Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 73/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Filip
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
GREFIER: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror G din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și părțile interesate și împotriva sentinței penale nr. 853/S din 20 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 853/S din 20 2008 Tribunalul Brașov, admițând cererea de revizuire formulată de condamnatul a anulat în parte sentința penală nr. 598/S din 10 2004 Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 6127/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.d pr.pen. a dispus achitarea inculpatului cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 174 alin.1, art.175 lit.a, art.176 lit.a Cd penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și achitarea aceluiași inculpat în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c pr.pen pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal sub forma complicității, revocând măsura restrictivă de libertate opozabilă acestui revizuient, anulând în final mandatul de executare cu nr. 797/2004 din 26.10.2006.
La momentul pronunțării hotărârii de condamnare, relativ la acest inculpat s-a avut în vedere următoarea stare de fapt.
Referitor la, se rețin următoarele: pentru a duce la îndeplinire planul de a-l ucide pe, prin simularea unui accident de circulație, inculpatul și-a dat seama că mai are nevoie de un șofer, deoarece dintre cei prezenți numai inculpatul avea carnet de conducere și de încă o mașină pentru a merge cu toții și a pune în executare planul stabilit. În acel moment, având nevoie de încă o persoană care să conducă o altă mașină necesară transportului, în jurul orelor 23, 00, inculpatul l-a apelat telefonic pe.
Între aceștia exista o relație de afaceri, bazată pe încrederea pe care inculpatul o avea în, ca urmare a faptului că cei doi se cunoșteau de mai mult timp, de când ambii erau membrii ai aceluiași partid. Inculpatul a dezvoltat relația sa de prietenie cu inculpatul, începând din vara anului 2002, fiind interesat de natura relațiilor comerciale încheiate de inculpatul, cu scopul de a raporta date despre activitatea comercială a grupului infracțional condus de, grup ce se afla sub supravegherea serviciilor secrete ale statului. În acest scop, inculpatul efectua mai multe vizite lunare acestuia, încercând să afle date despre activitatea sa, date despre care ulterior întocmea rapoarte către Serviciul Român de Informații, pe care le preda maiorului din cadrul
Inculpatul i-a solicitat numitului să se deplaseze cu mașina la depozit pentru a efectua o călătorie în La insistențele inculpatului, s-a deplasat la depozit cu autoturismul său, a parcat autovehiculul la poartă, și a pătruns în depozit, după ce i-a fost deschisă ușa de către inculpatul.
În interiorul biroului inculpatului, a remarcat o imagine de coșmar: victima era întinsă jos pe dușumea, chiloții și pantalonii erau trași până la genunchi, avea capul crăpat în mai multe locuri, avea ochii tumefiați și, fața îi era umflată și avea sânge la gură, iar pe jos era sânge. La vederea victimei, a fost împins cu mâna de inculpatul și întrebat "ce mă, ți-e frică", iar apoi a fost întrebat de inculpatul: "ce mă, ți-e frică". În prezența lui, inculpatul i-a tras cu un scaun în cap victimei, i-a tras un pumn victimei, inculpatul l-a lovit cu palma pe victimă în timp ce acesta stătea în genunchi și cerea iertare, iar inculpatul a început să dea în având un lemn în mână, după care a mai dat un scaun în victimă, în cap și în spate.
a ieșit din biroul inculpatului în cealaltă încăperea de două ori, unde a rămas câteva momente.
Inculpatul i-a cerut inculpatului să ia cheile mașinii victimei și să mute mașina la scări pentru a-l băga pe în mașină. La plecare, victima se împotrivea, nevrând să meargă împreună cu inculpații. La indicațiile inculpatului, inculpații, și l-au transportat cu forța și l-au introdus pe în portbagajul propriului autoturism, care era parcat în curtea imobilului, și l-au acoperit cu o folie de plastic, în timp ce inculpatul a luat sticlele cu diluant, pregătite de, pe care le-a pus jos, pe bancheta din spate. Hainele pătate de sânge ale victimei au fost puse într-o și când au plecat de la depozit inculpații au luat și punga respectivă.
Prima mașină care a plecat a fost cea a victimei, condusă de inculpatul, în care se aflau: (pe locul din dreapta șoferului), și (pe bancheta din spate) în portbagaj fiind victima, iar cea de a doua a fost condusă de inculpatul, în care se afla și inculpatul. Odată cu acesta din urmă a plecat și mașina condusă de, însă, după parcurgerea unei distanțe mici, la cererea inculpatului, a fost trimis acasă.
În urma unor discuții telefonice purtate între inculpații, și care se găseau în cealaltă mașină, la ideea inculpatului, mașinile s-au deplasat către șoseaua B - Pitești. Pe drum mașinile s-au oprit de câteva ori pentru ca inculpații să poate discuta despre ceea ce urmau să facă, pentru a găsi un loc potrivit pentru a pune în executare planul conceput de înscenare a accidentului și incendierea autoturismului părții vătămate. La prima oprire, la ieșirea din, inculpatul a coborât și a discutat cu inculpații din mașina cealaltă parcată la o distanță de 15 metri de mașina lui.
Pe timpul acestor opriri, inculpații din autovehiculul condus de inculpatul au continuat să lovească victima, și la un moment dat au aruncat punga în care fusese introdusă o parte din hainele pătate de sânge ale victimei. La una din opriri, a coborât din autoturismul condus de inculpatul și s-a urcat în autoturismul condus de. Pe drum, la un moment dat mașina condusă de a depășit mașina condusă de.
Locul accidentului a fost situat pe raza comunei, sat Vidii, Județul A, în imediata apropiere a șoselei Pitești - B, la km.+800, în acest loc șoseaua prezentând o curbă la stânga în direcția spre B, marginea din stânga în direcția spre B, marginea din stânga având pădure în rampă, iar pe dreapta existând pădure în vale. La fața locului, ulterior a fost descoperit autoturismul ars în întregime, în interior găsindu-se cadavrul calcinat complet al victimei, din care au rămas o parte din oase.
După ce a fost stabilit locul unde urma să fie înscenat accidentul, inculpații, și au scos victima din portbagaj, au așezat-o pe jos pe șosea, sprijinită de una din roțile din spate ale mașinii. În acest timp, inculpații care își continuaseră traseul înspre localitatea Pitești, și, împreună cu, au fost contactați telefonic și s-au întors înspre B și trecând înspre locul ales de inculpatul, au observat-o pe victimă în poziția arată mai sus. Inculpatul a condus mai departe autoturismul, în timp ce inculpatul le dădea indicații celorlalți, pe geamul deschis, spunându-le ce să facă.
Inculpații, și au așezat victima pe scaunul din față, și apoi inculpatul a scos bidoanele de diluant din mașină, le-a vărsat în portbagaj și pe mașina din spate, inculpatul a turnat diluant și pe victimă, după care toți trei au împins mașina în râpă înscenând un accident de circulație. Cu aceeași ocazie, a fost scos și bușonul rezervorului de combustibil, aspect care întărește bănuiala că incendierea autoturismului a fost voluntară. Inculpatul a fost acela care a avut o brichetă și a dat foc mașinii. Apoi, cu toții s-au reîntors în B cu autoturismul inculpatului, iar pe drum inculpatul a aruncat sticlele goale de diluant și un sac de nailon. În timpul în care se îndreptau spre B, inculpatul i-a spus lui să stea liniștit pentru că i-a pus punga pe cap victimei și a stropit-o cu diluant.
În ceea ce-l privește pe, că din declarațiile celorlalți inculpați, inclusiv cele ale lui, reiese că de mai multe ori acesta a rămas singur, atunci când a ieșit din biroul inculpatului, la depozit, în mașină pentru câteva moment, când inculpatul s-a dat jos pentru a discuta cu inculpații din cealaltă mașină, și că avea telefonul la el, dar nu l-a folosit pentru că avea tastatura blocată, aspect ce nu a fost reținut de instanța de fond deoarece apelarea poliției este gratuită.
Referitor la constrângerea morală, s-a considerat de către instanța de control judiciar că din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat că relația dintre cei doi inculpați și se întemeia pe constrângere, șantaj sau orice altă metodă de a determina prestarea unor servicii în alte condiții decât de bună voie. Se reține că relația dintre cei doi de câțiva ani și consta în oferirea de servicii de către și plata acestora de către. S-a mai acordat valoare declarației inculpatului care a susținut că nu l-a constrâns în nici un fel pe, că acesta nu a avut intenția să plece, iar dacă ar fi manifestat o asemenea intenție i-ar fi interzis deoarece serviciile erau remunerate și nu se întâmpla prima oară acest fapt.
Se mai susține că inculpatul nu depindea nici din punct de vedere material de serviciile pe care le oferea inculpatului, nu era într-o poziție de dependență absolută față de acesta din urmă, astfel încât să nu aibă altă variantă decât participarea și ajutarea la desfășurarea activității infracționale, oricare ar fi fost natura acesteia.
a comunicat cu adresa 49538 din data de 15 aprilie 2004 că aspectele prezentate de inculpatul martorului nu au fost rezultatul unei colaborări dintre această instituție și inculpat.
Mai mult decât atât, martorul (ofițer I) a declarat că grupul infracțional condus de nu prezenta interes pentru siguranța națională, acesta fiind motivul pentru care nu a primit vreo însărcinare în sensul obținerii de informații despre activitatea grupului condus de.
În recurs, prin decizia penală 6127 din data de 24 octombrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de inculpatul s-a reținut că față de momentul în care a fost atras în grupul agresorilor, pedeapsa acestuia se impune a fi majorată, aceasta fiind insuficientă în special prin raportare și la posibilitatea salvării vieții victimei chiar și în acel moment în care a ajuns și a rămas la locul crimei. S-a mai reținut că inculpatul nu a fost constrâns, nu a plecat, după cum putea să o facă, mai ales în momentul în care a realizat care este rolul său de a transporta persoanele menționate, pentru a se duce la bun sfârșit planul criminal. S-a considerat că prin prezența sa la locul faptei a fost un sprijin moral pentru prietenul său inculpatul, pentru că tot în acele momente victima a mai fost înjunghiată de două ori în gât.
Pentru a se putea dovedi calitatea de colaborator/informator/sursă a numitului cu instanța a purtat o lungă colaborare cu această instituție, în final reușindu-se declasificarea parțială doar a două înscrisuri, respectiv a raportului pe care îl face către I pentru a reclama faptele din noaptea de 24/25 septembrie 2002 și a notei pe care ofițerul o face ca urmare a informării sale de către. Deși acestea au loc la scurt timp după comiterea faptei, informațiile fiind transmise tot pe cale clasificată către R cercetările în cauză demarează după aproape un an când inculpatul se autodenunță.
Prin urmare s-a reținut că pe calea revizuirii nu s-a putut obține un document cu caracter oficial din care să reiasă natura relațiilor pe care inculpatul a avut-o cu prin intermediul ofițerului, respectiv dacă a fost oficial sau nu colaborator sau informator al acestei instituții, dacă acesta a fost sau nu infiltrat în grupul pentru a culege informații și deci dacă prezența sa în împrejurările din noaptea crimei s-au datorat faptului că natura "relațiilor" sale cu și grupul acestuia se datorau faptului că culegea informații despre acest grup și deci între acesta și ceilalți nu exista o relație de prietenie, iar cele de afaceri erau doar un pretext pentru a asigura contactul cu grupul
accesul la alte informații, pentru a se dovedi cu certitudine calitatea de informator sau din potrivă lipsa acestei calități, instanța acordă o maximă valență declarației martorului, din analiza căreia reiese că inculpatul a avut această calitate, acesta fiind motivul pentru care se afla în preajma grupului condus de. Prin urmare prezența sa nu s-a datorat relației de prietenie dintre inculpatul și și nici naturii relațiilor așa zis comerciale dintre cei doi, ci faptului că inculpatul culegea date despre acest grup pe care le furniza I prin intermediul ofițerului. În virtutea acestei apărări, nu se poate reține în sarcina inculpatului complicitatea pentru nici un din infracțiunile reținute în sarcina sa, deoarece prezența sa s-a datorat calității de informator și nu aceleia de complice moral sau material pentru inculpatul, care cu sau fără prezența inculpatului și-ar fi pus oricum același plan în aplicare.
Aspectele mai sus precizate conduc la concluzia că în ceea ce privește infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului sub forma complicității nu întrunește elementele constitutive ale acesteia, sub aspectul laturii subiective, iar în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate tot în forma complicității, instanța va reține că inculpatul nu este autorul acestei infracțiuni.
Împotriva acestei soluții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova declarat apel, criticând-o sub aspectul nelegalității din următoarele considerente:
Instanța de fond și cele de control judiciar au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor de condamnare corespondența purtată cu, iar admiterea în principiu a cererii de revizuire s-a făcut în absența oricăror alte probe care să infirme ceea ce instanțele anterioare au statuat, cu putere de lucru judecat. Revizuientul a avut oportunitatea formulării căilor de atac împotriva hotărârii instanței de fond, ce cuprinde referiri atât la apărările inculpatului cât mai ales la înscrisurile având caracter clasificat, al căror conținut a fost expus în considerentele hotărârii de fond.
Dată fiind declarația martorului instanța de apel a apreciat că inculpatul revizuient și-a arogat el însuși calitatea de informator al. Mai mult, probele care au determinat pronunțarea soluției criticate sunt identice din punct de vedere a calității informațiilor furnizate cu cele avute în vedere de instanțele care au judecat fondul cauzei, nepunându-se problema unor elemente noi, apărute din alte fapte și împrejurări cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă.
Legea condiționează dovedirea cazurilor de revizuire de folosirea anumitor mijloace de probă, or în speță nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, alte fapte probatorii,omițându-seca ceea ce se cere a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă care ar dovedi o faptă probatorie pe care instanța de fond a analizat-o, considerând-o inexistentă.
Împotriva soluției primei instanțe au promovat apel și condamnații și, deși nu figurau ca părți la momentul soluționării cererii.
Elementele de noutate invocate de revizuient sunt bazate pe existența unor înscrisuri din care rezultă calitatea sa de sursă a și faptul că participarea sa la faptă s-a datorat misiunii de a se infiltra în grupul infracțional condus de în scopul obținerii de date.
Condamnatul a mai invocat în apărare și teza constrângerii morale exercitată de inculpatul, sub imperiul căreia a săvârșit faptele ce i se rețin în sarcină, apărări care au fost înlăturate de instanțele de fond, cu motivarea că din corespondența purtată cu reiese că componența și activitatea acestui grup infracțional nu interesa, nevizând chestiuni care să pună în pericol siguranța națională. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a înlăturat prin decizia penală nr. 6127/24.10.2006 apărarea pe care și-a construit-o revizuientul axată fiind pe calitatea sa de informator iar ceea ce se încearcă acum este o prelungire a probatoriului administrat cu prilejul fondului.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.a pr.pen. nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție soldat cu continuarea probatoriului.
Noile fapte și împrejurări sunt cele care urmează a fi confirmate de probe noi, însă nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.
Or, în speță atât teza referitoare la calitatea de colaborator și informator al a inculpatului revizuient cât și chestiunea constrângerii psihice invocată de acesta ca fiind starea sub imperiul căreia a săvârșit faptele ce i se impută au fost înlăturate motivat de către instanțele de fond care în vederea stabilirii calității care a determinat prezența acestuia în locul și la momentul săvârșirii faptei au purtat o corespondență cu, au audiat nemijlocit martorul, ca reprezentant al acestei instituții, din declarația căruia a rezultat că gruparea condusă de nu prezenta interes pentru siguranța națională și nu preocupa C anterior datei de 2 octombrie 2004.
Prin urmare, aspectul că prezența revizuientului în gruparea formată de coinculpați s-a datorat nu calității sale de informator ci calității sale de complice moral sau material, reiese din cuprinsul hotărârii de condamnare, nefiind o împrejurare nouă, necunoscută instanței de fond, care pornind de la dezvăluirile acestuia către C i-a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.a și c Cod penal, după cum, pe de altă parte a fost înlăturată motivat și teza constrângerii morale exercitată asupra sa de inculpatul.
Mai mult, un informator nu este protejat atunci când el însuși săvârșește o infracțiune sau contribuie la materializarea unei fapte penale, el sesizează doar anumite aspecte organului cu care colaborează, nefiind un investigator sub acoperire a cărui activitate este coordonată în prealabil de procuror care îl autorizează pentru investigarea unui caz concret, emițând în acest scop o ordonanță sau un colaborator care lucrează sub îndrumarea și supravegherea DIICOT.
Nefiind un cadru legal pentru calitatea de informator al unui serviciu de informații nu putem stabili limitele mandatului acordat, creându-se premisa unui abuz în temeiul acestei calități.
Împrejurarea că activitatea sa de informator ar fi fost de folos nu îl poate exonera pe revizuient de răspundere penală în cazul participării sale la săvârșirea unei fapte penale.
În consecință, în speță nu sunt îndeplinite condițiile care reglementează cazul de revizuire prev. de art. 394 lit.a pr.pen. atâta timp cât legiuitorul se referă la "fapte" și "împrejurări" necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă iar ceea ce s-a urmărit prin promovarea acestei cereri a fost practic continuarea probațiunii.
A descoperi un anumit fapt sau o anumită împrejurare înseamnă ca acel fapt (sau acea împrejurare) să fie, la un moment dat, pentru prima oară cunoscut. Descoperirea unui fapt sau a unei împrejurări în materia revizuirii înseamnă pe de o parte, cunoașterea pentru prima oară a acelui fapt după soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, necunoașterea faptei să se refere doar la instanța care a pronunțat hotărârea de bază, indiferent dacă acele fapte sau împrejurări au fost cunoscute de părți înainte sau în timpul judecării cauzei.
Or, aspectele astăzi invocate nu au fost cu totul străine dosarului cauzei, nu sunt complet în afara lucrărilor dosarului ci dimpotrivă au putut fi luate în considerare, discutate și evaluate, instanțele de fond pronunțându-se motivat asupra lor.
Mai mult, probele propuse în susținerea cererii de revizuire nu pot fi considerate ca "noi" dacă se referă la o apărare identică cu cea formulată cu ocazia judecării cauzei în fond.
Față de aspectele sus expuse, Curtea, făcând aplicațiunea prevederilor art. 379 pct. 2 lit.a pr.pen. admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și desființând în tot hotărârea atacată respinge cererea de revizuire dedusă judecății, inclusiv încheierea de admitere în principiu pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 402 alin.1 pr.pen. ce a deschis calea revizuirii unei hotărâri definitive atât timp cât examinarea în principiu este o procedură premergătoare și eliminatorie.
Relativ la apelurile declarate de părțile interesate, ce nu au figurat ca părți în procesul derulat pe rolul Tribunalului Brașov, cu privire la care soluția de la fond nu face nicio referire, Curtea urmează a face aplicațiunea prevederilor art. 379 pct.1 lit.a pr.pen. respingându-le ca inadmisibile, cu atât mai mult cu cât nu există o vătămare a intereselor lor legitime, de natură directă și personală, derivată din hotărârea atacată.
Urmare a desființării soluției dată de prima instanță Curtea obligă revizuientul a suporta costul cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea fondului cauzei iar urmare a respingerii ca inadmisibile a apelurilor declarate de părțile interesate curtea stabilește în sarcina acestora obligația plății cheltuielilor judiciare în care sunt incluse și onorariile apărătorilor din oficiu care se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 853/S/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- și a încheierii de admitere în principiu pronunțată de aceeași instanță în ședința publică din 25.07.2007 pe care le desființează în tot și rejudecând
Respinge cererea de revizuire formulată în temeiul dispoz. art. 394. alin. 1 lit. a Cod proc. penală de condamnatul împotriva dispozițiilor sentinței penale nr. 598/S/10.11.2004 a Tribunalului Brașov.
Obligă apelantul revizuient la plata către stat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate cu judecarea fondului cauzei.
Respinge apelurile declarate de părțile interesate și
Obligă apelanții părți interesate la plata către stat, fiecare, a sumei de câte 225 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel, din care în privința amândurora câte 100 lei onorar avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție și al Libertăților.
Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului..
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu apelantul și de la comunicare cu ceilalți apelanți.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. MF/23.10.2009
Davct.BD/26.10.2009
Jud. fond
- 3 exemplare -
10 2009
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Elena Barbu
