Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 78/AP DOSAR NR-
Sedința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Budilean
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 291/S din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 20 octombrie 2009, 28 octombrie 2009, 29 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi 30 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 291/3 iunie 2009 a Tribunalului Brașovs -a dispus:
În baza art. 174, art.175 lit. i Cod penal cu referire la art.74 alin.1 lit. c, art.76 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 27.09.1988 în loc., județul C, cetățean român, posesor al seria - nr. - eliberat de Poliția orașului R, -, studii 3 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, sat nr. 648 județul B, fără forme legale în comuna, sat,- județul B ) la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, b Cod penal pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Au fost aplicate art.71, 64 alin.1 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive începând din data de 15.09.2008 până în prezent.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4688,64 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei.
În baza art.346 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata unei sume de câte 65 lei lunar către fiecare dintre minorii, și, începând cu data de 17.09.2008 până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare minor, cu titlu de prestație periodică lunară.
În baza art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu din cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, în cuantum total de 300 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
Între inculpatul și victima exista o stare conflictuală în urma unui incident dintre ei de la sfârșitul lunii august 2008, când victima l-a lovit cu o în cap pe inculpat.
În seara zilei de 12/13.09.2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii (unchiul său) și (vărul său); în urma discuțiilor purtate, inculpatul a luat hotărârea să se răzbune pe victima și împreună cu martorii și au mers să îl caute pe, fiecare dintre ei luând câte o de lemn, smulse dintr-un gard.
Inculpatul și cei doi martori s-au întâlnit cu victima, care era însoțită de către martorii și, în apropierea unei stații de autobuz de pe strada principală din Comuna, județul B; inculpatul s-a ascuns după refugiul din stația de autobuz și a atacat pe la spate pe victima, lovindu-l puternic cu bâta de lemn în zona cefei; victima a căzut la pământ, după care inculpatul l-a mai lovit de 2 ori cu bâta în spate; martorul l-a lovit cu bâta de lemn pe martorul în brațul stâng, iar după ce acesta a fugit a lovit și el victima, care era căzută la pământ, o dată sau de două ori, în zona spatelui; martorul nu a lovit nici o persoană din grupul victimei.
După încetarea agresiunii, inculpatul și martorii și au fugit de la fața locului, trecând pe lângă martorii și, care l-au recunoscut pe inculpat și l-au auzit pe acesta spunând "i-am dat-o", referindu-se la persoana pe care martorii au văzut-o căzută pe stradă.
Victima a fost internată în Spitalul Județean B, secția neurochirurgie, la data de 13.09.2008 orele 01,24 (imediat după agresiune), cu diagnosticul " prin agresiune. acut deschis... Plagă contuză fronto-parietală stânga. P-O stânga. dinți arcadă superioară și interioară".
La data de 17.09.2008 victima a decedat, decesul datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a traumatismului cranio-facial cu fracturi craniene și mandibulare, leziunile traumatice craniocerebrale tanatogeneratoare fiind produse prin lovire repetată cu intensitate mare la nivel cranio-facial cu corp dur și cădere-lovire de plan dur, între leziunile victimei și decesul acesteia existând legătură de cauzalitate directă necondiționată.
Tribunalul a reținut această stare de fapt din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; proces verbal de conducere în teren și planșa foto; proces verbal de ridicare articole vestimentare de la inculpat; proces verbal de reconstituire și planșa foto aferentă; foaia de observație clinică a victimei; raportul de constatare medico-legală nr. 3381/E/15.09.2008; raportul de constatare medico-legală nr. 363// 18.09.2008 și planșa foto aferentă; declarațiile părților vătămate ( 48), ( 49), ( 50), (51); declarațiile martorilor (65), (66-67), (68-69), (70-71), (94), (124-125); declarațiile inculpatului.
Față de starea de fapt reținută, tribunalul a constatat că fapta inculpatului care, în noaptea de 12/13.09.2008, în jurul orelor 23:00-24:00, în apropierea unei stații de autobuz de pe strada principală din Comuna, județul B, a lovit puternic, cu o de lemn, în zona capului, pe victima, acesta suferind un politraumatism cranio-cerebral acut deschis, cu înfundare, fiind internat în data de 13.09.2008 orele 01,24 ( imediat după agresiune ) în Spitalul Județean B, secția neurochirurgie, decedând la data de 17.09.2008 datorită hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a traumatismului cranio-facial cu fracturi craniene și mandibulare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i pen.
Cu privire la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 lit. i Cod penal în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal Tribunalul a constatat că nu este temeinică, având în vedere că infracțiunea prev. de art.183 Cod penal se săvârșește cu praeterintenție pe când infracțiunea de omor calificat prev. de art.174. art.175 Cod penal se săvârșește cu intenție, directă sau indirectă; din probatoriul administrat în cauză reiese că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, aspect care reiese din obiectul folosit la agresarea fizică a victimei (o de lemn), zona letală în care a fost lovită victima ( zona cefei ) și intensitatea deosebit de puternică a loviturii care a determinat multiple fracturi ale craniului victimei ( planșa foto 31-34 dosar instanță), inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea decesului victimei în urma loviturii aplicate.
Apărarea inculpatului în sensul că victima a fost lovită și de către martorul nu a fost dovedită în nici un fel, această susținere necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă administrat în cauză; martorii și au declarat că martorul l-a lovit doar pe în brațul stâng și că l-au văzut pe inculpat cum a lovit victima cu un par de lemn în zona cefei; doar martorul a precizat în fața instanței că, după ce martorii și au fugit de la fața locului, l-a văzut pe martorul lovind o dată sau de două ori victima, care era căzută la pământ, însă loviturile nu au fost aplicate în zona capului ci în zona spatelui victimei, astfel că nu se poate reține că eventualele lovituri aplicate de către martorul victimei au avut o contribuție la decesul victimei, deces care a fost determinat exclusiv de leziunile traumatice craniocerebrale tanatogeneratoare cu fracturi craniene și mandibulare ale victimei.
La individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, persoana inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Tribunalul a apreciat că în cauză se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art.74 alin. 1 lit. c Cod penal, având în vedere conduita constant sinceră și de regret a inculpatului față de fapta săvârșită; Tribunalul Brașova mai constatat că nu se poate reține circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art.73 lit.b Cod penal, având în vedere că starea conflictuală dintre inculpat și victimă era determinată de un incident care a avut loc cu aproximativ 2 săptămâni înainte de data săvârșirii prezentei fapte, iar din declarația inculpatului reține că motivația acestuia pentru agresarea victimei a fost aceea de răzbunare.
În consecință, n baza art.174, art.175 lit. i Cod penal cu referire la art.74 alin. 1 lit.c, art.76 alin.2 Cod penal tribunalul a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Tribunalul a dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenție cu aplicarea art.71, 64 alin.1 lit. a,b Cod penal.
În ceea ce privește conținutul pedepsei accesorii și complementare, tribunalul a avut în vedere fapta săvârșită și persoana inculpatului ( a se vedea Hotărârea CEDO în cauza Calmanovici împotriva României și Decizia în interesul legii nr. 74/05.11.2007 a ) și va constata că o persoană care nu este în măsură să aprecieze drepturi fundamentale ale persoanei, cum este dreptul la viață, nu este în măsură ca prin exercitarea dreptului de a alege să-și exprime opinia cu privire la programele politice și sociale cele mai adecvate pentru societate românească, impunându-se astfel și interzicerea dreptului de a alege.
În baza art.88 Cod penal tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive începând din data de 15.09.2008 până în prezent.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere susținerile părților vătămate, și de la termenul din data de 03.12.2008 ( 38 ), potrivit principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă, tribunalul a constatat că aceste părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală tribunalul a obligat pe inculpatul la plata sumei de 4688,64 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei, aceste pretenții civile fiind precizate prin înscrisul depus la dosar la fila 19 dosar instanță.
În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală tribunalul a obligat pe inculpatul la plata unei sume de câte 65 lei lunar către fiecare dintre minorii, și (copii victimei), începând cu data de 17.09.2008 ( data decesului victimei până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare minor, cu titlu de prestație periodică lunară, având în vedere constituirea de parte civilă a mamei acestor minori, constituire precizată la termenul din data de 03.12.2008 ( 38 verso dosar instanță) și raportat la cuantumul de 600 lei lunar al salariul de bază minim brut pe țară potrivit nr.HG 1051/10.09.2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.
Ministerul Publica criticat sentința penală pentru netemeinicie în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. C Cod penal, arătând că inculpatul a comis o infracțiune ce a adus atingere dreptului la viață al persoanei, că a comis fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, în cadrul căreia victima îl lovise pe inculpat, dar și pe fondul consumului de alcool, manifestat prin reacția de iritare și inițiativa inculpatului de a victima, astfel Cod penal l-a lovit cu intensitate, producându-i leziunile ce au condus la decesul acesteia.
În motivele de apel s-a mai susținut că deși în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă a recunoașterii și regretului față de faptă, acesta nu este incidentă în speță pe motiv că atitudinea inculpatului în acest sens nu prezintă relevanță câtă vreme, pus în fața faptei dovedite nu mai putea adopta altă atitudine, fără a fi de neglijat că inculpatul făcea parte dintr-un grup preconstituit și că după comiterea faptei a abandonat victima, ceea ce justifică înlăturarea atenuantei și majorarea pedepsei.
Suplimentar față de motivele scrise de apel, Ministerul Publica mai criticat soluția și pentru conținutul pedepsei complementare în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, în ce privește prestația periodică în sensul acordării globale până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și a restituirii și confiscării unor bunuri descrise la fila 3 în procesul verbal cuprinzând corpurile delicte.
Inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, a solicitat desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, arătând că în speță nu a existat intenția directă sau indirectă specifică infracțiunii de omor și că a comis fapta sub imperiul stării provocării determinate de atitudinea victimei.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante, arătând că a avut o poziție procesuală sinceră, a conștientizat gravitatea faptei comise și că a dorit doar să aplice victimei o corecție.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 Cod procedură penală se constată că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptei caracterizarea juridică legală.
Astfel, este de observat că prima instanță a procedat corect la stabilirea încadrării juridice a infracțiunii ca fiind infracțiunea de omor calificat.
În acest sens, este de observat că în speță nu se poate pune problema infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte față de condițiile concrete de comitere a faptei: astfel, inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă și în acest scop a luat un lemn smuls dintr-un gard și împreună cu martorii și, au pornit după victimă ce era însoțită de martorii și, a atacat victima din spate, lovindu-l cu bâta din lemn în zona cefei. Lovitura a fost intensă și apoi a mai lovit victima încă de două ori în spate. Martorul a lovit cu bâta pe martorul în braț și după ce martorul a fugit, a lovit și el victima ce se afla căzută la pământ.
Imediat inculpatul și martorii care-l însoțeau au fugit de la locul comiterii faptei și trecând pe lângă martorii și, a fost auzit de aceștia spunând: "i-am dat-o".
Este evident că loviturile ce au fost aplicate victimei au prezentat o intensitate deosebită, aspect confirmat de raportul de necropsie ce descrie leziunile care au condus la moartea victimei: inițial, la internare victima a prezentat politraumatism prin agresiune, traumatism craniocerebral acut deschis, comă, otoragie, plagă contuză fronto-parietală, fractură P-O, fractură dinți arcadă superioară și inferioară; la examenul CT cerebral s-a constatat hematom subdural F-T-P drept, hemoragie masivă subrahnoidiană, angajare transtentorială, fractură cominutivă cu înfundare parieto-occipitalî, mici contuzii hemoragice parieto-occipital stânga, decesul fiind o complicație și consecință firească a acestor leziuni.
Mai mult, raportul de constatare medico-legală întocmit la necropsia victimei a relevat multiple leziuni, majoritatea în zona capului: plăgi, contuze, echimoze, excoriații și fractura cominutivă multieschiloasă, leziunile care au condus la deces fiind cele datorate hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-facial cu fracturi craniene și mandibulare, ce s-au putut produce prin lovire repetată de intensitate mare la nivel cranio-cerebral cu corp dur și cădere-lovire de plan dur.
În consecință, loviturile aplicate de către inculpat victimei cu acea din smulsă din gard au fost de mare intensitate, orientate spre o zonă vitală cum este zona capului, astfel că se poate susține că inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii morții victimei.
Așa fiind, chiar dacă în speță nu este dovedită dincolo de orice îndoială intenția directă a inculpatului de a suprima viața victimei, este dovedită pe deplin intenția indirectă, eventuală, caracteristică și aceasta infracțiunilor de omucidere.
Față de aceste împrejurări se constată că în speță nici n se poate pune problema infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se deosebește de infracțiunea de omor prin poziția psihică a făptuitorului față de faptă și rezultat și din acest motiv este inclusă în categoria infracțiunilor contra integrității corporale și nu în categoria infracțiunilor contra vieții persoanei.
Din această perspectivă, se constată că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite cu praeterintenție, ceea ce înseamnă că făptuitorul acționează cu intenția de a lovi, de a vătăma persoana, dar este în culpă cu privire la rezultatul mai grav -moartea victimei; aceasta corespunde împrejurării că făptuitorul lovind victima, nu a prevăzut, deși putea și trebuia să prevadă că victima ar putea înceta din viață.
În speță, față de împrejurările concrete de comitere a faptei, din însăși materialitatea acesteia, rezultă cu certitudine că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii lui, ceea ce corespunde intenției indirecte.
Prin urmare, caracterizarea juridică a faptei este cea legală.
Referitor la reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 Cod penal astfel cum a solicitat inculpatul, instanța constată că este nefondată.
În primul rând, pentru a fi incidentă, norma înscrisă în art. 73 lit. b Cod penal impune a săvârșirea infracțiunii să fie determinată de o puternică tulburare sau emoție, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
În speță s-a dovedit că victima nu a avut nici o atitudine de natură a fi considerată a acțiune ilicită ce să genereze pentru inculpat o puternică stare de tulburare. Astfel, victima nu l-a lovit pe inculpat, nu a provocat scandal, nu a făcut nimic din ce ar putea fi considerat o provocare sau să poată genera o stare de tulburare inculpatului; dimpotrivă, inculpatul este cel care a pornit după victimă și a lovit pe aceasta.
De altfel, nici chiar inculpatul nu a explicat în ce ar consta eventuala provocare din partea victimei, astfel că în speță nici nu se poate pune problema reținerii acestei circumstanțe.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de Ministerul Public referito la individualizarea judiciară a tratamentului penal, instanța are a observa că pedeapsa aplicată este conformă criteriilor instituite de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs, dar și persoana inculpatului.
În acest sens, este de preciza că inculpatul a comis infracțiunea pe fondul consumului de alcool, ce nu reprezintă o circumstanță de natură a atenua răspunderea penală, dar nici de natură a agrava această răspundere.
Referitor la celelalte împrejurări valorificate în calitate de circumstanțe ușurătoare reținute de Tribunalul Brașov, respectiv atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret a faptei comise, aceasta a fost judicios reținută de prima instanță. De altfel, nu se poate susține că inculpatul nu ar fi putut avea altă atitudine fiind pus în fața faptei dovedite, deoarece aceasta ar echivala cu situația în care ori de câte ori săvârșirea unei infracțiuni este dovedită de organul de urmărire penală, care are această obligație (persoana împotriva căreia se exercită acțiunea penală nu are obligația de a ieși din pasivitate, organul de urmărire fiind obligat să-i dovedească vinovăția) atunci o asemenea atitudine nu ar mai putea fi valorificată în acest sens.
Mai mult, inculpatul se poate prevala de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală ce reglementează dreptul acestuia de a nu face nici o declarație, ceea ce este echivalat cu "dreptul la tăcere", mai corect cu dreptul său de a nu se autoincrimina și ce este esențial este că persoana ce se prevalează de acest drept nu poate fi sancționată în procesul individualizării judiciare a pedepsei, singura consecință fiind aceea că nu ar putea beneficia de aplicabilitatea acestei circumstanțe atenuante.
Susținerea Ministerului Public că o pedeapsă de 10 ani închisoare aplicată prin efectul reținerii acestei circumstanțe atenuante nu este în măsură să-și atingă atât scopul coercitiv, cât și pe cel educativ, este nefondată și lipsită de suport legal deoarece scopul pedepsei este în primul rând educativ și abia în al doilea rând coercitiv, potrivit art. 52 Cod penal și noii concepții penale a legiuitorului ce se desprinde de vechea concepție sub imperiul căreia a fost redactat Cod penal de la 1968.
Sistemul pedepselor în vigoare, deși a marcat un progres în evoluția dreptului penal român, evidențiază la un examen critic, numărul redus al pedepselor principale și mai ales caracterul accentuat represiv al acestora, ceea ce explică preocuparea prezentă a legiuitorului ca pedepsele de bază să fie dublate de sancțiuni alternative, iar mijloacele de individualizare și de executare a pedepselor să fie diversificate, potrivit standardelor europene.
Din acest punct de vedere, rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și nu acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ce privește adaptarea conduitei destinatarilor legii penale, în dezvoltarea conștiinței juridice și morale a membrilor societății și numai dacă, obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.
Din perspectiva rolului și scopului pedepsei trebuie precizat că pentru a-și îndeplini rolul de factor inhibitor în declanșarea activităților infracționale, pedeapsa trebuie să prezinte un anumit grad de severitate, ținând seama și de faptul că, pentru a acționa asupra conștiinței celui condamnat, pentru a-l determina să-și modifice comportamentul, să adopte conștient o altă atitudine față de regulile conviețuirii sociale, constrângerea trebuie să fie rațională și echitabilă, proporțională cu pericolul social al faptei, exercitându-se doar în formele și limitele necesare pentru ca pedeapsa să-și îndeplinească funcția principală, aceea de reeducare.
Acest deziderat poate fi atins numai prin promovarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care cuprinde principii generoase și raționale, atât în raport cu persoana care a comis o faptă penală, cât și în raport cu ceilalți membri ai societății, care au respectat legea, iar apărarea valorilor sociale ocrotite nu înseamnă aplicarea pedepselor cu aceeași intransigență, doar cu fermitate, prin fermitate înțelegându-se dacă o anumită pedeapsă este în măsură să-și atingă principalul scop, nu o pedeapsă severă; conceptul și cerința fermității în sensul dreptului penal, impune descoperirea infracțiunilor și judecarea făptuitorilor cu promptitudine, fără ca prin aceasta să se impieteze asupra imperativului descoperirii adevărului și respectării riguroase a legii.
de individualizare a pedepsei trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității, care în acest domeniu, nu înseamnă neapărat aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ- preventivă.
Din economia textului art. 52 alin. 1 Cod penal, în care se arată că "pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului" rezultă că funcția constrângerii nu este o funcție a pedepsei, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei; măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei, este însăși pedeapsa.
Or, dacă indiscutabil constrângerea constituie esența conținutului pedepsei, ea nu poate fi în același timp, și o funcție a acesteia, deoarece esența și funcțiile pedepsei sunt noțiuni distincte. Funcțiile sunt legate de esența pedepsei, își trag valoarea și eficiența din constrângerea pe care o implică orice pedeapsă, se realizează prin și în cadrul constrângerii, dar nu se confundă cu ea.
Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat de a săvârși din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea. își produce efectul imediat, cât există și durează teama de pedeapsa, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.
Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul, luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus, ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.
Dar funcția de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepsei; în acest timp, condamnatul se află în centrul unui ansamblu de măsuri menite să-i influențeze pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigențele vieții în societate, fără a intra în conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea însăși.
Din această perspectivă, instanța constată că o pedeapsă de 10 ani închisoare la care adaugă și pedeapsa complementară este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.
Aceleași argumente își găsesc pe deplin valabilitatea și în ce privește solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, pe considerentul că nu se poate susține că o infracțiune ce a avut ca rezultat moartea unei persoane, în condițiile concrete stabilite de probele administrate în cauză, ar putea fi sancționată cu o pedeapsă mai ușoară și că o asemenea pedeapsă ar fi în măsură să-și atingă scopul.
Este întemeiată critica referitoare la conținutul pedepsei accesorii și complementare, respectiv la înlăturarea din acestea a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza I-a Cod penal.
Este adevărat că Tribunalul Brașova motivat corespunzător aplicarea interdicției dreptului de a alege, totuși, tot practica stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Europeană a drepturilor omului au statuat că o persoană nu poate fi privată de acest drept, chiar dacă a comis fapte grave, așa cum este infracțiunea de omor. În cauza Hirst Marea Britanie Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele dispun de o marjă de apreciere cu privire la restricționarea dreptului de a vota, dar această marjă nu poate justifica excluderea totală a oricărei persoane condamnate, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, din câmpul persoanelor cu drept de vot și că această interdicție nu se poate concilia cu scopul reinserției sociale a infractorilor și nici nu poate fi considerată o parte din pedeapsă, deoarece aceasta constă în privarea de libertate.
Cum aceste decizii sunt obligatorii pentru state, urmează ca recursul să fie admis sub acest aspect și să se înlăture din cuprinsul pedepsei accesorii interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a Cod penal.
În ce privește critica Ministerului Public referitoare la acordarea prestației periodice globale până la rămânerea definitivă a hotărârii, instanța constată că nici acest motiv nu este întemeiat, deoarece suma globală trebuie să conțină o creanță certă, lichidă și exigibilă. Or, în prezent, instanța nu poate aprecia la ce dată va rămâne definitivă hotărârea pentru a fi în măsură să calculeze o sumă exactă, cu atât mai mult cu cât acestei sume i s-ar putea aplica și creșterea datorată inflației sau alte penalități.
Sunt întemeiate criticile referitoare la restituire unor bunuri ce au fost ridicate ca și corpuri delicte și care nu au această calitate.
Astfel, de la martorul au fost ridicate o serie de obiecte de îmbrăcăminte, reținându-se inițial că și acesta a lovit victima, ceea ce corespunde adevărului, numai că lovitura aplicată de acesta în zona hemitoracelui nu a fost de natură a provoca moartea victimei, între această lovitură și deces nu există legătură de cauzalitate și mai mult, urmele de sânge aflate atât pe hainele martorului, cât și pe cele ale inculpatului au fost supuse verificării ADN, astfel încât acestea trebuiau restituite martorului, potrivit art. 348 Cod procedură penală.
În consecință, se impune restituirea către martor a obiectelor de îmbrăcăminte descrise la fila 11 dosar și aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov ( din material textil de culoare neagră, cu mâneci scurte, având inscripționată, pe față și spate o minge de fotbal și înscrisul " " sub minge; una pereche pantaloni maro, din stofă, cu buzunare laterale și două buzunare tăiate la spate, pe genunchiul stâng lângă cusătura exterioară prezentând două de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge, cu dimensiunea de 1 cm; una pereche pantofi cu șiret, de culoare neagră, cu inscripția "Techno" și pe lateral inscripția "", mărimea 43, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, fila 3 dosar, respectiv fila 11 dosar )
De asemenea, se impune restituirea și către inculpat a bunurilor ce nu au legătură cu soluționarea cauzei și ridicate, respectiv un tricou din material textil, de culoare roșie, cu mâneci scurte, inscripționat cu un text în limba engleză și titlul "" cu culoare galbenă; una pereche pantaloni blue-jeans de culoare albastră, mărimea 33, cu buzunare aplicate și model floral, marca; una pereche pantofi sport marca cu șireturi și fețe de culoare crem deschis, mărimea 42, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașovf. 3 dosar și respectiv fila 5 dosar.
În speță se impune și confiscarea specială a bunului ce a servit la săvârșirea faptei, ca măsură de siguranță, potrivit art. 118 lit. b Cod penal, respectiv a bâtei din lemn, în lungime de 1,42. cu diametrul de 1,5 cm. având un capăt subțire, iar la capătul gros de 3 cm. prezentând un cui, aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov - 3 dosar.
Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul și se va desființa hotărârea atacată în ce privește conținutul pedepsei accesorii și complementare și omisiunii restituirii și confiscării speciale a unor bunuri și cu prilejul rejudecării în aceste limite se va înlătura din conținutul pedepsei accesorii și complementare interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
În baza art. 118 lit. b Cod penal se va dispune confiscarea specială de la inculpat a unui băț în lungime de 1,42. cu diametrul de 1,5 cm. având un capăt subțire, iar la capătul gros de 3 cm. Prezentând un cui, aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov - 3 dosar.
În baza art. 348 Cod procedură penală se va dispune restituirea către inculpat, după rămânerea definitiva a hotărârii, a următoarelor bunuri:
Un tricou din material textil, de culoare roșie, cu mâneci scurte, inscripționat cu un text în limba engleză și titlul "" cu culoare galbenă;
Una pereche pantaloni blue-jeans de culoare albastră, mărimea 33, cu buzunare aplicate și model floral, marca;
Una pereche pantofi sport marca cu șireturi și fețe de culoare crem deschis, mărimea 42, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașovf. 3 dosar și respectiv fila 5 dosar
În baza art. 348 Cod procedură penală se va dispune restituirea către martorul a următoarelor bunuri:
din material textil de culoare neagră, cu mâneci scurte, având inscripționată, pe față și spate o minge de fotbal și înscrisul " " sub minge;
Una pereche pantaloni maro, din stofă, cu buzunare laterale și două buzunare tăiate la spate, pe genunchiul stâng lângă cusătura exterioară prezentând două de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge, cu dimensiunea de 1 cm;
Una pereche pantofi cu șiret, de culoare neagră, cu inscripția "Techno" și pe lateral inscripția "", mărimea 43, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, fila 3 dosar, respectiv fila 11 dosar
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În temeiul art. 381 și art. 160/b Cod procedură penală se va menține, în continuare, măsura arestării preventive inculpatului și se va deduce prevenția acestuia începând cu data de 15 septembrie 2008 la zi și potrivit art. 160/b Cod procedură penală se va menține starea de arest preventiv a acestuia, în speță nu există modificări ale temeiului ce au stat la baza luării măsurii preventive fiind necesară continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de arest preventiv.
În baza art. 192 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 291/3 iunie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o desființează sub aspectul conținutului pedepsei accesorii și complementare și omisiunii restituirii și confiscării speciale unor bunuri și rejudecând în aceste limite:
Înlătură din conținutul pedepsei accesorii și complementare interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
În baza art. 118 lit. b Cod penal dispune confiscarea specială de la inculpat a unui băț în lungime de 1,42. cu diametrul de 1,5 cm. având un capăt subțire, iar la capătul gros de 3 cm. Prezentând un cui, aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov - 3 dosar.
În baza art. 348 Cod procedură penală dispune restituirea către inculpat, după rămânerea definitiva a hotărârii, a următoarelor bunuri:
Un tricou din material textil, de culoare roșie, cu mâneci scurte, inscripționat cu un text în limba engleză și titlul "" cu culoare galbenă;
Una pereche pantaloni blue-jeans de culoare albastră, mărimea 33, cu buzunare aplicate și model floral, marca;
Una pereche pantofi sport marca cu șireturi și fețe de culoare crem deschis, mărimea 42, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașovf. 3 dosar și respectiv fila 5 dosar
În baza art. 348 Cod procedură penală dispune restituirea către martorul a următoarelor bunuri:
din material textil de culoare neagră, cu mâneci scurte, având inscripționată, pe față și spate o minge de fotbal și înscrisul " " sub minge;
Una pereche pantaloni maro, din stofă, cu buzunare laterale și două buzunare tăiate la spate, pe genunchiul stâng lângă cusătura exterioară prezentând două de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge, cu dimensiunea de 1 cm;
Una pereche pantofi cu șiret, de culoare neagră, cu inscripția "Techno" și pe lateral inscripția "", mărimea 43, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, fila 3 dosar, respectiv fila 11 dosar
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Deduce, în continuare, prevenția inculpatului, începând cu data de 15 septembrie 2008 la zi și în baza art. 160/b și art. 381 Cod procedură penală menține, în continuare, starea de arest a acestuia.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile și se includ în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. SF/16.11.2009
Dact.BD/18.11.2009
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Aurelia Munteanu, Daniela Budilean
