Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 91
Ședința publică de la 23 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 44 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu, lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului, după care, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. e cod pr.penală raportat la art. 44 cod penal; în subsidiar, învederează atitudinea sinceră a inculpatului și starea conflictuală veche dintre el și victimă și a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. c cod penal și eficientizarea mai mare a dispoz. art. 73 lit. cod penal.
Procurorul a susținut că nu se impune reținerea dispoz. art. 44 cod penal, nefiind întrunite cerințele acestui text de lege, că pedeapsa a fost redusă suficient prin aplicarea dispoz. art. 73 cod penal dar, în raport cu locul săvârșirii faptei - islazul comunal - încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite este cea prev. de art. 174 cod penal solicitând, în baza art. 334 cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin.1 cod penal rap. la art. 175 alin.1 lit. i cod penal, în infracțiunea prev. de art.174 alin.1 cod penal și condamnarea pentru această infracțiune, la o pedeapsă sub limita minimului special, prin reținerea dispoz. art. 73 lit. b cod penal.
Avocat a arătat că este de acord cu solicitarea parchetului, de schimbare a încadrării juridice a faptei și nu solicită termen pentru a-și formula apărarea, în acest sens.
Inculpatul a arătat că nu solicită termen în raport de solicitarea parchetului și, având cuvântul, declară că a săvârșit infracțiunea în stare de provocare.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 44 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.174 alin.1 rap.Cod Penal la art.175 al.1 lit. i cu Cod Penal aplicarea art.73 lit. b și Cod Penal art.76 al.1 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 14.11.1949 în comuna, jud. O, domiciliat în comuna, jud.O, CNP -, în prezent arestat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, la 12 ani închisoare pedeapsă principală și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a, b
Cod PenalÎn baza art.71 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a, b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.350 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu 13.08.2007 la zi.
A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă și, în baza art.14 și 346.C.P.P. rap.la art.998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.000 lei, despăgubiri civile către aceasta, din care 7.500 daune materiale și 1.500 daune morale.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod Penal, s-a dispus confiscarea unui ciomag din lemn, cu lungimea de 1,48, grosime capăt subțire 3 cm, grosime capăt gros 8 cm.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică întocmită la data de 11.08.2007, proces verbal de reconstituire a faptei din data de 13.08.2007, schița locului faptei și planșa fotografică a acestuia, proces verbal de cercetare la fața locului din data de 9.10.2007 și planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia investigării tehnico științifică a locului faptei, concluzii preliminare și raport de constatare medico legală avizat de IML C - Comisia de control și avizare, declarație parte civilă, declarațiile învinuitului date în faza de urmărire penală dar și în fața instanței, declarațiile martorilor, și, audiați atât în faza de urmărire penală cât și de către instanța de judecată, a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul și victima, locuiau pe raza comunei, jud. O și se ocupau cu creșterea oilor, fiecare dintre aceștia având câte o de animale, situată la aproximativ 200. una de cealaltă.
Pe fondul unor vechi relații tensionate - în ziua de 10.08.2007, în jurul orelor 13,00, în timp ce se deplasa de la domiciliu spre stâna de oi, în apropierea acesteia pe izlazul comunal, victima, având asupra sa un cuțit și un ciomag, l-a amenințat pe inculpat afirmând "că-l va tăia", împrejurare în care l-a urmărit pe acesta care, nevoit, a alergat spre stâna de animale, incidentul neluând amploare.
In jurul orelor 15,00, inculpatul a ieșit pe cu oile, unde se găsea și partea vătămată care, din nou, s-a apropiat de acesta având asupra sa cuțitul, împrejurare în care inculpatul a luat o piatră pe care a aruncat-o spre victimă, lovind-o; aceasta a căzut la pământ, după care, cu ciomagul pe care îl avea asupra sa, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri pe tot corpul, ce au dus la decesul acesteia, cadavrul fiind identificat ulterior pe izlazul comunal.
Așa cum a rezultat din raportul de constatare medico legală nr. 254/A/ 29.10.2007, moartea victimei de 64 ani a fost violentă, s- datorat șocului mixt traumatic și hemoragic apărut ca urmare a unui traumatism cu multiple plăgi contuze, hematoame, echimoze șu excoriații, unui traumatism toracic forte și multiplelor fracturi costale hemitoracelui stâng, unui traumatism cranio cerebral; leziunile de violență constatate la autopsie sunt recente, s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu și de corpuri contondente dintre care unul alungit și au legătură directă și necondiționată cu decesul.
S-a reținut, așa cum a declarat cu ocazia audierii inculpatul, constant pe întreg parcursul procesului penal, că incidentul din ziua de 10.08.2007 ce a avut ca urmare decesul victimei s-a consumat pe fondul unei relații conflictuale vechi, fiind generat de atitudinea agresivă a acesteia.
Din declarațiile inculpatului, instanța a reținut că, în ziua incidentului, în timp ce avea asupra sa un cuțit și un ciomag, partea vătămată l-a amenințat " afirmând că îl va tăia", această atitudine având un caracter constant, regăsindu-se în comportamentul victimei atât în jurul orelor 13,00 cât și la orele 17,00 când inculpatul a ripostat și a lovit victima cu o piatră, aruncată de la distanță, iar mai apoi cu un ciomag, de mai multe ori, pe corp.
Susținerea inculpatului este confirmată de depozițiile martorilor și, relevante sub acest aspect, din conținutul cărora rezultă că victima, prin atitudinea sa violentă, a declanșat riposta inculpatului care s-a materializat în agresiune exercitată asupra sa.
Astfel, martora a relatat că, în ziua incidentului, în timp ce mergea spre casă, a observat părțile întâlnindu-se pe izlazul comunal, pe inculpat continuându-și drumul " și pe victimă care s-a luat după acesta, având în mâna un briceag iar în mâna dreaptă un ciomag, la un moment dat încetând să-l mai urmărească".
În același sens este și depoziția martorului care, audiat fiind, a relatat că în ziua de 10.08.2007 a văzut inculpatul având în mână o sacoșă, venind dinspre domiciliul său spre stâna de oi; a observat și victima care avea în mâna un ciomag iar în dreapta un briceag, în timp ce arunca cu bulgări de pământ către acesta.
Martora a relatat că are cunoștință de dușmănia existentă între părți, în ziua incidentului victima renunțând a-l mai urmări pe inculpat care și-a continuat deplasarea spre stâna sa unde i-a cerut nepotului său un ciomag, motivat de faptul că: "îl omoară acesta", dar nu a primit obiectul cerut.
Pe fondul acestei stări conflictuale vechi - susținută nu numai de inculpat dar și de partea civilă, nora victimei, și de martorul - în ziua incidentului, victima, aflată într-o avansată stare de ebrietate, 2,20 gr.%o așa cum a rezultat din concluziile raportului de constatare medico legală, - având asupra sa un briceag și un ciomag, l-a acostat pe inculpat, l-a amenințat spunând că îl va tăia, sens în care l-a urmărit, acestea fiind nevoit a-i cere o furcă martorului și nepotului său.
Această atitudine s-a manifestat și în a doua parte a zilei, în jurul orelor 17,00, când inculpatul a ieșit cu oile pe și a determinat riposta violentă a acestuia, care a lovit victima mai întâi cu o piatră iar apoi, după ce a căzut la pământ, cu ciomagul pe care îl avea asupra sa.
S-a mai arătat că, atitudinea violentă a victimei a rezultat cu evidență din probatoriul cauzei și dându-i-se eficiența juridică cuvenită, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, așa cum este reglementată de dispoz. art. 73 lit. b
Astfel, potrivit textului legal citat " săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă" constituie circumstanță atenuantă.
Este cert că victima, prin atitudinea violentă, chiar pe fondul consumului de alcool, a determinat o puternică tulburare și surescitare nervoasă inculpatului ce a fost în măsură a-i răpi acestuia posibilitatea de control asupra acțiunilor sale, în condițiile în care aceasta avea un caracter continuat, sub stăpânirea căreia a lovit-o, mai întâi cu o piatră iar apoi cu ciomagul pe care îl avea asupra sa.
Caracterul repetat al violențelor verbale exercitate de victimă în ziua incidentului a fost în măsură să determine o puternică tulburare inculpatului care a cerut un obiect contondent pentru a se apăra, atât martorul cât și nepotul său, arătând că inculpatul motivându-și cererea a arătat că " acesta mă omoară".
In același sens este și practica judiciară care a apreciat că " din moment ce agresiunea săvârșită de inculpat, constând în lovirea victimei cu o piatră, a avut loc după ce acesta îl amenințase cu cuțitul, producând în psihicul său, datorită unui pericol potențial o stare de temere și puternică tulburare, aplicarea dispoz. art. 73 lit. b, referitoare la circumstanța atenuantă a provocării este justificată" ( TS, Secția penală, decizia nr. 943/1980, nr. 4/1981 pag. 117)
De asemenea, s-a reținut că: "nereținerea de către prima instanță a provocării, pentru motivul că simpla bănuială a inculpatului cu privire la eventuala intenție a victimei de a lovi, nu poate constitui act de provocare, este greșită; inculpatul a avut nu doar o bănuială că victima îl va lovi, ci o certitudine, dedusă din modul amenințător în care victima s-a apropiat de el, ca și în cazul repetatelor sale comportări violente anterioare. Ne aflăm deci în fața unei acțiuni ilicite grave, care a produs în psihicul inculpatului o puternică tulburare, sub imperiul căreia, a ripostat" ( TS - Secția penală, decizia nr. 791/1984).
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului care, în ziua de 10.08.2007, în jurul orelor 17,00, după ce fusese amenințat de victima, pe fondul unei comportări violente repetate a acesteia - ce a fost în măsură să producă în psihicul inculpatului o puternică tulburare - a lovit-o pe aceasta cu o piatră și un ciomag pe tot corpul, cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de " omor calificat" prev. și ped. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i p. cu aplic. art. 73 lit. b
Vinovăția inculpatului ce îmbracă forma intenției indirecte - conform art. 19 alin. 1 pct.1 lit. b, întrucât deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului, constând în moartea victimei și care rezultă dintr-o serie de particularități ale săvârșirii acesteia: obiectul folosit, multitudinea loviturilor aplicate, zona corpului vizată, a rezultat indubitabil din întregul material probator administrat în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul - care ripostat pe fondul unei puternice tulburări determinată de atitudinea victimei - de gradul de pericol social al faptei comise raportat la valorile sociale ocrotite de o importanță deosebită - viața persoanei - dar și de persoana inculpatului, care a recunoscut constant săvârșirea infracțiunii.
Cât privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a dispus ca pedeapsa închisorii să fie executată în regim de detenție conform art. 57
Pe de altă parte, potrivit art. 71 alin. 2, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă; rezultă așadar, că în mod imperativ, legiuitorul a statuat că drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a - vor fi interzise în condițiile art. 71
Deși codul penal prevede că pedeapsa accesorie având conținutul prev. de art. 64 lit. a - c se aplică de drept, prin chiar efectul hotărârii de condamnare fără a mai fi necesar un control sau o apreciere critică și fundamentată pe actele din dosar asupra necesității unei astfel de pedepse, instanța a reținut că prin hotărârea din 28.09.2004 în cauza Sabou și împotriva Românei publicată în Of. 484/ 8.06.2005 s-a constatat că interzicerea drepturilor părintești în mod automat și absolut cu titlu de pedeapsă accesorie oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare tipul infracțiunii sau interesul minorilor, reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenție.
Deși hotărârea viza decât aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d,mutatis mutandis,aceleași argumente se impun în cazul celorlalte pedepse accesorii, stabilirea acelora dintre ele care se impun a fi aplicate trebuind să fie motivată de legătura lor cu infracțiunea săvârșită și argumentată de instanță.
In lumina jurisprudenței CEDO referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin decizia nr. 623/ 2.02.2007 pronunțată de Inalta C de Casație - Secția penală, s-a statuat că pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a alege prev. în art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 alin. 1.lit. a nu se aplică în mod automat, ci numai în baze unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, dacă instanța constată că în raport cu gravitatea infracțiunii comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității.
Examinând proporționalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b, instanța a constatat că inculpatul a comis o infracțiune de omor calificat iar gravitatea acesteia relevă împrejurarea că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este "viața", astfel că în mod rezonabil se impune concluzia că aplicarea acestei pedepse este proporțională și justificată, pe durata executării pedepsei principale.
Cât privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, s-a reținut că potrivit art. 65 alin. 2 "aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă" iar potrivit art. 76 alin. 3 când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege, pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată.
In raport cu dispozițiile legale invocate, cu caracterul complementar al acestei pedepse, ce are rolul de a complini regimul sancționator aplicat inculpatului dar ținând seama și de gravitatea faptei comisă de acesta, s-a apreciat că este pe deplin justificată, astfel că, după executarea pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b
In ceea ce privește măsura preventivă dispusă în cauză, s-a constatat că prin încheierea nr. 18/ 14.08.2007, Tribunalul O l t, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/ 14.08.2007, ce a fost menținută de instanță, pe parcursul judecării cauzei, atât la primirea dosarului conform art. 300/1 cât C.P.P. și în temeiul art. 300/2
C.P.P.Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 350 C.P.P. s-a constatat că și în acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat-o așa încât se impune menținerea acesteia.
In baza art. 88, s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 13.08.2007 ( ordonanță de reținere nr. 496/P/2007 din data de 13.08.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt .
Privitor la latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că, în termen legal, a promovat acțiune civilă, constituindu-se parte civilă în cauză, nora victimei care a pretins de la inculpat suma de 7.500 lei reprezentând despăgubiri materiale, respectiv valoarea cheltuielilor de înmormântare precum și suma de 1.500 lei reprezentând daune morale.
În raport cu situația de fapt reținută și dispoz. art. 998, 999 civ. conform cărora " orice faptă a omului ce cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara", s-a admis cererea de despăgubiri civile.
Astfel, este cert că fapta inculpatului a fost de natură a cauza părții civile un prejudiciu personal nepatrimonial constând în suferința cauzată prin moartea acestuia.
Cât privește cuantumul acestora dar și suma globală pretinsă de partea civilă, cu titlul de cheltuieli de înmormântare, instanța a constatat că inculpatul și- manifestat expres consimțământul cu privire la achitarea acestora - așa cum rezultă din declarația existentă la fila 22 dosar instanță, astfel că dând eficiență principiului disponibilității ce guvernează latura civilă a procesului penal, chiar și în situația existenței atitudinii culpabile a victimei, a fost obligat inculpatul la plata sumei solicitată, conform art. 14 și 346
C.P.P.De altfel, în același sens s-a pronunțat instanța supremă care a statuat că că"achiesarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor determină instanța să-l oblige la plata acestora independent de reținerea scuzei provocării întrucât în soluționarea acțiunii civile este incident principiul disponibilității" (, SP decizia nr. 2148/ 17.05.2000, BJ 2000 pag. 337-338).
Făcând aplic. art. 118 alin.1 lit. b cod penal, s-a dispus și confiscarea ciomagului din lemn, corp delict.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul care, prin apărător, a invocat, oral, nelegalitatea și netemeinicie hotărârii, sub aspectul nereținerii dispoz. art. 44 cod penal și a cuantumului prea mare al pedepsei.
A susținut că, potrivit probelor administrate în cauză, a săvârșit infracțiunea în legitimă apărare, așa încât, se impune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e cod penal.
În teză subsidiară, în situația în care nu se reține legitima apărare, a arătat că pedeapsa este prea mare în raport de împrejurările săvârșirii faptei și starea conflictuală veche dintre el și victimă; a solicitat reducerea, prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c cod penal și eficientizarea, într-o măsură mai mare, a dispoz. art. 73 lit. b cod penal.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. ultim cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probatoriile administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, prezentate pe larg în considerentele hotărârii atacate, în sensul că, în ziua de 10.08.2007, în jurul orelor 17,00, după ce fusese amenințat de victima și pe fondul unei comportări violente repetate a acesteia, ce a fost în măsură să producă în psihicul inculpatului o puternică tulburare, acesta a lovit-o pe victimă cu o piatră și un ciomag pe tot corpul, cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.
Susținerea inculpatului, că a săvârșit fapta în legitimă apărare este neîntemeiată.
Pentru a exista legitima apărare este necesar, sub aspect obiectiv, ca toate modalitățile prev. de art. 44 alin.2 cod penal, referitoare la caracterizarea atacului (de a fi material, direct, imediat și injust) să fie realizate.
În speță, din moment ce victima, aflată în stare avansată de ebrietate - 2,20 gr %o - a căzut la pământ, după ce a fost lovită cu piatra de către inculpat, este evident că atacul acestuia a încetat de a fi actual - nemaisubzistând nici necesitatea apărării, astfel că, lovind victima cu ciomagul de mai multe ori, peste tot corpul și provocându-i moartea, inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile referitoare la legitima apărare.
Vinovăția inculpatului fiind astfel pe deplin dovedită, în mod corect s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea săvârșită, cu reținerea dispoz. art. 73 lit. b cod penal.
Susținerea reprezentantului parchetului că, avându-se în vedere locul săvârșirii faptei - islazul comunal - fapta nu a fost comisă în "loc public" și se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin.1 rap. la art. 175 alin.1 lit. i cod penal în infracțiunea prev. de art. 174 alin.1 1 cod penal, este neîntemeiată.
Din declarațiile martorilor, îndeosebi și, rezultă că agresiunea victimei a avut loc pe drumul de țară ce străbate islazul comunal, loc accesibil public atât prin natura cât și destinația lui; a mai arătat că, inculpatul a recunoscut că s-a întâlnit cu victima, pe un drum de țară, în dreptul stânei de oi, aici având loc incidentul dintre cei doi.
De asemenea, din planșele fotografice, numerele 5,6,7,13 și 14, efectuate cu ocazia reconstituirii faptei, rezultă că inculpatul a lovit-o pe victimă în drum și, potrivit relatărilor amănunțite ale acestuia, date atât la urmărirea penală cât și la judecată, victima s-a târât câțiva metri, fiind găsită ulterior decedată, la o distanță de 10 de calea de acces; în acest sens este și procesul verbal de cercetare la fața locului.
Neîntemeiată este și critica referitoare la modalitatea de individualizare a pedepsei.
Potrivit art. 52 cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că, instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 12 ani închisoare, a avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptei săvârșite (care a avut ca urmare suprimarea vieții unei persoane), dispozițiile art. 73 lit. b cod penal dar și datele referitoare la persoana inculpatului, date și elemente ce se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr.penală, se va respinge apelul ca nefondat.
Întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, se va menține această măsură iar potrivit art. 381 cod pr.penală, se va deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată, timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 44 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Deduce, în continuare, prevenția de la 15 aprilie 2008, la zi.
Menține starea de arest a inculpatului.
Obligă apelantul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile către
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 23 iunie 2008.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.OD.
IB/ 01.07.2008.
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Mihai Marin
