Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.6/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 21 IANUARIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, împotriva Sentinței penale nr.46/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, privind pe inculpatul, domiciliat în B, str.-, -P,.3,.39, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac. prev.de art.20, 174-175 Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2009, ulterior la data de 21 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 46/12.02.2008 Tribunalul Brăilaa dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. b Cod pr. penală, achitarea inculpatului pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i Cod penal.
În baza art. 346 Cod pr. penală, art. 998 și urm. Cod civil, a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență
Conform art. 192 al. 3 Cod pr. penală a lăsat cheltuielile judiciare efectuate în cauză în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul 329/P/2004 din 03.06.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal.
Din actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul menționat s-a reținut că în seara zilei de 26 aprilie 2005 în jurul orelor 23:00, inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit în restaurantul situat pe strada - din orașul și urmare unei înțelegeri prealabile s-au deplasat împreună la restaurantul din aceeași localitate, aflat în clădirea fostului Hotel.
În noua locație nu se mai aflau consumatori fiind ora târzie, ci numai formația condusă de martorul, administratora societății, pe nume și două persoane ce o însoțeau la o masă, opusă scenei pe care erau instalate instrumentele muzicale.
Inculpatul și partea vătămată s-au așezat la o masă situată în apropierea scenei unde vizibilitatea administratorei era obturată de un stâlp, aflat în direcția respectivă.
Între inculpat și partea vătămată s-au iscat unele discuții contradictorii pe seama parității Euro-, determinată de faptul că inculpatul a împrumutat de la partea vătămată o sumă în valută (50 sau 100 E) și urma să-i restituie suma în lei.
La un moment dat discuțiile au degenerat într-o stare conflictuală, percepută de către muzicanți, motiv pentru care o parte din aceștia au fugit și s-au ascuns în grupul sanitar al localului.
În cadrul acestei stări conflictuale partea vătămată a acuzat inculpatul că i-a pus droguri în băutură care "i-au tulburat mintea" și potrivit actului de inculpare "inculpatul, prin surprindere, fără ca aceasta să simtă pentru moment, i-a aplicat o lovitură cu un corp tăietor-înțepător în zona hemitoracelui stâng".
Victima, se susține în rechizitoriu, a fost atenționată de către martorul în sensul că prezintă o scurgere abundentă de sânge, iar aceasta pentru a-l împiedica pe inculpat să fugă a aruncat în el cu o sticlă și cu un scaun.
Inculpatul a părăsit încăperea, iar victimei i-a fost acordat un prim ajutor de către martorul, până la sosirea organelor de poliție.
Ulterior, victima a fost preluată cu salvarea și internată la Spitalul Județean de Urgență B, cu diagnosticul "plagă hemitorace stâng penetrantă, cu șoc hemoragic", unde a fost spitalizată în perioada 27.04. - 12.05.2005.
În cauză, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări medico - legale de către Serviciul de Medicină Legală B și din raportul de constatare medico - legală nr.364/24.05.2005 rezultă că "a prezentat la nivelul hemitoracelui stâng o plagă tăiat - înțepată, penetrantă cu interesarea pulmonului stâng - operată - și o zonă excoriată punctiformă caudal de plagă, leziuni produse prin înțepare și lovire cu un corp dur tip tăietor - înțepător sau similar".
La examinarea medico-legală s-au constatat și alte leziuni, respectiv o excoriație, o plagă contuză, leziuni care s-au putut produce prin zgâriere și acțiunea unui corp dur cu tăioasă - neregulată posibil " mare de sticlă, în cadrul unei căderi".
Leziunile produse au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieții victimei.
Totodată, medicul legist a apreciat că față de dimensiunile plăgii penetrante având în vedere "interesarea superficială a lobului inferior pulmonar se poate aprecia o lungime a canalului plăgii minimă de 3- 4 cm și maximă de 5- 5,5 cm" și o lățime de 1,5 cm, aceste aprecieri fiind făcute în condițiile unei descrieri sumare a plăgii toracice penetrante de către medicul curant.
La data de 4 mai 2005 victima a fost examinată de către Serviciul de Medicină Legală B în vederea întocmirii raportului, ale cărei concluzii au fost prezentate mai sus.
În baza stării de fapt prezentate s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.2286/2005.
În cauză au fost audiați martorii prevăzuți în citativul rechizitoriului, părțile implicate și pe baza acestor noi declarații și al actelor medicale existente, la solicitarea părților s-a efectuat o expertiză medico-legală victimei.
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 903/20.10.2005 rezultă că "numitul a prezentat la nivelul hemitoracelui stâng și al mâinii stângi multiple plăgi tăiat - înțepate.
Plăgile, în totalitatea lor, s-au putut produce prin mecanism de lovire cu sau de corp dur cu margini și vârfuri tăioase (cioburi mari de sticlă) ori, mai probabil prin cădere pe astfel de corpuri în condițiile unui auto sau heteropropulsii la o persoană aflată în stare de ebrietate la data de 26/27 aprilie 2005".
potrivit aceluiași raport i-a fost pusă în primejdie viața.
Raportul de expertiză mai concluzionează că descrierea leziunilor de către medicul curant este contradictorie în raport de celelalte mijloace de probă existente în dosarul cauzei, precum foaia de observație clinică; raport de constatare medico legală; depoziții de martori; fotografii de la locul faptei etc. și că membrii comisiei de expertiză nu se pot pronunța cu privire la caracteristicile corpului cu care s-a produs rănirea.
Instanța de fond, după ce a constatat unele neregularități în activitatea de urmărire penală, a reținut că în cadrul incidentului dintre părți, victima a lovit cu pumnul în zona feței pe inculpatul și acesta aflat în stare de provocare a lovit-o cu un de sticlă în zona hemitoracelui stâng, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
În baza acestei stări de fapt, prin sentința penală nr. 451/21 oct.2005 a dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 al.2 Cod penal; a reținut circumstanța provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal și l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 83 al.1 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni aplicată prin sentința penală nr.200/18.09.2003 a Judecătoriei Deta și a dispus să fie executată alături, în total o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare din care în temeiul art. 88 Cod penal a dedus perioada arestului preventiv începând cu 10 mai 2005.
A obligat inculpatul la despăgubiri către Casa de Asigurări de Sănătate B precum și la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, care a susținut că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice motivat de faptul că "zona vizată de inculpat (pulmonul stâng) cât și intensitatea loviturii cu corp dur tip tăietor - înțepător, atestă o dată în plus, intenția chiar și indirectă de a suprima viața victimei".
Parchetul a mai susținut că schimbarea de încadrare este netemeinică cu atât mai mult cu cât nu a luat în seamă declarația martorului, care a arătat "că imediat după incident martorul i-a spus că partea vătămată a fost tăiat în spate de "" respectiv de inculpat fără a-i preciza însă obiectul cu care a acționat acesta".
De asemenea, a susținut aceeași unitate de parchet că instanța, când a schimbat încadrarea juridică, nu a avut în vedere declarația medicului curant care a susținut că plaga a avut o adâncime de 20 cm, de unde rezultă folosirea cuțitului.
În final, în motivele sale de apel, parchetul a solicitat completarea cercetării judecătorești cu un nou raport la.L I și condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor.
În cauză, a declarat apel și inculpatul.
Curtea de Apel Galați, fiind sesizată cu apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și al inculpatului a înregistrat cauza sub nr.1494/2005 și prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2005, dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara și punerea în libertate a inculpatului.
Totodată, a sesizat I solicitând avizarea actelor medicale efectuate în cauză.
Cu avizul nr. 9/5614 din 16.01.2006 LIa comunicat în sensul: "Comisia este de acord cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 364/2005 din 22 dec.2006, el răspunzând criteriilor medico-legale de evaluare".
Pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, la cercetare judecătorească în fond a cauzei și pe baza avizului I, Curtea de Apel Galația admis ambele apeluri, ca fiind fondate.
Curtea de Apel Galația reținut că rapoartele medico-legale sunt contradictorii și că față de conformația plăgii, a faptului că părțile erau față în față, aspect rezultat din declarațiile părții vătămate și ale martorului, precum și ale celorlalți martori, rezultă cu certitudine că inculpatul a lovit victima cu un cuțit punându-i astfel în primejdie viața, faptă care având în vedere neproducerea rezultatului letal, având în vedere că rămânerea în stare de tentativă nu are nici o influență asupra calificării.
Pe considerentele de mai sus, prin decizia penală nr. 226/A/13.02.2006, Curtea de Apel l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr-.
Recurentul, prin apărător, a criticat soluția în sensul că nu s-a efectuat oad oua expertiză medico-legală care să soluționeze contradicția dintre raportul de constatare medico-legală, efectuat la urmărirea penală și o expertiză efectuată în cursul cercetării judecătorești la judecata în fond.
Respingându-i-se această probă inculpatul a susținut că "i-a fost încălcat dreptul de apărare în contextul respingerii unei probe esențiale atât în calificarea juridică a faptei deduse judecății cât și a dovedirii nevinovăției sale - pentru fapta menționată în actul de sesizare".
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului, a reținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel au încălcat prevederile art. 24 din OG1/2000 potrivit cărora Comisia superioară medico-legală este singura care verifică și avizează, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că cele două instanțe constatând că cele două rapoarte de constatare medico-legală și respectiv expertiză, sunt contradictorii sub aspectele referitoare la modalitatea în care s-ar fi putut produce leziunile părții vătămate, ambele trebuiau să dispună luarea avizului științific al Comisiei Superioare medico-legale prevăzut de art. 20 și art. 24 din nr.OG1/2000, iar nu doar avizul I "care nu este nici competent din acest punct de vedere și nici motivat".
"În lipsa acestei verificări nu s-a stabilit - nici modalitatea în care s-a săvârșit fapta și aportul inculpatului la producerea leziunilor".
Pe considerentele expuse s-a admis recursul inculpatului și s-au casat ambele hotărâri pronunțate în cauză respectiv decizia atacată și sentința penală nr. 451 din 21 oct.2005 a Tribunalului Brăila - Secția penală și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-.
Față de considerentele deciziei de casare, instanța reinvestită cu judecarea cauzei a procedat la reaudierea părților și a martorilor din acte, precum și la sesizarea Comisiei superioare medico-legale de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B pentru a aviza unul din cele două rapoarte contradictorii și a-și expune punctul de vedere cu privire la concluziile contradictorii din acestea, dar și cu privire la avizul nemotivat al
S-a arătat că din declarațiile părților și ale martorilor rezultă că în noaptea de 26/27 aprilie 2005, inculpatul și partea vătămată la solicitarea celui dintâi au consumat băuturi alcoolice la două localuri din orașul; la cel de-al doilea respectiv "" SRL au consumat 3 vin până când ambele părți au devenit în stare de ebrietate.
Partea vătămată apreciind că efectul alcoolului este prea mare în comparație cu cantitatea de vin băută, i-a imputat inculpatului că i-ar fi pus ceva substanțe în vin precum droguri ori alte substanțe cu efect asemănător. Totodată, partea vătămată i-a imputat inculpatului că îi solicită o de schimb euro- prea mare; discuții care au degenerat și la un moment dat partea vătămată s-a ridicat de pe scaun și aplicându-i inculpatului o lovitură de pumn în plină față l-a doborât la pământ.
Inculpatul s-a ridicat și ambele părți au luat în mână câte un scaun, încercând să se lovească reciproc.
De teamă pentru că mai fusese lovit și datorită diferenței de conformație fizică cu inculpatul a încercat să fugă, fiind urmărit la mică distanță de inculpat.
Pentru a nu fi prins inculpatul, a răsturnat în fuga sa, scaune pe lângă care trecea, fapt ce a determinat ca sticle, pahare și scrumiere să se transforme în cioburi.
S-a mai arătat că din declarațiile martorilor oculari, și, prezenți la conflict și care nu au părăsit localul, așa cum au făcut-o ceilalți membrii ai formației și personalul restaurantului, rezultă că partea vătămată a căzut la pământ peste cioburile de sticlă în alergarea sa după inculpat.
Din declarațiile acelorași martori a rezultat că inculpatul nu a lovit pe partea vătămată și nici un moment acesta nu s-a aflat în spatele lui; de asemenea, a rezultat că inculpatul deși urmărit cu privirea de cei doi martori oculari, cu oarecare insistență pentru că este administratorul localului și avea interes să nu i se producă pagube, iar este proprietarul instrumentelor muzicale folosite în local și avea același interes de a evita degradarea acestor bunuri, nici unul nu a văzut ca inculpatul să aibă în mână un cuțit ori un alt corp tăietor - înțepător.
S-a reținut că susținerile inculpatului în sensul că nu a lovit pe partea vătămată nici cu un cuțit și nici cu alt obiect de natură asemănătoare se coroborează cu declarațiile martorilor oculari prezentate mai sus, precum și cu raportul de constatare medico - legală nr.364/2005 din 24.05.2005 efectuat de Serviciul de Medicină Legală B și avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală, la data de 14.09.2007.
Din Raportul de constatare medico-legală nr.364/2005 al Serviciului de Medicină Legală B rezultă că partea vătămată a prezentat la nivelul hemitoracelui stâng (pe partea dorsală) o plagă tăiat înțepată penetrantă cu interesarea pulmonului stâng - operată - și o zonă excoriată punctiformă caudal de plagă, leziuni produse prin înțepare și lovire cu corp dur tip tăietor - înțepător sau similar.
Cu ocazia aceleiași examinări partea vătămată a prezentat și alte leziuni precum o "excoriație liniară la nivelul antebrațului și a palmei stângi, precum și o plagă contuză cu lipsă de substanță tegumentară la nivelul feței laterale a mâinii stângi la nivelul metacarpianului V, leziuni ce s-au putut produce prin zgâriere și acțiunea unui corp dur cu tăioasă - neregulată, posibil mare de sticlă, în cadrul unei căderi.
Leziunile constatate au necesitat pentru vindecare "23 - 25 zile îngrijiri medicale" și "au pus în primejdie viața victimei".
Cu privire la obiectul folosit la producerea plăgii toracice penetrante, medicul legist a precizat că "descrierea destul de sumară a leziunilor din punct de vedere semiologic-medical, în special a plăgii toracice penetrante (lungime la nivelul tegumentului, aspectul marginilor, unghiurilor și eventual lungimea canalului plăgii - de către medicul curant - nu a permis instanței de fond să aprecieze cu certitudine caracteristicile corpului delict, decât că lama obiectului înțepător - tăietor, are un vârf ascuțit și o lățime medice a lamei de 1,5 cm și având în vedere interesarea superficială a lobului inferior pulmonar putem aprecia o lungime a canalului plăgii minimă de 3- 4 cm și maximă de 5,5 cm".
Multitudinea plăgilor prezentate de partea vătămată, pentru unele din ele aprecierea cu privire la mecanismul de producere - prin cădere pe cioburi de sticlă - fiind certă, coroborate cu adâncimea superficială a plăgii penetrante de maxim 5 - 5,5 cm, neobservarea de către martorii oculari a vreunui corp de tip tăietor înțepător în mâna inculpatului; neapropierea în nici un moment a părților după ridicarea de la masă; nedescrierea plăgii de către medicul chirurg în foaia de observație au condus prima instanță la concluzia că leziunile prezentate de victimă nu sunt efectul acțiunii inculpatului ci căderii acesteia pe cioburile de sticlă.
S-a reținut că la fila 20 din dosarul de urmărire penală există un proces verbal întocmit la data de 9 mai 2005 de către un lucrător de poliție din cadrul J B și care atestă că "având în vedere cercetările ce se efectuează în cauza penală privind ." s-a deplasat la Spitalul Județean B - Corp B, unde "a luat legătura" cu dr. și a stabilit că "plaga înjunghiată prezenta o lățime de 1,5 cm și o lungime de aproximativ 20 cm, iar marginile plăgii erau liniare, netede ceea ce se presupune că plaga a fost produsă de un cuțit".
Tribunalul Brăilaa apreciat că acest proces verbal, întocmit de un lucrător de poliție, nu are forță probantă, în primul rând pentru că având în vedere prevederile art. 209 al.3 Cod procedură penală, potrivit cărora în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 174 -177 Cod penal "urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror", precum și prevederile art. 217 al.4 Cod procedură penală, potrivit cărora "în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliție judiciare" rezultă că dispunerea efectuării actului ca și necesitatea acestuia trebuia să rezulte dintr-o ordonanță (după adoptarea Legii nr. 356/2006) sau din orice alt act, dispoziție, etc, dar care emana de la procuror, act sau dispoziție care nu există în cauză.
De asemenea, nu are forță probantă și pentru că nu este semnat de către cel care se presupune că a dat relațiile necesare, respectiv dr..
Față de împrejurarea că la data de 9 mai 2005, când s-a întocmit procesul verbal, partea vătămată se afla încă în spital sub supravegherea medicilor chirurgi printre care și dr., căruia i se puteau solicita relații în scris cu privire la aspectele menționate, ori să completeze de observație cu aspectele respective, instanța de fond și-a exprimat rezerva cu privire la autenticitatea acestui act.
S-a arătat că precizarea din conținutul procesului verbal, în sensul că plaga a avut o lungime de aproximativ 20 cm, este în contradicție cu mențiunile din de observație făcute de același medic la capitolul "intervenții chirurgicale", potrivit cărora partea vătămată a prezentat "două plăgi superficiale ale lobului pulmonar inferior stâng) cu infiltrate difuze a pleurei" precum și cu mențiunile din Raportul de constatare nr. 364/2005 din 24.05.2005 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B și avizat în întreg conținutul său (mai puțin mențiunile cu privire la poziția în timpul agresiunii dintre agresor și victimă), atât de I cât și de Comisia Superioară de Medicină Legală, din care rezultă că adâncimea canalului plăgii, măsurată de la nivelul peretelui toracal a fost de maxim 5,5 cm.
Față de cele expuse, instanța de fond a reținut că leziunile prezentate de partea vătămată la data de 27 aprilie 2005 sunt rezultatul autoaccidentării și nu al agresiunii inculpatului, situație în care, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. "b" Cod procedura penală, a dispus achitarea inculpatului pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 20 Cod penală raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, prima instanță a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență
În temeiul art. 192 al.3 Cod procedură penală a dispus să fie lăsate în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila susținând că soluția de achitare a inculpatului este nelegală.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului, deoarece probele adminJ. în cauză dovedesc săvârșirea de către acesta a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și că leziunea suferită de partea vătămată nu este rezultatul unei autoaccidentări prin căderea pe cioburi de sticlă.
Apelul declarat de procuror este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 al. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că soluția primei instanțe de achitare a inculpatului este greșită bazându-se pe o interpretare necoroborată a probelor adminJ. în cauză.
Reanalizând probele adminJ. atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanțelor de judecată Curtea reține că de esență pentru constatarea vinovăției sau nevinovăției inculpatului este stabilirea modalității în care s-a produs plaga tăiat înțepată penetrantă cu interesarea pulmonului stâng care a pus în primejdie viața părții vătămate, respectiv dacă această leziune a fost produsă de inculpat prin înjunghiere sau partea vătămată s-a autoaccidentat căzând fără a fi bruscată în vreun fel pe cioburile de sticlă aflate pe jos.
În clarificarea acestei chestiuni Curtea va reține în primul rând concluziile probelor științifice adminJ. în cauză, datorită gradului mai mic de relativitate, dar și datorită faptului din declarațiile persoanelor audiate în cauză nu rezultă că vreuna dintre acestea a văzut momentul în care s-a produs respectiva leziune.
Astfel dinraportul de constatare medico legală nr. 364/2005 din 24.05.2005( fila 21, 22 dosar urmărire penală), ale cărui concluzii au fost confirmate prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală (fila 84 dosar rejudecare fond), rezultă că la data de 26.04.2005 partea vătămată a suferit două tipuri de leziuni respectiv unele produse cu un corp tăietor înțepător iar altele cu un corp dur cu tăioasă-neregulată, posibil mare de sticlă.
În concret la punctul 1 din concluziile raportului se arată că numitul prezintă la nivelul hemitoracelui stângo plagă tăiat înțepată penetrantăcu interesarea pulmonului stâng (plagă ce a fost operată) șio zonă excoriată punctiformăcaudal de plagă ambele leziuni fiind produseprin înțepare și lovire cu un corp dur tip tăietor-înțepător sau similar.
Deosebit de aceste leziuni, la punctul 2 din concluzii, s-au mai evidențiato excoriație liniarăla nivelul antebrațului și palmei stângi șio plagă contuză cu lipsă de substanță tegumentarăla nivelul feței laterale a mâinii stângi, corespunzător metacarpianului V, leziuni ce s-au putut produceprin zgâriere și acțiunea unui corp dur cu tăioasă-neregulată, posibil mare de sticlă, în cadrul unei căderi.
Cele mai sus arătate relevă cu certitudine că, spre deosebire de plăgile de la mâna care s-au produs prin tăiere în cioburi de sticlă, cele două leziuni din zona hemitoracelui stâng, dintre care una a pus în primejdie viața victimei, s-au produs prin înjunghiere (înțepare și lovire) cu un corp dur de tip tăietor înțepător.
Cât privește caracteristicile obiectului cu care s-a produs leziunea mai gravă și adâncimea acesteia, la punctul 5 al raportului se arată că lama obiectului înțepător-tăietor are un vârf ascuțit și o lățime medie a lamei de 1,5 cm precum și faptul că lungimea canalului plăgii este între 3- 4 cm și 5- 5,5 cm.
Este de subliniat că aceste concluzii ale raportului de constatare 364/2005 din 24.05.2005, prin faptul că au fost avizate de Comisia Superioară de Medicină Legală, vin să infirme fără putință de tăgadă aspectele relevate în concluziile raportului de expertiză medico-legală (fila 112 dosar fond primul ciclu procesual) conform cărora plăgile, în totalitatea lor, s-au putut produce prin mecanism de lovire cu sau de corp dur cu margini și vârfuri (colțuri) tăioase (cioburi mari de sticlă) ori mai probabil prin cădere pe astfel de corpuri, în condițiile unei auto sau heteropropulsii la o persoană aflată în stare de ebrietate.
Așa fiind Curtea reține că proba științifică mai sus analizată dovedește producerea leziunii care a pus în primejdie viața părții vătămate prin lovire cu un corp tăietor-înțepător și nu prin căderea acesteia pe cioburi de sticlă.
O altă probă științifică care susține varianta lovirii părții vătămate de către inculpat și o infirmă pe aceea a autoaccidentării este raportul de constatare tehnico-științifică privind detectarea comportamentului simulat, ce a fost efectuată la solicitarea inculpatului cu ocazia judecării prezentului apel ( filele 44-51).
Astfel în concluziile raportului s-a arătat că la întrebările relevante adresate: "În seara de 26/27.04.2005, tu l-ai înjunghiat pe?", "Tu ai ascuns obiectul cu care a fost înjunghiat?", "Declarațiile tale din această cauză sunt minciuni?", întrebări la care inculpatul a răspuns prin negații,au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulatceea ce denotă că inculpatul a mințit când a negat comiterea faptei în varianta reținută în actul de acuzare.
Aceste probe științifice ce susțin faptul că inculpatul a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un obiect tăietor înțepător se coroborează cu declarațiile părții vătămate dar și cu depozițiile martorilor făcute în cursul urmăririi penale, depoziții pe care unii dintre aceștia și le-au menținut și în fața instanțelor.
Astfelpartea vătămatăa susținut în mod constant că în urma unor discuții contradictorii cu inculpatul, cu care până atunci consumase băuturi alcoolice, discuții legate de schimbul unei sume de bani din euro în lei și de faptul că a crezut că i s-au pus droguri în băutură, a simțit o senzație de căldură în spate în timp ce se întorcea la masă, și că singurul care putea să îl lovească era inculpatul pentru că nu se mai certase cu altcineva, în zona respectivă nu se mai aflau alți consumatori iar inculpatul s-a așezat și el imediat la masă venind de la toaletă. Abia după acest moment, a arătat partea vătămată, l-a lovit pe inculpat cu pumnul și a început să-l fugărească prin local, aruncând după acesta cu sticle, pahare și scrumiere fără a reuși însă să îl prindă.
Partea vătămată a negat inițial că a căzut, și a explicat leziunile de la mâna prin faptul că s-a tăiat când a apucat un pahar care s-a spart, însă ulterior (declarații fila 65 dosar fond primul ciclu procesual) a precizat că nu mai știe foarte bine ce s-a întâmplat după ce a simțit acea senzație de căldură, neputând să spună cum s-a tăiat la mână.
În ceea ce privește martorii cauzei este de remarcat că niciunul dintre aceștia nu a văzut momentul în care partea vătămată a suferit leziunea din zona hemitoracelui însă din declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale rezultă că această leziune a fost produsă de inculpat prin înjunghiere și nu prin căderea părții vătămate pe cioburi de sticlă.
Astfelmartorul, șeful formației de muzicanți din local, a arătat că a văzut când între inculpat și partea vătămată a început o discuție contradictorie și că atunci când spiritele s-au încins a plecat împreună cu ceilalți membri ai formației în toaleta localului. Când au revenit au constatat că în restaurant rămăsese doar partea vătămată și că aceasta sângera abundent motiv pentru care i-a acordat îngrijiri și a anunțat salvarea. A mai arătat martorul că nu a văzut cine i-a produs părții vătămate tăietura din zona spatelui dar că nu avea cine decât inculpatul, pentru că nu au fost alte persoane implicate în scandal ( declarație fila 45 dosar urmărire penală).
Ceilalți membri ai formației de muzicanți,, șiconfirmă cele arătate de martorul, arătând că în momentul izbucnirii conflictului au fugit în toaletă, de unde au auzit zgomote de sticlă spartă și că la revenirea în local au înțeles că partea vătămată fusese tăiată de inculpat (declarații martori filele 43, 44, 47 dosar urmărire penală).
Martorul, ce se afla la masa muzicanților lângă scenă, a precizat că a auzit zgomote la masa celor două părți, că inculpatul și partea vătămată s-au ridicat în picioare și că probabil au atins masa pentru că s-a auzit zgomote de sticle sparte și că s-a refugiat în toaleta localului unde a rămas 10-15 minute. Când a revenit a văzut că martorul îi bandaja cu o față de masă rana părții vătămate și a auzit de la acest martor că fusese tăiat de inculpatul, acesta din urmă nemaifiind în local (declarație fila 42 urmărire penală).
Un alt martor care se afla la masa muzicanților, a precizat că la un moment dat inculpatul s-a ridicat de la masă luând un scaun cu care a vrut să lovească pe partea vătămată și că aceasta la rândul ei s-a ridicat luând un scaun în mâini. Cei doi s-au depărtat puțin unul de celălalt, moment în care formația s-a oprit iar el împreună cu alți muzicanți au fugit în toaletă în restaurant auzindu-se zgomote de sticle sparte. Când a revenit martorul a văzut că partea vătămată era tăiată la spate dar nu a aflat cum s-a putut produce acea leziune (declarație fila 48 urmărire penală).
Martorul, ce se afla la o masă mai îndepărtată din local, a auzit la un moment dat zgomote de sticlă spartă din zona unde se aflau cele două părți moment în care s-a refugiat în bucătărie cu cele două fete ce îl însoțeau și cu patroana restaurantului iar când a ieșit atât inculpatul cât și partea vătămată nu se mai aflau în local. A mai arătat martorul că la vreo două zile de la incident a aflat din zvon public că partea vătămată ar fi fost tăiată în acea seară de inculpatul.
În sfârșit,martora, șefa restaurantului unde s-au petrecut faptele, a arătat că la un moment dat i-a văzut pe partea vătămată și pe inculpat ridicându-se în picioare și înjurându-se reciproc, după care muzica s-a oprit iar cei doi au început să arunce unul în altul cu paharele de pe masă. Martora s-a apropiat de masa celor doi și a văzut cum partea vătămată a luat în mâini un scaun iar inculpatul a spart un pahar lovindu-l de masă. Apoi martora a mers în bucătăria localului anunțând telefonic poliția iar când a revenit în local a constatat că venise salvarea să îl ia pe, care era tăiat în partea din spate. Martora a mai arătat că în local au fost găsite și strânse numai cioburi mărunte și nu s-a găsit vreun pahar spart cu dimensiuni mai mari cu care partea vătămată să fi putut fi lovită și că în opinia ei singurul care putea să lovească pe partea vătămată era inculpatul.
Cele mai sus expuse relevă fără dubiu că în primele declarații percepția martorilor a fost aceea că cel care a provocat rana mai gravă părții vătămate a fost inculpatul cu atât mai mult cu cât niciunul dintre aceștia nu a menționat faptul că partea vătămată a căzut pe cioburi de sticlă care să conducă la autoaccidentarea sa.
Ulterior, în fața primei instanțe de judecată martorii,și și-au menținut declarațiile date inițial în vreme ce martorul a retractat cele arătate anterior, în sensul că nu a auzit de la că inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată, fără o a da însă o explicație plauzibilă pentru schimbarea depozițiilor ( declarații filele 89-92, 116).
Tot în mod inexplicabil, după ce în cursul urmăririi penale nu au menționat că partea vătămată ar fi căzut, martoriișiau susținut că în timpul conflictului partea vătămată a căzut, o singură dată, primul precizând că a căzut cu fața în jos iar cea din urmă că a căzut cu fața în sus, fără însă a arăta că în urma acestei căzături partea vătămată s-a înțepat sau tăiat în partea a spatelui ( declarații filele 93-96).
Martorul, audiat pentru prima dată în fața instanței, a arătat că a fost chemat telefonic de soția lui, că atunci când a ajuns la restaurant inculpatul era deja afară și că atunci când a intrat partea vătămată se ridica de jos din dreptul mesei unde stătuse (declarație fila 117-118). Este de precizat că declarația acestui martor, deși nu dovedește varianta autoaccidentării, apare ca fiind subiectivă în condițiile în care chiar martorul arată că a avut mai multe conflicte cu partea vătămată.
Cu ocazia rejudecării fondului o parte din martori au fost reaudiați aceștia menținându-și declarațiile date în fața primei instanțe(declarații filele 65-70).
Cât privește declarațiile date de inculpat acesta a negat că ar fi lovit-o pe partea vătămată cu un obiect tăietor înțepător dar declarațiile sale conțin anumite inadvertențe care merită a fi semnalate.
Astfel în prima declarație, luată la 27.04.2005 (filele 37-41 dosar urmărire penală), inculpatul a susținut că după ce l-a lovit prin surprindere cu pumnul în zona feței, a fugit de la masă urmărit fiind de partea vătămată care arunca după el cu sticle și pahare. Inculpatul a arătat că a fugit din restaurant și nu a menționat ca partea vătămată să fi căzut vreodată în cursul acestei urmăriri.
Ulterior, în declarația olografă dată la 10.05.2005 ( fila 35 urmărire penală) inculpatul a susținut că, în timp ce îl urmărea, partea vătămată a alunecat de câteva ori și este posibil să se fi tăiat în gâtul de sticlă spart pe care îl flutura în mână.
În ceea ce privește declarațiile date în fața instanței, inclusiv în fața Curții cu ocazia rejudecării cauzei, inculpatul a reiterat această desfășurare a evenimentelor cu mențiunea că nu a mai susținut că partea vătămată l-a urmărit având în mână gâtul unei sticle sparte.
Raportat la cele mai sus expuse Curtea remarcă faptul că depozițiile inculpatului conțin elemente contradictorii și nu se coroborează cu depozițiile martorilor, niciunul dintre aceștia nemenționând că partea vătămată l-ar fi fugărit cu un de sticlă în mână sau că aceasta a căzut de mai multe ori, situație ce denotă nesinceritatea inculpatului și încercarea acestuia de a deplasa momentul producerii leziunii după ce partea vătămată a început să îl urmărească prin restaurant.
Față de cele mai sus expuse Curtea va reține că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată prin surprindere, de două ori, o dată foarte intens iar o dată superficial, cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit, stilet) în zona a spatelui, după care între cei doi a izbucnit conflictul văzut în faza inițială de martori, conflict pe parcursul căruia partea vătămată s-a autoccidentat la mâna, posibil prin cădere pe cioburi de sticlă.
Faptul că inculpatul a lovit prin surprindere și cu o mare rapiditate, aspect ce rezultă și din susținerea părții vătămate care arată că a simțit doar "o căldură în zona spatelui", precum și faptul că această agresiune a declanșat riposta părții vătămate care l-a fugărit pe inculpat prin restaurant aruncând cu sticle și pahare după acesta este dovedit și de împrejurarea că niciunul dintre martori nu a sesizat momentul producerii leziunii aceștia percepând conflictul din momentul în care cei doi au revenit la masă.
Această desfășurare a evenimentelor este susținută mai ales de probele științifice adminJ. în cauză respectiv raportul de constatare medico legală nr. 364/2005 din 24.05.2005 și raportul de constatare tehnico-științifică privind detectarea comportamentului simulat, probe ce confirmă că cele două leziuni din zona spatelui, dintre care una a pus în primejdie viața victimei, s-au produs prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător și care exclud posibilitatea ca aceste leziuni să se fi produs prin autoaccidentare prin cădere pe cioburi de sticlă, astfel cum s-au produs leziunile suferite de partea vătămată la mâna.
De altfel varianta autoaccidentării în zona spatelui nu este confirmată de nicio altă probă administrată în cauză, martorii declarând inițial că percepția lor a fost că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată iar cei doi martori care au susținut ulterior că aceasta a căzut în timpul conflictului nu au arătat că această căzătură a provocat efectiv respectiva leziune. Mai mult, cu privire la acest aspect, între declarațiile martorilor și există contradicții, primul precizând că a partea vătămată a căzut cu fața în jos iar al doilea că aceasta a căzut cu fața în sus.
Față de cele mai sus arătate Curtea apreciază că în cauză există probe legal adminJ. care stabilesc vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prevăzută 20 raportat la art. 174-175 al. 1 lit.i Cod penal așa încât, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, va desființa în parte hotărârea primei instanțe, iar în rejudecare va dispune condamnarea conform dispozitivului prezentei hotărâri.
La stabilirea pedepsei și a celorlalte mențiuni din cuprinsul deciziei Curtea va avea în vedere principiul "non reformatio in pejus" dat fiind că hotărârea de condamnare pronunțată cu ocazia judecării apelului în primul ciclu procesual nu a fost recurată decât de inculpat.
Pentru acest motiv, deși din situația de fapt reținută de C nu rezultă că partea vătămată l-ar fi provocat în vreun fel pe inculpat înainte ca acesta să-l lovească cu obiectul tăietor-înțepător, se vor avea în vedere prevederile art. 73 lit. b Cod penal, reținute în favoarea acestuia de prima instanță de apel.
Cu privire la latura civilă a cauzei se va constata că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză urmând ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate către Spitalul Județean
Văzând și prevederile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Desființează în întregime sentința penală 46/12.02.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 3.09.1973 în B, domiciliat în B, str.-, -P,.3,.39, CNP -, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu închisoare pentru tentativă la infracțiunea de "omor calificat" prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal în referire la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 200/18.09.2003 a Judecătoriei Deta, definitivă prin neapelare la 14.10.2003 și dispune ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul va avea de executat în totalo pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu închisoare.
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii preventive de 24 ore din data de 21.05.2003 și arestării preventive de la 10.05.2005 până la 23.12.2005.
Constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 725,20 lei RON către partea civilă Spitalul Județean B reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În baza art. 191 al. 1 Cod pr. penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul-intimat și de la comunicare pentru intimata-parte vătămată și intimata-parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
I
Red. /03.02.2009
Tehnored. /2 ex.
05.02.2009
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate
