Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.65/
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 145 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de av. și av. - apărători aleși, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar, apelantul parte civilă asistat de av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-au depus motive de apel, prin serviciul registratură, de către apelantul inculpat la dosarul cauzei, după care;
Întrebat fiind, apelantul inculpat precizează că dorește să fie audiat de instanța de apel.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarație care s-a consemnat într-un proces-verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată apelurile declarate în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. Astfel, instanța de fond nu a motivat înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dispozițiilor art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal, deși instanța de judecată prin reținerea de circumstanțe atenuante avea această posibilitate de înlăturare a pedepsei complementare.
Precizează că instanța de fond înlătură această pedeapsă complementară din dispozitivul hotărârii fără a motiva acest lucru în partea explicativă a hotărârii judecătorești.
Apreciază că instanța de fond trebuia să aplice inculpatului această pedeapsă complimentară și nu să o înlăture.
Consideră că și pedeapsa principală aplicată inculpatului este netemeinică, avându-se în vedere întregul material probator administrat în cauză.
Arată că, din declarația dată astăzi în instanță de către inculpat coroborată cu declarațiile martorilor din dosarul cauzei rezultă că deși se afla sub influența unei stări de tulburare a săvârșit o faptă foarte gravă pe care nu a realizat-o nici atunci și nici în prezent.
Face referire la declarația martorului, tatăl inculpatului - singurul martor ocular care a refuzat să mai dea declarații în fața instanței de judecată. Arată că cei doi, inculpatul și respectiv victima au început să se înjure unul pe altul, fiind nervoși, victima a încercat să-l lovească pe fiul său cu sapa, însă a căzut jos cu tot cu sapă, timp în care fiul său a luat sapa și a lovit victima în cap, o singură dată, după care a plecat, lăsând victima căzută la pământ.
Precizează că loviturile au fost de o intensitate deosebită așa cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar precum și din raportul medico-legal întocmit după decesul victimei.
Arată că din declarațiile date de inculpat rezultă atitudinea sa oscilantă și regretul său tardiv.
Consideră că lovitura aplicată victimei de către inculpat a fost de o intensitate deosebit de mare și pentru că a fost dată într-o zonă a vitală a corpului, trebuia să se gândească că victima putea să decedeze. De asemenea, a avut o atitudine necorespunzătoare, a spart geamuri, a făcut amenințări în prezența unor martori. Din declarația dată astăzi de inculpat precum că a căutat victima prin tot spitalul să vadă cum se simte și nu a găsit-o, o consideră neverosimilă întrucât putea să ceară relații de la poartă și putea fi îndrumat, nefăcând nici o probă în acest sens. Deși instanța a reținut și din probe rezultă această tulburare, totuși având în vedere atitudinea inculpatului și chiar atitudinea ulterioară, solicită majorarea pedepsei cu 6 luni sau chiar cu 1 an de zile.
Av., vizavi de cele relatate de reprezentantul Ministerului Public precum că inculpatul nu s-a interesat de victimă la spital, precizează că mama inculpatului s-a întâlnit cu fiul victimei la spital, acesta putând fi întrebat despre această situație.
Av. în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul precizează că la instanța de fond apărătorii inculpatului au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal cu motivarea că nu s-a demonstrat, sub aspectul laturii subiective, intenția inculpatului de a ucide, fie directă, fie indirectă și că rezultatul produs a fost consecința culpei sale care, fie nu a prevăzut acest rezultat deși trebuia și putea să-l prevadă, fie l-a prevăzut dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
Instanța de fond, fără a se pronunța formal în sensul respingerii cererii, a considerat, în cuprinsul motivării, că acestei cereri nu i se poate da curs, având în vedere mijlocul folosit în agresiune (partea lemnoasă a sapei), zona vitală lezată (capul), intensitatea loviturii dar și vârsta înaintată a victimei, ceea ce duce la concluzia că "inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - suprimarea vieții victimei - rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat", ceea ce corespunde formei de vinovăție a intenției indirecte.
Consideră că, sub acest aspect, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică și că, dacă lovirea victimei a fost, neîndoios, intenționată, rezultatul produs, decesul acesteia, survenit după 18 zile, este consecința culpei inculpatului, care, la nivelul redus de instrucție și de cunoștințe fie nu a prevăzut acest rezultat deși ar fi putut sau trebuit să-l prevadă, fie, în cel mai rău caz, și-a dat seama că acest rezultat s-ar putea produce dar nu l-a acceptat nici un moment, gândind greșit că nu se va produce, ceea ce corespunde întru totul elementelor constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de poarte prev. de art. 183 Cod penal.
acest punct de vedere cu următoarele aspecte care rezultă din probele dosarului:
- la plecarea cu căruța tatălui său în întâmpinarea victimei pentru a-i cere socoteală pentru agresiunea asupra tatălui, inculpatul nu avea asupra lui nici un obiect, nefiind înarmat, deci de la început el nu s-a gândit la violențe care să ducă la decesul victimei, ci doar la o corecție, alt mobil sau scop al faptei nu a existat, nu s-a demonstrat;
- victima a fost cea care a ridicat amenințător propria sapă pentru a-l lovi pe inculpat (acesta a susținut că l-ar fi lovit în umăr) și, în aceste condiții inculpatul n-a avut nici o alternativă decât să-i smulgă victimei sapa din mâini și să-i aplice, cu partea lemnoasă, nu cea metalică, lovitura în regiunea capului;
- inculpatul a lovit victima o singură dată, deci n-a mai continuat atacul, dimpotrivă, a aruncat sapa lângă victimă și a plecat spre casă, iar dacă ar fi urmărit să ucidă pe victimă nu s-ar fi rezumat doar la o singură lovitură mai ales în starea de tulburare în care se afla;
- intenția de a ucide nu este susținută nici de constatările medico-legale, victima a mai supraviețuit 18 zile de la momentul lovirii, cauza principală a decesului fiind bronhomneumonia survenită întrucât "între leziunile traumatice și deces se stabilește legătura indirectă (secundară) de cauzalitate", așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală, fiind imposibil de crezut că inculpatul ar fi putut să prevadă acest deznodământ;
Acele criterii devenite clasice referitoare la mijlocul folosit, zona vitală prin lovitură, intensitatea acesteia și chiar și vârsta înaintată a victimei, la care a făcut referire instanța de fond, nu sunt în măsură, întotdeauna, să dezvăluie adevărata poziție psihică a făptuitorului, în raport de rezultatul produs, iar în speță, față de considerentele expuse anterior, apreciază că lipsește intenția de a ucide chiar și indirectă, situație în care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și aplicarea unei sancțiuni sub minimul special al pedepsei prevăzută pentru noua infracțiune.
Invocă al doilea motiv de apel, în condițiile menținerii încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat, consideră că procedeul instanței de fond, a aplica întâi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata de 2 ani și apoi de aoî nlătura în baza prev. art. 76 alin. 3 Cod penal nu este nici legal și nici corect.
În realitate, instanța nu trebuia să facă nici o precizare în dispozitiv, respectiv să nu aplice pedeapsa complementară iar în considerentele sentinței să facă referire la prevederile art. 76 alin. 3 și să motiveze că, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante a provocării nu se mai impunea aplicarea pedepsei complementare.
Astfel, soluția apare contradictorie și străină prevederilor legale invocate și nu poate fi menținută sub acest aspect, impunându-se desființarea sentinței și înlăturarea mențiunilor privind aplicarea pedepsei complementare și a înlăturării ei.
Av. precizează că raliază concluziilor puse de av. cu privire la această schimbare de încadrare juridică solicitată. Apreciază că încadrarea corectă ar fi cea prev. de art. 183 Cod penal, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză precum și declarația dată astăzi de inculpat prin care s-au lămurit foarte multe aspecte.
Arată că, inculpatul chiar dacă a plecat de acasă cu acea ca să îi ceară socoteală victimei și a spart geamurile de la locuința acesteia, nu este un aspect foarte grav întrucât a aruncat, a lăsat-o acolo. Mai arată că nu a plecat după victimă ca să se răzbune ci s-a urcat în căruță, a plecat cu tatăl său, lovit și apoi s-a întâlnit cu victima care a vrut să-l lovească pe inculpat.
Precizează că victima era o persoană recalcitrantă, avea foarte multe amenzi aplicate de poliție pentru atitudinea sa violentă cu oamenii din sat iar dacă inculpatul avea intenția să omoare victima nu lovea cu de la sapă ci cu tăișul acesteia, ba mai mult îl căsăpea.
Consideră că toate aceste aspecte demonstrează că nu a avut intenția de a omorî victima ci a dorit să-i aplice o corecție și inculpatul a regretat fapta în toate declarațiile pe care acesta le-a dat.
În legătură cu apelul declarat de parchet, consideră că primul motiv ar putea fi admis doar în sensul înlăturării din dispozitiv a mențiunilor privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și apoi înlăturarea aplicării acesteia, evident cu motivarea corespunzătoare a acestei operațiuni.
Cu privire la al doilea motiv de apel invocat de parchet, respectiv individualizarea pedepsei consideră că este nefondat și solicită să fie respins.
Arată că pedeapsa aplicată inculpatului, de 6 ani închisoare este cuprinsă în cadrul limitelor reduse, în condițiile aplicării prev. art. 73 lit. b și 76 alin. 2 Cod penal. Este adevărat că, cuantumul acesteia este apropiat de minimul posibil, de 5 ani închisoare dar, câtă vreme el se încadrează între limitele prevăzute de lege, este o pedeapsă legală și temeinică, dacă se are în vedere că inculpatul a suportat o dublă provocare: violențele îndreptate împotriva tatălui său și apoi împotriva lui, înainte de a dezarma victima și aol ovi cu propria sapă.
Pe de altă parte, arată că, chiar dacă pedeapsa a fost redusă ca efect al circumstanței atenuante a provocării, în vederea unei cât mai corecte individualizări, nu se poate să nu se aibă în vedere și celelalte împrejurări personale, respectiv vârsta tânără a inculpatului - 27 ani, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală corectă și sinceră, adoptată la urmărirea penală, regretul manifestat, toate acestea constituind garanții că poate fi reeducat mai repede și nu va mai săvârși alte infracțiuni. Faptul că la instanță inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală și nu a dorit să dea declarație, a fost greșit interpretat de parchet ca fiind ceva negativ întrucât inculpatul este o fire emotivă și nu a putut să dea declarație până la acest moment.
De asemenea, se vorbește greșit în motivele parchetului de setea de răzbunare a inculpatului, omițându-se că însuși parchetul a reținut și a exclus această idee a răzbunării prin faptul că s-a reținut această scuză a provocării.
Precizează că nu se poate vorbi despre abandonarea victimei câtă vreme aceasta s-a deplasat singură până la domiciliul său și are convingerea că dacă ar fi găsit victima după ce s-a întors i-ar fi dat o mână de ajutor.
Solicită respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat.
De asemenea, solicită respingerea apelului părții civile ca fiind tardiv.
Av., în ceea ce privește apelul declarat de parchet consideră că este întemeiat și solicită admiterea lui, așa cum a fost formulat.
Consideră că a fost o răzbunare din partea inculpatului și că trebuiau aplicate circumstanțe agravante, achiesând la motivele de apel formulate de parchet.
Din declarația dată de inculpat la urmărirea penală și cea dată astăzi în instanță rezultă intenția de răzbunare și nu de provocare, întrucât din momentul când acesta și-a văzut tatăl lovit și până a lovit victima cu sapa în cap, cu ambele mâini, a trecut ceva timp, timp în care prin atitudinea pe care a avut-o inculpatul putea să-și potolească această sete de răzbunare, pe care și-a manifestat-o vizavi de o martoră, prin exprimarea "mă duc să-i cer socoteală".
Precizează că inculpatul era atât de dornic de răzbunare și atât de dornic să întâlnească victima încât și-a pierdut papucii sau și i-a aruncat în fugă, aspect rezultat din declarațiile martorilor audiați. Consideră că a avut intenția de a lovi victima prin modalitatea în care această lovitură a fost dată, cu ambele mâini iar la urmărirea penală a declarat că nu știe cu ce a lovit, cu tăișul sau cu.
Precizează că moartea victimei nu s-a datorat unei bronhopneumonii ci violențelor aplicate de inculpat acesteia, contuziei și hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura oaselor craniului în evoluția cărora a apărut această bronhopneumonie.
Coroborând situația de fapt cu probele științifice, respectiv actul medical precizează că este vorba de răzbunare și "i-a dat cu bâta în cap".
Solicită admiterea apelului declarat de parchet așa cum a fost formulat și respingerea apelului declarat de inculpat cu cheltuieli de judecată. Depune în acest sens chitanța seria - nr. - din 14 mai 2009.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca fiind tardiv și ca nefondat primul motiv de apel formulat de inculpatul.
În ceea ce privește motivul privind schimbarea încadrării juridice solicită respingerea acestuia întrucât, în mod corect, instanța de fond a reținut că este vorba de o infracțiune de omor calificat și nu de lovituri cauzatoare de moarte.
Apelantul parte civilă îmbrățișează punctul de vedere al apărătorului său ales.
Apelantul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta săvârșită și îi pare rău pentru tot ceea ce s-a întâmplat.
Precizează că a fost tulburat văzând ceea ce i s-a întâmplat tatălui său.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 145 din 6 martie 2009 Tribunalul Galația dispus condamnarea inculpatului la 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal în referire la art. 76 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 76 alin. 3 Cod penal a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi.
În baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Conform art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 23 mai 2008 la zi.
În baza art. 14 Cod procedură penală ref. la art. 998 cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 23.946 lei cu titlu de despăgubiri civile din care 20.000 lei daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții ale părții civile ca nefondate.
A fost obligat inculpatul la 2479 lei către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este agricultor, are 26 de ani și locuiește împreună cu părinții în comuna L, județul
În aceeași comună locuiește și familia victimei, iar între cele două familii au existat, de-a lungul timpului, discuții contradictorii în legătură cu animalele de care aveau grijă și care se amestecau.
Astfel, tatăl inculpatului, martorul, obișnuia să facă cu rândul la pășunatul vacilor mai multor cetățeni din comună, însă victima, în vârstă de 76 de ani, își ducea singură vacile la pășunat.
În seara zilei de 20 mai 2008, în jurul orei 19,00-19,30, tatăl inculpatului, martorul, se întorcea cu vacile de la și pe drum s-a întâlnit cu victima. Și de această dată animalele celor doi s-au amestecat, împrejurare în care aceștia s-au înjurat reciproc, dar victima i-a aplicat martorului și două lovituri cu sapa în cap.
Martorului a început să-i curgă sânge din zona capului pe haine și, în aceste condiții a plecat în sat pentru a duce animalele la locuințele proprietarilor. În drum spre locuința sa a fost observat de martora care, văzându-l tulburat și plin de sânge, l-a întrebat ce a pățit. În aceste condiții martorul i-a spus martorei că l-a lovit cu ghioaga în cap pe motiv că vacile lor s-au amestecat.
Apoi martorul și-a continuat drumul spre casă și, înainte de a intra în curte, a strigat la fiul său, inculpatul.
că s-a întâmplat ceva rău, inculpatul a ieșit în uliță unde și-a văzut tatăl plin de sânge în zona capului și pe haine, în zona pieptului și de la care a aflat că a fost bătut de "" (porecla sub care este cunoscut în comună).
și supărat fiind de starea tatălui său, inculpatul a intrat în curte, a luat din țarc o țeavă (în lungime de aproximativ 1 metru) și, în fugă, a ieșit din nou în uliță, îndreptându-se spre locuința victimei pentru a-i cere socoteală pentru ceea ce-i făcuse tatălui său. Pe drum inculpatul și-a aruncat papucii în curtea casei surorii sale, continuând să alerge spre locuința victimei, doar în șosete.
Pe drum s-a întâlnit cu martora (care a văzut că inculpatul era vădit tulburat), persoană pe care a întrebat-o dacă știe ceva despre cearta dintre tatăl său și victima. Martora nu cunoștea nimic și l-a auzit pe inculpat spunând "lasă că-i arăt eu lui, ce, crede că e singur?"
Ajuns la locuința victimei, inculpatul a strigat după aceasta și fiul ei, amenințând că-i omoară. Cu țeava pe care o avea asupra sa, inculpatul a spart, din stradă, geamurile de la garajul aferent locuinței familiei, împrejurare în care fiul victimei, martorul, a ieșit în uliță pentru a afla ce s-a întâmplat.
Inculpatul a continuat să amenințe că o omoară pe victimă deoarece "l-a omorât pe unchieșu" (referindu-se la tatăl său), după care a plecat, în fugă, de la locuința victimei.
La aproximativ 50 de metri de casă, inculpatul s-a întâlnit cu tatăl său, care era cu o căruță tractată de un, fiind pregătit să meargă la iarbă.
În continuare inculpatul s-a urcat în căruță și a mânat calul către locul din care trebuia să vină spre locuința sa victima. În momentul în care a văzut-o pe aceasta venind cu vacile spre casă, inculpatul a coborât din căruță și s-a apropiat de victimă pentru a-i cere socoteală pentru cele făcute tatălui său.
Cei doi au început să se înjure, iar victima a ridicat sapa să-l lovească pe inculpat. În aceste condiții inculpatul a smuls sapa din mâna victimei și, cu partea lemnoasă a sapei a aplicat victimei o lovitură în zona capului, ținând sapa cu ambele mâini.
În urma loviturii aplicate, victima a căzut pe pământ, în stare de inconștiență, iar inculpatul a aruncat sapa lângă aceasta, după care s-a urcat în căruță, lângă tatăl său, plecând spre casă.
Victima a fost văzută de martora, care a încercat să o ajute să se ridice, dar nereușind, a mers la locuința martorului (fiul vitimei).
Între timp victima și-a revenit, a reușit să se ridice și a plecat spre domiciliu, fiind dusă în casă de fiul său, martorul care, între timp, sunase după salvare.
În aceeași seară victima a fost transportată la Spitalul Județean G, în stare comatoasă și, cu toate că s-a intervenit operatoriu, victima a decedat la data de 07.06.2008.
Persoana vătămată s-a internat la data de 22 mai 2008 la Spitalul Clinic de Urgență " Sf " G, ocazie cu care a fost examinat de medicul legist. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că acesta a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin: excoriația de pe antebrațul stâng, prin lovire și frecare de plan dur, iar restul leziunilor, prin lovire cu corpuri dure. Leziunile pot data din 20 mai 2008 și au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale. La data producerii, leziunile nu au pus în primejdie viața persoanei respective.
Întrucât ulterior (la 7 iunie 2008) agresorul acestei persoane a decedat, în cauză s-a dispus, în baza art. 10 lit. g pr.pen, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul-victima pentru infracțiunea prev de art. 180 alin 2.pen.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, s-a procedat la fixarea locului în care inculpatul a comis fapta, loc în care s-au identificat și ridicat urme de substanță culoare brun-roșcată. De asemenea, s- procedat la ridicarea de la locuința inculpatului a țevii metalice cu care a spart geamurile de la garajul victimei. De la locuința victimei, s-a procedat la ridicarea sapei de care s- folosit inculpatul la comiterea faptei.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării medico-legale a victimei rezultă următoarele:
- numitul, conform datelor medicale cuprinse în foaia de observație clinică, prezintă traumatism cranio-cerebral grav cu stare de comă, la internare, fractură temporo- bazală stânga cu plagă contuză în vertex și plagă durală cu hematom extradural și subdural acut cu emisfer stâng-operat ce a putut fi produs prin lovire activă cu corp dur;
- leziunea poate data din 20 mai 2008;
- traumatismul cranio-cerbral grav cu leziuni meningo-cerebrale și stare comatoasă îi pune în primejdie viața;
- în caz de supraviețuire ar necesita pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale în lipsa complicațiilor;
- în urma intervenției chirurgicale - eschilectomie de necesitate, susnumitul a rămas cu lipsă de substanță osoasă craniană. ceea ce constituie infirmitate fizică permanentă;
- în caz de supraviețuire necesită reevaluare, medico-legală pentru stabilirea eventualelor sechele morfo-funcționale.
La data de 07.06.2008, urmare loviturii aplicate de inculpat, victima a decedat. Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei, au rezultat următoarele:
- moartea victimei a fost violentă;
- ea s-a datorat contuziei și hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura oaselor craniului în evoluția cărora a survenit o bronhopneumonie;
- leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire activă cu un corp dur;
- leziunile pot data din 20.05.2008.
- între leziunile traumatice descrise cu ocazia necropsiei și cele descrise de raportul de constatare medico-legală nr. 438/E din 22.05.2008 al Serviciului de Medicină Legală G, există o concordanță perfectă în spațiu și continuitate în timp;
- între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces se stabilește legătură indirectă ( secundară) de cauzalitate;
- conform buletinului de analiză nr. 1574/21.05.2008, în sângele recoltat de victimă la internare, nu s- pus în evidență etanol.
Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe victimă în cap, o singură dată, cu partea lemnoasă a sapei, dar a susținut că a săvârșit infracțiunea fiind foarte supărat de faptul că victima îi lovise anterior tatăl (declarații date în cursul urmăririi penale - filele 80-92, 94-96 și la instanță, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă - fila 93).
În faza cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70.pr.pen, arătând doar că își menține declarațiile pe care le-a dat anterior (fila 33 dosar fond).
Situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza probelor existente la dosar.
La dozarea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale dar și starea de provocare și tulburare în care inculpatul s-a aflat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de lege a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul și partea civilă.
Prin motivele de apel, Parchetul critică hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Se susține de către parchet că instanța de fond a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal după ce aceasta a fost aplicată (invocând dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal) fără însă a se motiva înlăturarea.
Hotărârea este de asemenea, criticată și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate în condițiile reținerii și a circumstanțelor prev. de art. 73 lit. Cod penal dar și faptul că instanța nu s-a conformat dispozițiilor privind efectele circumstanțelor atenuante prev. de art. 76 alin. 2 Cod penal.
Se solicită ca în rejudecare să se dispună majorarea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat.
Inculpatul prin motivele de apel invocate susține că nu s-a demonstrat sub aspectul laturii subiective intenția inculpatului de a ucide, fie directă, fie indirectă și că rezultatul produs a fost consecința culpei acestuia care a socotit fără temei că nu se va produce.
În același contest se mai arată că intenția de a ucide nu este susținută nici de constatările medico-legale în sensul că victima a mai supraviețuit 18 zile de la momentul lovirii de către inculpat.
Se solicită ca în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost condamnat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
Recurentul parte civilă, în susținerea motivelor de apel achiesează la motivele formulate de parchet precizând că inculpatul a acționat cu intenție la comiterea faptei sale ce a dus la decesul victimei.
Pe de altă parte, procedural se constată că partea civilă a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 145 din 6 martie 2009 la data de 26 martie 2009 cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat și în parte apelul declarat de inculpat.
Din verificarea sentinței penale atacate, dată de instanța de fond și analiza ansamblului probator, Curtea constată că situația de fapt ca și încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută, pe baza probelor existente la dosar.
Sub aspectul temeiniciei și legalității soluției dată, însă, se constată că hotărârea este nelegală cu privire la modalitatea aplicării pedepsei complementare privind interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 Cod penal și netemeinică în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pentru fapta comisă și dedusă judecății.
Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor calificat cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod penal. Acesta a comis fapta sub impulsul unei tulburări evidente determinată de faptul că tatăl său fusese lovit în zona capului cu sapei de către victimă, situație în care fără întârziere acesta și-a propus să-i dea o lecție victimei pentru ceea ce făcuse tatălui său.
Instanța de fond în prima fază privind sancțiunea inculpatului în ce privește aplicarea pedepsei complementare, pe lângă pedeapsa principală a dispus și a aplicat-o corect în sensul dispozițiilor art. 65 alin. 2 Cod penal.
În faza a doua însă, în mod greșit (având în vedere prima operație de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal) a procedat la înlăturarea pedepsei complementare în baza art. 76 alin. 3 Cod penal, intrându-se astfel într-o contradicție atât ca procedeu tehnic dar și ca modalitate logico-juridică, întrucât prin același dispozitiv nu poți să aplici o pedeapsă și apoi să o înlături.
Potrivit textului prev. de art. 76 alin. 3 Cod procedură penală, instanța în cazul circumstanțelor atenuante reținute poate înlătura pedeapsa complementară și interzicerea unor drepturi iar neaplicarea acesteia sau înlăturarea - ca precizare în dispozitiv, în sensul dispozițiilor art. 76 alin. 3 Cod penal impunând apoi o motivare adecvată în considerentele hotărârii.
Pe de altă parte, sintagma "poate fi înlăturată" (art. 76 alin. 3 Cod penal) este o prerogativă pe care judecătorul o are în sensul aplicării și interpretării legii - analiză însă pe care trebuie să o facă ținând cont, în principal, de fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În prezenta cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă cu un grad de pericol social deosebit de ridicat (suprimarea vieții) și care este sancționată de legea penală.
Inculpatul sub impulsul răzbunării, în loc să anunțe despre cele întâmplate cu tatăl său, organele în drept, a hotărât să-i aplice victimei o lecție, lucru pe care l-a și făcut, lovind cu de sapă, cu putere victima, în zona capului, după care a plecat lăsând-o pe aceasta în stare de inconștiență, la pământ.
Urmare a loviturii puternice aplicată, a zonei vizate și a consecințelor imediate, precedate de comportamentul inculpatului până la întâlnirea acestuia cu victima dovedesc insistența și intenția de a se răzbuna iar rezultatul era previzibil și nu poate fi luată în discuție "culpa în rezultatul acțiunii sale infracționale" și nici cererea propusă privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal.
Cu privire la pedeapsa principală aplicată, Curtea constată că aceasta, chiar și în condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante, nu reprezintă echivalentul care ar trebui să răspundă gradului de pericol social deosebit de ridicat a acestui gen de fapte (suprimarea vieții).
La dozarea pedepsei nu au fost corelate rezultanta fiecărui criteriu de individualizare și în principal modalitatea și conjunctura comiterii faptei.
Inculpatul sub impulsul răzbunării a mers la întâi la domiciliul victimei înarmat cu o metalică (țeavă) și pentru că nu a întâlnit-o pe victimă a produs distrugeri însemnate la anexele gospodărești, după care a plecat mai departe în căutarea victimei pentru a-și duce la îndeplinire ce și-a propus.
La acest aspect se adaugă și faptul că după ce a lăsat victima în stare de inconștiență a părăsit locul faptei nemainteresându-se de posibilele consecințe care ar fi putut apărea.
Aceiași atitudine a avut-o inculpatul și după ce victima a fost internată în spital, în perioada de până la deces.
Cu privire la apelul inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a procedat greșit aplicând pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi după ce a dispus înlăturarea acesteia, în baza art. 76 alin. 3 Cod penal, așa încât operațiunea efectuată apare ca fiind nelegală.
În ce privește apelul declarat de partea civilă, Curtea constată că acesta este tardiv introdus.
Partea civilă, la judecata în fond a cauzei a fost prezentă.
Potrivit art. 363 alin. 1 și 3 Cod procedură penală termenul de declarare a apelului este de 10 zile care curge de la data pronunțării.
Sentința penală nr. 145 a Tribunalului Galația fost pronunțată la data de 6 martie 2009.
Partea civilă a declarat apel la data de 26 martie 2009, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală urmează să se admită apelul declarat de parchet și de către inculpat.
Urmează să se desființeze în parte sentința penală apelată și în rejudecare, reevaluând probele și criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal urmează să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului până la un cuantum apreciat, care să răspundă ca echivalență, gradului de pericol social și care va face posibilă și reeducarea inculpatului.
Urmează să se înlăture din dispozitivul hotărârii apelate dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal.
Cu privire la celelalte mențiuni ale hotărârii apelate, Curtea urmează să le mențină.
Având în vedere dispozițiile art. 383 alin. 12și 2 Cod procedură penală urmează să se mențină starea de arest a inculpatului și să se deducă din pedeapsa aplicată perioada de arest preventiv, începând cu data de 23 mai 2009 la zi, respectiv 29 mai 2009.
În baza art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală urmează să se respingă apelul părții civile ca tardiv introdus.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată partea civilă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul (fiul lui și, născut la 20 septembrie 1981 în municipiul T, județul G, cetățean român, fără antecedente penale, stagiul militar neîndeplinit, studii 8 clase, necăsătorit, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva sentinței penale nr. 145 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 145 din 6 martie 2009 a Tribunalului Galați, doar în ce privește latura penală și în rejudecare:
Majorează cuantumul pedepsei aplicate de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Înlătură aplicarea dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Menține starea de arest a inculpatului și compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 23 mai 2008 la zi, respectiv 29 mai 2009.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de partea civilă.
Obligă partea civilă apelantă la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul și intimata parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " G și 10 zile de la pronunțare pentru apelantul parte civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Red.Av./10 iunie 2006,
Tehnored.
3 ex./15 iunie 2009,
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram
