Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 84/AP DOSAR NR-
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Radu Gheorghe
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.243/S din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții inculpați: asistat din oficiu de avocat în substituirea av., asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind intimatul parte vătămată, curatorul. De asemenea a răspuns martorul
Procedură îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 78-86. pr.pen. se procedează la audierea martorului prezent sub prestare de jurământ declarațiile acestuia fiind consemnate într-un proces verbal care după citire și semnare este atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor potrivit dispozițiilor art. 377. pr.pen.
Avocat susține apelul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării, în principal să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 19 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat reținându-se ca și formă a vinovăției intenția indirectă cu motivarea că deși inculpatul nu a urmărit rezultatul produs l-a prevăzut și l-a acceptat.
Nu contestă faptul că inculpatul a lovit victima de mai multe ori și că i-a rupt hainele dar din probele administrate rezultă că acesta nu a acționat cu intenția de a-i suprima viața ci pentru a-i aplica o corecție și pentru aod etermina să se întoarcă la domiciliu. În aceste condiții nu poate fi reținută ca formă de vinovăție intenția indirectă ci praeterintenția.
Mai mult inculpatul a plecat într-un moment în care victima era conștientă, vorbea, a manifestat chiar opoziție pentru a se deplasa la domiciliu astfel că inculpatul nu avea cum să prevadă survenirea decesului.
Pentru toate aceste considerente apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămări cauzatoare de moarte și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prin raportare la limitele speciale prev. de art. 183 Cod penal cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor reale și personale. a se avea în vedere că din actele existente la dosar rezultă că atitudinea inculpatului a fost determinată de existența unor împrejurări anterioare.
În subsidiar, în cazul în care nu v-a fi îmbrățișat acest punct de vedere solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii acesteia dând o mai mare eficiență circumstanțelor personale și de fapt și reținând dispozițiile art. 73 lit.b pen.
Avocat solicită admiterea apelului declarat de inculpat, modificarea sentinței penale apelate iar în cadrul rejudecării achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală.
Apreciază că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de omor în forma complicității atât timp cât din actele existente la dosar nu reiese că autorul principal ar fi comis infracțiunea cu intenție.
De asemenea cere a se avea în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză care nu îl indică pe inculpatul că ar fi aplicat lovituri victimei și nici că ar fi rupt piciorul la scaun ci doar că a putut să își oprească tatăl. Dacă inculpatul avea intenția de a suprima viața victimei nu ar fi lăsat-o în viață și nici nu ar fi plecat acasă.
Pentru toate aceste considerente solicită achitarea inculpatului conform textelor de lege mai sus menționate, învederând că și în practică s-a reținut că simpla prezența a unei persoane aflată împreună cu autorul unei infracțiuni de omor, la locul săvârșirii faptei nu constituie complicitate atâta vreme cât nu a existat o înțelegere între ea și autor de a înlesni sau ajuta comiterea faptei și totodată nu a cunoscut și nici nu a prevăzut că aceasta va săvârși un omor.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpatul și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate.
Apreciază cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului ca nefiind fondată raportat la leziunile descrise în raportul medico legal și care au fost cauzate prin lovituri repetate. Susține că în cazul infracțiunii de omor intenția inculpatului nu trebuie să rezulte doar din declarația acestuia, existând cazuri în care în mod sincer precizează că nu au avut intenția să suprime viața victimei. Intenția trebuie stabilită în funcție de modalitatea în care inculpatul au acționat.
În cauza de față întrucât inculpatul a agresat victima cu o violență ieșită din comun apreciază că intenția acestuia a fost de a-i suprima viața motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 183 Cod penal, încadrarea juridică dată de prima instanței fiind cea corectă.
Referitor la inculpatul cere a se avea în vedere că exceptând declarația martorului G care nu își poate aminti dacă ambii inculpați loveau victima, din celelalte declarații ale martorilor audiați în cauză rezultă că două persoane îi aplicau acesteia lovituri. Activitatea infracțională a celor doi inculpați trebuie privită în ansamblu. Din coroborarea declarațiilor persoanelor audiate în cauză reiese că inculpatul l-a luat pe fiul său pentru a nu fi singur și pentru a putea să aplice nestingherit lovituri victimei în timp ce fiul său se ocupa de martorul. În situația în care martorul nu ar fi fost lovit forța atacului inculpatului ar fi fost cu mult diminuată.
Așa fiind în cauză este vorba de o complicitate morală însă având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului este excesivă solicită admiterea apelului în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă însă apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la cele întâmplate.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 243/14 martie 2008 a Tribunalului Brașovs -a dispus în baza art 174, 175 lit c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, condamnarea inculpatului (fiul lui și și al născut la data de 27.04.1960 în comuna sat,jud V domiciliat în Z, CNP -) la pedeapsa principală de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal
În baza art 192 alin 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art 33 lit a,34 lit b,35 Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II a lit b lit d și e Cod penal.
În baza art 350 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată prevenția inculpatului începând cu data de 22.06.2007 la zi.
În baza art 26 rap la art 174, 175 lit c Cod penal, pentru săvârșirea de complicitate la infracțiunea de omor calificat a condamnat inculpatul - (fiul lui și -, născut la data de 13.03.1987 în Z, jud B,CNP -) la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal
În baza art 192 alin 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art 33 lit a,34 lit b,35 Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal.
În baza art 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II a lit b lit d și e Cod penal.
În baza art 350 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată prevenția inculpatului începând cu data de 22.06.2007 la zi.
În baza art 346 alin 1 Cod procedură penală a respins pretențiile formulate de partea civilă. În baza art 17 rap la art 346 Cod procedură penală a obligat inculpații în solidar să plătească părții civile minore suma de 3.000 lei cu titlu de prestație globală, calculată de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv data de 22.06. 2007, până la data pronunțării prezentei sentințe și suma de 375 lei lunar cu titlu de prestație periodică începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul minorei ori până la noi dispoziții și suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a constatat că au calitatea și rămân atașate dosarului cauzei următoarele mijloace materiale de probă:
- foarfecă predată de către ridicată în noaptea de 21 iunie 2007,de către acesta de la locul comiterii faptei
- plic ambalat care conține resturi de țigări ridicate de lângă pat,din cenușar,scrumiera de lângă dulap de lângă masa TV din camera 2 și scrumiera din camera 1.
- fragment din scaun rupt
- picior de scaun găsit în pat și un picior de scaun ridicat cu ocazia conducerii în teren
- probă de referință ADN a victimei.
În baza art 189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 100 lei s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției și s-au inclus în cheltuielile judiciare
În baza art 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
Inculpatul și victima - sunt căsătoriți din anul 1986,din căsătoria lor rezultând 4 copii,respectiv coinculpatul în vârstă de 20 de ani,minora în vârstă de 10 ani, în vârstă de 19 ani și în vârstă de 18 ani(aflat la data decesului mamei sale încarcerat la Penitenciarul pentru Minori și C).
Relațiile dintre cei doi soți erau tensionate astfel cum rezultă din prima declarație olografă dată de inculpatul care arăta "între mine și soția mea au fost multe neînțelegeri datorită faptului că aceasta consuma băuturi alcoolice regulat,nu avea grijă de copii,sustrăgea bani,mâncare pe care o consuma și cheltuia cu alți bețivi eu muncind pe șantier să-mi întrețin familia ea nelucrând niciodată nicăieri".
Pe fondul acestei stări conflictuale,luni în 18.06.2007 în jurul orelor 16,00, - a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minora,îndreptându-se către locuința martorului G (), despre care a spus fiicei sale că este o cunoștință de a sa. Deducem astfel că relațiile dintre cei doi durau de mai mult timp,iar pe de altă parte era prima dată când - își lua copilul cu ea,probabil cu intenția a de a-și părăsi soțul.
Cele două, mamă și fiică, au rămas în locuința martorului până miercuri 20.06.2007.Minora declară că a fost trimisă de să cumpere țigări în jurul orelor 15,00,lucru pe care aceasta l-a și făcut,după care a părăsit locuința martorului și s-a îndreptat singură spre domiciliul tatălui său.
Inculpatul lucra în ziua ceea la un Auto. Acesta a relatat,în declarațiile sale că,în jurul orelor 15,30-16,00 sosit și fiul său care până atunci locuise în comuna jud B unde a și muncit. Cei doi au petrecut după-amiaza împreună la locul de muncă al lui. Inculpatul afirmă că în jurul orelor 20,30-21,00 primit un telefon de la vânzătoarea unui magazin din apropierea locuinței sale care i-a comunicat că fiica sa este în stradă,astfel că l-a trimis pe fiul său să o întâmpine,el rămânând la locul de muncă. Toți trei s-au întâlnit apoi în apropierea Fabricii de (locul întâlnirii fiind identificat de minoră "la linii").Copila a povestit tatălui său unde se afla mama sa. În acel moment tatăl și fiul au hotărât să meargă împreună spre locuința martorului pentru aoa duce acasă pe aceasta.
Starea psihică în care se afla inculpatul este expusă de chiar acesta în declarația sa olografă. Inculpatul menționează că era supărat pentru faptul că fiica sa a spus că nu mâncase nimic în ziua aceea,că primise informația că soția sa plecase de 4 zile la G și nu era prima dată,toate aceste pe fondul consumului de alcool au fost de natură a-l tulbura.
nu recunoaște faptul relatat de tatăl său respectiv că l-ar fi însoțit pe acesta în seara zilei de 20.06.2007 la domiciliul martorului G,împrejurare în care l-ar fi lovit pe acesta,ci relatează că în jurul orelor 22,00 plecat la domiciliu unde a rămas până dimineață.
Această poziție a inculpatului nu este confirmată nici măcar de declarația lui care și în fața instanței arată că și cu o zi înainte respectiv în data de 20.06.2007 s-a deplasat împreună cu fiica și fiul său la domiciliul martorului ocazie cu care atât el cât și fiul său l-au lovit pe martor și i-au cerut acestuia să o trimită acasă în dimineața următoare pe - "pentru că în acea seară era prea beată"
Despre prezența celor doi inculpați la domiciliul martorului în seara zilei de 20.06 relatează și acesta din urmă,susținerile sale fiind confirmate și de declarația minorei care menționează că a părăsit domiciliul martorului miercuri în data de 20.06,s-a îndreptat spre locuința tatălui său,i-a indicat acestuia unde se află mama sa,au plecat împreună spre locuința martorului,au intrat în casă,inculpații l-au lovit pe, lovind-o și pe soția sa.
Modul cum s-au petrecut lucrurile în ziua următoare este relatat de minora astfel: "joi seara a venit băut de la muncă și supărat că mama nu s-a întors,m-a luat pe mine și pe și ne-am dus din nou la locuința lui cu un taxiacasă la nu era nimeni eu m-am gândit că se află în casa din vecinătate unde locuiește bunica lui.Ne-am deplasat acolo eu am rămas afară la poartă iar și fratele meu au intrat în curteEu nu știu ce s-a întâmplat înăuntru pentru că am stat în stradă,dar am auzit din casă țipete.La un moment dat am intrat în curte,am urcat scările și m-am oprit în fața ușii de la casă,spunându-i lui să plecăm.am văzut-o pe mama mea cum stătea pe un pat și era dezbrăcată complet.Eu am plecat m-am dus în stradă,după câtva timp a venit și tatăl meu și fratele meu"
Martorul G expune succint în declarația olografă (susțineri pe care le reiterează în declarațiile ulterioare) modul cum s-au petrecut lucruile din perspectiva sa,arătând că în seara zilei de 21.06 în jurul orelor 23 se afla împreună cu - în locuința bunicii sale. Inculpații au pătruns în casă prin forțarea ușii,au început scandalul,au rupt un scaun,iar cu picioarele acestui scaun l-au lovit pe el și victimă. În timpul scandalului a dezbrăcat-o pe soția lui și cu o foarfecă pe care i-a cerut-o bunicii,i-a tăiat chiloții și părul din cap,apoi a lovit-o cu piciorul de la scaun peste tot corpul.În jurul orelor 24,30-2,00 inculpații au părăsit domiciliul și când încercau să iasă au mai apărut două persoane care îi însoțeau,dar care nu i-au lovit și au părăsit domiciliul toți patru. În jurul orelor 2,00-2,30, - i-a cerut să o însoțească la toaletă, dar el i-a spus că nu se poate din cauza loviturilor. Mai arată martorul că victima s-a deplasat singură spre toaletă și după cca 2 minute a auzit un zgomot în holul casei asemănător unei căzături,însă nu s-a putut deplasa să vadă ce s-a întâmplat. A doua zi după ce s-a trezit, i-a comunicat că - este moartă.
Martorul care a fost prezent în casă în timpul incidentului și care a văzut parțial ce s-a întâmplat declară că în seara aceea,respectiv 21.06.2008,nepotul său și concubina lui - au rămas să doarmă în locuința sa și a mamei sale. În jurul orelor 20,00,înainte de a intra în casă,a asigurat poarta cu un laț de lemn,iar ușa cu un pe dinauntru. că la miezul nopții a auzit un zgomot și s-a trezit. celor două camere erau întredeschise,iar în camera în care se aflau cei doi concubini și mama martorului( ),era aprinsă o veioză În casă au intrat doi bărbați care au forțat ușa de la intrare, impingând-o violent aceasta a lovit un scaun care a spart geamul de la una dintre uși,au pătruns la el în cameră,au întrebat "unde este" el indicând camera vecină.Martorul declarară cănu își aduce aminte dacă a mai adormit sau nu pentru că în acea seară luase o pastilă de Diazepam,dar a auzit-o la un moment dat pe victimă strigând către cineva să nu mai dea că o omoară.Martorul s-a deplasat în camera alăturată și a văzut-o pe victimă întinsă pe pat,complet dezbrăcată,iar deasupra ei în picioare se afla un mai în vârstă care o lovea peste picioare cu un lemn despre care mai târziu a constatat că era un picior de scaun. În același timp "ul mai tânăr" s-a îndreptat către nepotul său care era așezat pe pat lângă bunica lui i-a cerut să se ridice din pat și l-a lovit cu pumnii și palmele. Când cei doi s-au oprit din agresiune i-au adresat victimei cuvinte jignitoare. Martorul mai arată că unul dintre ei i-a pus într-un pahar Ť.dar el nu a intrat în cameră de frică.Ulterior cei doi au luat pătură de pe pat,au înfășurat-o pe victimă în aceasta și au forțat-o să iasă din casă,sprijinind-o de o parte și de alta. Când au ajuns în dreptul scărilor,au înfășurat victima cu pătura și au prins fiecare de câte un capăt și au coborât-o " ca pe un sac"până în curte. Martorul declară că a ieșit după inculpați,a putut vedea cum cei doi au ieșit în stradă cu victima în pătură,nu știe ce au discutat,dar ulterior,s-au întors,au dus victima în casă în pat,au aruncat pătura pe prispă și au plecat. Martorul arată că s-a deplasat la el în cameră și a adormit. Dimineața următoare s-a trezit în jurul orelor 7,00 văzut-o pe victimă așezată pe un scaun pe hol(tindă),aprope dezbrăcată numai cu o bluză pe ea sprijinită cu capul de zid.Întrucât a crezut că doarme a ieșit în curte și la scurt timp a auzit-o pe mama sa cum striga "-",s-a apropiat și verificând pulsul victimei și-a dat seama că aceasta este moartă. Martorul menționează că a discutat în dimineața aceea cu nepotul său și acesta i-a relatat că cei doi o căutau pe victimă,iar unul dintre ei este soțul ei.
Inculpatul audiat în cursul procesului recunoaște că împreună cu fiul său s-a deplasat,în două rânduri(20-21.06 2007),la domiciliul lui G despre care evident aflase că este concubinul soției sale,fapt pe care la relatat evident și fiului său,împrejurare care rezultă din expunerea făcută de acest inculpat.
Recunoaște de asemenea că era sub influența băuturilor alcoolice dar menționează că era supărat.
Despre starea în care se afla tatăl său în noaptea aceea,respectiv 21.06.2007,inculpatul declară în fața instanței " niciodată nu l-am văzut pe atât de beat"
În această stare inculpatul a lovit-o pe soția sa puternic cu palmele,cu picioarele și cu un picior de la scaun care se rupsese,potrivit chiar declarației sale dată în fața instanței.
S -a susținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul este cel care a rupt piciorul unui scaun punându-l pe genunchi,însă această acțiune a inculpatului nu se confirmă.
În furia care pusese stăpânire pe el,inculpatul a lovit-o pe soția sa cu o asemenea intensitate încât la un moment dat aceasta a căzut peste scaun rupându- Tot acest inculpat este cel care a luat de jos piciorul de scaun și a continuat să o lovească pe victimă. Chiar și martora martoră audiată de instanță,în cursul cercetării judecătorești,arată că " bătrânul"-cu referire la inculpatul -este el care a rupt scaunul.
Singurul care relatează o altă stare de fapt este martorul,acesta declarând că inculpatul a dat tatălui său piciorul de scaun pe care l-a rupt punându-l pe genunchi. Această declarație este însă singulară și nu se coroborează cu nici una dintre celelalte probe administrate. Chiar și martora audiată de instanță la domiciliu declară "bătrânul a rupt scaunul".Mai mult,în declarația sa olografă dată în fața procurorului în data de 22.06.2007 inculpatul declară" de nervi am rupt un picior de la un scaun cu care l-am lovit(referindu-se la ).
Revenind la declarația inculpatului,acesta arată că a lovit-o pe soția sa pe întreg corpul însă nu și la nivelul capului,dându-i doar câteva palme sănătoase peste față.
Acesta recunoaște faptul că în timpul agresiunii,nu numai că i-a adresat invective victimei,dar a și dezbrăcat- complet rupându-i hainele,iar pe cele care nu s-au rupt,tăindu-le cu o foarfecă. Tot în dorința de a-și satisface orgoliul rănit prin denigrarea soției sale, care îl înșelase,în fața fiului și concubinului ei,inculpatul i-a tăiat părul din creștetul capului.
Menționează inculpatul că soția sa nu a ripostat,iar fiul său nu și-a lovit mama,acesta agresându-l doar pe căruia îi reproșa atitudinea respectiv faptul că a acceptat o relație cu mama sa fără să îl intereseze de sora sa minoră.
De asemenea inculpatul arată că a obligat-o pe soția sa să iasă afară din locuință,așa dezbrăcată cum era,iar fiul său a rămas în casă,cel puțin așa își aduce aminte,dar ulterior i-a permis acesteia să se întoarcă în casă făcându-i-se milă de ea.
În declarația sa inculpatul expune aproximativ la fel starea de fapt,cu mențiunea că deși inițial arată că a împins-o de câteva ori pe mama sa dar fără să o lovească,precum și că a fost de față atunci când tatăl său a dezbrăcat-o pe mama sa,că părăsind la un moment dat locuința lui a trecut pe lângă mama sa care stătea sprijinită de peretele casei pe prispă,că aceasta și-a continuat drumul ieșind în stradă,de unde a întors-o tatăl său care i-a cerut să intre în casă,iar el i-a spus mamei sale "să se întoarcă singură acasă așa cum a mers și la acea adresă",ulterior că ar fi agresat-o în vreun fel pe mama sa, chiar că ar fi văzut când tatăl său a dezbrăcat-o pe mama sa afirmând "nu am văzut când i-tăiat hainele( referindu-se la tatăl său). deja afară.Am văzut-o pe mama când a coborât scările dezbrăcată și pentru că nu o puteam vedea așa,m-am întors cu spatele."
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă fără echivoc vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor pentru care aceștia sunt cercetați. Forma pe care aceasta însă o îmbracă este aceea a intenției directe în săvârșirea faptei de violare de domiciliu prev de art 192 alin 2 Cod penal dar indirectă în ceea ce privește infracțiunea de omor calificat prev de art 174,175 lit c Cod penal.
Modalitatea în care au acționat inculpații în săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu nu comportă discuții sub aspect probator,dovedit fiind că aceștia au pătruns în timpul nopții,în locuința părții vătămate fără consimțământul acestuia,acționând ca atare cu intenție directă.
În ceea ce privește infracțiunea de omor calificat săvârșită în forma autoratului de inculpatul și a complicității de inculpatul,vinovăția inculpaților îmbracă în acest caz forma vinovăției indirecte.
În acest sens rezultă din chiar declarațiile inculpaților că s-au deplasat la locuința martorului G și negăsindu-l acasă s-au îndreptat spre cea a părții vătămate,cu intenția declarată de a-i aplica victimei o corecție pentru atitudinea acesteia de a sustrage bani din casă pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice,pentru neglijența sa față de minoră și faptul că părăsise de mai multe zile domiciliul conjugal.
Așadar chiar dacă inculpații nu au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei -, atitudinea lor indiferentă față de rezultatul posibil al faptei,denotă faptul că ei au prevăzut rezultatul faptei lor,dar neurmărind producerea lui au acceptat eventualitatea producerii lui. Această formă de vinovăție,respectiv intenția indirectă,a existat din momentul în care inculpații au luat hotărârea de a săvârși fapta,prevăzând și acceptând eventualitatea producerii rezultatului socialmente periculos al acesteia.
Două sunt aspectele ce urmează a fi analizate în continuare și care rezultă din apărările făcute de inculpați.
Un prim aspectvizează faptul că inculpatul deși recunoaște că și-a lovit cu intensitate soția,avansează ideea că între loviturile aplicate și moartea acesteia nu există legătură de cauzalitate,că moartea victimei s-a datorat loviturilor pe care i le-ar fi aplicat ulterior plecării lor din locuința lui,martorul Pentru acest motiv inculpatul a și solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței din conținutul concret al infracțiunii de omor calificat prev de art 174,175 lit c Cod Penal în cel al infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte,prev de art 183 Cod penal.
Apărarea inculpatului este lipsită de suport probator.
Pornind de la relatarea unei afirmații pe care susține că ar fi făcut-o în noaptea aceea partea vătămată respectiv "ne și pe noi "făcută în contextul unei discuții provocată de inculpat care s-ar fi exprimat față de toți cei prezenți"vă amețiți,aveți băutură,aveți bani"și continuată de care s-ar fi plâns că îl,precum și față de faptul că,întrebându-l pe dacă a avut contact sexual cu soția sa acesta a răspuns afirmativ iar soția sa a întrebat de ce minte,inculpatul s-a apărat spunând că în mod cert moartea soției sale a fost provocată de întâmplări ulterioare plecării lor din locuință,respectiv căîn mod cert a bătut-o în continuare pe soția sa,argumentând că loviturile pe care le-a aplicat soției sale nu puteau duce la moartea acesteia. Toate aceste afirmații nu sunt însă confirmate de probele administrate în cauză.
de cauzalitate dintre leziunile suferite în urma loviturilor aplicate de inculpați și moartea victimei rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de SJML B ( f 71 dup) potrivit cărora moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple hematoame extinse la nivelul capului, trunchiului,membrelor superioare și inferioare,că leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure,precum și că între leziunile traumatice constatate și deces există legătură de cauzalitate directă.
Mai mult rezultă din declarațiile martorilor audiați,dar și din propriile declarații ale inculpaților că inculpatul a manifestat o deosebită violență, și-a lovit peste față soția nu numai cu palmele și pumnii ci și cu acel picior de scaun pe care la un moment dat l-a luat în mână. Evident de aici provin leziunile constate la autopsie și care,în final,au dus la moartea victimei.
Un al doilea aspectvizează apărarea pe care o face inculpatul care afirmă în declarația sa, dată în fața instanței, că, nu și-a lovit nici un moment mama afirmând " nu puteam să o lovesc pentru că era ființa care mi-a dat viață",că a rămas în locuință împreună cu tatăl său pentru că nu l-a putut opri pe acesta să o mai lovească pe mama sa,că nu l-a văzut pe tatăl său când a tăiat hainele de pe mama sa,iar când a văzut-o coborând scările dezbrăcată pentru că nu o putea vedea așa s-a întors cu spatele.
Declarația inculpatului este susținută de tatăl său care însă nu își amintește dacă fiul său a rămas în cameră atunci când el i-a cerut soției lui să părăsească încăperea dezbrăcată fiind.
În primele sale declarații,inculpatul a afirmat o dată că i-a dat câteva palme mamei sale,iar altă dată că doar a împins-o fără să provoace căderea acesteia. Așa cum am arătat, ulterior, inculpatul revine asupra acestor afirmații menționând că a fost determinat să declare în acest mod. Mai arată însă în fața instanței că înțelege a-și menține celelalte declarații,dar cu mențiunile mai sus amintite.
Rezultă din întregul ansamblu probator că ambii inculpați aflați în stare de ebrietate,pe fondul informațiilor primite de la fiica respectiv sora minoră în legătură cu locul în care se afla soția respectiv mama,furioși pe faptul că aceasta nu se întorsese acasă,au luat hotărârea de a porni să o aducă acasă și de a-i aplica o corecție.
Din discuțiile purtate pe drum și relatate de inculpatul,rezultă clar intenția inculpatului de aop edepsi pe soția sa,pedeapsă cu care fiul său a fost de acord chiar el afirmând " am plecat în seara aceea cu tatăl meu în primul rând să văd unde este mama și să o întreb de a luat-o pe calea aceasta și de ce strică viitorul surorii mele. furios în seara aceea pentru faptul că mama mea începuse să bea și să îl înșele pe tatăl meu"
Atitudinea inculpatului de pasivitate față de violența tatălui asupra mamei sale,este evidentă. Ba chiar considerând justificată furia acestuia s-a concentrat asupra martorului,concubinul mamei sale pe care l-a sancționatpentru nepăsarereproșându-i că "nu s-a interesat de soarta mamei și nu a întrebat-o de unde vine"
Martorul,de altfel în rechizitoriu se susține același lucru,afirmă că a încercat să îi împiedice pe inculpați să o lovească pe victimă.
Faptul că nu a fost așa rezultă din chiar declarația acestuia în fața instanței,declarație în care încearcă a nuanța altfel lucrurile decât le expusese în timpul urmăririi penale. experiența serii trecute când cei doi inculpați îl mai vizitaseră o dată și îl loviseră și atunci pentru faptul că avea acea relație de concubinaj,astfel că în seara următoare,băuți fiind,atât el cât și victima,căreia el îi ceruse să plece acasă lucru pe care ea nu l-a făcut de frica soțului său și a bătăii pe care i-ar fi putut-o administra acesta,erau speriați. Despre starea în care se afla,chiar martorul declară" eu ca să mă apăr am luat-o pe bunica în brațe". - auzind zgomot s-a ascuns sub masă bănuind că soțul său este acela care intrase în casă.
Nu se poate reține în sarcina inculpatului ca act de complicitate împrejurarea că acesta l-a lovit pe martor pentru a-l împiedica să o salveze pe victimă,după cum nu se poate reține ca act de complicitate nici faptul că acesta i-ar fi dat tatălui său piciorul de la scaun să o lovească pe aceasta,întrucât aceste acțiuni nu se confirmă.
Este de asemenea singulară declarația martorului care la un moment dat afirmă că inculpatul ar fi lovit-o pe mama sa "până i-a spart capul "
Se va reține însă săvârșirea infracțiunii de omor calificat în sarcina acestui inculpat sub forma complicității pentru considerentele ce urmează.
Complicitatea este forma participației penale ce constă în fapta unei persoane care cu intenție directă sau indirectă,înlesnește sau ajută în orice mod la comiterea faptei,o contribuție mediată prin care nu se realizează elementul material al infracțiunii.
Modul în care a acționat inculpatul,ori mai degrabă atitudinea sa de a nu face nici un gest să își împiedice tatăl în a lovi pe mama sa( deși susține în ultima declarație că a încercat atât verbal cât și fizic să îl îndepărteze pe tatăl său și nu a reușit,apărare neconfirmată de probe),propria dorință de a-i cere socoteală mamei pentru faptul că își înșela soțul,pasivitatea în care a rămas deși își văzuse mama lovită,dezbrăcată și abia ținându-se pe picioare,faptul că a manifestat mai degrabă dispreț văzând-o astfel,decât milă,reprezentarea pe care a avut-o raportat la acțiunile tatălui respectiv că acesta a procedat corect pedepsind-o pe mama sa pentru atitudinea ei,precum și faptul că" i-a cerut să se întoarcă acasă singură așa cum venise și la acea adresă",lăsând-o fără sprijin,dar în viațăpotrivit propriilor afirmații,nu poate conduce decât la concluzia că se realizase coeziunea psihică între el și tatăl său.
Faptele inculpaților și de a pătrunde fără drept,în noaptea de 21.06.2007,în locuința părții vătămate situată în Z- - jud B întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev de art 192 alin 2 Cod Penal.
Fapta inculpatului,care în noaptea de 21 iunie 2007,a exercitat acte de agresiune fizică asupra soției sale A în urma cărora aceasta a decedat,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev de art 174,175 lit c Cod penal
Fapta inculpatului,care în noaptea de 21 iunie 2007,a înlesnit prin pasivitatea sa exercitarea de către inculpatul de acte de agresiune fizică asupra mamei sale A în urma cărora aceasta a decedat,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat sub forma complicității prev de art 26 raportat la art 174,175 lit c Cod penal
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite,instanța va avea în vedere criteriile prev de art 72 Cod penal,dispozițiile părții generale ale codului penal,de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială,de gradul ridicat de pericol social al faptelor care rezultă din modalitatea concretă în care cei doi au acționat,din agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul care a lovit cu putere victima în mod repetat și peste tot corpul cu pumnii, picioarele și cu un picior de scaun, atitudinea inculpatului care în loc să o apere pe mama sa a rămas în pasivitate manifestând dispreț față de mama sa și acord față de pedeapsa pe care tatăl o aplica mamei, de personalitatea celor doi inculpați-: comportament caracterizat prin acumulare de ostilitate sau dorințe revendicative care pot exploda la un moment dat în crize de violență sau irascibilitate, cu trăsături asociate - egoism, răutate, ură, impulsivitate, absența milei, având o gândire nelogică, irațională; -: personalitate structurată dizarmonic cu trăsături de personalitate de tip antisocial, acumulare gradată de ostilitate, agresivitate și dorințe revendicative, cu trăsături asociate -, insensibilitate, duritate, încăpățânare. Instanța va avea de asemenea în vedere scopul preventiv și educativ al pedepsei prin a cărei executare va urmării ca inculpații să își reconsidere atitudinea față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială,să conștientizeze gravitatea faptelor lor și imposibilitatea reparării prejudiciului creat precum și a înlăturării consecințelor.
Ca urmare,n baza art 174, 175 lit c Cod penal,pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat va condamna inculpatul la pedeapsa principală de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal,pedeapsă complementară.
În baza art 192 alin 2 Cod penal,pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Întrucât infracțiunile sunt concurente,în baza art 33 lit a,34 lit b,35 Cod penal contopește pedepsele mai sus aplicate,inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal.
În baza art 71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a lit b lit d și e Cod penal
În baza art 26 rap la art 174, 175 lit c Cod penal,pentru săvârșirea de complicitate la infracțiunea de omor calificat va condamna inculpatul - la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal pedeapsă complementară
În baza art 192 alin 2 Cod penal,pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art 33 lit a,34 lit b,35 Cod penal ca contopi pedepsele mai sus aplicate,inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a, lit b,d și e Cod penal.
În baza art 71 Cod penal interzice va inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II a lit b lit d și e Cod penal
În baza art 350 Cod procedură penală va mentine arestarea preventivă a inculpaților,iar în baza art 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată preventia inculpaților începând cu data de 22.06.2007 la zi
Sub aspectul laturii civile,pretențiile formulate de partea vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1000 lei(noi) reprezentând contravaloarea stricăciunilor produse de inculpați, nu sunt întemeiate,distrugerea bunurilor neputând fi absorbită în conținutul concret al infracțiunii de violare de domiciliu.
În ceea ce o privește pe minora,acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu de ministerul public. Prejudiciul nu numai material dar mai ales moral pe care aceasta l-a suferit este evident astfel încât,n baza art 17 rap la art 346 Cod procedură penală obligă inculpații în solidar să plătească părții civile minore suma de 3.000 lei cu titlu de prestație globală,calculată de la data săvârșirii infracțiunii,respectiv data de 22.06. 2007, până la data pronunțării prezentei sentințe și suma de 375 lei lunar cu titlu de prestație periodică începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul minorei ori până la noi dispoziții și suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și.
Inculpatul a criticat soluția pentru netemeinicie în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei; prin apărător a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală arătând cu nu a existat intenția de a ucide, nici directă și nici indirectă, că nu a reușit să-și oprească tatăl și nu a existat o înțelegere între ei și nu a cunoscut și nici nu a prevăzut că tatăl o va ucide pe mamă însă, la ultimul cuvânt a solicitat reducerea pedepsei.
Inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, a solicitat desființarea acesteia, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, arătând a existat un conflict între el și victimă, pe fondul unei geloziei, deoarece victima întreținea o relație extraconjugală cu un alt, astfel că a lovit victima, dar nu cu intenția de a ucide, ci de a-i aplica o corecție pentru aod etermina să se întoarcă la domiciliu și există, ca formă de vinovăție praeterintenția și nu intenția sub oricare dintre formele ei.
Mai mult, a arătat că a plecat într-un moment când victima vorbea, era conștientă, a manifestat opoziție la ideea întoarcerii la domiciliu, astfel că nu avea cum să prevadă posibilitatea producerii decesului.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 Cod procedură penală se constată că apelul inculpatului este nefundat, în timp ce apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Astfel, este de observat că prima instanță a procedat corect la stabilirea stării de fapt, pe baza analizei minuțioase a materialului probatoriu administrat, din care se desprinde că inculpatul a acționat pe fondul unei stări conflictuale determinate de faptul că soția sa cheltuia toți banii pe alcool, nu se îngrijea de copii, sustrăgea banii de mâncare pentru a-și cumpăra alcool, dar și de faptul că la data de 18 iunie 2007 ar fi aflat de la fiica sa minoră că victima avea o relație cu martorul; martorii audiați au relatat că au existat două acte de agresiune, unul în data de 20 iunie și apoi în data de 21 iunie 2007, victima fiind bătută în locuința martorului.
În ce privește contribuția inculpatului la comiterea faptei, este de observat că, așa cum judicios a constatat și prima instanță, din declarațiile acestuia date în cursul urmăririi penale, inițial a arătat că a împins-o de câteva ori pe mama sa fără să o lovească, faptul că a fost de față când tatăl său a dezbrăcat-o și a părăsit locuința martorului la un moment dat, pentru ca ulterior să nege exercitarea oricărui act de agresiune asupra victimei.
Așadar, coroborând această declarație cu declarațiile martorilor audiați în cauză, se constată că acest inculpat a exercitat acte specifice participației penale sub forma complicității; în primul rând, trebuie observat că și cu o seară înainte atât el cât și tatăl său s-au deplasat la locuința martorului unde se afla victima și au agresat-o pe acesta dar șo pe martorul, cunoștea caracterul violent al tatălui și faptul că nu era prima dată când s-a manifestat agresiv și motivul de care acesta era animat, respectiv determinarea victimei să se întoarcă acasă și nu exista nici o îndoială că tatăl său va deveni agresiv la adresa victimei.
Chiar dacă nu se poate reține cu certitudine că el a fosr cel care a oferit tatălui său piciorul de scaun cu care au fost exercitate multe din actele de agresiune, nu este de neglijat faptul că nu a încercat să-l oprească pe tatăl său ci, dimpotrivă, l-a agresat pe martorul neștiind dacă acesta avea de gând sau nu să intervină în ajutorul victimei, ceea ce se circumscrie complicității în senul art. 26 Cod penal așa cum corect a reținut și Tribunalul Brașov.
Totuși, nu este de neglijat că raportat la acrivitatea materială a inculpatului care a exercitat multiple acte de agresiune asupra părții vătămate, contribuția inculpatului apare redusă și cu efect minim în ce privește producerea rezultatului; cum potrivit art. 27 și 72 Cod penal la individualizarea judiciară a pedepsei se ține seama și de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei, este firesc și eficient din punct de vedere al realizării scopului și eficienței sancțiunii penale ca aceasta împrejurare să se reflecte în cuantumul pedepsei aplicate și față de care pedeapsa aplicată de prima instanță apare prea aspră, fiind necesar ca aceasta să fie proporțională cu activitatea infracțională desfășurată, ceea ce impune reducerea pedepselor aplicate.
Pentru aceleași considerente, nu se poate susține că nu a existat posibilitatea de prevedere a rezultatului ce s-ar putea produce și a se dispune achitarea, așa cum inculpatul a solicitat prin apărător, deoarece este de observat că inculpatul a cunoscut exact că tatăl său o va agresa atât pe mama sa, victima a cât și pe concubinul acesteia, martorul, l-a agresat pe martorul neștiind dacă acesta avea de gând sau nu să intervină în ajutorul victimei și potrivit declarațiilor inițiale date în cursul urmăririi penale, în przența unui avocat, aar ătat că a împins-o de câteva ori pe mama sa, fără aol ovi, astfel că solicitarea acestuia de achitare este total nefondată.
Cu privire la inculpatul, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, ambele solicitării fiind neîtemeiate.
Față de împrejurarea că inculpatul a procedat la agresarea victimei și a martorului în două rânduri (în serile de 20 și 21 iunie), de agresivitatea deosebită de care a dat dovadă, refelctată în numărul mare de leziuni produse victimei, practic tot corpul acesteia fiind plin de echimoze, excoriații, plăgi, fotografiile judiicare aflate la dosarul cauzei demonstrează cu prisosință exercitarea de multiple acte de agresiune, atât cu pumnii și picioarele, cât și cu diverse corpuri contondente- picior de scaun), nu se poate susține că nu a putut să prevadă că urmare a unor asemenea acte de agresiune există posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață. În speță, proba științifică efectuată a demonstrat și existența legăturii de cauzalitate între actele exercitate și decesul victimei, împrejurarea că la momentul în care au părăsit locuința martorului victima încă mai era conștientă fiind lipsită de relevanță, pentru că nu se poate afirma că în aceste condiții, când victima deși conștientă, abia mai respira, era întinsă pe pat și după multitidinea loviturillor aplicate pe tot corpul cu diverse obiecte, aceasta nu ar putea înceta din viață, afirmația fiind evident formulată exclusiv în scopul ușurării situației, u atât mai mult cu cât raportul de necropsie a relevat că loviturile aplicate au avut intensitate mare, din moment ce au produs leziunile consemnate.
Cu privire la reducerea pedepsei, instanța constată că față de modalitatea concretă de comitere a faptei, de rezultatul produs, de multitudinea loviturilor aplicate, de faptul că a dezbrăcat-o și i-a tăiat hainele obligând-o să iasă din locuința martorului așa, dar și de persoana inculpatului care prezintă un comportament caracterizat prin ostilitate sau dorințe revendivicative ce pot exploda în crize de violență, cu trăsături asociate ca egoism, răutate, ură, impulsivitate, absența milei, având o gândire nelogică, irațională, se constată că pedepsele aplicate și respectiv cea rezultantă, de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară, este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acestora, pedeapsa fiind judicios individualizată de instanța de fond, prin valorificarea tuturor circumstanțelor reale ale cauzei și personale ale inculpatului.
Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de inculpatul și se va desființa hotărârea atacată sub aspectul celor mai sus criticate și se va reduce pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. c, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 alin. 2 Cod penal, de la pedeapsa de 15 ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 lit. c Cod penal de la pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare și potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal se va aplica acestuia pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 381 și art. 160/b Cod procedură penală se va menține, în continuare, măsura arestării preventive inculpaților și se va deduce prevenția acestora începând cu data de 22 iunie 2007 la zi.
În baza art. 192 Cod procedură penală cheltuielile judiciare privind pe inculpatul urmând a rămâne în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va suporta din fondurile MJ.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va suporta din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 243/14 martie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate și rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. c, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 alin. 2 Cod penal, de la pedeapsa de 15 ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 lit. c Cod penal de la pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare și potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal aplică acestuia pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
Din pedeapsa aplicată deduce prevenția inculpatului începând cu data de 22.06.2007 la zi și menține, în continuare, măsura arestării preventive a acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
2. Respinge apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași hotărâri.
Din pedeapsa aplicată deduce prevenția inculpatului începând cu data de 22.06.2007 la zi și menține, în continuare, măsura arestării preventive a acestuia.
Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 100 lei se suportă din fondurile și se includ în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care se include și onorariul avocatului din oficiu.
Cheltuielile judiciare pentru inculpatul rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
pt. - - aflată -
în delegație, semnează
vicepreședintele instanței,
GREFIER
- -
Red./dact.
Ex.3/02.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Radu Gheorghe
