Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 67/A/2008
Ședința publică din 01 iulie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, născut la 18.04.1970, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 327/P din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de art. 174 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual lipsă fiind partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean B -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului apelant solicită a se dispune efectuarea unei noi expertize medico legale la Institutul de Medicină Legală " Minovici", care să aibă aceleași obiective, întrucât există contradicții între cele două expertize efectuate în cauză. Mai solicită reaudierea martorei, soția victimei, având în vedere că există contradicții între declarațiile date de aceasta.
Reprezentantul parchetului se opune la efectuarea unei noi expertize medico legale, între expertizele de la dosar nefiind contradicții, precum și la reaudierea martorei întrucât au fost lămurite aspectele privind comiterea faptei.
Instanța, respinge cererile privind efectuarea unei noi expertize medico legale precum și la reaudierea martorei.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatului apelant, susține apelul, solicită admiterea acestuia, a se dispune, desființarea hotărârii apelate, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și arată sub acest aspect, că judecătorul care a soluționat cauza și-a exprimat punctul de vedere cu privire la vinovăția inculpatului atunci când a verificat legalitatea măsurii arestării preventive pronunțându-se implicit asupra acesteia, condiții în care era incompatibil să mai soluționeze cauza. Pe fond, solicită,în principal,desființarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. În subsidiar, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174-175 lit. c Cod penal în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege. În motivarea apelului arată că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul se face vinovat de moartea tatălui său întrucât leziunile nu au fost produse de el. Martora a dat declarații contradictorii, cu ocazia primei declarații a arătat că a primit de la inculpat două lovituri, a leșinat și nu știe ce s-a întâmplat. Pe urmă a arătat că a deschis ușa medicilor. În faza a doua martora s-a dus la o vecină să o ajute să ridice victima care a căzut, nu a insistat să vină, după care s-a dus înapoi în locuință. Cu privire la capătul subsidiar al cererii, arată că inculpatul a sunat la salvare.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea apelată. Consideră că starea de fapt a fost corect stabilită și raportat la aceasta și la persoana inculpatului, pedeapsa aplicată a fost just individualizată și nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Inculpatul apelant, în ultimul său cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său. Mai arată că raportul de expertiză medico legală este fals întrucât s-a arătat că victima a fost internată în spital în comă, ceea ce nu este adevărat, în rechizitoriu se face referire la un martor inexistent, martora a arătat că a leșinat, ceea ce nu este adevărat, polițiștii și doctorul declarând că au vorbit cu ea și că martorul și-a modificat declarația.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 327/P din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, în baza art.174 - 175 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, ns. la 18.04.1970 în O, cu. în O,-, -. C,.47, jud. B, studii 12 clase, fără ocupație, divorțat, un copil minor, CNP -, la o pedeapsă de:
- 17 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a,b Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, și în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 25 octombrie 2006 la zi.
A fost obligat inculpatul la 851,83 RON, despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean B - O, cu dobânzi legale de la 24 octombrie 2006 până la plata efectivă.
S-a constatat că nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației nr.6764/15 decembrie 2006, se avansează în favoarea Baroului B, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la instanță la data de 15 decembrie 2006, fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev.și ped.de art.174 - 175 lit.c Cod Penal, constând în aceea că, în data de 20 octombrie 2006, în jurul orelor 18,30, la domiciliul părinților săi, de pe-,.17, din O, a exercitat violența asupra tatălui său, producându-i multiple leziuni care au provocat moartea acestuia, survenită în data de 23.10.2006, ora 8,30.
fiind, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că în data de 20 octombrie 2006 nu i-a aplicat nici o lovitură tatălui său, ci doar l-a pus pe pat, deoarece acesta, beat fiind, din senin, a venit la el și l-a înjurat, încercând totodată să-l strângă de gât. De asemenea, susține că nu poate să-și explice leziunile pe care le-a avut tatăl său și că ar fi crezut-o pe mama sa, care i-a spus că tatăl său a căzut în baie și s-a lovit.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, respectiv denunțul penal, proces verbal de constatare la fața locului, raport de constatare medico-legală și raport de expertiză medico-legală, raport de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, declarații de martori și declarațiile inculpatului, instanța reține următoarele:
Inculpatul este unicul fiu al familiei și, care au domiciliat în O,-, -.6,.4,.17, jud.
Până la împlinirea vârstei de 14 ani, inculpatul a fost crescut de bunica sa, iar după împlinirea acestei vârste a fost luat la domiciliul părinților, unde a rămas până la satisfacerea stagiului militar.
La un an și J după satisfacerea stagiului militar, respectiv în anul 1991, inculpatul s-a căsătorit, mutându-se cu soția într-o altă locuință.
În anul 2005, inculpatul a divorțat, iar copilul rezultat din căsătorie, în vârstă de 14 ani, în prezent a rămas în grija fostei soții, dar a rămas în relații bune cu aceasta și cu fiul, vizitându-i aproape săptămânal.
Până în luna iunie 2006, inculpatul, care locuiește în chirie într-un apartament pe Bd. -, a lucrat cu carte de muncă, iar după acea dată a lucrat fără carte de muncă și a prestat și munci ocazionale.
Datorită consumului de alcool, în data de 9.06.2004, inculpatul a fost internat la Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie O, cu diagnosticul "criză de pierderea cunoștinței convulsivă pe fond toxicofilie".
După divorț, inculpatul și-a vizitat mai rar părinții la domiciliu și numai în situațiile în care aceștia îl invitau telefonic.
În data de 20.10.2006, dat fiind faptul că inculpatul monta instalații sanitare într-un apartament situat vis-a-vis de cel al părinților săi, l-a sunat pe fiul său, dându-i întâlnire în jurul orei 15,00, la locuința părinților săi, unde de altfel minorul s-a și prezentat.
Întrucât minorul și tatăl său s-au hotărât să părăsească locuința părinților, respectiv a bunicilor, aceștia din urmă s-au simțit indignați. După părăsirea locuinței, inculpatul și fiul său au intrat în Barul, unde au vrut să joace biliard, dar nu au găsit masă liberă, timp în care inculpatul a consumat J de sticlă de bere. După puțin timp, inculpatul s-a reîntors la locul de muncă, lucrând până în jurul orei 18,00, când s-a întors la domiciliul părinților săi, pentru a-și schimba hainele de lucru cu cele de oraș, iar fiul său s-a dus acasă.
La un moment dat, între inculpat și tatăl său au apărut discuții contradictorii pe considerentul că minorul nu a stat la locuința lor decât câteva minute, ajungând să se îmbrâncească reciproc, moment în care între aceștia a intervenit, care a fost lovită de către inculpat, iar în urma loviturii primite și-a pierdut cunoștința. În continuare, inculpatul a exercitat violențe asupra tatălui său, iar la ora 18,41, pe telefonul fix 0359/-, a fost apelată ambulanța, aparținând familiei, iar concomintent, martora, de la etajul 3, care auzise în locuința familiei, a sunat la poliție.
La ora 18,46, ambulanța, în care se afla doctorul și asistentul, a sosit la locuința familiei, unde medicul a constatat că prezenta pe partea a feței o contuzie forte la nivelul ochiului stâng, recomandându-i acesteia un consult de specialitate la un medic oftalmolog, iar de la medicul legist a primit un certificat medico-legal cu mențiunea că leziunile suferite necesită 8 zile de îngrijiri medicale, însă aceasta nu solicită tragerea la răspundere penală a fiului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 al.2
Cod PenalTrecând la examinarea lui, a constatat că acesta prezenta un traumatism craniofacial prin agresiune produs de către fiul său, excoriații la nivelul feței produse de către fiul său, aspecte pe care le-a menționat atât în fișa de solicitare nr.41601, cât și în fișa medicală.
Cu acea ocazie, medicul nu a decelat alte leziuni în alte regiuni anatomice, recomandându-i în final tratament și consult de specialitate, dar acesta a refuzat, semnând în fișa medicală.
De menționat faptul că, în timp ce doctorul l-a consultat pe, inculpatul a intrat de mai multe ori în cameră, era agresiv, iar mama acestuia a insistat ca fiul ei să fie dus de poliție la domiciliul său.
Cei doi polițiști care se deplasaseră și ei la fața locului și s-au aflat în bucătărie împreună cu inculpatul, în timp ce medicul a consultat-o pe victimă, în final, i-au aplicat inculpatului un avertisment.
Împreună cu echipajul de poliție, inculpatul a părăsit locuința părinților săi, deplasându-se ulterior la locuința fostei soții, iar în continuare la locul de muncă al prietenei sale,.
Plecând de la locuința părinților săi pe traseul mai sus menționat, inculpatul a scos de pe cardul mamei sale suma de 14 milioane lei, card pe care, conform propriei sale susțineri, l-ar fi primit de la mama sa.
În jurul orei 21,30, inculpatul a revenit la domiciliul părinților săi.
La ora 23,17, de pe telefonul fix 0359/-, aparținând familiei, a fost anunțată din nou ambulanța, ocazie cu care la fața locului s-au deplasat doctorul și asistentul, ocazie cu care aceștia au consemnat, după consult, în fișa medicală, următoarele leziuni: "un hematom masiv al hemifeței stângi, fractură radiocarp mâna ", neputând comunica cu el din cauza unei stări confuze, iar la scurt timp a observat prezența unei fracturi duble (radioulnare), 1/3 distale a antebrațului stâng, în momentul în care pacientul și-a aprins o țigară și a ridicat un pahar, probabil cu băuturi alcoolice.
La pacient, a mai observat o plagă tăiată de aproximativ 4- 5 cm.
În urma consultului, victima a fost transportată la Spitalul Clinic Județean O și, cu toate îngrijirile acordate, a decedat în data de 23.10.2006.
La internare, victima a prezentat forte, fractură radiocarpiană, fractură boltă craniu, fractură mandibulă, fracturi costale.
În data de 25.10.2006, s-a procedat la autopsierea cadavrului aparținând lui, ocazie cu care s-au stabilit următoarele:
1. Moartea numitului a fost violentă.
2. Moartea s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, consecința hemoragiei și a contuziei meningocerebrale grave, ca urmare a unui politraumatism cu fractură de boltă a craniului.
3. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovirea repetată cu corpuri dure, urmare de căderea și lovirea de un plan dur. Poziția victimă agresor a putut fi inițial în ortostatism și față-n față și ulterior cu victima căzută la sol.
4. Între leziunile de violență descrisă și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
5. Moartea datează din 23.10.2006.
De menționat că inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, susținând (în declarația aflată la filele 22-23) că în data de 20 octombrie 2006, în jurul orelor 19,00 - 20,00, s-a deplasat la domiciliul părinților săi, care se certau și a observat că tatăl său era beat, iar atunci când a întrebat ce se întâmplă, acesta, din senin, a venit la el, l-a înjurat și a încercat să-l strângă de gât. "Atunci, eu, fără să-l agresez în vreun fel, l-am luat în brațe și i-am spus să stea cuminte, după care am sunat la salvare și la poliție A durat aproximativ 5 minute până a sosit poliția și salvarea. Când aceștia au venit, au intrat în apartament, medicii au mers la tatăl meu în cameră, iar eu împreună cu polițiștii am mers în bucătărie În tot acest timp,eu eram calm și nu am părăsit deloc bucătăria, deoarece nu știu din ce motiv nu am fost lăsat de polițiști să mă duc în cameră să văd ce face tatăl meuCând poliția și medicii au părăsit apartamentul, mi-au spus să mă duc cu ei, până când se vor liniști și părinții mei În jurul orelor 22,00, am primit un telefon de la mama mea, care mi-a spus că tatăl meu se simte mai rău și atunci mi-a solicitat să mă duc până la ei.
Am ajuns la domiciliul părinților mei, atunci l-am văzut pe tatăl meu, care stătea în fotoliu, având o rană pe frunte. Am întrebat ce este cu rana aceea, dar tatăl meu nu putea vorbi Am întrebat-o pe mama mea ce s-a întâmplat, iar aceasta mi-a spus că a căzut în baie.
Menționez că această rană, tatăl meu nu o avusese anterior, atunci când a venit prima dată salvarea la noi acasă. Eu am sunat din nou la salvare Nu pot să-mi explic leziunile pe care le-a avut tatăl meu, eu crezând-o pe mama mea, care mi-a spus că acesta a căzut în baie și s-a lovit ".
Declarațiile inculpatului, în sensul că în data de 20 octombrie 2006 nu și-a agresat tatăl, sunt însă combătute prin declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martora oculară, în declarația de la fila 54, afirmă că: "În după amiaza zilei de 20 octombrie 2006, fiul meu, respectiv inculpatul, a venit acasă la noi Am început să vorbim, iar inculpatul, la un moment dat, a început să vorbească urât la adresa femeilor în general și atunci soțul meu s-a enervat și i-a spus fiului nostru să nu mai vorbească urât în casa lui. Inculpatul a replicat, spunând că vorbește cum vrea soțul meu s-a enervat și mai tare și a vrut să-l dea afară, spunându-i să iasă din casă. Atunci,inculpatul s-a enervatși am observat că cei doi s-au apropiat tare unul de altul și gândindu-mă că urmează să înceapă o bătaie între ei, le-am spus să nu se certe,moment în care fiul meu, respectiv inculpatul, m-a lovit cu pumnul de două ori în zona ochiului stâng și a obrazului stâng, moment în care am leșinat, neștiind ce s-a întâmplat ulterior.
În momentul în care eu mi-am revenit din leșin, inculpatului nu mai era în apartament, dar l-am observat pe soțul meu că stătea pe pat și-i curgea sânge din și din gură. Atunci, eu m-am ridicat și m-am dus să-l șterg de sânge, l-am întrebat ce s-a întâmplat, dar acesta nu mi-a răspuns, neputând să-mi răspundă. Fiul meu s-a reîntors în apartament după aproximativ o oră J, iar soțul meu, când l-a văzut, doar atât i-a spus - să nu mă mai bați -mi-a fost frică de inculpat, motiv pentru care nu l-am întrebat ce s-a întâmplat Când a sosit ambulanța în fața blocului, un medic, văzând că am urme de lovituri pe față, m-a întrebat ce s-a întâmplat, eu i-am spus că am fost lovită de fiul meu Menționez căeu mă refer la cea de-a doua venire a ambulanței și a organelor de polițiela apartamentul nostru,despre prima venire a ambulanței, eu personal nu știu nimic, întrucât eram în stare de inconștiență";martora, în declarația de la fila 40, afirmă că " în data de 20 octombrie 2006, când se însera, fără să pot preciza cu exactitate ora, am auzit dintr-o dată, din apartamentul de deasupra mea, o femeie, despre care am bănuit că ar fi, strigând după ajutor și alte două voci de, care strigau ceva în limba maghiară Am auzit, pe lângă faptul că acestea se certau, și ca și cum s-ar trânti obiecte, am auzit și zgomote,ca și cum s-ar trânti ceva de podea. Din vocile pe care le-am auzit, mi-am dat seama că în apartamentul de deasupra mea se aflau doi bărbați și o femeie Eu m-am speriat și atunci am sunat la poliție, la aproximativ 10-15 minute de la ora când a început scandalul după mai mult de o oră, a sunat la ușa apartamentului meu doamna, care m-a rugat să mă duc până la ea, să ajut să-și ridice soțul, care era căzut din pat. Până când eu m-am încălțat, aceasta a plecat deja și când am ajuns la etajul 4, acesta mi-a spus că nu mai trebuie să o ajut, deoarece soțul ei nu vrea să se ridice de jos Menționez că mi-a solicitat ajutorul în limba română, dar arat faptul că aceasta vorbea stâlcit această limbă"; martorul, în declarația de la fila 39, afirmă că " eu lucrez la Poliție mun. O - Compartimentul Ordine Publică. În data de 20 octombrie 2006, în jurul orelor 18,00, din câte îmi amintesc eu acum, am fost apelați prin stație pentru a ne deplasa la o adresă din O,- Împreună cu medicii din ambulanță, eu și cu colegul meu, agent șef principal, am urcat la domiciliu victimei. Am intrat înăuntru și am constatat că acesta se afla așezat pe un fotoliu și prezenta urme de lovituri la față și la una din mâini. În casă, se mai afla inculpatul și mama acestuia,. Am întrebat se s-a întâmplat, dar inculpatul mi-a spus că s-au certat și că tatăl său, datorită faptului că era beat, a căzut și s-a lovit din comportamentul martorei am tras concluzia că i-ar fi frică de fiul său, respectiv inculpatul să menționez că schimbul care fusese înaintea noastră în aceeași zi mai fusese apelat și s-a deplasat la domiciliul lui Menționez că după ce am ajuns în fața blocului, medicii împreună cu inculpatul și colegul meu se aflau lângă ambulanță, iar eu împreună cu mama inculpatului, respectiv cu, am rămas un pic mai în urmă și eu, văzând că aceasta prezenta urme de lovituri în zona feței, am întrebat-o -Cine v-a lovit doamnă? Băiatul dumneavoastră?- întrebare pe care am însoțit-o cu un gest, în sensul că am arătat înspre inculpatul, iar aceastami-a răspuns afirmativ în limba maghiară și de aici am dedus că inculpatul ar fi fost agresiv, convingere care mi-a fost și mai mult întărită a doua zi, când am aflat că la aceeași adresă se mai deplasase și un alt echipaj al poliției Atunci când am ajuns în locuința victimei,inculpatul era agitat și-l înjura pe tatăl său în limba română și în limba maghiară de Dumnezeu, dar s-a calmat destul de repede( aceste aspecte contrazic susținerile din declarația inculpatului, în sensul că el ar fi fost calm, dar că nu știe din ce motiv nu a fost lăsat de polițiști să se ducă în cameră, să vadă ce face tatăl său). Eu mi-am dat seama că numitei îi este frică de fiul său, deoarece în prezența acestuia nu a comunica și nu a vurt să comunice absolut deloc cu noi, nu stătea în apropierea fiului ei și orice vroiam să o întrebăm, ne răspundea ceva în limba maghiară, după care se îndepărta"; martorul, care, în declarația de la fila 93, afirmă că " în calitate de medic la Serviciul de Ambulanță În data de 20 octombrie 2006, în jurul orelor 18,00 - 19,00, am fost solicitați telefonic să ne deplasăm la o adresă din O, pe str. -. Când am ajuns la adresa respectivă, ușa ne-a fost deschisă de către mama inculpatului, am întrebat-o pe aceasta ce s-a întâmplat și ne-a relatat că a avut loc un conflict familial între ei și fiul lor, respectiv inc.,conflict care a degenerat într-o altercație fizică între tată și fiu. Aceasta mi-a relatat că a încercat să intervină între cei doi, pentru a-i despărți, moment în care a fost lovită de către unul din cei 2, în zona feței În timp ce îl consultam pe tatăl său, inculpatul a intrat în cameră și m-a întrebat ce are tatăl său, dar eu i-am spus că, consultația nu era și l-am rugat să iasă afară și atunci polițiștii l-au scos afară din camerăEu personal am întrebat și victimace s-a întâmplat și a spus că, având niște probleme personale cu fiul său,s-au bruscat, dar alte declarații nu mi-a dat "; iar martorul, în declarația de la fila 92, afirmă că " în calitate de medic la Serviciul de Ambulanță B, în calitate de medic specialist urgență. În data de 20 octombrie 2006, eu am intrat de serviciu în de noapte la orele 19,00. După aproximativ 2-3 ore, am fost apelat telefonic, solicitându-mi-se prezența la o adresă de pe str. -, spunându-mi-se căo persoană se află în stare de agitație psihomotorie.Când am ajuns, ne aștepta o femeie, care era extrem de speriată, anxioasă, motiv pentru care am solicitat și organele de poliție Eu am încercat să vorbesc cu mama inculpatului până au sosit organele de poliție, dar din ce a spus nu am înțeles mare lucru, spunea că este agitat, dar nu știu la cine se referea M-am dus să-l consult pe pacient și am observat că prezintă un hematom masiv la nivelul hemifeței stângi, posibil fractură Pe drum, l-am întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat cu tatăl său și, din câte îmi amintesc, acesta mi-a spus că s-a împiedicat și a căzutmi-am pus niște semne de întrebare, gândindu-mă că aceste leziuni ar fi putut fi cauzate de o agresiune, și nu ca urmare a căderii".
În cauză au fost audiați și martorii (fila 52) și (fila 53), dar acești martori au aflat despre incidentul petrecut în data de 20 octombrie 2006 doar din spusele inculpatului și ale martorei, astfel încât nu considerăm relevante aceste depoziții (câtă vreme au fost audiați în cauză în mod direct și nemijlocit cei de la care acești martori au auzit ce s-a întâmplat), urmând a nu fi luate în considerare.
Ca urmare, analizându-se declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a fost cel care și-a agresat tatăl, respectiv pe victima, în data de 20 octombrie 2006, iar potrivit expertizei medico-legale (filele 103-106 dosar ), rezultă că "moartea numitului a fost violentă; moartea s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, consecința hemoragiei și a contuziei meningocerebrale grave, ca urmare a unui politraumatism cu fractură de boltă a craniului; leziunile de violență s-au putut produce prin lovirea repetată cu corpuri dure, urmare de căderea și lovirea de un plan dur. Poziția victimă agresor a putut fi inițial în ortostatism și față-n față și ulterior cu victima căzută la sol;între leziunile de violență descrisă și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată".
Este de observat că potrivit completării la raportul de expertiză medico-legală la secțiunea concluzii, pct.2, se arată că "leziunile grave care au determinat în final decesul victimei, considerăm au fost produse după examinarea acesteia de către primul serviciu de ambulanță, dar anterior de examinarea efectuată de al doilea serviciu de ambulanță", astfel că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu ar fi putut să-i producă leziunile care au cauzat moartea victimei, deoarece între intervalul dintre venirea primei ambulanțe și venirea celei de-a doua ambulanțe nu s-ar fi aflat în apartamentul părinților. Acest aspect este însă contrazis de declarația martorei, care, după cum am mai arătat, în declarația de la fila 54, afirmă că atunci când a început agresiunea între soțul și fiul său, a intervenit între aceștia pentru a-i despărți, dar fiul său, respectiv inculpatul, a lovit-o în față și ar fi leșinat, trezindu-se din leșin abia după ce nu mai era nimeni în casă, decât ea și victima. Totodată, afirmă că și atunci când a sosit prima ambulanță a fost inconștientă, dar că atunci când s-a trezit, soțul său prezenta acele leziuni la nivelul feței și capului constatate de medicii celei de-a doua ambulanțe. În consecință, inculpatul, după plecarea primei ambulanțe, putea să reia agresiunea asupra victimei și abia apoi să părăsească locuința părinților săi. Mai mult, martora, în aceeași declarație, arată că inculpatul s-a reîntors în apartament după aproximativ o oră și J, aspect ce se coroborează cu declarația martorei de la fila 40, care arată că la "mai mult de o oră(din momentul în care a sunat la poliție), d-na m-a rugat să mă duc până la ea, să ajut să-și ridice soțul, care era căzut din pat " și că atunci inculpatul încă nu se întorsese în apartamentul părinților săi.
De asemenea, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că leziunile care au dus la decesul victimei s-ar fi produs prin căderea victimei, datorită stării de ebrietate în care se afla aceasta și lovirii sale de instalațiile sanitare din baie, dar din concluziile suplimentului de expertiză medico-legală rezultă că esteexclusăcăderea victimei "fără nici un stimul extern", cu lovirea consecutivă de anumite obiecte din baie, iar "dispoziția topografică a leziunilor de violență pe corpul cadavrului, precum și morfologia acestora pledează pentru următorul mecanism de producere a leziunilor: lovire repetată cu corp dur (posibil pumnul) urmată de căderea victimei pe un plan dur, rugos. Se exclude producerea leziunilor de violență (care sunt multiple, localizate pe planuri diferite ale corpului) printr-o simplă cădere a victimei.
În cauză, în cursul urmăririi penale (filele 74-75), s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică, din care rezultă că inculpatul fusese internat, cu aproximativ 3 luni înainte de comiterea faptei, la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie O (în perioada 3-5 iulie 2006, cu FO nr.5381), cu diagnosticul "sindrom de dependență alcool", din examenul psihiatric rezultând că de aproximativ 10 ani consumă alcool, uneori în exces, motiv pentru care, în vara anului 2005, fost internat cu sindrom, de sevraj, iar din examenul psihologic a rezultat că inculpatul prezintă o "personalitate structurată particular, cutendințe crescute către iritabilitate, nervozitate, clasticitate, perioade de agitație psiho-motorie. sub raport verbal și comportament. Recunoaște consumulfrecvent și abuziv de alcool în prezent. Se relevă:impulsivitate, reacții violente, impresionabilitate, fără putere de structurare, inconstanță, instabilitate, exaltare a imaginației și activității psihice, efort de cenzurare, dificultăți de adaptare, conflicte afective recente sau vechi". Toate aceste aspecte relevă caracterul violent al inculpatului, care de altfel se și deduce din declarația martorei, mama inculpatului, care spune că" "corespunde adevărului faptul că în mai multe rânduri, atât înainte de a deceda soțul meu și imediat după ce acesta a decedat, fiul meu m-a amenințat, cerându-mi să declar la poliție că m-a bătut soțul meu Inculpatul nu ne-a mai bătut altădată, dar eu mi-am dat seama că acesta nu mai era în toate mințile de când a divorțat și din această cauză îmi era frică de el ".
Ar mai fi de menționat faptul că inculpatul, prin intermediul apărătorului său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, dar instanța de fond a apreciat că, dată fiind multitudinea loviturilor și a leziunilor de pe corpul victimei, faptul că acestea au fost dispuse pe tot corpul, nu se poate susține decât că inculpatul a acționat cu intenția directă sau cel puțin indirectă (când infractorul prevede posibilitatea producerii și a unei urmări eventuale, pe care, deși nu o urmărește, o acceptă) de a suprima viața tatălui său.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, astfel încât, în baza art.174 - 175 lit.c Cod penal, l-a condamna t pe inculpatul la o pedeapsă de 17 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a, b Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, cu titlu de pedeapsă complementară.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii săvârșite (suprimarea vieții tatălui său), modul și împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului, cu antecedente penale (din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat și pentru infracțiunea de lovire prev.de art.180 al.2 Cod penal prin 1296/2004 a Judecătoriei Oradea - aspect ce relevă încă o dată caracterul violent al acestuia), faptul că nu a dat dovadă de sinceritate, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat că se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit praticii (a se vedea cazul si Pârcălab contra Romaniei), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prev.de art.64 ca Cod Penal si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta, precum și ținând seama de interesele minorului.
Referitor la interzicerea dreptului de a alege, cu titlu de pedeapsă accesorie, este de precizat că este împotriva practicii CEDO (a se vedea cazul Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord) restrângerea automată și nediferențiată a drepturilor electorale ale condamnaților la închisoare fără a examina proporționalitatea măsurii de limitare a acestor drepturi fundamentale de la caz la caz. Se impune astfel că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurărilor dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
În cauză, inculpatul a comis o infracțiune de omor calificat, constând în uciderea tatălui său.
Gravitatea faptei sale relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia valori fundamentale, cum este viața.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață a celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune, în mod rezonabil, concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale ale inculpatului pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, și în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 25 octombrie 2006 la zi.
A fost obligat inculpatul la 851,83 RON, despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean B - O, cu dobânzi legale de la 24 octombrie 2006 până la plata efectivă.
A constatat că nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației nr.6764/15 decembrie 2006, se va avansa în favoarea Baroului B, din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând
admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și arată sub acest aspect, că judecătorul care a soluționat cauza și-a exprimat punctul de vedere cu privire la vinovăția inculpatului atunci când a verificat legalitatea măsurii arestării preventive pronunțându-se implicit asupra acesteia, condiții în care era incompatibil să mai soluționeze cauza. Pe fond, a solicitat,în principal,desființarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. În subsidiar, solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174-175 lit. c Cod penal în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, și se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege. În motivarea apelului a aratat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul se face vinovat de moartea tatălui său întrucât leziunile nu au fost produse de el. Martora a dat declarații contradictorii, cu ocazia primei declarații a arătat că a primit de la inculpat două lovituri, a leșinat și nu știe ce s-a întâmplat. Pe urmă a arătat că a deschis ușa medicilor. În faza a doua martora s-a dus la o vecină să o ajute să ridice victima care a căzut, nu a insistat să vină, după care s-a dus înapoi în locuință. Cu privire la capătul subsidiar al cererii, arată că inculpatul a sunat la salvare.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că apelul este nefondat astfel că va fi respins ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate.
În raport de această stare de fapt, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Susținerea inculpatului, potrivit căreia nu l-ar fi lovit pe tatăl său, leziunile fiind provocate de faptul că acesta ar fi căzut, este infirmată de probele administrate în cauză.
Așa cum a arătat pe larg prima instanță, din declarațiile martorilor audiați reiese că: - între inculpat și victimă a avut loc o altercație, inculpatul lovind-o pe aceasta; că acest incident a provocat scandal ceea ce a determinat sosirea poliției; că atât medicii de pe ambulanță cât și polițiștii au constatat că victima era lovită la față, că inculpatul era nervos și agitat și că martora, mama inculpatului, era foarte speriată evitând să povestească în prezența fiului său ceea ce s-a întâmplat.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu expertizele medico legale efectuate în cauză. Astfel, potrivit concluziilor noului raport de expertiză medico legală, efectuat în apel, rezultă că: moartea numitului a fost de natură violentă s-a datorat hematomului subdural fronto-temporal drept, hemoragiei și contuziei meningo cerebrale cu comă secundară.
Tot în raport se arată că cele două diagnostice ale medicilor de pe ambulanță sunt prezumtive, efectuate doar în urma examenului clinic și în absența unor investigații complexe imagistice, prezentând un anumit grad de imprecizie, de unde rezultă că există posibilitatea ca leziunile să fi fost produse înainte de examinarea victimei de primul serviciu de ambulanță, cu atât mai mult cu cât la examenul neurologic efectuat cu ocazia primei examinări se precizează că victima avea tulburări de echilibru și se plângea de dureri de cap, hematomul la nivelul hemifeței stângi putând apărea ulterior prin difuziunea sângelui din focarul de fractură și că nu se poate vorbi de diferențe privind leziunile victimei între cele două momente, ci numai de un " diagnostic de etapă" stabilit în absența mijloacelor de investigații, diagnosticul de certitudine rezultând numai în urma efectuării autopsiei.
de producere a leziunilor a fost un mecanism complex de lovire - cădere cu izbirea craniului de un plan dur, leziunile de cădere și lovire de un plan dur fiind consecința lovirii directe active a victimei la nivelul regiunii mandibulare.
S-a mai stabilit că între leziunile cranio cerebrale și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată și că gravitatea leziunilor cranio cerebrale exclude posibilitatea unei căderi simple consecința unei dezechilibrări, chiar pe fondul consumului de alcool. Această cădere s-a putut produce doar ca urmare a acțiunii unui factor mecanic extern.
Față de concluziile acestei expertize medico legale este exclusă apărarea inculpatului potrivit căreia leziunile pe care le-a suferit tatăl său au fost produse de căderea acestuia ca urmare a consumului de alcool.
Chiar dacă declarația martorei nu se coroborează cu celelalte declarații de martori, în ceea ce privește starea sa de inconștiență la venirea primei ambulanțe, din declarațiile celorlalți martori reieșind că aceasta a fost prezentă, curtea apreciază că această inadvertență nu prezintă relevanță în ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpatului, poziția martorei putând fi înțeleasă prin aceea că nu a dorit să-l încrimineze pe fiul său.
De asemenea, faptul că în fișa medicală întocmită de dr. apare că victima avea o fractură de antebraț drept deși din actele medicale efectuate după internare rezultă că victima avea fractură de antebraț stâng trebuie interpretat ca o eroare materială, cu ocazia audierii martorul declarând că fractura era la antebrațul stâng.
Este neîntemeiată și solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte având în vedere gravitatea și multitudinea leziunilor de pe corpul victimei, vârsta acesteia, chiar dacă sub aspectul intenției putea reține intenția indirectă, inculpatul chiar dacă nu urmărit rezultatul acțiunii sale, l-a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
În ceea ce privește solicitarea de a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe cu motivarea că judecătorul care a soluționat în fond cauza a fost incompatibil, antepronunțându-se asupra vinovăției inculpatului prin încheierea de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive din 15 decembrie 2006, se constată că aceasta este nefondată deoarece din considerentele acestei încheieri nu rezultă că instanța ar fi făcut referiri cu privire la vinovăția inculpatului.
Pedeapsa aplicată este just individualizată și cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal și nu se impune reducerea acesteia.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 18 aprilie 1970, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 327/P din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 01 iulie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat și partea civilă lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. decizie - D/17.07.2008.
Jud. fond -
Tehnodact. 3 ex./17.07.2008,
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela
