Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.99/A/2008
Ședința publică din 04 noiembrie2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol, fiind pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de inculpatul apelant G și părțile civile apelante ȘI,împotriva sentinței penale nr.191 din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.175 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea în fond asupra apelurilor a avut loc în data de 21 octombrie 2008, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra apelurilor amânându-se pentru termenul din 28 octombrie 2008 și 04 noiembrie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 191 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal, art. 37 lit. a si art. 83 Cod penal, si art. 76 al. 2 Cod penal, a fost condamnat, printre alții, inculpatul, fiul lui G si -, născut la data de 10 iunie 1956 in loc. jud. S M, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, zidar, căsătorit, are 3 copii minori, domiciliat in, sat nr. 160/a, jud. S M, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat, la pedeapsa de:
- 2 ani si 6 luni închisoare si interzicerea pe o perioada de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal, potrivit art. 65 Cod penal.
In baza art. 321 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal si art. 37 lit. a si art. 83 Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, la pedeapsa de:
-3 luni închisoare.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea, aceea de:
- 2 ani si 6 luni închisoare si interzicerea pe o perioada de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal, potrivit art. 65 Cod penal.
In baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
In baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicata prin sentința penală numărul 149/18.05.2001 a Judecătoriei Negrești O a ș, rămasă definitivă prin decizia penală numărul 55/R/2002 a Curții de Apel Oradea, dispunând executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicata in prezenta cauză.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în stare de arest preventiv de la 27 septembrie 2004 la 5 decembrie 2006.
In baza art. 14, 346 Cod procedură penală si art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 lei cu titlu juridic daune morale către partea civilă, domiciliat in loc., com. numărul 220, respingând pretențiile civile formulate de partea civila.
S-a constatat că in cauză Spitalul Județean B M nu a formulat pretenții civile.
In baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între familiile părților, respectiv între familia inculpatului și a părților vătămate exista de mai mulți ani o situație conflictuală, determinată de proprietatea asupra terenului de la locul numit, pentru care fiecare dintre părți deținea acte de proprietate, ale inculpatului emanând de la adevăratul proprietar iar ale părților vătămate de la o persoană care credea că este proprietarul terenului, părțile vătămate fiind cele care au transcris dreptul de proprietate asupra acestuia în cartea funciara. Aflându-se în posesia actelor emanând de la adevăratul proprietar al terenului, între inculpat și partea vătămată s-au derulat un șir de procese civile și penale, soldate în final cu recunoașterea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea inculpatului. Cunoscând situația juridica reală a terenului, cu toate că acesta era intabulat în favoarea părții vătămata, inculpatul a folosit terenul, iar în cursul zilei de 31 august 2004 cosit iarba.
Din anul 1998 și până la data producerii incidentului, părțile au folosit reciproc terenul, partea vătămată prevalându-se de faptul că acesta este intabulat pe numele ei, iar inculpatul știind că deține acte cu privire la acest teren care emana de la adevăratul proprietar al terenului, numitul. Ignorând dreptul de proprietate al inculpatului asupra terenului, partea vătămată a depus o serie de reclamanții împotriva acestuia la postul de politie, iar în cursul zilei de 1 septembrie 2004 a cerut sprijinul acestei instituții pentru a se putea deplasa în liniște la locul numit în vederea strângerii fânului cosit de către inculpat, sens în care la data de 2 septembrie cu părțile vătămate la locul faptei s-a deplasat și lucrătorul de politie, numitul.
Inculpatul a fost anunțat de faptul că de pe terenul cosit de el se adună fânul de către părțile vătămate și s-a deplasat împreună cu coinculpata - la teren, având asupra lor furci, înaintea lor ajungând inculpatul, care nu avea nimic asupra lui. Intrând pe teren inculpatul a solicitat celor prezenți să nu îi fure fânul, după care între părți s-au iscat discuții.
Audiate fiind în cursul cercetării judecătorești părțile vătămate, acestea au declarat că inculpatul le-a amenințat cu moartea, după care a aplicat lui două lovituri cu furca, acesta cazând la pământ. Partea civila a aratat că inculpata - a lovit-o cu furca în umăr, iar inculpatul cu același instrument a lovit-o în cap, cazând și ea la pământ. Potrivit declarațiilor aceleași părți, a venit în apărarea părților civile, lovind cu o de lemn pe inculpatul peste față iar pe inculpata peste fund.
Relatările părților civile cu privire la cele întâmplate diferă față de versiunea inculpaților, care arată că ei se aflau în legitimă apărare, fiind cel atacat primul și căzut fiind la pământ, inculpatul a venit in ajutorul lui, moment în care partea civilă l-a înțepat cu furca in, deasupra arcadei, iar l-a lovit cu furca în umăr înțepându-l în brațul drept. fiind de către părțile civile, a venit cu o de cărat căpițe și a vrut să-l lovească pe în cap, însă l-a nimerit în umăr iar ruda s-a rupt, și probabil una din cele doua părți ale acesteia a ricoșat și l-a lovit pe în cap.
Inculpata - a declarat că tatăl ei a fost lovit cu o rudă de cărat căpițe, căzut fiind la pământ, iar când s-a îndreptat spre acesta pentru a vedea ce se întâmplă, a fost lovită de cu furca.
Inculpatul a declarat că în momentul în care a intrat pe teren a venit la el numitul care i-a aplicat o lovitură cu o rudă în cap, a căzut la pământ și nu mai știe ce s-a întâmplat.
Martora a arătat că inculpații și au intrat pe teren cu furca, iar după ce i-a amenințat cu moartea, fără a mai face alte comentarii i-a aplicat lui doua lovituri cu furca în cap. Imediat inculpata a aplicat mamei sale, partea vătămată o lovitură cu furca peste umăr iar a lovit-o în cap, cazând la pământ. Partea vătămată a încercat să se ridice, însă inculpații au tăbărât asupra lui și au continuat să-l lovească. a intervenit în apărarea mamei respectiv a bunicului său, încercând să respingă atacurile inculpaților cu o ruda de cărat căpițe, însa nu a nimerit pe nimeni. Cum bunicul ei a rămas nemișcat la pământ, inculpatul a urcat pe el și l-a strâns de gât.
Martorul a arătat și el că inculpatul a fost cel care a aplicat două lovituri cu furca în cap, urmarea cărora a căzut la pământ. Inculpata a sărit la partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu furca în zona umărului, iar, întorcându-se a lovit-o cu furca în cap. Martorul nu retine dacă a căzut sau nu, însă retine că acela a fost momentul în care el a intervenit având în mână o. și au ridicat furcile să-l lovească însă el s-a apărat cu bâta, uneltele s-au încleștat iar bâta s-a rupt. Martorul a arătat că el nu a aplicat lovituri nici unuia dintre inculpați, doar s-a aparat de atacul lor.
Același martor a mai arătat că nu a văzut ca inculpatul să aibă loviturii pe față și nici să sângereze. După incident inculpații au rămas în picioare și au continuat să strângă fânul. După ce a căzut la pământ, inculpatul a sărit asupra lui și l-a strâns de gât, însă nu retine pentru cât timp.
Și martora - a arătat că inculpații si au venit la terenul în cauză având asupra lor câte o furca, s-au apropiat de și amândoi au aplicat acestuia din urmă câte o lovitură cu furca în cap deodată, după care au mai aplicat acestuia o alta lovitura tot deodată, moment în care a căzut, după care a urcat pe el și a încercat să-l strângă de gât. Inculpații si s-au îndreptat apoi spre, căreia de asemenea i-au aplicat câte două lovituri cu furca în cap, cazând și aceasta la pământ. Atunci a intervenit și l-a lovit pe inculpatul peste sold. Inculpatul a vrut să-l lovească și pe cu furca în cap, însă lovitura a trecut pe lângă capul lui.
Această martoră a mai arătat că inculpatul a fost lovit când se afla peste partea civilă, însă și acest inculpat a lovit partea civilă cu furca în cap.
Depoziția acestei martore nu a fost luată în considerare de către instanța de fond datorită elementelor contradictorii pe care le conține, atât în privința relatărilor proprii cât și din punctul de vedere al coroborării susținerilor cu depozițiile celorlalți martori audiați și cu cele ale părților civile și ale inculpaților.
Martora a arătat că cei doi inculpați, respectiv si au intrat pe teren având asupra lor furci, s-au îndreptat înjurând spre partea civila, însă s-a întors pentru a solicita ajutor persoanelor aflate în drum, știind că urmează ca părțile să se bată. A auzit doar lovituri de furca, iar când s-a întors i-a văzut pe căzut la pământ plin de sânge iar avea și ea sânge pe față. Martora a mai arătat că zgomotele pe care le-a auzit au fost produse de lovirea furcii cu capul unei persoane, dar nu reține să fi observat cine pe cine a lovit, doar a auzit zgomotele mai sus relatate.
Lucrătorul de politie trimis pentru a veghea la adunatul fânului, martorul, a arătat că a văzut inculpații si intrând pe teren și având furci asupra lor, s-au îndreptat spre părțile civile strigând să lase fânul în și a auzit că ambele tabere și-au adresat reciproc injurii. A auzit de asemenea sunete de lovituri între uneltele pe care le foloseau, însă nu a putut distinge cu exactitate cine pe cine a lovit și numărul loviturilor, susținând doar că părțile s-au agresat reciproc.
Martorul a mai relatat că nu a putut observa ce se întâmplă deoarece părțile erau poziționate pe direcția copacilor, însă la scurt timp au ieșit din aceasta arie și au intrat în una cu vizibilitate mai bune, atunci observând că inculpatul îi aplică două lovituri cu furca în cap părții civile. În momentul imediat următor a fost lovit de cutre, el a intrat în local să anunțe politia si salvarea, iar când a revenit a văzut ca avea sânge la nivelul frunții. ulterior cu inculpatul a văzut că și acesta era lovit la nivelul arcadei și sângera și i-a arătat că a fost înțepat cu furca în brațul drept în partea superioara a acestuia.
Martorul a mai relatat că înainte cu câteva zile de incident au fost la locul numit și părțile si inginerul topograf, fiecare au prezentat actele pe care le dețineau, însă nu s-a concluzionat în nici un fel, fiind îndrumați să-și rezolve problemele în instanță.
Instanța de fond, coroborând depozițiile martorilor audiați în cauză, a stabilit cu precizie că pe fondul discuțiilor aprinse între părți după sosirea inculpaților la locul faptei, inculpatul a aplicat doua lovituri cu furca părții vătămate, care a si căzut la pământ, inculpatul fiind la rândul lui lovit de către ceilalți membri ai familiei părților civile.
Părțile s-au lovit reciproc, a fost o încăierare între ele, neputându-se stabili cu precizie acțiunea fiecăreia dintre părțile implicate, astfel cum este prevăzută această infracțiune in dispozițiile art. 322 al.1 Cod penal.
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului, din tentativa la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. I Cod penal în încăierare, prevăzută și pedepsită de art. 322 al.1 Cod penal, cerere pe care insă instanța de fond a respins-o, dat fiind faptul că atâta vreme cât se poate stabili cu certitudine că inculpatul a fost cel care a aplicat părții vătămate două lovituri cu furca in zona capului, deci atâta timp cât contribuția acestuia în săvârșirea agresiunii fata de partea vătămată se poate stabili cu certitudine, nu poate fi vorba de încăierare, unde nu se pot stabili cu exactitate contribuțiile pe care participanții implicați le au, încadrarea juridica data prin actul de sesizare al instanței faptei este cea corecta.
Anterior dispunerii restituirii cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare, date fiind inadvertentele existente de la momentul punerii in mișcare a acțiunii penale fata de acest inculpat si pana la momentul prezentării materialului de urmărire penala si ulterior a sesizării instanței, astfel cum apar acestea detaliate in cuprinsul Sentinței Penale numărul 62 din 7 februarie 2007, s-a pus in discuție extinderea procesului penal si pentru alte fapte, respectiv încăierare si lovire, insa reprezentantul Ministerului Public nu a înțeles să extindă procesul si cu privire la aceste infracțiuni, astfel că in sarcina inculpatului au rămas doar cele doua infracțiuni pentru care instanța a fost sesizată.
Reținând vinovata inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativa la omor calificat, reprezentată de fapta sa de a aplica parții vătămate doua lovituri cu furca in zona capului, de natura a cauza acestuia vătămări corporale care necesita 90-95 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare si de a-i pune in pericol viata, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsa privativă de libertate.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanța de fond a reținut că, in stare de provocare s-a comis fapta, apreciind ca atitudinea manifestata de părțile vătămate, care ani dea rândul au folosit terenul pentru care inculpatul se știa că este proprietar, este in măsură să determine reținerea acestei circumstanțe, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru această faptă.
In concret, instanța de fond a apreciat că o pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare cu executare prin privare de libertate este de natură să contribuie la îndreptarea inculpatului. Alături de această pedeapsa i s-a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b pe o durata de 2 ani, potrivit prevederilor art. 65 Cod penal.
Cu referire la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, respectiv ultrajul contra bunelor moravuri, s-a dezvoltat pe parcursul cercetării judecătorești ideea că atâta vreme cât altercația intre părți a avut loc pe câmp, care nu poate fi asimilat locului public, infracțiunea de ultraj nu subzista, însă în condițiile in care totul s-a petrecut la o distanta de 100 metri de drum, care este loc public si atâta vreme cât prezente la incident au fost mai multe persoane, care s-au indignat de cele ce se întâmplă, s-a apreciat, de prima instanță, că obiectul material al acestei fapte este realizat iar infracțiunea subzistă.
Pentru că și cu privire la această faptă vinovăția inculpatului este dovedită, instanța de fond a dispus condamnarea lui la pedeapsa de 3 luni închisoare, reținând si cu privire la aceasta infracțiune circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, apreciind că și în privința acesteia sunt întrunite cerințele impuse de comiterea faptei sub imperiul provocării.
Ca modalitate de executare a acestei pedepse s-a dispus de asemenea executarea ei prin privare de libertate, apreciindu-se de instanța de fond, că in raport de antecedentele penale ale inculpatului, numai prin această modalitate se poate realiza scopul educativ si coercitiv al pedepsei.
Realizarea celor doua infracțiuni in condițiile concursului real, a determinat aplicarea in cauza a prevederilor art. 33 lit. a si 34 lit. Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani si 6 luni închisoare, si interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit.b pe o durata de 2 ani.
Condamnarea inculpatului la o pedeapsa privative de libertate a determinat aplicarea in cauza a prevederilor art. 71 Cod penal, inculpatului fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Cum prin sentința penală numărul 149 din 18 mai 2001 Judecătoriei Negrești Oaș inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, comiterea prezentelor infracțiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit prin acea hotărâre a determinat aplicarea in cauză a prevederilor art. 83 Cod penal și s-a dispus revocarea suspendării dispuse si executarea pedepsei atunci aplicate prin privare de libertate, alături de pedeapsa aplicată in prezenta cauză.
Cum față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive la data de 27 septembrie 2004, fiind cercetat in stare de arest preventiv la data de 5 decembrie 2006 când a fost pus in liberate, a determinat aplicarea in cauza a prevederilor art.88 Cod penal, această perioadă fiind dedusă din pedeapsa aplicată.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea civila a formulat pretenții civile in cauză pentru ea si tatăl ei, partea vătămată la suma de 900 milioane lei vechi, din care 40 milioane lei vechi sunt reprezentați de daune materiale iar diferența o reprezintă daunele morale.
In privința daunelor materiale solicitate, instanța de fond, a apreciat că acestea nu sunt dovedite de acte sau probe testimoniale, astfel că au fost respinse, atât in privința lui cât si in privința lui.
Pornind însă de la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare, prima instanță a apreciat că suma de 40.000 lei RON este in măsură să asigure o reparație echitabila a prejudiciului suferit de această parte vătămată, și a fost acordată cu titlu de daune morale.
În cauză, cu toată corespondența purtată cu Spitalul Județean B M, aceștia nu au înțeles sa formuleze pretenții civile, astfel ca instanța de fond a constatat această împrejurare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs părțile civile, și inculpatul.
Părțile civile au solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, pe latura penală a cauzei majorarea pedepselor, iar pe latură civilă, obligarea inculpaților la plata sumei de 30.000 lei în favoarea părții civile, respectiv la plata sumei de 60.000 lei în favoarea părții civile.
În motivarea apelului, se arată în esență că în mod greșit s-a reținut starea de provocare în favoarea inculpaților, nefiind întrunite condițiile acesteia iar pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă având în vedere consecințele deosebit de grave ale faptei acestuia. În ceea ce privește latura civilă, în mod greșit s-a apreciat că nu sunt dovedite daunele materiale, iar referitor la partea vătămată nu s-a motivat respingerea constituirii de parte civilă în cauză. Deși infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 Cod penal este absorbită în infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice și încăierare.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și - în principal - schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat în infracțiunea de încăierare și achitarea sa pentru această faptă în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost comisă de către el - în subsidiar - în cazul în care se va respinge schimbarea de încadrare, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, fapta nu există, fie achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptei îi lipsește intenția față de acuzația de omor calificat iar cu privire la infracțiunea de ultraj, achitarea în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, fapta nu există fie încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. f Cod procedură penală, lipsește o condiție impusă de lege, respectiv fapta să fie comisă în loc public. Se mai solicită, în mod cu totul subsidiar, reducerea pedepselor sub cele aplicate de către prima instanță, cu aplicarea art. 81 Cod penal, iar cu privire la latura civilă, respingerea pretențiilor civile ca neîntemeiate sau reducerea acestora.
În motivarea apelului, se arată în esență, că din probatoriul administrat reiese că în cauză a fost vorba de o încăierare între părți inculpatul aflându-se pe terenul ce-i aparținea. Se mai arată că, în cauză nu este dovedită intenția de a ucide victima deoarece inculpatul nu a dorit sau urmărit moartea părților vătămate, aspectul că partea vătămată a avut 90 zile îngrijiri medicale, este urmarea faptului că fiind în vârstă, lovitura ce a ricoșat în timpul altercației și l-a lovit în cap i-a provocat aceste leziuni, însă acestea s-au produs din culpă și nu cu intenție, astfel, se poate reține cu certitudine infracțiunea de încăierare care a degenerat regretabil.
Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, pentru ca latura ei obiectivă să fie întrunită, este necesar ca fapta să fi fost comisă într-un loc public sau cu acces la public, ori în cauză, altercația dintre părți a avut loc pe terenul pe care consideră că-i aparține, iar strada se află la aproximativ 100 de metri.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, curtea reține următoarele:
Instanța de fond, a reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate.
Astfel, din întregul material probator rezultă că la data de 02 septembrie 2004, pe fondul unor vechi neînțelegeri cu părțile vătămate, referitoare la dreptul de proprietate asupra unui teren cunoscut sub numele " ", cei trei inculpați iau atacat pe părțile civile care strângeau fânul de pe acel teren, între părți iscându-se o încăierare, iar inculpatul i-a aplicat lui două lovituri cu furca în cap, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90 - 95 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie. În urma agresiunii, partea civilă a rămas cu o invaliditate permanentă în proporție de 50 %o (fila nr. 271).
În raport de această stare de fapt, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
În cauză, s-a dovedit că inculpatul este cel care l-a lovit cu furca în cap pe, în acest sens declarațiile părților civile coroborându-se cu declarațiile martorilor, - și.
De asemenea, nu se poate reține lipsa intenției chiar dacă aceasta este indirectă, având în vedere natura obiectului vulnerant folosit (furca) intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată (capul), urmările produse, (punerea în primejdie a vieții precum și infirmitatea fizică permanentă produsă)
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de încăierare este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. 2 Cod penal, dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unei persoane, cel care a săvârșit această faptă se pedepsește pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim se reduce cu un an. Potrivit aliniatului 3 al aceluiași text, în cazul prevăzut în aliniatul 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți au săvârșit faptele arătate în acel aliniat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrității corporale sau a sănătății. Deși în cauză a avut loc o încăierare între mai multe persoane, fapta inculpatului nu poate fi încadrată și sancționată potrivit art. 322 aliniat 3 Cod penal, deoarece acest text privește ipoteza în care nu se cunoaște care dintre participanții la încăierare a încercat să ucidă pe alții, ori, așa cum am arătat s-a dovedit că inculpatul apelant i-a aplicat loviturile cu furca părții civile.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, curtea apreciază, la fel ca și prima instanță, că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fiind îndeplinită condiția faptei săvârșită în public, având în vedere că și fapta a avut loc pe un teren împrejmuit, rudimentar, persoanele ce se aflau în apropiere au auzit țipetele, injuriile precum și zgomotele provocate de ciocnirile de unelte, o parte dintre aceste persoane văzând și încăierarea.
În mod corect, prima instanță a reținut în favoarea inculpaților starea de provocare, având în vedere că între inculpați și părțile vătămate exista o stare conflictuală, că inculpatul se considera proprietar asupra terenului, în favoarea sa existând o hotărâre civilă nedefinitivă(rămasă irevocabilă după săvârșirea faptei), astfel că, inculpații au considerat fapta părților vătămate de a culege fânul de pe teren, drept o acțiune ilicită gravă.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, curtea apreciază că aceasta este prea redusă față de pericolul social al faptei, urmările produse, respectiv infirmitatea fizică permanentă în proporție de 50 %0 a părții civile, persoana inculpatului, recidivist, împrejurarea că fapta a fost săvârșită în termenul de încercare astfel că o va majora de la 2 ani și 6 luni la 4 ani închisoare.
Cu privire la starea de recidivă a inculpatului pusă în discuție de către instanță, se constată că sentința penală nr. 187 din 19 octombrie 2007 Judecătoriei Negrești O a ș, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 187/Ap din 16 octombrie 2008 Tribunalului Satu Mare, apelul inculpatului fiind respins ca tardiv, astfel că apelantul nu poate fi considerat reabilitat de drept cu privire la pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 149 din 18 mai 2001 Judecătoriei Negrești O a Față de cele arătate, se va menține dispoziția de revocare a beneficiului suspendării condiționate și de executare alăturat pedepsei aplicate în cauză.
Pedepsele aplicate inculpaților intimați - și sunt just individualizate și cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal neimpunându-se majorarea acestora.
Latura civilă a fost corect soluționată în cauză nedovedindu-se daunele materiale, martora - (fila 29) arătând că și înainte de incident mama sa lucra la familia părții civile, iar daunele morale acordate sunt în măsură să acopere suferința fizică și psihică a părții civile.
În ceea ce o privește pe partea civilă, curtea apreciază că aceasta nu poate solicita obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile, având în vedere că aceștia nu au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, ori obiectul juridic special al infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 322 Cod penal sunt relațiile de conviețuire socială referitoare la menținerea ordinii și a liniștii, a climatului de securitate socială necesar conviețuirii pașnice între cetățeni. Este adevărat că această infracțiune poate avea și un obiect juridic secundar, constând în relațiile sociale referitoare la integritatea corporală sau sănătatea persoanei, atunci când, în cursul încăierării se săvârșește o infracțiune contra persoanei, fără a se cunoaște făptuitorul, însă în cauză, nu se poate susține că nu se cunosc persoanele ce i-au provocat acestei părți leziunile descrise în certificatul medico leal, partea civilă arătând în declarație (fila 77) care anume din inculpați au lovit- Prin urmare, în cauză erau aplicabile regulile concursului de infracțiuni, însă inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 Cod penal.
Față de considerentele arătate, curtea, n baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, va admite apelul penal declarat de partea civilă apelantă, împotriva sentinței penale nr. 191 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va desființa în sensul că:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. Cod penal de la 2 ani și 6 luni, la 4 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea de: 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:
- 4 ani închisoare în regim de detenție și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal potrivit art. 65 Cod penal.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga apelanții și să plătească statului suma de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 193 Cod procedură penală va obliga inculpatul apelant să plătească părții civile apelante suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de partea civilă apelantă, împotriva sentinței penale nr. 191 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o desființează în sensul că:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. Cod penal de la 2 ani și 6 luni, la 4 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de: 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:
- 4 ani închisoare în regim de detenție și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal potrivit art. 65 Cod penal.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelanții și să plătească statului suma de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant să plătească părții civile apelante suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpații și partea civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
decizie - D/24.11.2008.
Judec. fond -
Tehnodact. 2 ex./24.11.2008.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela
