioară de 1 cm, suturate chirurgical și o echimoză violacee de 4/4 cm retroauricular stg. Aceste leziuni pot data din 24.03.2008, s-au produs prin lovire cu un corp dur cu muchii urmată de cădere pe un plan dur neregulat, au pus în primejdie viața victimei și au necesitat 70 zile de îngrijiri medicale ( 16-17 ).

Raportul de expertiză medico legală menține în mare parte concluziile raportului anterior cu precizarea că numărul de zile s-a modificat la 120, leziunea gravă, produsă prin lovire cu corp contondent în regiunea parieto-temporală a pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medical prompt și corect aplicat. Această leziune s-a produs prin lovire activă cu victima în ortostatism, iar leziunea din zona frontală s-a produs prin căderea victimei pe un plan dur. Nu există elemente medicale care să susțină că "leziunea din zona capului s-ar fi produs în timp ce victima era în cădere". Se mai arată că deși nu se poate afirma cu certitudine, cel mai probabil, în momentul impactului victima și agresorul au fost în ortostatism și față în față sau în ortostatism cu agresorul în spate și lateral stânga față de victimă ( 30-33 ).

În raportul de constatare tehnico-științifică se analizează răspunsurile inculpatului la o serie de întrebări sub aspectul evidențierii sau nu a unor modificări semnificative care să fie interpretate ca indici ai comportamentului simulat. Concluzia a fost aceea că nu apar astfel de modificări la răspunsurile date la întrebările: "D-ta minți când spui că l-ai lovit pe cu o bucată de fier în data de 24.03.2008? Răspuns: nu; D-ta ai avut intenția să-l omori pe în altercația din 24.03.2008? Răspuns: nu; D-ta minți când spui că ai acționat sub imperiul unei tulburări sau temeri cauzate de comportamentul lui în altercația din 24.03.2008? Răspuns: nu". ( 98-101 ).

S-a efectuat o cercetare la fața locului dar nu s-au ridicat urme s-au obiecte. Ulterior, a fost ridicată de la inculpat o bară de fier de circa 1.30 lungime cu diametru de 4,8 prevăzută cu găuri laterale, iar la un capăt cu ( 13, 107 ).

Fapta inculpatului care în loc public (pe stradă), în data de 24.03.2008, a aplicat o lovitură cu o de fier părții vătămate în cap, cauzându-i acestuia leziuni care i-au pus viața în primejdie, salvarea acestuia datorându-se intervenției medicale prompte și adecvate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal. raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal, motivând că nu a acționat cu intenția de a ucide, iar lovirea victimei în zona capului s-a datorat devierii loviturii și faptului că aceasta de afla în cădere. În argumentarea acestei poziții se folosește de declarația sa coroborată cu declarația părții vătămate care afirmă "nu cred că inculpatul a vrut să mă lovească în cap, nu cred că a fost atât de nervos încât să vrea să mă omoare, probabil a vrut să mă lovească în mână sau în picior" și "cu aceeași lovitură m-a lovit în mână și în cap, întrucât am ridicat mâna să mă apăr, precizez că lovitura a deviat și de aceea a ajuns să mă lovească în zona capului". O altă probă folosită în susținerea acestei teze este declarația martorei care arată că inculpatul i-a relatat cele întâmplate și i-a cerut să cheme salvarea. Această poziție a sa, de a depune diligențe pentru salvarea vieții părții vătămate, reprezintă un alt argument că a acționat fără intenția de a ucide.

Diferența dintre cele două infracțiuni - tentativă de omor și vătămare corporală gravă - ambele având ca urmare "punerea în primejdie a vieții persoanei", o constituie forma de vinovăție. În cazul tentativei de omor, autorul acționează cu intenție, iar în cazul vătămării corporale grave, punerea în primejdie a vieții victimei se datorează unei acțiuni praeterintenționate.

Din modul în care a acționat inculpatul rezultă cu evidență că acesta a acționat cu intenție. Obiectul cu care a atacat partea vătămată este să producă moartea (bară de fier de circa 1.30 lungime cu diametru de 4,8). Intensitatea loviturii a fost mare ceea ce rezultă din faptul că o singură lovitură a produs un traumatism cranian atât de puternic, fractură cu înfundare.

Indiferent de susținerea inculpatului și chiar și a părții vătămate este evident că zona vizată a fost capul. Nu se poate vorbi de o lovitură deviată. Astfel, dacă s-ar reține că lovitura a deviat din mână, ar fi trebuit ca la examenul medico-legal să se constate vreo urmă de violență pe mână. Or, nici raportul de constatare medico-legală și nici expertiza nu fac vorbire despre existența unei astfel de urme. Dacă s-ar considera că aceasta reprezintă o omisiune a actelor medicale, tot nu se poate reține că nu capul a fost zona vizată de inculpat deoarece partea vătămată arată că a ridicat mâna pentru a se apăra. Nici susținerea inculpatului că lovirea în zona capului a părții vătămate, s-a produs cât aceasta era în cădere, deoarece expertiza medico-legală arată că lovitura gravă s-a produs cu victima în poziție de ortostatism. Această poziție exclude și varianta aplecării și pe cea a căderii în momentul lovirii.

Susținerile inculpatului și ale părții vătămate cum că inculpatul a acționat fără să dorească moartea ar putea eventual constitui un argument pentru a înlătura intenția directă, însă nu și pe cea indirectă.

Raportatul de constatare tehnico-științifică (testul poligraf) nu prezintă relevanță în cauză. Astfel, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a fost audiat în prezența unui translator deoarece nu cunoaște suficient limba română, iar testarea sa a avut loc în limba română. Prin urmare, rezultatul este incert. Se reține, de altfel, în cuprinsul raportului că "subiectul este vorbitor de limbă maghiară, motiv pentru care răspunsurile vor fi interpretate ca și probabilitate".

Faptul că, imediat după lovirea părții vătămate, inculpatul a încercat să ajute victima prin aceea că i-a solicitat martorei să cheme salvarea duce la concluzia că a dorit să diminueze consecințele faptei sale, dar nu că a acționat fără intenție. De altfel, și acest aspect este destul de îndoielnic, deoarece în momentul în care s-a întâlnit cu martorul (martor ocular care văzând agresiunea îi ceruse deja martorei să anunțe salvarea și apoi s-a îndreptat spre locul faptei) nu i-a spus nimic acestuia, nu i-a cerut ajutorul.

Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice.

Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a scuzei provocării. În opinia sa, provocarea din partea părții vătămate constă în faptul că aceasta, în mod repetat, a curtat-o pe concubina inculpatului, din acest motiv provocându-l repetat la bătaie, culminând cu aceea că în ziua incidentului a căutat-o pe concubina inculpatului, iar când aceasta i-a refuzat cererea a jignit-o adresându-i-se cu expresiile curvă și oarbă (concubina inculpatului este nevăzătoare).

Starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal se reține atunci când inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o acțiune provocatoare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

la adresa concubinei inculpatului a unor expresii injurioase de partea vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice, în condițiile în care s-a dus la aceasta (martora ) cu intenții pașnice (stropitul de Paști), iar aceasta a refuzat orice contact, cerându-i să plece, chiar dacă ar putea fi considerate insultă, nu constituie provocare deoarece lipsește prejudicierea gravă a demnității.

Pe de altă parte, numai o acțiune de o anumită gravitate poate genera acea tulburare de o asemenea intensitate încât să justifice comiterea unei infracțiuni; în cauză lipsește proporționalitatea dintre cele două acțiuni: folosirea unor expresii injurioase și lovirea în cap cu o de fier.

Mai mult, în momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, aceasta încetase orice acțiune ofensatoare la adresa concubinei inculpatului, acceptase să plece și se îndepărtase de casa femeii.

Existența stării tensionate dintre inculpat și partea vătămată generată de faptul că ultimul o pe concubina primului este anterioară și prin urmare nu este aptă să producă acea stare de tulburare puternică care trebuie să existe în momentul comiterii actului de ripostă.

Aceste împrejurări constituie doar o circumstanță atenuantă în condițiile art. 74 alin. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmarea produsă, comportamentul inculpatului raportat la atitudinea trecută a părții vătămate, atitudinea părții vătămate față de concubina inculpatului, circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, plata unei sume de bani pentru a acoperi o parte din cheltuielile efectuate de partea vătămată în urma agresiunii, recunoașterea agresiunii.

Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a,b,c Cod penal și art. 76 alin. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal pe durată de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, întrucât este nedemn de exercițiul acestora raportat la fapta comisă.

Interzicerea dreptului de a alege apare ca o consecință firească a infracțiunii comise. Atâta timp cât inculpatul manifestă o asemenea atitudine față de un drept fundamental al persoanei, cum este dreptul la viață, interzicerea dreptului electoral, atât cu titlu de pedeapsă complementară cât și accesorie, apare ca o limitare justificată de apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane.

În baza art. 350 Cod de procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 14/2008 a Tribunalului Bihor, măsură justificată de gravitatea faptei pentru care se dispune condamnarea.

În baza art. 88.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 02.04.2008 la zi.

În baza art. 14 Cod de procedură penală cu referire la art. 346 Cod de procedură penală și art. 998-999.civ. obligă inculpatul la plata sumei de 2.500 lei în favoarea părții civile domiciliat în nr. 923, județul B și la 4.113,18 lei și a majorărilor de întârziere calculate până la data plății efective în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, cu sediul în O,-, județul

Despăgubirile solicitate de partea civilă sunt modice ir inculpatul este de acord să le plătească.

În ceea ce privește solicitarea Spitalului Clinic Județean O, pretențiile formulate sunt dovedite cu decontul de cheltuieli, iar acestea reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile în urma agresiunii comisă de inculpat. Prin urmare, se impune acordarea lor.

Ca o consecință a condamnării, în baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală l-a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul solicitând instanței desființarea ei ca fiind nelegală și netemeinică, în principal, în temeiul art.334 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art.182 alin.2 Cod penal, reținând totodată, în favoarea inculpatului, atât circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, cât și împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante de la art.74 lit. b și c Cod penal și art.76 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, dispunând suspendarea condiționată a restului de pedeapsă conform art.81 Cod penal. În subsidiar, solicită reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal și a împrejurărilor care pot constitui circumstanțe atenuante de la art.74 lit. b și c Cod penal și art.76 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, dispunând suspendarea condiționată a restului de pedeapsă, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.

În motivarea apelului inculpatul arată că, în actul de sesizare al instanței se reține, în general, o stare de fapt care se apropie de adevăr, cu toate că în faza de urmărire penală a fost administrată o vastă probațiune, parchetul reținând o stare de fapt trunchiată, omițând aspecte esențiale, care sunt determinate, atât în reținerea stării de fapt, cât mai ales în stabilirea încadrării juridice a faptei. Din declarațiile părții vătămate, inculpatului și martorilor audiați în cauză: ( 49), ( 54), ( 63-64), (68-69), ( 55), ( 65-66), ( 70), au rezultat împrejurările: că inculpatul a trăit în concubinaj cu martora, care este nevăzătoare, vând împreună un copil minor, că partea vătămată, anterior incidentului din 24 martie 2008, încerca să intre în relații cu concubina inculpatului, făcându-i propuneri indecente și că, în mod frecvent, partea vătămată îl provoca la bătaie pe inculpat, motiv pentru care inculpatul îl evita, tocmai pentru a nu avea un conflict direct și nemijlocit cu acesta, respectiv bătaia.

Este relevantă depoziția martorei care a releifat că în ziua respectivă, partea vătămată, după ce i s-a cerut să nu o mai deranjeze pe concubina inculpatului, acesta a făcut-o "curvă", refuzând să iasă din curtea imobilului, deși era împins să iasă afară. Martora a arătat că în ziua incidentului l-a sunat pe inculpat pentru aoa juta să scape de partea vătămată iar când inculpatul a sosit a auzit cum acesta a insultat-o pe martoră cu cuvintele " oară și curvă". Această atitudine a părții vătămate, cuvintele jignitoare și insultătoare adresate concubine inculpatului au fost de natură să-i provoace inculpatului o stare de puternică tulburare și, pe fondul precedentelor provocări, inculpatul a apucat o bucată de fier ce îi era la îndemână lângă poară, cu intenția de ai aplica părții vătămate lovituri peste mâini și picioare. În acel moment partea vătămată s-a aplecat, crezând că va fi lovit peste cap, astfel că bucata de fier din braț a deviat, lovindu-l peste cap, provocându-i leziunile descrise în actul medical. De reținut sunt și declarațiile părții vătămate care declară că " nu cred că inculpatul a vrut să mă lovească în cap, nu cred că a fost atât de nervos încât să vrea să mă omoare, probabil a vrut să mă lovească în mână sau în picior" și descrie modalitatea în care a fost lovit " cu aceiași lovitură m-a lovit și în mână și în cap, întrucât am ridicat mâna să mă apăr precizez că lovitura a deviat și de aceea a ajuns să mă lovească în zona capului"

În ceea ce privește cererea de suspendare condiționată a restului de pedeapsă, avocatul inculpatului o justifică prin aceea că inculpatul este singurul susținător material al concubinei nevăzătoare și a copilului minor, aflat în întreținerea sa exclusivă și care realmente sunt adevărații prejudiciați în această cauză.

Curtea, examinând hotărârea, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.370 și următorii Cod de procedură penală constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criterii le generale prevăzute de artș72 Cod penal.

Astfel, inculpatul era la data săvârșirii faptei fără ocupație, neîncadrat în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios, atât aceste aspecte, cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.

Cât privește criticile formulate de inculpat se cuvine a se reține următoarele:

1. Schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 174-175 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, cu reținerea scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal nu este oportună. Multiplele lovituri aplicate de inculpat victimei, în zona capului, arată intenția acestuia de a suprima viața acestuia. În sprijinul acestei afirmații vine și obiectul cu care a aplicat loviturile, o de metal. Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală, victima a avut nevoie de 120 zile îngrijiri medicale pentru a-și reveni, viața ei fiind în primejdie.

2. Cât privește acordarea de circumstanțe atenuante în cauză se cuvine a face câteva mențiuni:

aduse de către partea vătămate concubinei inculpatului în timpul conflictului nu au fost de natură ai aduce acestuia o atingere gravă a demnității sale și care atingere să justifice săvârșirea unei infracțiuni atât de grave. Instanța a avut în vedere și raportul dintre aceste injurii și loviturile aplicate cu o de fier în capul părții vătămate.

Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art.72 și art.52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat.

În baza art.160/b Cod de procedură penală va menține starea de arest a inculpatului.

Potrivit art.381 indice 3 Cod de procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv până la 16 iunie 2009.

În baza art.192 Cod de procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,

RESPINGEca nefondatapelul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 11 septembrie 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.50 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art.160/b Cod de procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 16 iunie 2009.

Cu drept derecurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

decizie MT/23.06.2009

Judecător fond

AS în 3 ex.

1 com. cu inc. /23.06.2009

Președinte:Munteanu Traian
Judecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela

#Judecator Munteanu Traian

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Oradea