Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 62
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 10 mai 1950 în comuna, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 516 din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, instanța aduce la cunoștința inculpatului apelant faptul că în această fază procesuală - potrivit dispozițiilor legale - are dreptul să dea o nouă declarație, iar în cazul în care va consimți în acest sens tot ce va declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
Inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior și nu mai are nimic de adăugat.
Apărătoarea inculpatului arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, iar apelul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul atât cu privire la apel, cât și referitor la menținerea măsurii arestării preventive.
Avocat, pentru inculpatul, precizează că apelul din prezenta cauză vizează cuantumul pedepsei la care acesta a fost condamnat. Mai arată că își menține concluziile din fața instanței de fond, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, deoarece așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză inculpatul nu a urmărit și nu a avut intenția de a ucide. Pe fondul unui conflict spontan și a consumului de băuturi alcoolice atât al său, cât și al victimei s-a iscat o ceartă între cei doi frați, împrejurare în care a aplicat loviturile care au condus la decesul victimei.
Din modalitatea în care s-a săvârșit fapta, din conjunctura premergătoare săvârșirii faptei, rezultă că inculpatul nu a avut intenția de a ucide. Prin urmare, apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice, context în care să se aplice o pedeapsă inculpatului orientată spre minimul prevăzut de acest text de lege incriminator, respectiv art. 183 Cod penal, iar în cazul în care nu se va da curs acestei prime cereri, solicită reducerea pedepsei care a fost aplicată de către instanța de fond, având în vedere că a avut o atitudine procesuală corectă, a recunoscut fapta și este o persoană în vârstă. Aplicarea unei pedepse spre maxim nu duce în niciun caz la îndeplinirea scopului pedepsei, respectiv acela de reeducare și de împiedicare de a mai săvârși pe viitor astfel de fapte, aceasta cu atât mai mult cu cât nu a dorit niciun moment decesul victimei.
Cu privire la măsura arestării preventive, arată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia și că nu sunt motive să nu fie menținută.
Pe fond, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, și de menținere a sentinței penale atacate, apreciind că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în aceea de lovituri cauzatoare de moarte, având în vedere împrejurările comiterii faptei, în sensul că inculpatul a lovit cu intensitate victima, urmare cărora a decedat. Față de împrejurările comiterii faptei și de conduita ulterioară a inculpatului după lovire, se poate constata că inculpatul chiar dacă nu a urmărit decesul victimei, a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii acestuia. De menționat este faptul că după ce inculpatul a lovit victima și aceasta a căzut, a continuat să o lovească și în această poziție iar ulterior nu a acordat acesteia îngrijiri.
Pentru aceste motive, consideră că încadrarea juridică corectă este cea reținută de către instanța de fond. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, consideră că și aceasta a fost corect stabilită având în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, dar și dispozițiile art. 52 teza a II-a Cod penal, cele referitoare la scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, apreciază că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, motiv pentru care solicită menținerea acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei, arătând că este bolnav și în vârstă. Întrebat fiind, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și că nu se opune menținerii arestării preventive.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată în sistem audio, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 516 din data de 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, b Cod penal.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa principală de 20 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 10 februarie 2009 la zi.
S-a constatat că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte indicate la poziția nr. 38/2009 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoșani.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 3 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c Cod penal.
S-a reținut că în ziua de 7 februarie 2009, pe fondul consumului de alcool și în condițiile unui conflict spontan, în locuința comună din satul, comuna, județul B, inculpatul i-a aplicat fratelui său, în vârstă de 64 de ani, mai multe lovituri, în mod repetat, cu două lemne de esență tare, de uz gospodăresc, simultan, în zona capului și peste corp, cauzându-i leziuni traumatice severe, care au condus la decesul victimei în ziua de 8 februarie 2009.
Inculpatul a recunoscut că i-a aplicat mai multe lovituri fratelui său, dar fără intenția de a-l ucide și după ce a fost lovit cu pumnul de către acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că inculpatul locuia și gospodărea împreună cu fratele său, în casa părintească din satul, comuna, județul Cei doi frați își asigurau existența muncind cu ziua și erau cunoscuți drept consumatori de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice între inculpat și fratele său aveau loc conflicte repetate, cu agresiuni verbale și violențe fizice de intensitate redusă. Din relatările locuitorilor din satul reiese că inculpatul avea adeseori manifestări agresive față de fratele său, profitând și de faptul că acesta, fiind suferind de o serie de afecțiuni reumatice, se deplasa cu dificultate.
În după-amiaza zilei de 7 februarie 2009 inculpatul și victima au consumat împreună la domiciliu litri de votcă, după care între cei doi a izbucnit o ceartă. După un schimb de replici jignitoare, victima l-a împins pe inculpat, iar acesta a zgâriat-o în zona feței, după care a luat două lemne folosite în gospodărie pentru ridicarea vaselor de pe plită și i-a aplicat victimei mai multe lovituri în partea dreaptă a capului, în aceeași zonă.
Inculpatul a continuat să lovească victima în aceeași modalitate, chiar după ce aceasta a căzut. Deși a văzut că fratele său a rămas căzut în mijlocul camerei și nu mișcă, inculpatul l-a lăsat, a pus cele două lemne la locul unde obișnuia să le țină, după care s-a deplasat la bufet și a cumpărat litri votcă, din care a și consumat 100 ml. .-se la domiciliu, inculpatul a găsit victima în aceeași poziție în care o lăsase și, fără aoa juta, a consumat și restul cantității de alcool, după care s-a culcat.
Inculpatul s-a trezit după aproximativ o oră și 30 de minute și, observând că victima își făcuse necesitățile, a dezbrăcat-o de pantaloni și a șters materiile fecale cu o cârpă, pe care a aruncat-o în sobă. S-a deplasat apoi la domiciliul numitului G, vecinul său, pe care l-a rugat să-l ajute să-l ridice pe fratele său pe pat, fără însă a-i relata martorului despre cele întâmplate anterior. Când acesta a vrut să aprindă becul din încăpere, inculpatul i-a spus că întrerupătorul este defect, astfel încât martorul nu a putut observa leziunile de pe corpul victimei. Când inculpatul și martorul au urcat victima pe pat, au auzit-o horcăind de câteva ori și respirând greu.
Deși pe timpul nopții l-a auzit pe fratele său horcăind și a observat că acesta avea urme de sânge în zona capului și ochilor, inculpatul nu a intervenit în nici un mod pentru a-l ajuta.
A doua zi inculpatul a plecat de la domiciliu în jurul orei 6,00, constatând că victima nu se mișcase în timpul nopții. După ce a consumat băuturi alcoolice la magazinul mixt din sat, inculpatul a revenit la domiciliu în jurul orei 15,00. În seara aceleiași zile inculpatul a constatat că victima a decedat, după care l-a informat pe martorul, fără însă a anunța și preotul.
În dimineața de 9 februarie, în jurul orei 7,00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorei, căreia i-a cerut scândură pentru confecționarea sicriului, dar martora l-a îndrumat să se adreseze primarului. Inculpatul a fost ajutat să-și înmormânteze fratele de către martorii G și, iar preotul a asigurat cele necesare conform datinii. De menționat că și în acest interval de timp inculpatul a continuat să consume băuturi alcoolice, fiind văzut în stare de ebrietate.
Cu ocazia oficierii ritualilor creștinești, preotul a observat multiplele leziuni ale victimei, astfel încât s-a adresat organelor de poliție pentru a verifica condițiile eliberării certificatului de deces.
Cu ocazia cercetărilor au fost ridicate cele două bucăți de lemn folosite la lovire, acestea prezentând urme de culoare brun-roșcată și fire de păr de culoare albă. Lucrările medico-legale au stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural acut, consecința unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism, apreciindu-se că leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu corp dur alungit (cu muchii și o lățime de 1 - 1,5 cm) și corp dur (posibil picior). Între leziunile cranio-cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate.
Inculpatul a susținut că nu a urmărit moartea victimei, solicitând în consecință schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit.c Cod penal în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal. Verificând însă împrejurările comiterii faptei și conduita inculpatului ulterioară lovirii, prima instanță a constatat că acesta, chiar dacă nu a urmărit decesul victimei, l-a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a aplicat victimei, în vârstă de 64 de ani și aflată în stare de ebrietate, numeroase lovituri cu două bucăți de lemn în zona capului și pe corp, inclusiv după ce victima a căzut în urma primelor lovituri aplicate. Ulterior lovirii, deși victima nu s-a mai putut, horcăia și prezenta urme vizibile de sânge în zona capului, inculpatul nu i-a acordat nicio îngrijire mai mult de 24 de ore. Prin urmare, încadrarea juridică a faptei a fost corect realizată de procuror, iar cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat a fost respinsă.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii (rezultând din împrejurările și modalitatea săvârșirii anterior descrise), persoana inculpatului, fără antecedente penale, dar cunoscut ca înrăit consumator de băuturi alcoolice, precum și atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, respectiv nepăsarea manifestată față de soarta fratelui său și încercările de a ascunde cauza morții acestuia.
Față de aceste criterii, instanța de fond a considerat că este justificată condamnarea inculpatului la pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal.
Pe timpul și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal.
Prin încheierea Tribunalului Botoșani din data de 11 februarie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, constatându-se incidența cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită, respectiv menținută. Ținând seama de specificul infracțiunii pentru săvârșirea căreia a fost condamnat inculpatul, tribunalul a constatat că temeiurile avute inițial în vedere nu s-au modificat, nici măcar în sensul depășirii duratei rezonabile a măsurii preventive.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpatului, urmând ca în temeiul art. 88 Cod penal durata acestei măsuri să fie dedusă din durata pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, arată că nu a avut intenția de a ucide victima. Pe fondul unui conflict spontan și a consumului de băuturi alcoolice s-a iscat o ceartă, împrejurare în care a aplicat loviturile care au condus la decesul victimei. Precizează că din modalitatea în care s-a săvârșit fapta nu rezultă că a avut intenția de a ucide, mai mult fapta a fost săvârșită într-o stare de provocare.
Solicită admiterea apelului și în rejudecare schimbarea încadrării juridice din infracțiunea care a făcut obiectul condamnării la prima instanță în infracțiunea prev. de art.183 Cod penal, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza în conformitate cu disp. art.371, 378 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptei dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la data de 07.02.2009, pe fondul consumului de alcool și în condițiile unui conflict spontan, în locuința comună inculpatul a aplicat fratelui său mai multe lovituri, în mod repetat, cu două lemne de esență tare, de uz gospodăresc, în zona capului și peste corp.
Din concluziile raportului de necropsie (140-142 ) rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural acut, consecința unui acut deschis în cadrul unui politraumatism. Se mai reține că leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu corp alungit și dur.
Inculpatul a solicitat, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. art.174, 175 lit. Cod penal în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal, având în vedere întreaga înșiruire a evenimentelor din care rezultă că nu avut intenția de a ucide.
Determinarea intenției cu care a acționat inculpatul se face printr-o amplă analiză a tuturor împrejurărilor de fapt.
Astfel, zona vizată de inculpat este una vitală, obiectul folosit fiind să producă moartea victimei, iar intensitatea loviturilor a fost puternică, ele fiind aplicate de la o distanță foarte mică. Ulterior lovirii, inculpatul nu a acordat victimei îngrijiri, deși pe timpul nopții a auzit-o gemând și a observat că avea urme de sânge în zona capului.
Date fiind modalitatea în care inculpatul a acționat, cât și din conduita acestuia ulterioară agresiunii, este îndreptățită concluzia că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei, a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii lui, în cauză fiind îndeplinite cerințele art.19 alin.2 pct.1 lit.b Cod penal, astfel încât încadrarea juridică a faptei reținute de prima instanță este corectă.
A mai susținut inculpatul, în motivele de apel, că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei. Această susținere a inculpatului nu este însă fondată, în condițiile în care chiar el a recunoscut că a fost vorba de un conflict spontan.
Cât privește pedeapsa aplicată, la individualizarea judiciară a acesteia s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse de 20 ani închisoare.
Având în vedere toate împrejurările comiterii faptei, vârsta inculpatului, dar și starea avansată de beție voluntară în care se afla, Curtea apreciază că se justifică reducerea pedepsei principale până la minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, respectiv15 ani închisoare(în loc de 20 ani închisoare). Pentru aceleași considerente, Curtea va aplica inculpatului ca pedeapsă complementară cea prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pe o durată de 5 ani (în loc de 10 ani).
Așa fiind, curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în parte sentința penală atacată, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art.381 alin.1 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce în continuare din pedeapsa de executat durata de la data 27.10.2009 la zi.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior menținerii măsurii arestării preventive subzistă, în temeiul art.383 alin.1 indice 1 rap. la art.350 alin.1 Cod procedură penală va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECI DE:
Admite apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.516 din data de 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 10 mai 1950 în comuna, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 rap. la art.175 lit.c Cod penal la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare (în loc de 20 ani închisoare) și la pedeapsa complementară de 5(cinci) ani interzicere a drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b Cod penal ( în loc de 10 ani).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art.381 alin.1 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce în continuare din pedeapsa de executat durata de la data 27.10.2009 la zi.
În temeiul art.383 alin.1 indice 1 rap. la art.350 alin.1 Cod procedură penală menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.11.2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Judecător fond
.
3 ex. / 04 decembrie 2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica
