Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 9
Ședința publică din 26 martie 2008
Curtea Militară de Apel compusă din:
PREȘEDINTE colonel magistrat
JUDECĂTOR colonel magistrat
JUDECĂTOR colonel magistrat
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sentinței nr.1 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar, colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
La apelul nominal a lipsit intimatul condamnat. fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, av..
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei, după care președintele completului constatând recursul în stare de judecată a dispus trecerea la dezbateri.
Procurorul, susținând motivele scrise de recurs depuse la dosar, fila 6, a menționat că petentul nu și-a plătit cheltuielile de judecată și nici suma la care a fost obligat să despăgubească partea civilă.
În concluzie a solicitat, în temeiul disp.art.3851lit.f pr.pen. disp.art.38515alin.1 pct.2 lit.d pr.pen. cu referire la disp.art.3866alin.3 pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând cauza să se respingă cererea de reabilitare judecătorească formulată de petent.
Domnul av. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
După care,
CURTEA,
Prin sentința nr.23 din data de 22.05.1985 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, definitivă prin decizia nr.38 din data de 23.07.1985 a Tribunalului Suprem - Secția Militară, inculpatul.adj.în rezervă, fiul lui și, născut la data de 22 aprilie 1938 în comuna, județul A, absolvent al liceului agricol, domiciliat în A,-, județul A, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare, degradare militară și interzicerea pe timp de 8 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) din pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.175 lit.b) din pen.
Prin aceeași hotărâre s-a disjuns soluționarea acțiunii civile exercitate în cauză de partea civilă, soția victimei, pentru sine și pentru cei doi copii minori ai lor, împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente Ministerul d e Interne, și s-a admis acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă, inculpatul fiind condamnat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul d e Interne, să plătească acestei părți civile suma de 14.500 (patrusprezecemiicincisute) lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
Condamnatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente.
La data de 05.12.1984 inculpatul a fost arestat preventiv iar în executarea sus arătatei sentințe s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.28 din 1985 al Tribunalului Militar Teritorial B.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr.11 din 26.01.1988 condamnatului i-a fost redusă pedeapsa cu
La data de 24.06.1989 condamnatul a fost pus în libertate.
La data de 06.09.2007 condamnatul a formulat la Tribunalul Militar Teritorial Bo cerere de reabilitare judecătorească, înregistrată la această instanță sub numărul -.
Prin sentința nr.1 din data de 09.01.2008 Tribunalul Militar Teritorial Ba admis cererea petentului și a dispus reabilitarea judecătorească a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
a) termenul de reabilitare s-ar fi împlinit, el fiind calculat de la data de 05.12.1993 cînd s-a considerat executată pedeapsa aplicată condamnatului, așa cum a fost ea redusă prin Decretul Consiliului de Stat nr.11 din data de 26.01.1988, prin adunarea la J din pedeapsa redusă conform decretului de grațiere (4 ani și 6 luni) a unui termen de 5 ani stabilit de lege pentru situația luării în considerare a pedepsei reduse conform decretului de grațiere, la data de 05.06.2003;
b) cu privire la cheltuielile judiciare datorate statului s-a apreciat că simpla confirmare a primirii de către organul financiar a titlului executoriu ar fi suficientă pentru ca să fie considerată îndeplinită cerința legală pentru reabilitare judecătorească a achitării lor;
c) după executarea pedepsei nu a mai fost condamnat;
d) este pensionat;
e) a avut o bună conduită în termenul de reabilitare;
f) în ceea ce privește despăgubirile civile la care a fost obligat condamnatul, instanța nu le determină în nici o măsură, nici sub aspectul cuantumului, nici sub raportul părților civile către care s-au datorat și nici măcar dacă s-au plătit sau nu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Petentul nu a formulat cererea de reabilitare cu toate datele necesare, prevăzute în art.495 alin.(19) lit.c) din pr.pen. respectiv localitățile unde a locuit și locurile de muncă din cadrul termenului de reabilitare;
2. Caracterizarea prezentată în instanță pentru dovedirea bunei conduite este obținută extrajudiciar;
3. Petentul nu a dovedit plata cheltuielilor de judecată și nici despăgubirea părții civile;
4. Petentul nu a dovedit bună-credință nici măcar prin prezența și susținerea cereri în instanță.
Analizând criticile formulate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritoirial B la adresa sentinței nr.1 din data de 09.01.2008 a Tribunalului Militar Teritorial B, instanța constată următoarele:
1.Din următoarele motive, prima critică nu este întemeiată: este adevărat că petentul nu a formulat cererea de reabilitare cu toate mențiunile prevăzute de lege și că nici nu a completat-o, în termenele acordate, cu aceste mențiuni, dar nu se poate pierde din vedere nici faptul că petentului nu i s-au pus în vedere, în concret, care anume mențiuni obligatorii lipsesc din cererea sa și în ce mod să le completeze, simpla afirmație a procurorului în ședința de judecată că cererea "nu este completă", ca și încheierea și adresa instanței cu aceeași sintagmă că "cererea nu este completă", nu sunt de natură să îndrituiască instanța la respingerea "de plano" a cererii, în baza art.497 alin. (1) lit.c) din pr.pen.
Mai mult, la dosar, la fila 39, există adresa Biroului de Evidență a Populației A în care sunt precizate domiciliile petentului în termenul de reabilitare.
2. În ceea ce privește faptul că, pentru dovedirea bunei credințe petentul a trimis instanței și o caracterizare (notă de relații sau recomandare amicală mai degrabă), acest lucru nu este în mod necesar incompatibil cu atingerea scopului demersului prin alte mijloace, la dosar existând la fila 37 o caracterizare a petentului eliberată de Poliția Municipiului A, Biroul de Investigații Criminale de natură a forma instanței convingeri asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii condiției bunei conduite necesare în darea hotărârii de reabilitare judecătorească.
Acest motiv de critică nu este întemeiat.
3. În ceea ce privește critica referitoare la neexistența la dosar a mențiunilor privitoare la îndeplinirea condiției achitării în întregime a cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile, aceasta este întemeiată, din actele și lucrările dosarului nerezultând nici achitarea acestora, nici renunțarea la despăgubiri, nici îndeplinirea regulată a obligațiilor civile și nici măcar faptul că neîndeplinirea acestor condiții nu s-ar datora relei-voințe a condamnatului, la dosar neexistând nici un fel de dovadă făcută de petent că nu i-a fost cu putință să achite despăgubirile civile sau cheltuielile judiciare.
De asemenea, Curtea constată și că lipsa acestor mențiuni nu a fost complinită de către condamnat la termenele acordate în acest sens, conform art.497 alin. (1) lit.c) din pr.pen.
4. Motivul de critică a hotărârii de reabilitare judecătorească pentru că "petentul" (impropriu, eufemistic numit așa de parchet pentru că el estecondamnatul) nu a dovedit bună-credință nu este prevăzută de lege, norma stabilind limitativ condițiile de acordare a reabilitării, iar printre acestea negăsindu-se și buna-credință de a fi "măcar prezent la susținerea cererii în instanță".
De altfel, dacă s-ar găsi necesară prezența la judecată a unei persoane (oricare ar fi această persoană, chiar condamnatul în speța de față) instanța are la dispoziție instituția "mandatului de aducere", reglementată în art.183 - 184 din pr.pen.
Instanța apreciază ca neîntemeiat acest motiv de critică.
Procedând și la examinarea din oficiu a sentinței, în baza art.3856alin (3) din pr.pen. sub toate aspectele de fapt și de drept instanța constată următoarele:
a) Termenul de reabilitare pentru condamnatul se va împlini la data de 04.12.2009.
Acest termen este alcătuit conform art.135 alin. (1) lit.c) din pen. din J din pedeapsa de 18 ani închisoare pronunțată de instanță (și nu redusă conform grațierii la 9 ani închisoare, cum greșit a procedat prima instanță) de 9 ani și dintr-un termen prefixat de lege pentru categoria de pedeapsă pronunțată (mai mare de 10 ani) de 7 ani, care împreună fac 16 (șaisprezece) ani.
Termenul de reabilitare începe să curgă de la momentul executării pedepsei de 9 (nouă) ani închisoare (adică pedeapsa pronunțată de 18 ani, redusă în proporție de prin Decretul Consiliului de Stat nr.11 din data de 26.01.1988), începută în executare la data de 05.12.1984 și implinită la data de 04.12.1993.
b) Cu privire la cheltuielile judiciare datorate statului este de evidențiat faptul că prima instanță a vorbit generic de "confirmarea" primirii titlului executoriu de către organul financiar fără să se preocupe de stabilirea cuantumurilor, pentru că, de fapt s-a omis să se analizeze aceste cheltuieli pe stadii procesuale (fond și recurs) și pe hotărâri aparținătoare cauzei.
Astfel nici un moment prima instanță nu a adus în discuție și soluția care s-a pronunțat în latura civilă disjunsă, care latură privește aceleași raporturi juridice substanțiale deduse judecății.
Cu alte cuvinte s-a pierdut din vedere complet o hotărâre fără de care nu se poate pronunța în cauză o soluție legală și temenică.
Revenind asupra îndeplinirii condiției reabilitării deachitarea cheltuielilor judiciare, una este "confirmarea" cheltuielilor judiciare, ca operațiune tehnică premergătoare, parțială, subordonată executării hotărârilor judecătorești ca mijloc de realizare a scopului și alta este "achitarea" cheltuielilor judiciare ca act final, scopul însuși al împlinirii dispozițiilor privitoare la aceste cheltuieli din cuprinsul respectivelor hotărâri.
Cu alte cuvinte hotărârea primei instanțe este criticabilă și sub acest aspect, al confuziei dintre mijloce și scopuri.
c) În ceea ce privește achitarea de către condamnat în întregime a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile datorate părților, Curtea constată că nu a existat din partea primei instanțe o preocupare reală a determinării acestora, în condițiile în care, în dosarul cauzei și în judecata cererii de reabilitare a fost avută în vedere doar hotărârea privitoare la latura penală și la cheltuielile de înmormântare acordate părții civile și nu și hotărârea pronunțată în latura civilă disjunsă, privitoare la soția victimei, numita, și la cei doi copii minori ai acestora.
Mai mult decât atât, prima instanță nici măcar nu a stabilit dacă aceste despăgubiri civile au fost plătite sau nu, nici măcar pentru partea civilă, ci a făcut doar o descriere a poziției subiective a condamnatului în chestiune, pe care o deduce "din actele și lucrările dosarului" cum că acesta nu ar fi avut rea-voință în legătură cu aceste despăgubiri.
Or, este bine cunoscut că, pentru instanță contează numai dacă aceste despăgubiri s-au achitat sau nu s-au achitat în integralitatea lor, dacă s-a renunțat la ele sau dacă condamnatul, în caz de obligații periodice, s-a achitat de aceste obligații în mod regulat.
Este adevărat că art.137 alin. (2) din pr.pen. vorbește de lipsa "relei-voințe" dar acest lucru îl face legat deneîndeplinireacondiției de a achita în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile, simpla vorbire despre "buna-voință" fără o legătură necesară cu neîndeplinirea condiției de reabilitare prevăzută în art.137 alin. (1) lit.d) din pr.pen. este cu totul străină și de neînțeles motivelor pe care s-ar putea întemeia o hotărâre de admitere sau de respingere a unei cereri de reabilitare judecătorească.
Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că art.499 din pr.pen. trece în sarcina condamnatului sau a persoanei care face cererea de reabilitare obligația expresă de a dovedi că i-a fost cu neputință să achite despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, pentru ca în felul acesta instanța să parcurgă o nouă etapă procesuală, în care, apreciind împrejurările, prin darea de eficiență art.137 alin. (2) din pr.pen. de constatare că neîndeplinirea condiției de la litera d) nu se datorează relei voințe a condamnatului, să poată dispune reabilitarea judecătorească.
Aceste lucruri, în această cauză, însă, nu s-au realizat.
Astfel fiind, pentru considerentele pe larg dezvoltate în cele ce au predat în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor de formă prev.în art.497 lit.a) și c) din pr.pen. instanța va admite recursul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sentinței nr.1 din data de 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, va casa sus-arătata sentință și va respinge ca neîntemeiată cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul.
În baza art192 alin.3 din pr.pen. va obliga condamnatul să plătească statului 100 (una sută) lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, 40 (patruzeci) lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C IDE:
Admite recursul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial împotriva sentinței nr.1 din data de 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.
Casează sus-arătata sentință.
Respinge ca neîntemeiată cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul.
În baza art.192 alin. 3 din pr.pen. obligă condamnatul să plătească statului suma de 100 (una sută) lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 40 (patru zeci) lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
Grefier,
Red.MG/04.04.2008
Tehred.VM/2ex/08.04.2008
Jud.Fond.FH
01 Aprilie 2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
