Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 58/Ap DOSAR NR-

Ședința publică din 29 iulie 2009

Complet de judecată format din:

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean

Grefier - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror G - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea civilă G și inculpații și G împotriva sentinței penale nr. 289/S din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul parte civilă G, apelantul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de avocat, apelantul inculpat G, asistat de avocat în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind intimata parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Procedura îndeplinită.

S- a făcut referatul cauzei, după care:

Apelantul parte civilă G declară că dorește să își retragă apelul declarat împotriva sentinței penale nr.289/S din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte cererii de formulat în cauză.

Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 377 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra apelurilor.

Avocat pentru apelantul inculpat în principal solicită admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, având în vedere că din declarațiile martorilor, și rezultă că o altă persoană a aplicat loviturile în zona stomacului, respectiv, iar inculpatul a aplicat doar lovitura în picior.

În subsidiar, dacă instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului de 7 ani și 6 luni închisoare având în vedere toate circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele și, anume înțelege să invoce prev. art. 73 lit.b Cod penal. Conflictul dintre inculpat și partea vătămată a avut loc ca urmare a provocării inculpatului de către partea vătămată urmare a conducerii motoscuterului de către partea vătămată și a pericolului iminent așa cum a fost apreciat de către inculpat cu privire la integritatea soției și a copilului. De asemenea, se avea în vedere dispozițiile art. 74 lit.a și c Cod penal.

Avocat pentru apelantul inculpat G solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa. Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi acționat violent asupra părții vătămate, respectiv că i-ar fi aplicat acesteia lovitura de cuțit în spate și nici cealaltă lovitură despre care se susține în rechizitoriu.

Cât timp nu există dovada directă și de netăgăduit că inculpatul a săvârșit asupra părții vătămate infracțiunea pentru care este acuzat, planează un mare dubiu, care nu a putu fi răsturnat.

În subsidiar solicită instanței aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de legea penală având în vedere circumstanțele reale de comitere faptei și cele personale ale inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul apreciază că instanța de fond a făcut o analiză analitică, în sensul că a menționat în hotărâre declarațiile tuturor martorilor audiați cu ocazia cercetării judecătorești și în final a colaborat declarațiile martorilor cu cele ale inculpatului și părții vătămate și a concluzionat în mod just că cei 2 inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată. Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. l art. 174, 175 lit.i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, ori atunci când o persoană agresionează o altă persoană cu un corp de a ucide și prin care au fost vizate zone vitale punându-i-se viața în primejdie așa cum rezultă din actele medico - legale aflate la dosarul cauzei este evident că încadrarea juridică corect este cea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.i Co penal. S-a solicitat în subsidiar în cazul în care se va menține această încadrarea juridică să se redozeze sancțiunea de 7 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul. De asemenea, s-a mai făcut vorbire de circumstanța atenuantă a scuzei provocării. Apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă evaluare a situației de fapt atunci când a respins solicitarea inculpatului de i se reține circumstanța legală atenuantă prev. de art. 73 lit.b Cod penal. Consideră că nu există nici un temei de fapt care să justifice reținerea în sarcina inculpatului a acestei circumstanțe atenuante legale iar pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este la limita minimă a pedepsei legale aplicabilă pentru tentativa la omor.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G consideră că solicitarea apărătorului acestuia de achitare nu poate fi reținută având în vedere că și pentru acest inculpat instanța de fond a făcut analiză judicioasă detaliată a probelor administrate și a ajuns la concluzia că și inculpatul G l-a lovit pe partea vătămată o singură dată în zona spatelui ceea ce a determinat instanța de fond să rețină în sarcina sa infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal. De asemenea, s-a făcut dovada că purta în public o armă aptă de a produce consecințe deosebite și de aceea s-a reținut în sarcina sa și săvârșirea infracțiunii prev. de art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991. Instanța de fond apreciind împrejurarea în care s-a săvârșit fapta în mod judicios dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă finală de 1 an închisoare și față de faptul că acesta nu are antecedente penale a dispus executarea acestei pedepse în modalitatea prev. de art. 81 Cod penal.

Apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a situației de fapt și a situației celor 2 inculpați și consideră că cele 2 pedepse rezultante pentru fiecare inculpat sunt legale și temeinice, de aceea în temeiul dispozițiilor art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea apelurilor formulate de inculpați, ca nefondate și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește apelul declarat de partea vătămată G solicită să se ia act de declarația acestuia.

Avocat solicită a se lua act de declarația de retragere a apelului formulat de partea civilă G.

Avocat de asemenea, solicită a se lua act de declarația de retragere a părții civile G.

Apelantul parte civilă G solicită să se ia act de declarația dată. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații solicită menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică.

Inculpatul având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său. De asemenea, arată că regretă fapta săvârșită și în cazul se va aprecia că se impune a se reține în sarcina sa fapta prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.i Cod penal atunci să se mai reducă din pedeapsa aplicată.

Inculpatul G având ultimul cuvânt arată că este nevinovat și solicită să fie achitat.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 289/2 iunie 2009 Tribunalul Brașova dispus:

În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 litera i Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a, litera b Cod Penal pe o perioadă de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

În baza art. 1 indice 1 punctul 1 din Legea 61/1991 a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului.

În baza dispozițiilor art. 33 litera a Cod Penal și art. 34 litera b Cod Penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta execută pedeapsa cea mai grea de7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a, litera b Cod Penal pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 Cod Penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a, litera b Cod Penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 Cod de Procedura Penala a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 Cod Penal a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 14.06.2008 la zi.

A respins cererea inculpatului având ca obiect schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 litera i Cod Penal în art. 181 aliniatul 1 Cod Penal.

În baza art. 181 aliniatul 1 Cod Penal a condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 1 indice 1 punctul 1 din Legea 61/1991 a condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului.

În baza art. 33 litera a Cod Penal și art. 34 litera b Cod Penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta execută pedeapsa cea mai grea de1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 litera a teza a II-a, litera b Cod Penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 și 82 Cod Penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 aliniatul 5 Cod Penal a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal referitoare la consecințele comiterii unei infracțiuni în perioada termenului de încercare și anume: revocarea suspendării condiționate a pedepsei și executarea acesteia alături de pedeapsa ce i se va aplica pentru infracțiunea comisă ulterior.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dacă în perioada termenului de încercare nu execută, cu rea credință, obligațiile civile dispuse în sarcina sa.

În baza art. 118 litera b Cod Penal a dispus confiscarea de la inculpatul a unui briceag, coletul nr. 18, aflat la camera de corpuri delicte a tribunalului Brașov.

În baza art. 14 Cod de Procedura Penala art. 346 Cod de Procedura Penala raportat la art. 998 și art. 999 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile G suma de 560,32 lei cu titlu de daune materiale (466,6 lei cheltuieli de spitalizare și 94,16 lei beneficiul nerealizat) și suma de 7.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 Cod de Procedura Penala art. 346 Cod de Procedura Penala raportat la art. 998 și art. 999 Cod civil, a obligat inculpatul G să plătească părții civile G suma de 280,48 lei cu titlu de daune materiale (233,4 lei cheltuieli de spitalizare și 47,08 beneficiul nerealizat) și suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții ale părții civile G, daunele materiale constând în medicamente și transport ca nedovedite și restul daunelor morale și suma reprezentând orele suplimentare, ca neîntemeiate.

În baza art. 14 Cod de Procedura Penala art. 346 Cod de Procedura Penala raportat la art. 998 și art. 999 cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalului Clinic de Urgență B suma de 3240.05 cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 Cod de Procedura Penala art. 346 Cod de Procedura Penala raportat la art. 998 și art. 999 Cod civil a obligat pe inculpatul G să plătească părții civile Spitalului Clinic de Urgență B suma de 1620,3 lei cu același titlu.

După rămânerea definitivă a prezentei sentințe s-a dispus restituirea către inculpatul G a următoarelor obiecte:

- bluză trening de culoare albă, coletul nr. 1

- pantaloni velur de culoare maro, marca, coletul nr. 2;

- tricou de culoare roșie, coletul nr. 3;

- pantofi sport, coletul nr. 4;

- sandale din piele de culoare neagră, coletul nr. 5, toate aflate la Camera de corpuri delicte a tribunalului Brașov.

După rămânerea definitivă a prezentei sentințe s-a dispus restituirea către inculpatul a următoarelor obiecte:

- pantaloni de culoare neagră, coletul nr. 6;

- tricou de culoare albastră, coletul nr. 7;

- pulover de culoare gri, coletul nr. 8;

- două șosete de culoare neagră, coletul nr. 9, toate aflate la Camera de corpuri delicte a tribunalului Brașov.

După rămânerea definitivă a prezentei sentințe s-a dispus restituirea către partea vătămată G a următoarelor obiecte:

- tricou de culoare albastru închis cu mânecile de culoare roșie și galben, coletul nr. 10;

- tricou de culoare, coletul nr. 11;

- bluză de culoare gri, coletul nr. 12;

- pantaloni de fâș, coletul nr. 13;

- șlapi de culoare neagră, coletul nr. 14;

- două șosete de culoare albă, coletul nr. 19;

- geantă din fâș, coletul nr. 20;

Rămân atașate prezentei cauze următoarele corpuri delicte:

- cinci plicuri de substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge, coletul nr. 15;

- substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge, coletul nr. 16;

- substanță de culoare brun roșcată cu aspect de sânge, coletul nr. 17;

- planșa foto cu aspecte de la cercetarea la fața locului, coletul nr. 21;

- recoltare probe ADN, coletul nr. 22;

- recoltare probe ADN, coletul nr. 23;

- recoltare probe ADN, coletul nr. 24, aflate la Camera de Corpuri delicte a tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Brașova constatat următoarele:

În seara zilei de 14 iunie 2008, în jurul orelor 21,00, martorul a încredințat părții vătămate G un motoscuter, cu care acesta din urmă s-a deplasat pe strada - din comuna, între locuința sa situată la numărul 194 și podul peste ului.

Deoarece partea vătămată era în stare de ebrietate, în dreptul imobilului cu numărul 119 ce aparține familiei inculpaților, a căzut cu motoscuterul, aspect ce l-a nemulțumit pe inculpatul, astfel că i-a reproșat că la poarta acelui imobil se aflau concubina și fiul său în vârstă de 1 an și 6 luni, astfel că din neglijența lui putea să-i lovească cu pietrele care au sărit în urma impactului cu solul.

Inculpatul se afla împreună cu martorii sn. jr, în imediata apropiere a ului, la un bar "La " unde consumau băuturi alcoolice.

Deoarece în trecut între partea vătămată și inculpatul G au mai existat incidente, partea vătămată a fost deranjată, astfel că s-a deplasat în locul unde se afla inculpatul, fiind urmat îndeaproape de soția sa, martora.

Pe fondul stării conflictuale mai vechi și a discuției avute, în zona menționată (în apropierea plopului aflat între ului și strada -) s-a declanșat un conflict între partea vătămată și inculpatul, cei doi certându-se pe tema deplasării părții vătămate cu motoscuterului și a căderii acestuia cu referire la posibilitatea lovirii membrilor familiei inculpatului. Partea vătămată a lovit mâna în care inculpatul avea o cutie de bere, după care cei doi s-au împins reciproc, inculpatul fiind împins în râpa din ului, partea vătămată rămânând în picioare în partea superioară a râpei.

Între timp la fața locului a venit și inculpatul G (fiul biologic inculpatului G, născut însă în perioada în care mama inculpatului era căsătorită cu un alt ) care a auzit conflictul, inculpatul având asupra sa un cuțit, cu plăsele din fier și lama cu lățimea de cca 3 cm, pe care îl luase de la locuința sa, s-a deplasat la fața locului, a intervenit în conflict și în timp ce se afla în spatele părții vătămate l-a lovit pe acesta cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng. În acest timp, inculpatul s-a ridicat din râpă și a lovit victima, prin înjunghiere, cu un briceag cu lama de lățime 1,5 - 2 cm, în zona abdominală și nivelul membrului inferior stâng, în zona coapsei (zona triunghiului ).

În urma acestor lovituri, partea vătămată a căzut în genunchi cu fața înspre râpă și în timp ce încerca să se ridice a mai fost lovit de câteva ori cu pumnii și picioarele de către inculpatul, astfel că a căzut din nou la pământ.

Inculpatul G după ce a lovit victima în condițiile menționate mai sus, a părăsit fața locului în fugă, pe strada - spre ului, spre numit "La ", fiind urmat de tatăl părții vătămate, martorul, care venise în zonă.

Deoarece tatăl și soția părții vătămate au strigat după ajutor, și martorii și jr, care se aflau la locuința acestuia din urmă, în apropierea privatului "La " s-au deplasat spre acel loc și au ieșit în întâmpinarea inculpatului G, care se refugiase pe scara imobilului și având asupra sa cuțitul, la vedere, i-a avertizat pe cei care încercau să se apropie că "îi va tăia" dacă vor face acest lucru.

Între timp, de la fața locului a plecat și inculpatul, pe același traseu ca și fiul său, s-a intersectat pe drum cu martorul sn și s-a întâlnit cu inculpatul G. Cei doi erau îndeaproape urmăriți de tatăl și frații părții vătămate, numiții și respectiv și și de martorul, cumnatul părții vătămate.

În timp ce cei doi inculpați se aflau în apropierea podului de pe strada -, folosind fiecare cuțitul pe care îl aveau i-au amenințat pe urmăritori, care au renunțat la această activitate de teamă, întorcându-se la fața locului.

Cei doi inculpați s-au deplasat la locuința martorului, unde i-au solicitat acestuia numărul de telefon al șefului de post, nu l-au obținut, astfel că s-au deplasat către sediul postului de poliție, iar pe drum au fost preluați de organele de poliție care au fost anunțați telefonic despre incident de inculpatul. Cu această ocazie, organele de poliție au ridicat de la inculpatul un cuțit tip briceag cu mânerul din de căprior.

În ceea ce privește cuțitul folosit de inculpatul G, cercetările efectuate în cauză au stabilit că acesta a fost abandonat imediat după incident, în apropierea unui canal aflat lângă școală, apoi a fost luat a doua zi și aruncat în lacul de la.

Partea vătămată a fost transportată inițial la domiciliul său de către soția acestuia, martora și de martorul, loc în care s-a constatat că acesta sângera puternic, astfel că a fost dus la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

Conform raportului de constatare medico legal nr. 2154//E/16.06.2008 emis de SJML B, partea vătămată Gap rezentat leziuni, după cum urmează: o leziune abdominală, cea mai gravă, ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 50-55 de zile și care i-a pus viața în primejdie, datorită lezării intestinelor și a unui sanguin important; o leziune toracică, care deși penetrantă, în cavitatea toracică, nu a afectat organele interne și nu a i-a pus în primejdie viața și care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 22 - 24 de zile; o leziune la nivelul membrului inferior - coapsa - care deși destul de gravă prin intensitatea colateralelor venei femurale, nu i-a pus părții vătămate viața în primejdie, a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 22 - 24 zile și o leziune la nivelul ochiului drept care singură ar fi necesitat pentru vindecare un număr de 7 - 8 zile.

Același raport de expertiză arată că intensitatea lovirii în cazul leziunilor toracică și abdominală a fost mare, iar intensitatea pentru producerea leziunii la nivelul membrului inferior a fost medie.

Starea de fapt mai sus reținută de instanța de fond rezultă din analiza coroborată a probatoriului cauzei, mai sus prezentat. În acest sens, pe fondul inițial al conflictului, cearta dintre inculpatul și partea vătămată, cei doi se îmbrâncesc reciproc, după care partea vătămată a fost lovită cu cuțitul în spate de inculpatul după care a fost înjunghiată în zona abdominală și femurală, cu cuțitul de inculpatul. Acest aspect este confirmat de martori, și, care au fost de față la incident, fiecare percepând nuanțat dinamica acestuia, contradicțiile referindu-se la care dintre cei doi inculpați a lovit primul victima, cât și la trimiterea acasă a inculpatului pentru aducerea unui cuțit. De asemenea, martorii, jr, confirmă faptul că după incident victima era lovită, sângera puternic, iar cei doi inculpați au fugit de la fața locului, amenințând cu cuțite persoanele care încercau să se apropie de ei. Și martorul a arătat că după incident, la domiciliul său au venit cei doi inculpați, iar a afirmat că l-a înjunghiat pe partea vătămată. Chiar și inculpatul a recunoscut lovirea părții vătămate cu cuțitul, negând însă participarea la faptă a fiului său. După incident, cei doi inculpați fug și amenință pe cei care îi urmăreau cu cuțitele. Faptul că cei doi aveau cuțite asupra lor este confirmat de martorii oculari, de faptul că organele de poliție ridică de a inculpatul un cuțit ce este și corp delict în cauză, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul G acesta a fost văzut pe stradă de martorul și având în mână un cuțit în timp ce se deplasa către locul incidentului. Faptul că ulterior nu s-a găsit cuțitul folosit de acesta în altercație, nu are relevanță, atâta vreme cât s-a confirmat utilizarea de către acesta a acestui obiect contondent și ascuțit.

Instanța nu a conferit valoare probantă declarațiilor martorilor și pentru considerentul că poziția procesuală a acestora diferă substanțial de declarațiile celorlalți martori oculari și oricât de maleabil ar fi interpretată ideea că o persoană percepe, memorează și redă diferit un eveniment la care a participat, declarațiile acestora sunt extrem de diferite față de declarațiile principalilor martori oculari:, și. În plus, fără a porni de la premisa că aceștia sunt apropiați familiei inculpaților, aceasta pentru considerentul că ceilalți martori oculari, fie sunt apropiați familiei victimei fie sunt în dușmănie cu familia inculpaților, martorii și nu au fost văzuți în apropiere de nici un alt martor, astfel că nici o terță persoană nu confirmă poziția lor la fața locului. De asemenea, nu se va conferi valoare probantă nici declarației martorei în senul că seara după incident s-a întâlnit la domiciliul său cu și concubina acestuia, iar primul i-a predat un cuțit spre păstrare, deoarece pe de o parte martora nu a arătat acest aspect când a fost audiată în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte, poziția ei nu este confirmată de un alt martor.

În ceea ce privește declarația martorei, concubina lui. Nici acesteia nu i se va oferi valoare probantă, deoarece probatoriul cauzei a stabilit fără dubiu că a fost de față la incident.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunilor, în cazul infracțiunilor de tentativă de omor și respectiv vătămare corporală, aceasta îmbracă forma intenției indirecte, în sensul că inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor, și deși nu l-au urmărit au acceptat posibilitatea producerii, iar în ceea ce privește infracțiunea de port fără drept a cuțitului, infracțiunea, pentru ambii inculpați îmbracă forma intenției directe, în sensul că ambii au prevăzut și urmărit producerea rezultatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel parte civilă G și inculpații și G.

Parte civilă a declarat în fața instanței, la termenul din 29 iulie că înțelege să retragă apelul promovat de apărătorul său, astfel că instanța va proceda la aplicarea art. 369 Cod procedură penală și va lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Inculpatul a criticat soluția în ce privește încadrarea juridică și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal arătând că nu a existat intenția de suprimare a vieții persoanei, ci doar intenția de a-și apăra familia ce se afla în fața porții pe drum.

În subsidiar a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal față de împrejurarea că partea vătămată a condus motoscuterul în stare de ebrietate și a căzut în fața porții acelui imobil unde se aflau concubina și fiul său în vârstă de 1 an și 6 luni, astfel că din neglijența lui putea să-i lovească cu pietrele care au sărit în urma impactului cu solul, iar partea vătămată l-a îmbrâncit.

Tot în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că pedeapsa de 7 ani și 6 luni este excesivă față de fapta comisă, pe care o regretă și că și-a cerut iertare de la partea vătămată.

Inculpatul Gas olicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. D Cod procedură penală pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal arătând că nu a lovit deloc partea vătămată și nici nu a fost găsit cuțitul cu care l-ar fi înjunghiat, astfel că a solicitat achitarea și pentru infracțiunea de port fără drept a cuțitului prevăzută de art. 1/1 pct. 1 din legea nr. 61/1991 republicată.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 Cod procedură penală, se constată că aceste nu sunt fondate.

În ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect și amănunțit stabilită de prima instanță, în concordanță cu probele administrate în cauză.

Astfel, probele demonstrează fără putință de tăgadă că acest conflict a fost inițiat chiar de inculpatul, deranjat de faptul că partea vătămată a căzut cu motoscuterul în fața porții imobilului unde se aflau concubina și fiul său de 1 an și 6 luni, astfel că au început să se lovească, deoarece din neglijența lui putea să-i lovească cu pietrele care au sărit în urma impactului cu solul.

Probele au confirmat această stare de fapt, prima instanță procedând la o analiză extrem de detaliată a acestora, pe care Curtea și-o însușește integral și nu o reia; în mod judicios instanța de fond a stabilit și motivat de ce anumite depoziții au fost cenzurate, cu fi de exemplu, depozițiile rudelor inculpaților și părții vătămate, starea de fapt fiind stabilită pe baza depozițiilor martorilor oculară ce nu au legături de rudenie cu părțile și care s-au coroborat cu depozițiile martorilor ce au calitatea de rude ori concubini ai părților și care, în mod evident, sunt subiective.

În mod judicios prima instanță nu a conferit valoare probantă declarațiilor martorilor și pentru considerentul că poziția procesuală a acestora diferă substanțial de declarațiile celorlalți martori oculari și oricât de maleabil ar fi interpretată ideea că o persoană percepe, memorează și redă diferit un eveniment la care a participat, declarațiile acestora sunt extrem de diferite față de declarațiile principalilor martori oculari:, și. În plus, fără a porni de la premisa că aceștia sunt apropiați familiei inculpaților, aceasta pentru considerentul că ceilalți martori oculari, fie sunt apropiați familiei victimei fie sunt în dușmănie cu familia inculpaților, martorii și nu au fost văzuți în apropiere de nici un alt martor, astfel că nici o terță persoană nu confirmă poziția lor la fața locului. De asemenea, nu se va conferi valoare probantă nici declarației martorei în senul că seara după incident s-a întâlnit la domiciliul său cu și concubina acestuia, iar primul i-a predat un cuțit spre păstrare, deoarece pe de o parte martora nu a arătat acest aspect când a fost audiată în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte, poziția ei nu este confirmată de un alt martor.

În ceea ce privește declarația martorei, concubina lui. Nici acesteia nu i se va oferi valoare probantă, deoarece probatoriul cauzei a stabilit fără dubiu că a fost de față la incident.

De asemenea, au fost avute în vedere și probele științifice, inclusiv analizele probelor ADN care au confirmat starea de fapt pe larg descrisă de instanță.

În ce privește motivele de apel formulate de inculpatul și care vizează schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în vătămare corporală, instanța are a observa că în speță nu se poate pune problema unei astfel de schimbări a calificării faptei.

În primul rând, trebuie precizat că inculpatul a utilizat în agresiune un cuțit cu lama de 2 cm, ce a fost folosit pentru înjunghiere într-o zonă vitală; astfel, față de instrumentul folosit, ce are capacitate tanato-generatoare, zona vitală a corpului vizată, dar și față de faptul că inculpații și partea vătămată erau în dușmănie în urma unor conflicte mai vechi, instanța constată că a existat cel puțin intenția indirectă sau eventuală. Inculpatul, chiar dacă nu a urmărit producerea morții părții vătămate, a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii sale, ceea ce echivalează cu intenția indirectă. Prin urmare, încadrarea juridică a faptei este cea legală și nu se poate pune problema unei schimbări încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală.

În ceea ce privește starea de provocare, instanța consideră că atitudinea victimei de a se certa cu inculpatul, de a se îmbrânci cu acesta, pe fondul stării în care se aflau cei doi, nu poate constitui provocare din partea victimei și deci nu poate atrage aplicarea dispozițiilor art. 73 litera b Cod Penal, așa cum corect a arătat și prima instanță, deoarece nu se poate considera că victima a avut față de inculpat o atitudine violentă produsă printr-o atingere gravă a demnității inculpatului.

Cu atât mai mult nu se poate reține ca provocare împrejurarea că partea vătămată, chiar datorită stării de ebrietate a căzut cu motoscuterul în fața imobilului inculpatului și că pietrele ce ar fi putut sări ar fi putut răni pe concubina și fiul acestuia. O asemenea susținere este total neadecvată și nu ar putea constitui în nici o împrejurare o împrejurare cu caracter atenuant.

Este adevărat că nici partea vătămată nu a avut o atitudine corectă față de inculpat însă, aceasta nu poate justifica o intervenție de natura celei exercitată de inculpați prin agresarea prin înjunghiere a victimei, atitudinea victimei a fost însă avută în vedere de instanța de judecată la individualizarea pedepselor aplicate.

Referitor la solicitarea de achitare formulată de inculpatul G, instanța constată că aceasta este lipsită de suport. Inculpatul a susținut că numitul ar fi agresat victima, acest aspect nu este confirmat de niciunul dintre martorii oculari ai incidentului, așa cum s-a arătat și prima instanță, numai martorii și au confirmat acest aspect, însă declarațiile lor nu au dobândit valoare probante pentru cele mai sus expuse.

De asemenea, inculpații în apărare au invocat starea de dușmănie a familiei lor cu cea a martorilor și, cât și subiectivitatea declarațiilor martorilor - soția părții vătămate și - apropiat al familiei părții vătămate; instanța constată că aceste apărări nu pot fi luate în considerare, deoarece martorii au fost prezenți la locul faptei, fiind martori oculari, au perceput evenimentul și l-au relatat sub jurământ instanței de judecată, iar declarațiile acestora se coroborează cu celelalte probe ale dosarului, prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 litera c Cod de Procedura Penala față de inculpatul G, chiar dacă în motivele de apel au fost indicate în mod greșit dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Împrejurarea că acel cuțit nu a fost găsit asupra inculpatului G și pe acest considerent s-ar impune achitarea, este, de asemenea, lipsită de substanță, câtă vreme, urmare a strigătelor după ajutor, martorii și jr, care se aflau la locuința acestuia din urmă, în apropierea privatului "La " s-au deplasat spre acel loc și au ieșit în întâmpinarea inculpatului G, care se refugiase pe scara imobilului și având asupra sa cuțitul, la vedere, i-a avertizat pe cei care încercau să se apropie că "îi va tăia" dacă vor face acest lucru.

Chiar dacă inculpatul a aruncat cuțitul, faptul că ulterior acesta nu a fost găsit, nu are relevanță, atâta vreme cât s-a confirmat utilizarea de către acesta a acestui obiect contondent și ascuțit.

În ce privește solicitarea de reducere a pedepsei formulată de inculpatul dadu și verificată din oficiu de instanță și pentru inculpatul G, instanța constată că pedepsele aplicate de prima instanță și situate la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, sunt conforme prevederilor art. 72 Cod penal; astfel, față de modalitatea concretă de comitere a faptelor, de rezultatul produs, dar și de persoana fiecărui inculpat, de posibilitățile de recuperare descrise în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, instanța constată că acestea sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpaților și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acestora.

Astfel, inculpatul este căsătorit în prezent, după o relație de concubinaj de aproximativ 23 de ani cu numita, cu care are doi copii, în vârstă de 2 ani și G, care deși este fiul său, în actele de stare civilă figurează, soțul mamei din acea perioadă. În prezent dorește să efectueze demersurile necesare pentru stabilirea corectă a paternității.

În ceea ce privește veniturile familiei acestea se compun din sumele de bani obținute la muncile zilnice la diferiți cetățeni.

Referitor la climatul în care trăiește inculpatul se reține că acesta este specific zonei în care trăiește, uneori existând conflicte familiale, însă beneficiază de suportul membrilor familiei sale.

După privarea sa de libertate, inculpatul nu a înregistrat probleme de comportament la locul de detenție.

În ceea ce privește factorii care influențează sau care pot influența conduita generală a inculpatului, se rețin sentimentele de injustețe și frustrări alăturate sentimentului de marginalizare, sunt aspecte care în viitor pot contura un comportament infracțional. În final se arată că prin sprijinul familiei, prin găsirea unor planuri concrete de viitor, alături de creșterea capacității de rezistență față de frustrare, inculpatul prezintă un nivel bun de reintegrare.

Referitor la inculpatul G, referatul de evaluare a scos în evidență faptul că acesta provine din relația de concubinaj a tatălui său cu. Datorită incidentului legal de decesul unuia dintre unchii săi, inculpatul a trăit într-un mediu marcat de frustrări, injustiție și marginalizare, aspect ce a determinat eforturi din partea părinților săi pentru ca el să fie ferit de conflicte cu vecinii. Anterior faptei, se arată că inculpatul a avut în cadrul colectivității un comportament dezirabil. Referitor la factorii care ar putea determina alte conduite infracționale sunt specificate sentimentele de frustrare și de marginalizare, însă se consideră că sprijinul familiei, lipsa antecedentelor penale pot fi aspecte pozitive, considerându-se că prezintă un nivel bun de reintegrare în condițiile găsirii unor planuri de viitor pentru evitarea situațiilor de risc și prin creșterea rezistenței la frustrare.

Așa fiind,se constată că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală se vor respinge apelurile declarate de inculpații și G și se va menține sentința atacată.

În temeiul art. 381 și art. 160/b Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul și se va deduce prevenția acestuia începând cu data de 14 iunie 2008 la zi.

Se va lua act de retragerea apelului promovat de parte civilă G.

Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de inculpații și G împotriva sentinței penale nr. 289/2 iunie 2009 tribunalului Brașov, pe care o menține.

Deduce, în continuare prevenția inculpatului de la data de 14 iunie 2008 la zi și în baza art. 160/b Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a acestuia.

Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 200 lei se suportă din fondurile și se includ în cheltuielile judiciare.

Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă G împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă partea civilă să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu inculpatul arestat.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iulie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red./31.07.2009

Dact./3.08.2009

3 exemplare

Jud fond /

Președinte:Simona Franguloiu
Judecători:Simona Franguloiu, Nicoleta Hădărean

#Judecator Simona Franguloiu

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Brasov