Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Nr. Intern -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.99
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de către inculpatul și de către partea civilă - parte vătămată împotriva sentinței penale nr.1409 din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul intimat inculpat, personal și asistat de apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind apelantul intimat parte vătămată, reprezentat de către apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar și intimatul parte civilă Spitalul Universitar de Urgență
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depus referatul de evaluare socială cu privire la apelantul inculpat, întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, arată că inculpatul a declarat apel împotriva soluției instanței de fond, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și pentru care a fost judecat și în mod greșit condamnat în primă instanță.
Consideră că la dosarul cauzei nu sunt probe certe din care să rezulte fără urmă de dubiu, că inculpatul ar fi înjunghiat-o pe partea vătămată sau că aceasta a avut un altfel de accident.
Susține că între declarațiile martorilor, există substanțiale discrepanțe și contraziceri. Arată că partea vătămată, la data de 23.04.2006, în timpul urmăririi penale, a declarat: " băiatul acestui individ a ieșit din scara blocului, m-a lovit în zona burții și a fugit în scară. Eu nu am văzut cuțitul cu care am fost lovit, ci am simțit doar un pumn în zona burții", însă după două săptămâni de la această declarație, partea vătămată fiind reaudiată de organul de urmărire penală, a declarat: " am simțit cum a venit cineva în spatele meu și m-a lovit în partea, spate. Am crezut că am fost lovit cu pumnul. Nu am observat ca "", să aibă ceva în mână.", iar în momentul reaudierii, în faza cercetării judecătorești, la data de 08.04.2008, partea vătămată a contrazis ceea ce a declarat anterior.
Arată că la dosarul cauzei, nu există nici un înscris din care să rezulte că partea vătămată s-ar fi prezentat pe data de 22.04.2006 la spital, în registrul Spitalului de Urgență fiind consemnată prezentarea acestuia la data de 23.04.2006.
Martorii oculari ai acestui eveniment, și, au declarat că nu au observat vreun cuțit în mâna inculpatului. De asemenea, apreciază că și in declarațiile martorului, există anumite contradicții, cu toate că în declarații, acesta se consideră a fi precis și exact. Acesta a declarat că s-a prezentat împreună cu partea vătămată și cu ceilalți martori, respectiv și la spital. Acest fapt este însă contrazis și infirmat prin declarația părții vătămate care afirmă că a fost condus numai de, acesta din urmă fiind însoțit de și . Consideră că aceste inadvertențe între declarații sunt de natură să compromită total credibilitatea acestui martor.
Cu privire la martorul, apărătorul părții vătămate, solicită a se observa că la dosarul cauzei există declarația acestuia dată pe data de 22.04.2006, prin care afirmă că a mers cu partea vătămată la spital, dar acest fapt nu este recunoscut de partea vătămată.
Martorul, în faza de urmărire penală, fila 79, a declarat: " fiind întuneric și aflându-mă mai departe de intrarea blocului, nu am văzut ce s-a întâmplat", iar în declarația dată în fața instanței, la fila 35 dosar de fond, acesta își modifică declarația spunând că: " când am apărut, inculpatul l-a lovit pe cu un cuțit, însă nu am văzut decât ceva lucitor în mâna acestuia." Acest martor a mai declarat că a mers cu partea vătămată la spital, în urma căruia acesta a fost pansat, si apoi au fost la o discotecă din Regie.
Arată că martorul -, zis și "", în timpul urmăririi penale, a declarat: " am văzut că avea în mână un cuțit. S-a apropiat de și l-a lovit pe acesta pe partea a corpului cu ajutorul cuțitului. Eu am văzut când, fratele lui l-a lovit cu cuțitul pe ", iar în declarația dată ulterior în fața judecătorului, declară că: " cred că avea un cuțit ".
Consideră că întregul dosar se bazează pe niște declarații subiective, date în mare parte de către prietenii părții vătămate, existând nenumeroase contradicții între declarațiile martorilor, cât și între declarațiile acelorași martori, date la intervale diferite de timp.
Susține că nu sunt elemente care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, motiv pentru care solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.P.P. raportat la art.10 lit.c și C.P.P. respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile și spitalul Universitar de Urgență B, în temeiul dispozițiilor art.346 al.3
C.P.P.Apărătorul ales al apelantului parte civilă, punând concluzii asupra apelului declarat de către inculpatul, apreciază că apelul declarat de acesta este nefondat, argumentele juridice lipsind cu desăvârșire în susținerea inculpatului în fața instanței de apel.
Arată că martorii audiați în faza de cercetare penală și în fața instanței de judecată au avut aceeași poziție și, și-au menținut punctul de vedere referitor la faptul că inculpatul, în momentul în care a ieșit din scara blocului, a venit și a exercitat actul de agresiune asupra părții vătămate - parte civilă în dosarul cauzei, motiv pentru care nu poate fi primită susținerea inculpatului.
Susține că au fost propuși a fi audiați doi martori în fața instanței de apel, martori care, a pretins inculpatul, că au venit în scopul de a modifica substanțial poziția sau situația de fapt reținută atât de organele de urmărire penală cât și de instanța de fond în hotărârea pronunțată. Declarațiile acestor martori nu au adus nimic nou din punct de vedere al situație de fapt reținută de instanța de judecată.
Concluzionând, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, arată că aceasta vizează atât latura civilă, cât și latura penală a procesului. Sub aspectul laturii penale, apreciază că modalitatea de executare a pedepsei a fost greșit aleasă de instanța de fond, ținând cont că inculpatul nici în fața instanței de apel, nici în fața probelor care au fost administrate, nu recunoaște sau nu are o atitudine de regret față de fapta pe care a săvârșit- Consideră că, coborând atât de mult pedeapsa pentru ca instanța să poată aplica o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, este prea mult pentru a crede că inculpatul se poate îndrepta din punct de vedere al comportamentului social. Acesta a încercat prin mijloace proprii să determine soluția ce se pronunță în acest caz. Arată că referatul de evaluare a inculpatului, lasă posibilitatea ca judecătorul să înțeleagă că inculpatul are niște probleme în ceea ce privește reintegrarea socială, caz în care, apreciază că o pedeapsă cu executare ar fi una care ar putea îndrepta comportamentul inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, apreciază că recuperarea fizică și morală a părții civile-parte vătămată nu se poate face cu suma de 5000 de Euro acordată de către instanța de fond, în condițiile în care: este vorba de tentativă de omor, părții vătămate fiindu-i extirpat un organ care conduce la o imposibilitate fizică ulterioară de a se manifesta din punct de vedere al activităților sociale, al activităților profesionale sportive și de orice altă natură.
Nici în raport de art.998-999.civil, partea civilă-parte vătămată nu este suficient despăgubită prin raportare la paguba suferită, solicitând astfel admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond pe latură civilă și majorarea cuantumului daunelor morale care urmează a fi acordate.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul pe apelul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat pentru motivele invocate mai sus.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul a solicitat achitarea sa, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta. Consideră că din materialul probator administrat în prezenta cauză rezultă vinovăția inculpatului, în acest sens fiind declarațiile părții vătămate care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, din care rezultă că respectiva leziune a fost produsă de un corp cu muchie ascuțită și nu putea fi produs prin precipitare și lovirea de un gard prevăzut cu țepi. De asemenea, apreciază că declarațiile părții vătămate se coroborează cu faptul că inculpatul, în urma agresiunii, a suferit el însuși leziuni, prin tăiere la două degete, aspect constatat în urma efectuării unei expertize ADN, dar și cu declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, în special, și.
Există anumite contradicții între depozițiile martorilor, însă apreciază că acestea sunt perfect justificate, având în vedere modalitatea confuză în care s-a desfășurat întreg incidentul, în condiții de luminozitatea scăzută.
Prin apelul părții civile, pe latură penală s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în special a modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării unei pedepse cu executare în regim de detenție, iar pe latură civilă, partea civilă - parte vătămată a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate prin hotărârea apelată.
Consideră că modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului a fost corect stabilită, instanța apreciind că poate fi reeducat fără aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, având în vedere și referatul privind posibilitățile de reintegrare socială a acestuia, vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale, dar s-ar impune majorarea termenului de încercare, de la 7 ani la termenul maxim de 9 ani, prev. de art. 861și următoarele.
Pe latură civilă, dat fiind faptul că, culpa nu a aparținut exclusiv inculpatului și partea civilă a contribuit în mod decisiv la crearea respectivului conflict, consideră că cuantumul de 5000 euro acordat de instanță în această situație, este îndestulător.
Concluzionând, solicită respingerea ambelor apeluri declarate de către inculpat și respectiv partea civilă - parte vătămată, ca fiind nefondate.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CUR TE
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1409 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penalăs-a dispus după cum urmează:
în baza prev. art.20 rap. la art.174 alin.l Cod penal,art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplic.art.73 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, zis "", fiul lui si, nascut la data de 29.12.1986, in C, Jud C S, CNP.-, cetatean R, studii liceale, necasatorit, fara copii, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat in B,-, b1.Z2,.1,.2,.l l, sector 6, la pedeapsa de 4 ani . pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
In baza art.861Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepei sub supraveghere pe un termen de incercare de 7 ani, conform art.862 Cod penal.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat sa se supună masurilor de supraveghere prev. de art.863lit.a, (Serviciul de Protecție a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor), b,c si d Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art 864alin. 1 si 2 Cod penal.
De asemenea i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pe o perioada de 3 ani, conform art 65 Cod penal si art.71 alin.6 Cod penal
În baza prevederilor art.14, 346 Cod de procedură penală cu ref. la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 Euro daune morale către partea civila, precum și la plata sumei de 4.389,78 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Universitar de Urgenta B, cu dobânda legala până la completa achitare a debitului.
A fost respinsă cererea de daune materiale formulata de partea civila,ca nefondata.
In baza prev.art.191 Cod de procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că din ansamblul probator administrate in cauza, respectiv procesul verbal de constatare întocmit de organele de politie, declarațiile martorilor din acte, raportul de expertiza medico-legala privind leziunile prezentate de partea vătămată si o serie de acte medicale, procese verbale de ridicare de obiecte si planșe fotografice aferente, coroborate si cu declarațiile inculpatului, rezultă in esență următoarea situație de fapt:
Pe fondul unei altercații anterioare ce a avut loc intre martorul si fratele inculpatului, in seara zilei de 22.04.2006, inculpatul s-a întâlnit pe str.- - cu un grup de tineri format din martorii din acte, si partea vatamata, fiind oprit de aceștia. In acest context inculpatul, aflat sub influenta bauturilor alcoolice, i-a adresat amenințări cu acte de violenta martorului, motivat de conflictul anterior avut de acesta cu fratele sau.
Pe fondul acestor amenințări martorul l-a contactat telefonic pe martorul si împreună s-au deplasat in fata blocului in care locuieste inculpatul, manifestându-și dorința de a discuta cu acesta. Tatal inculpatului, însoțit de martorul, fratele inculpatului, au coborât in fata blocului, context in care s-a declanșat un incident intre aceștia si cei doi martori.
Sub aspect probatoriu, întrucât depozițiile martorilor au fost contradictorii, in sensul ca o parte a susținut ca tatăl inculpatului ar fi avut o bata cu care i-ar fi amenințat pe si, in vreme ce alți martori au susținut ca acesta nu avea nimic in mâini, Tribunalul a concluzionat in sensul ca tatăl inculpatului nu a avut asupra sa un obiect cu care sa ii atace pe cei doi martori. S-a considerat că această concluzie se impune motivat de faptul, ca chiar in cuprinsul declarațiilor martorilor părții vătămate, respectiv, si, exista contradicții sub acest aspect.
Cert este că la un moment dat conflictul aparent a incetat, tatal si fratele inculpatului revenind in locuință.
Partea vătămată, insa, însoțit de martorii, și, au revenit in fata locuinței inculpatului, iar unul dintre aceștia (nu s-a stabilit cu certitudine cine anume) a aruncat cu o piatra care a ricoșat din geam, pătrunzând pe o deschidere in interiorul locuinței inculpatului si lovind peretele interior. In acest moment martorul, tatăl inculpatului, a coborât din nou in fata blocului, intrând in incident cu partea vătămată si martorii care îl însoțeau si pe fondul unor agresiuni reciproce a coborât și inculpatul care, potrivit susținerii unora dintre martori, ar fi avut o bata in mana.
Cu certitudine a rezultat din ansamblul probator ca in acel moment tatăl inculpatului era căzut la pământ, înconjurat de o serie de martori care il agresau, context in care s-a produs lovirea cu cuțitul a părții vătămate.
Inculpatul a susținut, atât in faza de urmărire penala, cat si a cercetării judecătorești, ca nu ar fi avut un cuțit asupra lui si ca nu l-ar fi înjunghiat pe partea vătămată, încercând sa acrediteze ideea, pe de o parte ca e posibil ca partea vătămată sa se fi rănit intr-un gard metalic, aflat in apropiere sau că ar fi avut un incident in aceeași seara, la discoteca si că e posibil ca lezarea acestuia sa se fi produs in acel loc.
Tribunalul a înlăturat, ca nesinceră, această susținere a inculpatului motivat de următoarele argumente: In momentul aplicării loviturii de cuțit inculpatul s-a tăiat la doua degete de la mana dreapta, provocându-și răni sângerânde și murdărindu-se de sânge pe pantalonii de sport cu care era îmbrăcat; de asemenea, raportul de expertiza medico-legala nr.Al/4797/2006 al a concluzionat ca acele leziuni prezentate la degete de inculpat se puteau produce la data de 22.04.2006 prin acțiunea unui corp cu muchii ascuțite; urmare a leziunii pe care si-a provocat-o inculpatul s-a murdărit de sânge pe pantalonii cu care era îmbrăcat, iar prin raportul de constatare tehnico-științifica biocriminalistică genetica nr 76629/8.06.2007 al, s-a stabilit ca cele doua urme de pe perechea de pantaloni sunt de sânge si ca profilul genetic al celor doua urme este identic cu cel al inculpatului. Aceste probe se coroborează si cu declarațiile martorilor si - mama si respectiv fratele inculpatului - din care a rezultat ca revenind in locuință după terminarea incidentului au constatat ca inculpatul era rănit la mâini si sângera.
In ceea ce o privește pe partea vătămată, Tribunalul a observat ca după ce a fost înjunghiat, a fost transportat cu un taxi la Spitalul Universitar de Urgenta B, unde încercând sa ascundă conflictul in care fusese implicat a declarat cadrelor medicale ca ar fi căzut si s-ar fi înțepat intr-un gard. După acordarea primelor îngrijiri medicale partea vătămată a părăsit unitatea spitaliceasca, insa in cursul nopții de 22/23.04.2006 starea sănătății acesteia s-a agravat, iar in dimineața de 23.04.2006 partea vătămată s-a prezentat din nou la Spitalul Universitar de Urgenta B, unde a relatat adevărul cu privire la împrejurările in care a fost rănit, fiind supus unei intervenții chirurgicale de urgenta, în urma căreia i-a fost extirpata splina si rămânând internat pana la 28.04.2006.
Din concluziile raportului medical nr/20006al a rezultat ca partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, respectiv plaga înjunghiată la baza hemitoracelui stâng, cu ruptura de splina si hemoperitoneu ce s-au putut produce la data de 22.04.2006, prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, leziuni ce au necesitat 22-24 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a statuat totodată in cuprinsul acestui raport ca leziunile au pus in primejdie viata părții vătămate si ca absenta splinei constituie infirmitate fizica permanenta.
Tribunalul a apreciat de asemenea că susținerea inculpatului, cum ca s-ar fi aflat in stare de legitima apărare, determinat de faptul ca partea vătămată, ajutat de martorii din acte au declanșat incidentul si I-ar fi atacat, nu poate fi primita pentru următoarele considerente:
Actele de violenta au fost exercitate direct de către partea vătămată, ajutata de o parte din martorii din acte asupra tatălui părții vătămate, insa atacul nu a avut un caracter injust, părțile agresându-se reciproc si agresiunea exercitata asupra martorului fiind de intensitate redusa, acesta suferind leziuni minore. In acest context, este evident ca acțiunea violenta exercitata de inculpat asupra părții vătămate depășește gravitatea atacului exercitat asupra tatălui sau, iar intenția este dovedita prin faptul ca acesta a coborât in fata blocului având asupra sa cuțitul, deci, premeditând natura si intensitatea agresiunii,
Tribunalul a reținut Insa, circumstanța prev. de art. 73 lit.b Cod penal, motivat de faptul ca partea vătămată chiar daca determinata de martori a participat la incident, este fără echivoc ca a declanșat incidentul ca atare, sub acest aspect avându-se in vedere împrejurarea ca in doua etape diferite, martorii din acte si respectiv partea vătămată s-au deplasat la locuința inculpatului, au insistat ca acesta sa coboare, manifestând o atitudine injurioasa dar si agresiva, rezultată cu evidenta din aruncarea acelei pietre ce a ajuns in locuința inculpatului.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat ca fiind dovedita vinovăția inculpatului, fapta acestuia, care in seara zilei de 22.04.2006, in jurul orelor 21,00, acționând pe fondul consumului de băuturi alcoolice si a unui conflict mai amplu, a aplicat părții vătămate o lovitura cu un cuțit in torace, lovitura ce a cauzat leziuni grave, ce au pus in primejdie viata părții vătămate, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art 20 rap la art 174 alin 1-175 alin l lit.i Cod penal, text de lege in baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului.
In raport de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv necunoscut cu antecedente penale, caracterizat pozitiv in familie si societate, tribunalul a apreciat ca scopul educativ si sancționator al pedepsei va putea fi atins si fără privare de libertate, astfel ca in cauză a făcut aplicarea disp art.861Cod penal, dispunând suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere.
Cu privire la latura civila a cauzei, Tribunalul a reținut ca partea vătămată s-a constituit parte civila cu suma de 2000 euro, reprezentând cheltuieli de spitalizare si cu suma de 18.000 euro, daune morale, însă sub aspectul cheltuielilor de spitalizare, partea vătămată nu a făcut nici o proba pentru a dovedi existența și cuantumul acestora, considerent in raport de care, instanța de fond constatând ca ele sunt nedovedite, le-a respins ca atare.
Sub aspectul daunelor morale, tribunalul a apreciat ca in raport cu perioada de spitalizare, cu infirmitatea suferita, deci o suferința categoric mare, este îndrituita la a primi o satisfacție si,deci, la a primi daune morale pe care instanța le-a evaluat ca fiind suficiente si necesare in cuantum de 5000 euro.
Pe perioada termenului de încercare s-a impus inculpatului a se supune următoarelor masuri de supraveghere prev. de art.863lit.a, (Serviciul de Protecție a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor), b,c si d Cod penal, atrăgându-i-se atenția asupra prev. art 864alin.l si 2 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Ca pedeapsă complementară, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b pe o perioada de 3 ani, conform art 65 Cod penal si art.71 alin.6 Cod penal.
Tot în cadrul laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 4.389,78 lei, aferentă cheltuielilor de spitalizare suportate de Spitalul Universitar de Urgenta B pentru îngrijirile medicale acordate victimei, plus dobânda legala până la completa achitare a debitului.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apel în termenul legal, atât inculpatul(la data de 26 noiembrie 2008),cât și partea civilă(la data de 05 decembrie 2008).
Apelurile celor două părți au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 15 ianuarie 2009.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat, nemijlocit, la ascultarea inculpatului, care și-a menținut poziția procesuală manifestată anterior, negând comiterea faptei ce face obiectul judecății (fila 16 dosar apel).
La solicitarea apelantului inculpat, în conformitate cu prevederile art.67 Cod de procedură penală, Curtea a încuviințat acestuia administrarea de noi probe în apărare, în acest context probatoriul fiind completat cu depozițiile martorilor și, audiați în ședința publică din data de 26 martie 2009 (filele 22,23 dosar apel), precum și cu referatul întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București (filele 28-30 dosar apel),
În dezbaterile orale asupra apelului, inculpatul, prin intermediul apărătorului său ales, a criticat hotărârea Tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, întrucât în dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte fără urmă de dubiu că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, considerent pentru care a solicitat admiterea apelului propriu, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei soluții de achitare a sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală și de respingerea a acțiunilor civile formulate de părțile civile și Spitalul Universitar de Urgență B, conform disp.art.346 alin.3 Cod de procedură penală.
În dezvoltarea motivului de apel astfel invocat, apărătorul inculpatului a precizat că între declarațiile martorilor audiați în cauză, există substanțiale discrepanțe și contradicții care sunt de natură să compromită credibilitatea celor afirmate de aceștia cu privire la vinovăția inculpatului, iar partea vătămată, de asemenea și-a schimbat declarațiile de la o etapă procesuală la alta. În plus la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte că partea vătămată s-ar fi prezentat pe data de 22 aprilie 2006 la spital, în registrul Spitalului de Urgență, fiind consemnată prezentarea acestuia la data de 23 aprilie 2006, Totodată a mai arătat că martorii oculari și au declarat că nu au observat vreun cuțit în mâna inculpatului, considerând că întregul dosar se bazează pe niște declarații subiective, date în mare parte de către prietenii părții vătămate.
Tot în cadrul dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 23 aprilie 2009, apărătorul ales al apelantului parte civilă, a învederat că apelul declarat vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
Sub aspectul criticilor îndreptate împotriva laturii penale a cauzei, a precizat că s-a efectuat o greșită individualizare a modalității de executare, având în vedere faptul că inculpatul nici în fața instanței de apel și nici în fața probelor ce au fost administrate, nu recunoaște comiterea faptei și nu are o atitudine de regret pentru săvârșirea acesteia, din această perspectivă neputându-se aprecia că inculpatul se poate îndrepta din punctul de vedere al comportamentului social, aspect ce rezultă de altfel și din referatul de evaluare întocmit în cauză, care lasă să se înțeleagă că inculpatul are niște probleme în ceea ce privește reintegrarea socială. În contextul acestor argumente a susținut că numai o pedeapsă cu executare ar fi în măsură să îndrepte comportamentul inculpatului.
În privința laturii civile a cauzei, apărătorul apelantului parte civilă a precizat că recuperarea fizică și morală a victimei nu se poate face cu suma de 5000 Euro ce a fost acordată de către instanța de fond, în condițiile în care părții vătămate i-a fost extirpat un organ, ceea ce conduce la o imposibilitate fizică ulterioară a acestuia de a se manifesta în mod normal în cadrul activităților sociale, profesionale, sportive și de orice altă natură, motiv pentru care a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, astfel încât acestea să fie echitabile în raport de gravitatea pagubei suferite.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de apelantul inculpat și respectiv de apelantul parte civilă, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căambeleapeluricu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea observă că instanța de fond a administrat, nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, toate probele necesare aflării adevărului și realizând o evaluare judicioasă și obiectivă a acestora, a stabilit, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului, iar în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracțională a acestuia, a determinat în mod corespunzător încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina sa.
Astfel, procedând la reevaluarea materialului probator existent în cauză, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, consacrat prin disp. art. 371 Cod de procedură penală, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că apelantul inculpat se face vinovat de aceea că, în seara zilei de 22 aprilie 2006, în jurul orei 2100, în timp ce se afla pe strada - - din B, sectorul 6, acționând pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict mai amplu, în care au fost implicați fratele și respectiv tatăl său, precum și mai mulți prieteni ai părții vătămate, i-a aplicat acestuia din urmă o lovitură cu un cuțit în zona inferioară a toracelui, în partea din spate, lateral-stânga, cauzându-i leziuni traumatice grave, care i-au pus viața în primejdie.
În scurt timp, partea vătămată, însoțit de martorii zis "" și zis "", s-a deplasat cu un taxi la Spitalul Universitar de Urgență B, unde i s-au acordat minime îngrijiri medicale, după care a fost lăsat să plece acasă. A doua zi dimineață, pe 23 aprilie 2006, pentru că starea sănătății sale se agravase în timpul nopții, partea vătămată a revenit la Spitalul Universitar de Urgență B, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale de urgență prin intermediul căreia i-a fost extirpată splina, în continuare rămânând internat în respectiva unitate spitalicească până în data de 28 aprilie 2006.
Deși inculpatul a negat în permanență, inclusiv cu ocazia audierii de către instanța de apel, faptul că el ar fi autorul agresiunii suferite de partea vătămată în seara zilei de 22 aprilie 2006, probatoriul cauzei relevă exact contrariul acestor susțineri.
În acest sens este de remarcat că declarațiile acuzatoare ale părții vătămate, conform cărora inculpatul este cel care în seara zilei de 22 aprilie 2006 l-a înjunghiat în zona toracică, lateral-stânga prin aplicarea unei lovituri de cuțit, se coroborează, potrivit art.75 din Codul d e procedură penală, cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, astfel că, în mod corect, acestea au fost reținute de către instanța de fond ca exprimând adevărul.
Astfel, martorii de față la acel episod al incidentului în cursul căreia s-a produs agresarea părții vătămate - zis "" (filele 72,73 și 27,28 ), zis "" (filele 88,89 și 31,32 ), (filele 76,77 și 26 ), zis "" (filele 83-87 și 37 ), zis "" (filele 74,75 și 29,30 ), zis "" (filele 78-82 și 35 ) și (filele 90-94 și 36 ) - au declarat în mod constant și concordant, că în timp ce o parte din membrii grupului din care făcea parte și victima, purta o altercație violentă cu tatăl inculpatului, martorul, pe de acces din fața scării blocului în care locuiește inculpatul, acesta din urmă a ieșit din scară și cu mâna dreaptă i-a aplicat o lovitură părții vătămate, în partea din spate a toracelui, lateral stânga, după care imediat a fugit înapoi în scară, unii dintre aceștia precizând chiar că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu un cuțit, iar alții, că au văzut în mâna inculpatului un "obiect lucitor" sau un "obiect metalic". Aceeași martori relatează de asemenea că după terminarea altercației, au observat rana sângerândă pe care partea vătămată o avea în partea spate a toracelui, precum și tricoul găurit al acestuia, precizând că din pricina acestei plăgi, victimei i s-a făcut rău, motiv pentru care a fost transportată la spital cu un taxi.
Speculațiile vădit tendențioase făcute de către apărarea inculpatului pe seama unor inadvertențe sau contradicții strecurate în declarațiile martorilor oculari, nu sunt de natură să afecteze credibilitatea susținerilor acestora, pe de o parte pentru că aceste inadvertențe nu vizează sub nici o formă aspectele esențiale pe baza cărora se conturează vinovăția inculpatului, cu toții afirmând că inculpatul este cel care l-a înjunghiat pe partea vătămată, iar pe de altă parte pentru că acestea sunt firești și perfect justificate, având în vedere posibilitățile concrete ale fiecăruia de a percepe derularea secvențelor, în împrejurările confuze în care s-a produs incidentul violent (în condiții de luminozitate scăzută și pe fondul unei altercații în care erau implicate mai multe persoane), dar și împrejurarea că între momentele procesuale în care a avut loc audierea lor (în cursul urmăririi penale și respectiv în cadrul cercetării judecătorești) s-a scurs o perioadă de mai bine de doi ani de zile.
De asemenea, nici împrejurarea că martorii oculari, care confirmă susținerile părții vătămate în sensul că inculpatul este autorul agresiunii deduse judecății, sunt prieteni ai părții vătămate, nu induce ideea existenței unui serios dubiu asupra obiectivității și imparțialității acestora, întrucât acestea nu constituie singurele mijloace de probă care se coroborează cu declarațiile părții vătămate în dovedirea vinovăției inculpatului, ci există și alte elemente probatorii care, alături de cele menționate anterior, fundamentează dincolo de orice îndoială rezonabilă, convingerea instanței că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Certitudinea săvârșirii faptei de către inculpat este întărită și de împrejurarea că In momentul aplicării loviturii de cuțit inculpatul s-a tăiat la doua degete de la mana dreapta, provocându-și răni sângerânde și murdărindu-se de sânge pe pantalonii de sport cu care era îmbrăcat, prin raportul de expertiza medico-legala nr.Al/4797/2006 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Prof.Dr. Minovici" (fila 100 ) concluzionându-se ca acele leziuni prezentate la degete de inculpat s-au putut produce la data de 22.04.2006, prin acțiunea unui corp cu muchii ascuțite. Prin raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistica genetica nr 76629/8.06.2007 al (filele 52-60 ), s-a stabilit ca cele doua urme de pe perechea de pantaloni sunt de sânge si ca profilul genetic al celor doua urme este identic cu cel al inculpatului.
În legătură cu împrejurările și modalitatea de produce a acestor leziuni, inculpatul nu a fost în măsură să ofere explicații plauzibile, susținerile sale sub acest aspect fiind totodată, în mod flagrant contrazise și de alte mijloace de probă existente în cauză, ceea ce pune astfel în evidență lipsa lor de veridicitate.
Sub acest aspect, inculpatul a precizat, în mod necredibil că nu-și amintește când, cum și unde s-a tăiat la mână, întrucât fiind sportiv de performanță nu acordă atenție unor astfel de incidente minore și că nu s-a bandajat la mână în seara când a avut loc incidentul în care a fost implicat tatăl său.
Ceea ce refuză însă inculpatul să explice referitor la această chestiune, este dezlegat de către mama sa, martora, care în declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 66-69 ), menținute și în faza cercetării judecătorești, a relatat că atunci când după terminarea conflictului, soțul său (n martorul ) și respectiv fiul său ( inculpatul ) s-au întors în locuință, acesta din urmă era zgâriat la una din mâini și întrucât sângera, i-a data acestuia o fașă pe care o avea prin casă și cu care s-a bandajat la acea rană de la degete.
De asemenea și martorul, fratele inculpatului a arătat în declarația dată în cursul urmăririi penale (filele 70,71 ), neretractată în faza cercetării judecătorești, că atunci când a ajuns în casă după încheierea altercației, fratele său se văita că "era tăiat sau zgâriat la degete".
În vădită contradicție cu aspectele pretinse de inculpat, existența bandajului aplicat pe leziunea de la mâna dreaptă a acestuia, a fost constatată și de către primii agenți de poliție ajunși la fața locului, imediat după consumarea infracțiunii, respectiv în jurul orei 2130, din procesul verbal de constatare întocmit de aceștia (fila 2 ) rezultând că numiții și se aflau sub influența băuturilor alcoolice, iar prezenta la mâna dreaptă un bandaj cu urme de soluție galbenă.
O altă probă certă de vinovăție o constituie și raportul de expertiză medico-legală nr/20006întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Prof.Dr. Minovici" (filele 12-13 ) prin care s-a stabilit ca partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, respectiv plaga înjunghiata la baza hemitoracelui stâng, cu ruptura de splina si hemoperitoneu, ce s-au putut produce la data de 22.04.2006, prin lovirecu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit,leziuni ce au necesitat 22-24 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, aceste leziuni punând in primejdie viata părții vătămate.
Este de remarcat faptul că cele concluzionate prin acest raport de către specialiștii în medicină legală, cu privire la modalitatea de producere a leziunilor expertizate și posibilul obiect folosit de agresor, infirmă susținerile apărării inculpatului prin care se încearcă a se acredita ideea că partea vătămată s-ar fi putut lovi în timpul altercației în care a fost implicat împreună cu ceilalți prieteni ai săi, îndreptată împotriva tatălui inculpatului, înțepându-se în gardul metalic situat în laterala aleii unde s-a desfășurat incidentul.
S-a mai invocat în apărarea inculpatului și faptul că la dosar nu ar exista dovezi din care să rezulte că partea vătămată s-ar fi prezentat în seara zilei de 22 aprilie 2006 la Spitalul Universitar de Urgență B, ceea ce ar conduce la concluzia că plaga înjunghiată operată abia a doua zi, nu a fost produsă în cursul respectivei seri, o atare susținere fiind indiscutabil contrazisă de adresa nr.46875 din 31 octombrie 2009 Spitalului Universitar de Urgență B, din care rezultă că partea vătămată figurează înregistrat în evidențele acestei unități spitalicești. cu foaie de prezentare nr.-/22 04 2006, ora 2134cu diagnosticul "plagă prin înjunghiere latero-toracică stg. de cca. 1 cm. (cuțit sau de sticlă)", recomandându-se ecografie abdominală și radioscopie toracică.
În susținerea nevinovăției sale, inculpatul s-a întemeiat și pe declarațiile martorilor și.
Față de conținutul lor concret, depozițiile acestor martori nu numai că nu au suficientă forță probantă pentru a întări prezumția relativă de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului, dar ele chiar contribuie din plin la infirmarea acestei prezumții, prin ilustrarea caracterului mincinos al unor apărări esențiale formulate de inculpat, relativ la lipsa oricărei implicări în altercație.
Astfel, martorul, fiind audiat în ziua următoare incidentului (fila 96 ) a relatat că deplasându-se pe strada - -, împreună cu doi amici, la un moment dat a observat că în fața unui bloc avea loc un conflict între mai multe persoane, astfel că s-a oprit pe trotuarul de vis a vis pentru a vedea ce se întâmplă în continuare. A mai precizat martorul că în respectivul conflict era implicat un fost coleg de-al său de școală generală, poreclit "" și tatăl acestuia pe de o parte, iar pe de altă parte, alte persoane pe care nu le cunoaște, însă datorită faptului că era îmbulzeală mare nu a observat cine și cum a fost lovit. Tot în acest context, martorul a afirmat că nu a observat ca vreunul dintre participanți să aibă cuțit, bâte sau alte obiecte, ci s-au lovit cu pumnii și picioarele. În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul a precizat că își menține susținerile din cursul urmăririi penale și nu are alte aspecte de adăugat.
Martora, audiată fiind la data de 07 06 2006 (fila 95 ) a arătat că ieșind în fața blocului să fumeze a observat o altercație între vecinul său de scară și un grup format din patru-cinci tineri care se certau, iar la un moment dat s-a iscat o bătaie între aceștia, lovindu-se cu pumnii, palmele și picioarele, la fața locului apărând și alți câțiva tineri în ajutorul celor care se băteau cu. Totodată a mai precizat martora că nu a observat ca vreunul din participanții la altercație să aibă asupra sa cuțit, bâte sau alte arme și văzând că bătaia ia amploare a fugit repede în casă, întâlnindu-l în drum și pe tatăl lui, numitul, mergând desculț în fața blocului la fiul său.
Examinând depozițiile acestor martori, Curtea constată pe de o parte că aspectele relatate de aceștia sunt nerelevante pentru determinarea împrejurărilor concrete și a modalității în care s-a desfășurat altercația, martorul susținând, după cum s-a precizat anterior, că datorită îmbulzelii create nu a observat cine și cum a fost lovit, iar martora precizând că nu asistat la desfășurarea întregii altercații, plecând repede în locuință în momentul în care a văzut că bătaia ia amploare.
Pe de altă parte, declarațiile acestor martori confirmă prezența inculpatului la locul altercației și chiar implicarea acestuia în conflictul violent, aspect pe care inculpatul l-a negat în mod constant, susținând că în timpul altercației dintre grupul de tineri din care făcea parte și partea vătămată și tatăl său, el s-a aflat în permanență în interiorul scării blocului, între parter și etajul unu și că a ieșit afară abia în momentul în care la fața locului au sosit organele de poliție.
Au mai fost audiați în cursul cercetării judecătorești, la propunerea inculpatului și martorii și care pretind că au fost de față la desfășurarea altercației din 22 aprilie 2006, însă Curtea apreciază că nici declarațiile acestora nu sunt apte a forma convingerea instanței că într-adevăr inculpatul nu ar autorul agresiunii suferite de partea vătămată.
Astfel, depoziția martorului, care afirmă că pe inculpat l-a văzut la locul altercației doar atunci când a ieșit din bloc și l-a ridicat pe individul agresat care era căzut la pământ, fără ca acesta să aibă ceva în mâini, este necredibilă în considerarea faptului că este de-a dreptul surprinzător cum, după o perioadă de mai bine de 2 ani și 6 luni de zile de la data incidentului (martorul fiind audiat la data de 18 noiembrie 2008, un taximetrist care nu l-a cunoscut anterior pe inculpat și care venise în zonă absolut întâmplător, transportând un client, își amintește cu acuratețe cum s-a desfășurat altercația și îl recunoaște pe inculpat ca fiind acela care a ieșit din scara blocului și nu a făcut altceva decât să-l ridice pe cel care fusese agresat de ceilalți tineri și se afla căzut la pământ.
De asemenea și susținerile martorului sunt vădit lipsite de veridicitate în contextul în care acesta relatează despre un incident care s-ar fi petrecut pe data de 22 iunie (și nu aprilie) 2006 și nu se sfiește a afirma că ulterior altercației în care a observat ca fiind angrenați mai mulți tineri, a aflat de la tatăl inculpatului cu care s-a întâlnit la piață, că chiar el era cel agresat, iar pe de altă parte deși nu-l văzuse pe inculpat decât o dată sau de două ori anterior incidentului (conform propriilor susțineri), după o perioadă considerabilă de timp (mai mult de 2 ani și 6 luni de zile de la consumarea altercației) precizează cu o siguranță uimitoare că tânărul pe care l-a văzut ridicându-l de jos pe cel agresat este însuși inculpatul.
Nici probele administrate la solicitarea inculpatului în cursul judecării apelului - depozițiile martorilor și - nu sunt în măsură a modifica în vreun fel situația de fapt reținută de către instanța de fond și confirmată de către instanța de prim control judiciar.
Astfel, martora (fila 23 dosar apel) a precizat că nu a văzut cum s-a desfășurat incidentul propriu-zis, ci în seara respectivă, aflându-se la geamul apartamentului său situat la etajul doi, a observat doar un individ care lovea cu o în de gunoi, însă din pricina întunericului nu a identificat cine era și nici nu ar putea să îl recunoască, iar printre persoanele care se aflau pe stradă nu l-a văzut nici pe inculpat și nici pe tatăl acestuia.
În raport de aspectele relatate de martora în discuție, este de remarcat că depoziția acesteia este irelevantă pentru elucidarea aspectelor contestate de inculpat.
În ceea ce privește declarația martorului (fila 22 dosar apel), care locuiește pe aceeași scară cu inculpatul și care pretinde că se afla în timpul altercației la o distanță de 10 -15, față de locul unde cei 5-6 tineri îl agresau pe tatăl inculpatului, iar pe inculpat nu l-a văzut la locul incidentului, ci l-a observat ieșind din scară și ajutându-l pe tatăl său să se ridice și să meargă în casă, abia după plecarea agresorilor, Curtea o apreciază de asemenea ca nefiind conformă adevărului, dat fiind faptul că aceasta nu concordă nici măcar cu apărările celui în sprijinul căruia se vrea a fi făcută. În acest sens este de remarcat că inculpatul a susținut în permanență că a ieșit din scara blocului, abia după sosirea organelor de poliție la fața locului, în timp ce martorul în discuție pretinde că imediat după ce agresorii au plecat de la locul altercației, inculpatul a ieșit din scara blocului și l-a ridicat de jos pe tatăl său, iar poliția a venit după cca.10-15 minute de la terminarea incidentului. De altfel acest "martor ocular" a fost evocat pentru prima oară în cauză, după aproape trei ani de la data incidentului, probabil ca o ultimă alternativă la care s-a apelat în încercarea de a evita angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru agresiunea suferită de partea vătămată la data de 22 aprilie 2006.
Nu în ultimul rând, nu poate fi ignorat nici faptul că inculpatul nu a putut oferi o explicație serioasă pentru acuzațiile pe care partea vătămată le-a formulat împotriva sa, precizând în fața instanței de apel că anterior nu a avut conflicte cu partea vătămată și că acesta l-a acuzat pe el de producerea agresiunilor "pentru că nu avea pe nimeni altcineva", or este greu de crezut ca partea vătămată să se fi putut gândi măcar la un astfel de abuz, în condițiile în care, acesta, inițial, din dorința de a nu afla organele de poliție despre incident, a încercat chiar să ascundă adevărul cu privire la împrejurările și modalitatea în care i se provocaseră leziunile pentru îngrijirea cărora se prezentase la spital în seara zilei de 22 aprilie 2006.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că, pe baza unui probatoriu consistent, concludent și legal administrat, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, condiții în care hotărârea instanței de fond, de condamnare a acestuia se înfățișează ca fiind legală și temeinică, iar solicitarea sa de achitare pe motiv că fapta nu ar fi fost comisă de el, apare ca fiind lipsită de un suport probator convingător.
În ceea ce privește atitudinea psihică a inculpatului, în raport cu obiectul folosit ( să cauzeze moartea), zona corporală vizată (cu mare potențial letal) și intensitatea loviturii care a produs urmările grave (punerea în primejdie a vieții părții vătămate și cauzarea pentru acesta a unei infirmități fizice permanente prin pierderea splinei), prima instanță a stabilit în mod corect că, sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, prevăzând rezultatul ce s-ar fi putut produce prin actele de violență comise (uciderea părții vătămate) și, cel puțin, acceptând posibilitatea producerii lui, astfel că și încadrarea juridică a faptei de săvârșirea căreia a fost găsit vinovat, în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 lit.i din Codul penal, este legală și temeinică.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost în mod just individualizată, la stabilirea întinderii ei și a modalității de executare dându-se în mod corespunzător eficiență tuturor criteriilor legale prevăzute în art.72 din Codul penal.
În acest sens, Curtea observă că pedeapsa respectivă - de 4 ani închisoare - este proporțională cu gravitatea sporită a faptei, împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia (fiind vorba de înjunghierea victimei cu un corp tăietor/înțepător - cuțit, într-o zonă vitală - zona hemitoracelui stâng, în contextul unui conflict mai amplu în care erau implicate mai multe persoane și pe fondul unei puternice surescitări nervoase, specifică stării de provocare, ce i-a fost cauzată de comportamentul agresiv, fizic și verbal, manifestat de persoanele ce alcătuiau grupul din care făcea parte și victima, concretizat prin atitudine injurioasă, aruncare cu pietre către ferestrele locuinței sale și agresarea fizică a tatălui său), urmările grave produse (periclitarea vieții victimei și cauzarea unei infirmități fizice permanente prin pierderea unui organ - splina), dar și cu datele care circumstanțiază persoana inculpatului (un tânăr în vârstă de 23 de ani, fără antecedente penale, provenind dintr-o familie organizată în care relațiile dintre membrii săi se bazează pe comunicare și sprijin reciproc, material și moral, absolvent al studiilor liceale și actualmente student în anul I la Facultatea de agronomie, sportiv de performanță la arte marțiale, apreciat pozitiv în cadrul comunității căreia îi aparține, dar care nu a înțeles însă să-și asume responsabilitatea faptei sale).
Drept urmare, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară și este în măsură să asigure realizarea scopului său punitiv, dar și educativ-preventiv, astfel cum este definit în art.52 Cod penal.
În contextul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost evidențiate în cele ce preced, dar și al concluziilor pozitive la care au ajuns consilierii de probațiune care au evaluat perspectivele de reintegrare socială ale inculpatului, în sensul identificării unor resurse interne ale acestuia de a proceda la o schimbare comportamentală, Curtea găsește neîntemeiată critica apelantului parte civilă privitoare la greșita individualizare judiciară a modalității de executare a pedepsei.
În acest sens, Curtea apreciază că referințele personale favorabile îl recomandă pe inculpat drept o persoană capabilă să își însușească scopul educativ și preventiv al pedepsei și fără executarea acesteia, iar pronunțarea hotărârii de condamnare împotriva sa și obligațiile ce îi sunt impuse pe parcursul termenului de încercare, sub sancțiunea revocării beneficiului suspendării executării pedepsei, constituie suficiente garanții că acesta își va reconsidera conduita socială.
Pe latură civilă, Curtea constată ca fiind neîntemeiată cererea apelantului parte civilă de majorare a cuantumului daunelor morale ce i-au fost acordate de către prima instanță, reținând că întinderea acestor daune (în cuantum de 5000 Euro) este proporțională și echitabilă în raport cu suferințele fizice și psihice suportate de victimă în urma leziunilor grave provocate prin fapta intenționată a inculpatului, cu privațiunile sociale îndurate de acesta, atât pe perioada spitalizării, cât și în timpul recuperării medicale ulterioare, dar și cu afectarea regimului său normal de viață urmare a extirpării splinei, suma respectivă constituind o reparație adecvată și suficientă pentru victima faptelor ilicite ale inculpatului, mai ales că, așa cum s-a arătat în cele ce preced aceasta din urmă a contribuit din plin alături de ceilalți prieteni ai săi la declanșarea stării conflictuale pe fondul căreia s-a produs agresiunea.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva sentinței penale nr.1409/F din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, va obliga pe apelantul inculpat și pe apelantul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva sentinței penale nr.1409/F din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe apelantul inculpat și pe apelantul parte civilă la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și apelantul inculpat și de la comunicare pentru apelantul parte civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2
- II
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Vasile Băjan
