Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 86/A
Ședința publică din data de 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva sentinței penale nr. 217 din 25 aprilie 2007 Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 06 iunie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 707/P/2005 din 27.03.2005 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIs -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa reținut în fapt următoarele:
În fiecare an, de sărbătoarea Sf. - 15 august, în satul, comuna, județul G, se organizează târg și bâlci pentru distracții.
Un asemenea târg a fost organizat și la data de 15 august 2005.
În acea zi la târgul din satul s-au aflat printre alți participanți partea vătămată de 21 ani, inculpatul de 37 ani, și martorii, de 28 ani, de 16 ani, G de 19 ani și de 19 ani.
În cursul zilei, atât partea vătămată cât și inculpatul, precum și martorii, G și au consumat băuturi alcoolice la barurile din târg.
În jurul orei 14,30 - 15,30, partea vătămată a mers la barul SRL, bar situat lângă șoseaua din satul, în apropierea târgului. La acest bar se aflau printre alți consumatori și inculpatul împreună cu martorii, G și.
La un moment dat, martorul i-a cerut părții vătămate o brichetă pentru a-și aprinde țigara și din greșeală i-a luat sticla cu bere de pe masă. Legat de acest aspect, între martorul și partea vătămată au fost discuții contradictorii și s-au îmbrâncit reciproc.
După acest prim conflict, partea vătămată a părăsit barul și a mers la domiciliu. De aici, cu căruța sa, a revenit după aproximativ 30 minute, în jurul orei 16,00 - 16, 30 la barul SRL și a oprit căruța în apropierea barului. În acest moment, în fața barului se aflau inculpatul și martorii, și
După ce a coborât din căruță, partea vătămată a lovit cu o seceră în coșul căruței, amenințându-l cu moartea pe martorul. Totodată, partea vătămată avea în cealaltă mână un cuțit - briceag.
La un moment dat, legat de comportamentul părții vătămate, grupul, compus din inculpatul și martorii, și G, s-a îndreptat către acesta.
Partea vătămată a alergat pe șosea aproximativ 100 metri, după care s-a întors spre grupul respectiv, având în mână cuțitul - briceag.
În momentul în care s-au întâlnit, inculpatul i-a pus și a îmbrâncit-o pe partea vătămată, aceasta căzând în șanțul de lângă șosea. Inculpatul s-a aruncat peste partea vătămată, i-a luat cuțitul - briceag din mână, după care a lovit-o cu același cuțit în zona toracică și antebrațul drept.
În momentul în care s-a ridicat primul din șanț, inculpatul avea cuțitul în mână, era murdar de sânge pe mâna în care avea cuțitul, iar pe lama cuțitului era sânge.
La scurt timp, partea vătămată a fost transportată și internată în Spitalul de urgență "Sf. " G, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Inculpatul a fost depistat de către organele de poliție în zona comiterii faptei, având asupra sa cuțitul - briceag cu care a lovit-o pe partea vătămată.
În urma examinării medico-legale s-a constatat și concluzionat că partea vătămată a prezentat o plagă înțepat - tăiată toracică dreapta, posterioară, penetrantă cu hemopneumotorax drept și plagă pe antebrațul drept marginea cubitală în 1/3 inferioară, leziuni produse prin lovire repetată cu obiect înțepător tăietor - cuțit. De asemenea, partea vătămată a prezentat excoriații și contuzie abdominale.
Plaga înțepat - tăiată penetrantă toracică cu hemopneumotorax i-a pus părții vătămate viața în primejdie și a necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale. Celelalte leziuni traumatice au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 217/25.04.2007 a Tribunalului Galați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod proc. penală, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod proc. penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 28,40 lei, reprezentând costul examinării medico - legale, să fie virată în contul Spitalului de Urgență G și suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu să fie virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că deși este incontestabil că, în data de 15.08.2005, între partea vătămată și grupul în care s-a aflat și inculpatul a existat un conflict și fapta dedusă judecății a existat în materialitatea ei, probele administrate în cauză nu dovedesc că inculpatul este cel care a săvârșit această infracțiune.
S-a reținut că situația faptică expusă în rechizitoriu corespunde realității doar până în momentul în care partea vătămată a revenit la bar, a coborât din căruță și a adus amenințări martorului, afișând o seceră și un cuțit tip briceag.
Comportamentul părții vătămate a determinat conflictul iminent dintre aceasta și martorul. Acest comportament l-a determinat pe martorul să pornească în urmărirea părții vătămate care s-a îndepărtat în fugă. Martorul a fost urmat de martorii G și, ultimul fiind inculpatul.
După aproximativ 100 metri, partea vătămată s-a oprit, s-a întors spre cei care-l urmăreau și ca urmare a unei piedici puse de unul dintre martorii sau, cei care se aflau cei mai aproape de partea vătămată, a căzut în șanț.
S-a reținut că nici unul dintre martorii audiați în cauză nu l-au indicat pe inculpatul ca fiind cel care a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul, cu excepția martorului care sugerează acest aspect, contrar celor declarate în prima fază a procesului penal când a relatat că partea vătămată a fost împiedicată de martorul și că acesta este cel care s-a aruncat peste partea vătămată în șanț.
S-a avut în vedere că partea vătămată a susținut în mod constant că martorul este cel care i-a pus și care a lovit-o cu cuțitul. De asemenea s-au avut în vedere declarațiile martorului care, audiat în faza cercetării judecătorești, a arătat că în momentul în care partea vătămată s-a apropiat și s-a sprijinit de el era deja tăiată și că inculpatul a ajuns în locul respectiv după 2-3 minute, a găsit cuțitul pe jos, l-a luat și l-a predat organelor de poliție.
În ceea ce o privește pe martora, s-a reținut că aceasta a perceput vizual doar momentul în care inculpatul a ridicat cuțitul și a declarat că în acel moment partea vătămată prezenta deja urme de sânge.
S-a reținut că este greu de crezut că în ipoteza în care inculpatul ar fi fost cel care lovit-o pe partea vătămată, acesta ar fi păstrat cuțitul cu urme de sânge și nu s-ar fi îndepărtat de locul faptei.
Împotriva sentinței penale nr. 217/ 25.04.2007 a Tribunalului Galația declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI criticând-o pe motive de nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cpd proc. penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, considerându-se că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.
S-a susținut că din declarațiile martorilor, și G rezultă cu prisosință că inculpatul este autorul infracțiunii.
Astfel, s-a arătat că martorul a declarat că i-a pus părții vătămate și că peste aceasta în șanț s-au aruncat și. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, iar inculpatul, când s-a ridicat din șanț avea cuțitul în mână și era murdar de sânge pe mâini.
Martorul Gad eclarat că peste partea vătămată, în șanț, s-au dus și. Susține martorul că el a rămas pe șosea împreună cu. După aproximativ un minut, s-a ridicat primul de lângă, avea în mână un cuțit cu mânerul negru și era murdar de sânge pe mâna în care avea cuțitul. După aceea, s-a ridicat din șanț și a văzut că era murdar de sânge pe cămașă pe partea din față.
De asemenea s-a avut în vedere declarația martorei, potrivit căreia după ce partea vătămată a căzut în șanț, a sărit peste el, și după un timp acesta a ieșit din șanț, având în mână cuțitul lui murdar de sânge.
S-a invocat că nici unul dintre martorii audiați în cauză nu l-au indicat pe ca fiind autorul infracțiunii.
Cu ocazia soluționării apelului au fost invocate ca motive suplimentare faptul că nu s-a observat că inculpatul a fost reținut preventiv în prezenta cauză 24 de ore și că, în mod greșit, partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelul este fondat, urmând a fi admis dar pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. 1 Cod proc. penală, procesul penal are drept scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Evident că, față de dispozițiile legale de mai sus, pentru a se dispune condamnarea unei persoane se impune ca, pe lângă existența unor probe din care să rezulte că fapta a existat în materialitatea ei și constituie infracțiune, să existe și probe certe din care să rezulte că fapta respectivă a fost săvârșită de către persoana care a fost trimisă în judecată.
Analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod proc. penală, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că deși fapta a existat în materialitatea ei, în cauză nu sunt probe din care să rezulte cu certitudine că această faptă a fost săvârșită de către inculpatul și că dubiul profită acestuia.
Astfel, în prima declarație, dată pe data de 17.08.2005, partea vătămată, deși susține că nu știe cine l-a lovit cu cuțitul, arată că la el a venit care l-a lovit cu pumnul în față, arată că el a fugit și din urma sa au venit și alte 4-5 persoane, pentru ca, în final, să precizeze că "l-am văzut cu cuțitul în mână pe ".
În declarațiile date în data de 13.09.2005, partea vătămată arată că un prim conflict a existat în ziua de 15.08.2005, în jurul orei 12, când martorul i-a cerut o bere și deoarece a fost refuzat l-a lovit cu pumnul în față. Arată partea vătămată că, în jurul orei 15,00 când se afla în fața barului și aștepta să vină cu berile, la el a venit martorul care i-a spus "ce mă, ai venit înapoi să dai și tu o bere?". Precizează partea vătămată că, în acest moment, inculpatul era în bar cu unul, că le-a dat câte o bere acestora (acest aspect este confirmat și de martorul ), aspect care l-a nemulțumit pe. Văzând că vine spre el cu intenția de a-l lovi, arată partea vătămată că a fugit către căruță și că cei care au fugit după el au fost " și prietenii săi", ordinea în care aceștia sunt menționați semnificând cu prisosință că era primul. În continuare, partea vătămată declară că unul dintre ei i-a pus " cred că era deoarece era primul", că în timp ce era căzut în șanț, în poziția șezut, a văzut în mâna lui un cuțit, că a fost lovit de către cu acel cuțit în mâna dreaptă și că atunci au sosit ceilalți care l-au lovit cu pumnii și picioarele.
Arată partea vătămată că a simțit că a fost lovit cu un cuțit în spate și deși nu a văzut cine bănuiește că a fost. important este că partea vătămată arată că după aceasta " și prietenii săi (aceștia sunt G și ) au fugit" și că după ce aceștia au fugit, la el au venit și unul ( ) care l-au ridicat din șanț. În condițiile în care în momentul declanșării conflictului partea vătămată și erau afară, iar inculpatul și martorul se aflau în bar, evident că aceștia din urmă nu aveau cum să fie primii care au fugit după partea vătămată și să fie cei mai apropiați de aceasta.
Relevantă este și discuția pe care partea vătămată a avut-o după externare cu tatăl martorului și în care, acesta din urmă i- spus că dacă fiul să nu l-a tăiat bine o să-l omoare el.
Audiată cu ocazia judecării cauzei în fond și în apel, partea vătămată nu a făcut decât să confirme și să întărească varianta de derulare a faptelor prezentată mai sus. Arată partea vătămată că martorul i-a luat bricheta, că i-a cerut să i-o restituie și drept răspuns acesta l-a lovit cu pumnii în stomac. Partea vătămată a declarat că era însoțit de martorul G ( G și de încă o persoană ( ).
Arată partea vătămată că după el au fugit însoțit în continuare de și de persoana sus menționată și că cel care i-a pus și a lovit-o cu cuțitul a fost și că după ce s-a îndepărtat a fost ajutat să se ridice din șanț de către care era însoțit de martorul. Cert este că partea vătămată a susținut în mod constant că persoana care a fost cea mai apropiată de el a fost.
Aceeași poziție a avut-o partea vătămată și cu ocazia judecării cauzei în apel, când audiat în prezența avocatului ales a susținut că cel mai aproape de el a fost, că a fost amenințat de tatăl acestuia și că la efectuarea cercetării la fața locului li s-a sugerat pozițiile pe care trebuie să le ocupe.
În ceea ce-l privește pe inculpatul se constată că acesta a avut o poziție constantă negând că a săvârșit fapta. Acesta a recunoscut că în ziua respectivă s-a aflat la barul SRL, că acolo a existat un conflict între partea vătămată și martorul, conflict în care a intervenit și martorul și că în urmărirea părții vătămate au plecat martorii și și că în momentul, în care a ajuns la locul respectiv, partea vătămată a fost luată în brațe de către martorul și atunci a constatat că partea vătămată este tăiată și a luat cuțitul și l-a predat organelor de poliție. A susținut că, în momentul în care au ieșit din sediul poliției, martorul G i-a spus că partea vătămată a fost tăiată de, acest aspect fiind auzit și de către martorul.
Martorul a avut opoziție oscilantă. În prima declarație dată pe data de 15.08.2005, a arătat că l-a auzit pe înjurând, că a fost luat de acesta în brațe și că i-a luat cuțitul din mână. Ulterior a susținut că scandalul a fost între și, că după partea vătămată au fugit, G și, că partea vătămată a căzut în șanț și s-a dus peste el și i-a luat cuțitul din mână. Deși precizează că ordinea în care s-a fugit după partea vătămată a fost, și ultimul, în aceeași declarație revine și susține că el și nu s-au apropiat de partea vătămată. Confirmă varianta că a fost luat în brațe de partea vătămată și atunci s-a murdărit de sânge pe cămașă pe partea din față și precizează că după ce au ieșit de la poliție Gas pus că a tăiat-o pe partea vătămată.
La judecarea cauzei în fond, martorul a declarat că scandalul a existat între partea vătămată și martorii și și că, în timp ce aștepta un mijloc de transport, partea vătămată a venit spre el, s-a aruncat în brațele sale și atunci a constatat că aceasta este tăiată și plină de sânge. A precizat că a apărut după 2-3 minute, că acesta a găsit pe jos un cuțit pe care l-a ridicat și l-a păstrat până la sosirea organelor de poliție.
Din probele și actele dosarului rezultă că la postul de poliție au fost conduși inculpatul și martorii, și G, ceea ce denotă că cei care au fugit de la locul faptei au fost și.
Martorul a declarat că la postul de poliție li s-a sugerat să accepte că l-ar fi tăiat pe, că, după ieșirea din postul de poliție G le-a relatat că partea vătămată a fost tăiată de. De asemenea, a declarat că tatăl lui i-a oferit părții vătămate suma de 10.000.000 lei pentru a nu depune plângere împotriva fiului său, că partea vătămată a refuzat și în aceste condiții a fost amenințată cu moartea. Arată că a fost lovit cu pumnul în obraz de către tatăl lui pentru a nu declara nimic în defavoarea fiului său.
În ceea ce o privește pe martora se constată că aceasta a perceput vizual doar momentul în care inculpatul a luat cuțitul părții vătămate și a precizat că partea vătămată era tăiată și prezenta urme de sânge înainte ca inculpatul să se apropie de ea și să-i ia cuțitul. Martora a declarat că nu-și menține declarația dată în faza de urmărire penală deoarece a fost dată oarecum forțat și că i s-a sugerat de către șeful de post să declare că l-a văzut pe inculpat lovindu-l pe partea vătămată. Martora a precizat că momentul la care a văzut-o pe partea vătămată plină de sânge s-a situat înainte de a se apropia inculpatul și a-i lua cuțitul.
Din probele analizate mai sus rezultă cu certitudine că în momentul în care partea vătămată a fost tăiată în apropierea acesteia s-au aflat, G și, că după plecarea celor trei partea vătămată s-a îndreptat către locul unde se aflau martorii și. Partea vătămată, probabil ca să nu cadă, s-a sprijinit de martorul și atunci acesta și martora au observat că partea vătămată este tăiată și este murdară de sânge. După acest moment a apărut inculpatul care a luat cuțitul și l-a predat organelor de poliție.
Faptul că în urmărirea părții vătămate a plecat este confirmat și de către martorul.
În cauză, în faza de urmărire penală, partea vătămată și inculpatul au fost supuși testării poligraf și cu această ocazie ambii au susținut că cel care a lovit cu cuțitul a fost.
În ceea ce-l privește pe martorul, singurul care a susținut că inculpatul i-a pus părții vătămate și s-a aruncat peste aceasta în șanț este evident că atitudinea acestuia este nesinceră, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că el este cel care a provocat scandalul și a fost primul care a pornit în urmărirea părții vătămate. De fapt, martorul nu a declarat că a văzut pe inculpatul lovind-o cu cuțitul pe partea vătămată, ci a declarat doar că a văzut cuțitul în mâna inculpatului, aspect pe care acesta din urmă nu l-a contestat.
Se constată că hotărârea primei instanțe este nelegală din următoarele motive:
În cauză nu s-a observat că inculpatul a fost reținut preventiv în prezenta cauză 24 de ore în perioada 13 - 14. 09.2005, așa cum rezultă din ordonanța nr. 707/P/2005 din 13.09.2005.
În mod greșit, în baza art. 192 alin. 1 lit. a Cod proc. penală a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Potrivit acestor dispoziții legale, în caz de achitare partea vătămată poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat numai în măsura în care cheltuielile au fost determinate de către aceasta. În cauză, partea vătămată a susținut în mod constant că fapta a fost săvârșită de către, procesul penal s-a desfășurat din oficiu, astfel că instanța trebuia să facă aplicarea art. 192 alin. 3 Cod proc. penală și să dispună ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
În mod greșit s-a dispus ca suma de 28,40 lei să fie virată în contul Spitalului de Urgență În cauză efectuarea expertizei medico legale a fost dispusă de către Serviciul de Investigații Criminale, astfel că, potrivit art. 8 lit. c din Ordonanța nr. 1/2000, cheltuielile necesare pentru efectuarea acesteia se suportă din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Administrației și Internelor.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean G și a beneficiat de asistență medicală în sumă de 1.252,93 lei, sumă cu care Spitalul s-a constituit parte civilă. Cum în cauză s-a reținut că fapta nu a fost săvârșită de către inculpatul, prima instanță trebuia să facă aplicarea art. 346 alin. 3 Cod proc. penală și să constate că părții civile Spitalul Județean de Urgență "Sf. " G nu-i pot fi acordate despăgubiri civile. În cauză au fost încălcate dispozițiile art. 346 alin. 1 Cod proc. penală, conform cărora în caz de achitare instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a și art. 192 alin. 2 Cod proc. Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva sentinței penale nr. 217 din 25.04.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- privind pe inculpatul (CNP -, fiul lui G și, născut la data de 10.11.1967 în orașul Tg. B, județul G, domiciliat în comuna Meria, sat, județul G) și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 217/25.04.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Constată că inculpatul a fost reținut preventiv în prezenta cauză 24 de ore în perioada 13 - 14.05.2005.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile potrivit cărora:
- a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat;
- s-a dispus ca suma de 28,40 lei, reprezentând costul examinării medico - legale, să fie virată în contul Spitalului de Urgență
Constată că, potrivit art. 346 alin. 3 Cod proc. penală, nu pot fi acordate despăgubiri civile părții civile Spitalul de Urgență "Sf.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul proces penal (urmărire, fond, apel) rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2008.
Președinte. JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
- - - -
Grefier,
Red./tehnored.
13 Iunie 2008
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache
