Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 1/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.20 rap.la art.174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.1
Ședința publică de la 08 ianuarie 2008
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.315 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul apelant, asistat de avocat, apărător ales, lipsă intimata parte vătămată și intimatele părți civile Spitalul Județean DTS și Spitalul de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, a fost audiat apelantul inculpat, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Apelantul inculpat prin apărător a invederat instanței că nu are probe suplimentare de solicitat sau de administrat, astfel că instanța constată apelul în stare de soluționare și acordă cuvântul.
Avocat pentru apelant, pune concluzii de admiterea apelului, pentru motivele scrise depuse la dosar, desființarea sentinței instanței de fond și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru infracțiunea de tentativă de omor, prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal.
În acest sens, susține că în cauză s-a creat o ordine de preferință a evaluării materialului probator, procedându-se la absolutizarea probelor administrate în faza de urmărire penală în condițiile în care martorii audiați la instanța de fond nu au indicat faptul că apelantul este autorul agresiunii comisă asupra victimei.
Mai mult, inculpatul a fost recunoscut de către martorii după o fotografie veche și nu din grup, astfel că pe parcursul cercetării judecătorești, nici un martor nu-l cunoaște pe inculpat ca fiind autorul agresiunii.
Se susține, că sunt încălcate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispunându-se condamnarea unei persoane nevinovate, concluzionând în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și pe fond, achitarea inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea apelului pentru motivul de nelegalitate privind aplicarea pedepsei accesorii și complementare, solicitând ca celelalte motive de apel invocate să nu fie primite de instanță, susținându-se că acestea sunt neîntemeiate.
Concret, susține că în faza de urmărire penală apelantul a recunoscut săvârșire infracțiunii în fața procurorului, fiind asistat de apărător, iar martorii l-au recunoscut după ce le-a fost prezentată o fotografie înfățișându-l pe inculpat, ca fiind persoana care a agresat victima, în seara de 28 septembrie 2005.
Cu privire la declarațiile ulterioare date de martori în faza de cercetare judecătorească, reprezentantul Ministerului Public susține că martorii au revenit asupra declarațiilor în mod cu totul nejustificat, iar partea vătămată nu a putut fi audiată în cel de-al doilea ciclu procesual pentru că s-a constatat că a plecat din țară.
Apelantul inculpat având cuvântul își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea, motivând că nu este autorul agresiunii comise asupra părții vătămate.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr.247 din 22.05.2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.7526/2005, în baza art.20 Cod penal, rap.la art.174-175 lit. i Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 16 ianuarie 1984, în DTS, domiciliat în, sat., județul M, necăsătorit, un copil minor, la 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.64, 71 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu 04 noiembrie 2005, la zi, iar, în baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-au admis acțiunile civile formulate de Casa de Asigurări de Sănătate D și Spitalul Județean D T-S și a fost obligat inculpatul să plătească 1194,08 RON, despăgubiri civile, ce se vor actualiza la data plății, către CAS D, și 328,41 RON, despăgubiri civile către Spitalul Județean Tr.S, sumele reprezentând cheltuieli efectuate în perioada spitalizării părții vătămate.
S-a luat act că, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că, CAS M nu a formulat pretenții civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 800 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul s-a aflat în seara de 28 septembrie 2005, la discoteca "" din municipiul DTS, împreună cu două persoane, unde a consumat băuturi alcoolice, incintă unde se aflau mai mulți tineri, printre care partea vătămată și prietena sa, a.
În jurul orei 1, numita, care se afla la aceeași masă cu partea vătămată și împreună cu fratele său, a mers la toaleta localului, iar înainte de a intra în incinta respectivă a fost acostată de inculpat care i-a solicitat să-l însoțească, fără să specifice în mod imperativ, unde anume.
În mod evident, martora a refuzat propunerea inculpatului și a revenit la masă, unde a relatat persoanelor care însoțeau discuția purtată cu inculpatul, pe care nu-l cunoștea.
La un anumit interval de timp, la toaletă a mers partea vătămată, care constatase că inculpatul îi face semne în mod nejustificat lui, astfel că la întoarcere s-a oprit la masa acestuia, rugându- să o lase în, atenționându-l și cu privire la comportarea anterioară când martora se deplasase, de asemenea, la toaletă.
În acest moment, inculpatul a reacționat în mod violent, s-a ridicat de pe scaun și a încercat să-l lovească pe cu o sticlă în cap, dar la intervenția persoanelor care îl însoțeau, incidentul a fost aplanat.
să se răzbune pe partea vătămată pentru faptul că-l apostrofase cu privire la atitudinea sa față de, în jurul orelor 4, inculpatul a părăsit localul împreună cu cele două persoane care- însoțeau, s-a așezat pe o bancă în apropierea unei stații de taxi, bănuind că partea vătămată va trece prin zona respectivă.
Chiar înainte de a pleca de la discotecă, intuind faptul că inculpatul îl va aștepta cu intenția de a-l agresa, partea vătămată l-a contactat telefonic pe prietenul său, -, căruia i-a relatat că a avut un incident cu 3 tineri de etnie rromă, care îl așteptau în apropierea discotecii, așa cum partea vătămată fusese înștiințată de către un alt tânăr care știa că se numește.
părții vătămate s-au confirmat, în sensul că, după sosirea lui - la discotecă, partea vătămată și celelalte persoane care o însoțeau au plecat spre stația de taxi, însă inevitabil toți au trecut prin dreptul băncii unde se afla inculpatul, cu intenția de a agresa victima.
În consecință, în momentul în care victima a trecut prin dreptul băncii unde se afla inculpatul, acesta s-a ridicat, a smuls o scândură de la o bancă și a lovit partea vătămată în cap când aceasta încerca să se urce în taxi.
Cu aceeași ocazie a fost lovit și -, care a încercat să aplaneze conflictul, lovitura aplicată victimei peste mână, fiind parată de către acesta, care sesizase intenția inculpatului de a-l lovi.
După agresarea celor doi, inculpatul a alergat spre, fratele lui, cu care avusese discuție contradictorie în discotecă, aplicându-i și acestuia o lovitură peste mână.
În incidentul produs, care intenționa să plece cu taxi-ul spre domiciliu, a fost înțepat cu un briceag de către, care-l însoțea pe inculpat.
Prin zonă a trecut un echipaj de poliție care a intervenit în mod prompt, fiind reținut numai care fusese prins de -.
Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital, iar din raportul de constatare medico-legală nr.1006 din 10 noiembrie 2005 s-a constatat că a suferit o fractură fronto-parietală dreapta cu hematom subdural fronto-parietal drept, pentru care a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, unde s-a intervenit operator și a fost evacuat un hematom subdural format din cheaguri de sânge.
Raportul de constatare medico-legală concluzionează că leziunile de violență au fost produse prin lovire cu un corp dur, putând data din noaptea de 28/29 septembrie 2005, au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se nelegalitatea unor acte de urmărire penală și netemeinicia concluziilor primei instanțe, care s-a bazat numai pe declarațiile date la urmărirea penală, înlăturând declarațiile date cu ocazia cercetării judecătorești.
Prin decizia penală nr.345/20.12.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- (nr. în format vechi 1062/P/2006), a respins apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr.247/22.05.2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr.7527/2005, ca nefondat.
S-a dedus detenția, în continuare, și s-a menținut starea de arest.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 100 lei RON, cheltuieli judiciare statului.
Instanța de apel a concluzionat că, fapta inculpatului este dovedită cu probele administrate, iar vinovăția acestuia este cert stabilită.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și invocând motivele prevăzute în art.3859pct.6, 17 și 14 Cod pr.penală.
Prin decizia penală nr.1281 din 08.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosar nr-, a admis recursul declarat de recurentul inculpat, casat decizia și sentința penală nr.247 din 22 mai 2006, Tribunalului Mehedinți, și a trimis cauza spre rejudecare, la Tribunalul Mehedinți.
S-a menținut starea de arest a recurentului inculpat.
S-a reținut, în considerentele deciziei, că, în cauză, există contradicții între declarațiile martorilor de la urmărirea penală și cele din cursul cercetării judecătorești, pe care instanța de fond, și implicit cea de apel, lipsite de rol activ, nu le-au elucidat, pentru stabilirea certă a adevărului. Astfel, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea faptei, partea vătămată a revenit, la instanță, asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, iar, pe de altă parte, toți martorii audiați în cursul urmăririi penale, au revenit asupra declarațiilor care au constituit temeiul sesizării instanței.
Față de această revenire totală asupra declarațiilor date de părți și de martori, instanța, în virtutea rolului activ, era obligată să ceară explicații mai precise și amănunțite, atât de la părți, cât și de la martori, iar, apoi, să verifice realitatea acestor explicații, pentru a se edifica asupra adevărului. Aceste explicații și verificări se impuneau, întrucât martorii a, -, au arătat, fiecare,în declarațiile date la urmărirea penală, că l-au recunoscut pe inculpatul, ca fiind autorul faptei, numai din fotografie. Ori, o asemenea recunoaștere, neurmată de procedura recunoașterii din grup, creează serioase rezerve cu privire la certitudinea relatărilor acestor martori, făcute în cursul urmăririi penale.
S-a arătat, de asemenea, în considerentele deciziei, că, urmează ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să reaudieze părțile și toți martorii, și să le ceară explicații punctuale acestora, în legătură cu fiecare afirmație contrară celei de la urmărirea penală, iar, apoi, să verifice realitatea explicațiilor date, prin administrarea oricăror mijloace de probă, care vor apărea necesare. Totodată, în cursul rejudecări cauzei, urmează să fie verificate și celelalte apărări invocate de inculpat cu ocazia susținerii recursului.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Mehedinți, sub nr-.
Procedând la rejudecarea cauzei, după casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța a luat interogatoriu inculpatului, care a arătat că nu recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, că nu el l-a lovit pe, la data de 28.09.2005, și că, în ziua respectivă, s-a aflat acasă la el.
Apărătorul inculpatului a solicitat audierea martorilor - și, martori propuși în apărare, și, de asemenea, a solicitat citarea tuturor martorilor audiați în primul ciclu procesual.
Partea vătămată, deși a fost citată legal, nu s-a prezentat în instanță. Întrucât, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu partea vătămată, a reieșit că aceasta este plecată în Franța, s-a dispus citarea ei conform art.177 Cod pr.penală.
Au fost audiați martorii -, și a.
S-a luat act că, apărătorul inculpatului și inculpatul, personal, au renunțat la audierea martorului -, propus de inculpat, în apărare.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța reține că, în seara de 28.09.2005, partea vătămată, împreună cu prietena sa, a, s-a aflat la discoteca din Tr.S, unde, împreună cu și, au consumat sucuri și bere, în timp ce stăteau toți la aceeași masă. În discotecă, la o altă masă, s-a aflat inculpatul, împreună cu numitul și încă o persoană, a cărei identitate nu a fost stabilită. În jurul orei 100, a mers până la baie și, înainte de a intra, a fost acostată de inculpatul. Când a revenit la masă, le-a spus celor cu care se afla acolo, ce i s-a întâmplat, motiv pentru care, partea vătămată s-a deplasat la masa unde se afla inculpatul și i-a cerut acestuia să o lase în pe. Inculpatul a vrut, atunci, să o lovească pe partea vătămată cu o sticlă în cap, însă a fost oprit de cei care îl însoțeau. În jurul orelor 400, inculpatul și ceilalți doi care erau cu el, au părăsit localul și, la scurt timp, au ieșit din local partea vătămată, a, precum și numitul -, pe care partea vătămată îl chemase telefonic, întrucât fusese atenționată de o persoană din discotecă despre faptul că este așteptată afară din local de persoana cu care avusese incidentul în discotecă. În timp ce partea vătămată și cei care o însoțeau, mergeau spre stația de taxi, aflată în zonă, pentru a lua un taxi, cu care să se deplaseze spre domiciliile lor, inculpatul și însoțitorii săi s-au ridicat de pe banca pe care stăteau și s-au îndreptat spre grupul părții vătămate. Inculpatul a smuls o scândură dintr-o bancă și, în momentul în care partea vătămată a vrut să se urce într-un taxi, a lovit-o în cap cu acea scândură, între cei doi interpunându-se -, care a fost și el lovit peste mână, după care, inculpatul l-a lovit și pe. În aceeași împrejurare, l-a lovit cu un briceag pe, după care, un echipaj de poliție, care a trecut prin zonă, a reușit să-l rețină pe, care fusese imobilizat de -, inculpatul reușind să fugă de la fața locului. Partea vătămată a fost transportată la spital, în urma loviturii aplicate de inculpat fiindu-i produse leziuni ce au necesitat, pentru vindecare, 25-30 de zile de îngrijiri medicale, așa cum reiese din concluziile raportului medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală M, leziuni ce au fost produse prin lovire cu un corp dur, și care au pus în primejdie viața părții vătămate. Partea vătămată a fost internată atât în spitalul din Tr.S, cât și în Spitalul Clinic nr.1 din
Aceste aspecte rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarația dată de inculpat în această fază a procesului penal, precum și cu probele administrate în timpul cercetării judecătorești.
Astfel, în declarația dată la parchet, partea vătămată a arătat că, prezentându-i-se fotografia lui, l-a recunoscut ca fiind persoana cu care purtase discuții în bar, și care l-a lovit cu parul în cap.
Și martora a declarat la urmărirea penală că l-a recunoscut pe, din fotografie, și că acesta l-a lovit cu scândura în cap pe, întrei ei încercând să se interpună -, însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână.
De asemenea, și din declarația martorei a reiese că aceasta l-a recunoscut din fotografie pe, că a observat cum acesta a rupt o scândură dintr-o bancă, a luat-o la fugă după ei, și, când au ajuns lângă un taxi, în momentul în care vroiau să se urce, l-a lovit cu scândura respectivă în cap pe, între ei a încercat să se interpună -, însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână.
Și martorul - a declarat, la urmărirea penală, că l-a recunoscut, din fotografie, pe și că, în momentul în care vroia să se urce în taxi, l-a lovit cu parul în cap și a căzut la pământ.
Tot la urmărirea penală, martorul a declarat și el că l-a recunoscut din fotografie pe și că a observat cum a rupt o scândură dintr-o bancă și l-a lovit în cap pe, între ei a încercat să se interpună -, însă și acesta a fost lovit cu scândura peste mână.
Starea de fapt relatată de acești martori la urmărirea penală a fost descrisă la fel și de inculpatul, care, în declarația dată la procuror, în faza de urmărire penală, a recunoscut că, în seara de 28.09.2005, împreună cu, a fost la discoteca din Tr.S, unde a stat la o masă la care se mai afla o persoană, pe nume. Inculpatul a arătat, totodată, că, la masa lui, a venit un băiat, care i-a reproșat că se uită la o fată, care stătea la o altă masă, că a vrut să îl lovească pe băiatul respectiv, dar nu a fost lăsat de comesenii săi, că ei au ieșit afară și, după aproximativ 10 minute, au ieșit și persoanele care erau cu băiatul ce se luase de el, și că, în apropierea stației de taxi de lângă Dunărea, s-au luat la bătaie. A mai arătat că numitul a fugit spre ei și, atunci, inculpatul a luat un lăntete, rupt dintr-o bancă, și s-a dus și el în locul respectiv. Nu știe precis dacă a lovit pe cineva, și nici cât de grav.
Prin urmare, martorii susmenționați au declarat că, în seara de 28.09.2005, între părți, a avut loc un conflict și că inculpatul este cel care l-a lovit pe cu o scândură în cap, aceștia arătând, totodată, că l-au recunoscut pe inculpat dintr-o fotografie prezentată de organele de urmărire penală.
Astfel, se constată că acești martori, au confirmat cele susținute de partea vătămată, tot în faza de urmărire penală, iar inculpatul a recunoscut faptul că, în seara de 28.09.2005, a fost la discoteca din Tr.S, că, împreună cu el au mai fost și încă o persoană, pe nume, și că, între ei și grupul celor din care făcea parte partea vătămată, a avut loc un conflict, însă a arătat că, nu știe dacă el a lovit pe cineva, și nici cât de grav.
Fiind audiați de instanță în cursul cercetării judecătorești efectuate în primul ciclu procesual, și, de asemenea, fiind reaudiați, după casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceiași martori, care, la urmărirea penală, au declarat că l-au recunoscut pe inculpat dintr-o fotografie ca fiind persoana care a lovit pe partea vătămată, deși au relatat aceeași situație de fapt, au revenit asupra aspectului privind persoana care l-a lovit pe, arătând că, aceea era mai înaltă și mai solidă decât inculpatul. Au mai arătat că, au spus lucrătorilor de poliție, când li s-a prezentat fotografia, că nu sunt siguri dacă acea persoană din fotografie este cea care a lovit partea vătămată, și, cu toate acestea, lucrătorii de poliție le-au zis că acela din fotografie este și că el este cel care a lovit partea vătămată.
Explicațiile pe care le-au dat, însă, martorii, cu privire la schimbarea declarațiilor, nu pot fi luate în considerare, atâta vreme cât nu au invocat motive plauzibile, care să justifice această revenire.
Susținerea lor, că au spus lucrătorilor de poliție că nu sunt siguri dacă persoana din fotografie este cea care a lovit partea vătămată, nu poate fi primită, deoarece ei, în declarațiile date la parchet, au arătat că l-au recunoscut pe inculpat din fotografie. Aceste declarații au fost date după un anumit timp de la săvârșirea faptei, perioadă în care martorii puteau să își dea seama dacă sunt siguri sau nu de ceea ce declară.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din declarația martorei a, aceasta, la parchet, a spus numele, pentru că așa a auzit de la organele de poliție că se numește persoana care a lovit pe partea vătămată.
Acest lucru este posibil, pentru că, așa cum a declarat chiar această martoră, în timpul agresiunii, a venit un echipaj de poliție, care a prins pe unul dintre agresori, ceilalți doi reușind să fugă. Cu acea ocazie, s-a încheiat un proces-verbal, care se află la fila 4 în dosarul de urmărire penală, în care s-a consemnat că, lucrătorii de poliție au observat la fața locului cele două victime, după legitimarea cărora s-a stabilit că se numesc și, precum și un alt individ, după legitimarea căruia s-a stabilit că se numește, ce a fost reținut de alte două persoane, ca fiind unul dintre agresori, și că, acesta, fiind reținut, în vederea cercetărilor, a arătat că, la scandal, a mai participat și un anume, din l.
Numitul a fost cercetat pentru infracțiunea prev. de art.181 CP și, din declarația dată de el, cu acest prilej, rezultă că a fost împreună cu inculpatul la discoteca, în noaptea de 28/29.09.2005, că împreună cu inculpatul și cu o altă persoană, au așteptat partea vătămată afară din discotecă și că inculpatul a lovit partea vătămată, cu un lăntete pe care l-a smuls dintr-o bancă, precizând că l-a lovit cu parul în cap, însă nu știe de câte ori, și a căzut. A arătat, de asemenea, că, imediat, au venit organele de poliție, și au fugit, iar el a aruncat briceagul și a rămas pe loc.
Ceea ce s-a consemnat în procesul-verbal, încheiat la data de 29.09.2005, este confirmat și de martorul -, care a declarat, în timpul cercetării judecătorești, după casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, că persoana reținută de lucrătorii de poliție, a spus că ar fi dat cu parul în cap lui.
De altfel, ceea ce s-a reținut în acest proces-verbal se coroborează cu ceea ce au declarat martorii, atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, în sensul că i-au observat pe cei trei tineri când au ajuns în părculețul din fața, pentru că s-au ridicat de pe o bancă și au plecat după ei. Martorii au mai arătat că partea vătămată a fost lovită cu parul în cap, când vroia să se urce într-un taxi, iar un tânăr, care făcea parte dintr-un alt grup, ce intenționa să se urce într-un alt taxi, a fost atacat cu un cuțit de o persoană care făcea parte din grupul celor care i-a așteptat afară din discotecă.
Martorul - a mai declarat că, după o lună de zile de la ieșirea din spital, partea vătămată i-a spus că a fost cel care l-a lovit și că, atunci când a dat declarație la parchet, i s-a prezentat o fotografie și, când a văzut-o, a spus că "el este", adică, și că este persoana care l-a lovit pe cu parul în cap. A spus așa, deși nu îl cunoștea pe inculpatul, pentru că, de față, când i s-a prezentat fotografia, era și, care a spus că persoana din fotografie este, cel cu care a avut altercația în discotecă, și care l-a lovit cu parul în cap.
În ceea ce privește explicațiile date de martori, cu ocazia audierii după casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, privind revenirea la declarații, tribunalul constată că acestea nu pot fi reținute și pentru faptul că, de exemplu, martorul, a susținut că, a doua zi după ce a fost la poliție, a fost și la parchet, unde i s-a citit declarația pe care a dat-o la poliție și a spus că o menține. Ori, din actele dosarului, reiese că declarația la poliție a dat-o pe 29.09.2005, iar, pe cea de la parchet, a dat-o pe 17.10.2005.
Același martor a declarat că nu este adevărat ce scrie în declarația de la parchet, că l-a lovit cu scândura în cap pe, însă a semnat acea declarație pentru că el nu mai era sigur dacă este sau nu, și din cauza loviturii de la cap, nu mai știa ce făcea în acel timp. Ori, în primul rând că lovitura de la cap avusese loc cu trei săptămâni înainte de a i se lua declarația de la Parchet, iar, în al doilea rând, martorul a arătat că el a semnat și declarația de la parchet, care i-a fost citită de grefieră. Ori, dacă cele consemnate în declarație nu ar fi corespuns cu ceea ce a spus martorul, acesta nu ar fi semnat declarația.
Referitor la declarația martorei, se constată că, la instanță, a precizat că, a semnat declarația de la parchet fără să o citească înainte, deoarece era prima dată când dădea o declarație la parchet și nu știa că trebuie să o citească după aceea.
Aceeași martoră a arătat, însă, că, declarația de la parchet a fost scrisă la calculator, că i s-au pus întrebări, iar ea răspundea, și grefiera scria la calculator, după dictarea procurorului, și era același lucru cu ce spunea martora.
Prin urmare, acești martori au recunoscut că, în declarațiile date la procuror, s-a consemnat ceea ce ei au declarat.
Au fost audiate și martorele, propuse de inculpat în apărare, însă, din declarațiile acestor martore, nu rezultă cu certitudine că inculpatul, în seara de 28/29.09.2005, s-a aflat tot timpul la domiciliul său.
Deși martora a declarat că, pe 28.09.2005, inculpatul a stat toată ziua și seara acasă, arătând că știe acest lucru pentru că, de regulă, se strângeau în fața porții și stăteau de vorbă până târziu, această martoră nu a putut să arate care este motivul pentru care și-a amintit, după atâta vreme, de o anume seară din luna septembrie a anului 2005.
Celelalte martore, deși au arătat că, de obicei, stăteau seara la poartă cu inculpatul și soția acestuia, fiind vecini, nu și-au amintit exact ce s-a întâmplat la data de 28.09.2005. Astfel, martora a declarat că nu cunoaște ce a făcut inculpatul la data de 28/29.09.2005, iar a declarat că este vecină cu inculpatul și, pe la sfârșitul lunii septembrie a anului când a fost arestat inculpatul, acesta stătea mai mult pe acasă, fiindcă soția sa era gravidă, și, având probleme cu sarcina, inculpatul nu o lăsa singură.
Având în vedere că, potrivit art.63 alin.2 CPP, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, instanța constată că, deși inculpatul, la interogatoriu, nu a mai recunoscut fapta, negând chiar și faptul că s-ar fi aflat, în seara de 28.09.2005, la discoteca din Tr.S, iar martorii rechizitoriului au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, din analiza tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, rezultă că autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat, săvârșită împotriva părții vătămate, este inculpatul.
Este adevărat că și partea vătămată, fiind audiată în primul ciclu procesual, a declarat că nu îl cunoaște pe inculpat și că nu l-a mai văzut, însă, din declarația acesteia, dată la urmărirea penală, reiese că, prezentându-i-se fotografia lui, îl recunoaște ca fiind persoana cu care purtase discuția în bar și care l-a lovit cu parul în cap.
De asemenea, martorul -, în timpul cercetării judecătorești, a declarat că a spus la parchet, atunci când i s-a prezentat fotografia lui, că aceasta este persoana care l-a lovit pe, pentru că, de față, când i s-a prezentat fotografia, era și partea vătămată, care i-a spus că persoana din fotografie este cel care l-a lovit cu parul în cap.
Față de considerentele expuse, instanța a reținut din declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală, ale părții vătămate, acestea coroborându-se și cu declarația inculpatului, dată în această fază a procesului penal, precum și cu celelalte probe administrate pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că în mod indubitabil inculpatul este autorul agresiunii comisă în noaptea de 28/29 septembrie 2005, asupra părții vătămate,
În consecință, prin sentința penală nr.315 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, a condamnat pe inculpatul - la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, cu interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
S-au interzis inculpatului, pe o durată de 3 ani, drepturile prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, conform art.65 Cod penal, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, definitivă prin decizia penală nr.42 din 26 martie 2007 a Tribunalul Mehedinți și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.194 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, definitivă prin decizia penală nr.288 din 27 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți.
Au fost descontopite pedepsele din sentința penală nr.3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, definitivă prin decizia penală nr.42 din 26 martie 2007 a Tribunalului Mehedinți.
În baza art.33-34 Cod penal, rap.la art.36 Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, conform art.65 Cod penal, aplicate prin prezenta sentință pentru infracțiunea dedusă judecății, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.208, 209 alin.1 lit. Cod penal, cu art.75 lit.c Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, definitivă prin decizia penală nr.42 din 26 martie 2007 a Tribunalului Mehedinți și cu pedeapsa de 750 lei amendă penală, pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.194 din 26 martie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, definitivă prin decizia penală nr.288 din 27 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, conform art.65 Cod penal, pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 4 noiembrie 2005, până la pronunțare.
În baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii, emis în baza sentinței penale nr.3418 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, definitivă prin decizia penală nr.42 din 26 martie 2007 a Tribunalului Mehedinți, precum și formele de executare privind amenda penală de 750 lei, aplicată prin sentința penală nr.194 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a dispus confiscarea unei scânduri - corp delict.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean DTS și Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 597,09 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean DTS, cu dobânzile legale și la 1.194,08 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dobânzile legale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că s-au avut în vedere numai probele administrate în faza de urmărire penală, fiind înlăturate probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătorești, în condițiile în care martorii au revenit asupra declarațiilor inițiale și au relatat că persoana care a agresat victima nu este inculpatul, fiind vorba de un cetățean a cărui identitate nu a putut fi stabilită, cu o constituție fizică diferită de cea a inculpatului, mai înalt, care s-a aflat la locul incidentului în noaptea respectivă.
Mai mult, s-a susținut că inculpatul se afla în noaptea respectivă la domiciliu împreună cu soția sa și cu mai mulți vecini, dat fiind faptul că soția inculpatului era însărcinată și avea serioase probleme de sănătate, astfel că prezența sa la domiciliu era absolut necesară.
În acest sens, s-a criticat modul de administrare a probelor pe parcursul urmăririi penale, pentru că nu s-a procedat la recunoașterea din grup a inculpatului și s-a folosit o fotografie mai veche a inculpatului, care nu constituie o probă elocventă în cauză.
Susținerile inculpatului sunt nefondate.
Pe parcursul urmăririi penale, în mod constant atât inculpatul apelant, cât și martorii, au relatat cu lux de amănunte incidentul produs în noaptea respectivă, constând în aceea că apelantul a agresat verbal pe martora, i-a cerut în mod nejustificat să-l urmeze, a fost atenționat de fratele acesteia, față de care a manifestat o atitudine agresivă, dar incidentul a fost aplanat de persoanele care- însoțeau.
Ulterior, și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dar și a unei atitudini agresive, evidențiată de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpatul a așteptat victima și cu o scândură pe care a smuls-o de la o bancă, i-a aplicat o lovitură violentă în cap, provocându-i leziuni care au necesitat o intervenție chirurgicală, 25-30 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în pericol.
De la fața locului au fost ridicate de către organele de cercetare penală scândura respectivă și briceagul folosit de, sub acest aspect făcându-se dovada deplină că victima a fost lovită cu un corp contondent, să provoace decesul.
Inculpatul a fost audiat cu respectarea dispozițiilor procedurale privind asistența judiciară (fila 36 dosar urmărire penală), situația de fapt descrisă anterior fiind confirmată integral de martorii, a, - și, date în faza de urmărire penală.
Ulterior, fără nici o justificare, martorii au revenit asupra depozițiilor date inițial, încercând să acrediteze ideea că inculpatul s-a aflat în seara respectă la domiciliu împreună cu soția sa, care era însărcinată și avea probleme de sănătate.
Curtea, apreciază că depozițiile date ulterior de martori nu pot fi primite, având în vedere perioada de timp scursă de la data incidentului până la data audierii și respectiv reaudierii martorilor, pretinsele amănunte invocate de aceștia cu privire la activitatea desfășurată de inculpat în noaptea respectivă, ceea ce evidențiază în mod evident intenția martorilor de a altera adevărului și de a crea o situație favorabilă acestuia.
Instanța urmează să-și însușească în mod integral depozițiile martorilor date inițial în fața organelor de urmărire penală, apreciind în mod evident că nu sunt încălcate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Respectivele dispoziții au în vedere dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil și obligă la asigurarea unor condiții egale de audierea martorilor, atât cei ai acuzării, cât și ai apărării, fără a se crea o ordine de preferință în declarațiile pe care le dau aceștia în raport de faza procesuală.
În cauză, martorii din actul de sesizare a instanței au fost audiați în mod direct de către instanța de judecată, în prezența inculpatului și a apărătorului său, acestuia acordându-i-se posibilitatea să propună probe în apărare, martorii propuși fiind audiați în aceleași condiții.
Concluzionând, se apreciază că instanța este suverană în aprecierea probelor și a sincerității unora dintre martori, iar din depozițiile date în faza de cercetare judecătorească rezultă cu certitudine faptul că unele din declarații au fost considerate nesincere, fără a se aprecia că în acest mod s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Instanța apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, inculpatul acționând cu intenție directă în sensul aplicării unei lovituri puternice într-o zonă vitală, cu un corp să producă decesul, numai intervenția promptă a organelor medicale împiedicând producerea rezultatului letal.
Aplicând o pedeapsă minimă, deși a fost reținută atitudinea oscilantă a apelantului, s apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art.52 și 72 Cod penal, urmând să constate că pedeapsa este legală și temeinică.
Curtea constată nelegalitatea sentinței cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii și pedepsei complementare, urmând să dispună admiterea apelului, să desființeze în parte sentința numai sub acest aspect, urmând să fie interzise doar drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, atât pe perioada executării pedepsei, în condițiile art.71 Cod penal, cât și ca pedeapsă complementară.
Se va deduce în continuare detenția preventivă și se va menține starea de arest a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.315 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința numai sub aspectul pedepselor complementară și accesorie în sensul că, inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal, îi vor fi interzise doar drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II- și lit. b Cod penal, pe o durată de 3 ani, aceasta având de executat pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Aplică dispozițiile art. 71 și 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Deduce, în continuare, detenția preventivă de la 5 noiembrie 2005 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 8 ianuarie 2008.
G - - -
Grefier,
- -
Red.jud.CM
PS/18.02.2008
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu
