Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2959/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1/
Ședința publică din data de 5 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către condamnatul G - împotriva sentinței penale nr.133/F/17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-condamnat G -, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului, apelantul-condamnat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul G - arată că apelantul-condamnat, critică sentința penală nr.133/17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnat, împotriva sentinței penale nr.72/1999 a Tribunalului Teleorman, hotărâre, în urma căreia acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174 Cod penal. Motivele cererii de revizuire vizează în principal pedeapsa aplicată, apreciind că este mult prea mare, dar având în vedere cazurile de revizuire strict prevăzute de lege, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului, întrucât, motivele învederate de către condamnat nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de legea penală.
Apelantul-condamnat G -, având ultimul cuvânt, solicită redozarea pedepsei și punerea sa în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.133 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de condamnatul - împotriva sentinței penale nr.72/1999 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
A fost obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.72/1999, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Prima instanță, din examinarea cererii formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.72/1999, Tribunalul Teleormanl -a condamnat pe revizuientul la 16 ani închisoare, în temeiul art.174 Cod penal, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr.4427 din 10.11.2000 a Curții Supreme de Justiție.
S-a mai arătat că, potrivit art.394 alin.1 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerură când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals.
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Cum în speță revizuientul nu a arătat care sunt temeiurile cererii sale, făcând doar referire la doi martori, fără a indica ce dorește prin referirea la aceste două persoane, Tribunalul a apreciat că cererea formulată de revizuient nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.394 Cod procedură penală, respingând-o, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a formulat apel condamnatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, arătând că se impune reducerea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale și cele personale.
Examinând hotărârea atacată în raport de susținerile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că apelul nu este fondat.
Revizuirea este un remediu procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt pe care le conține o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, ea nu poate fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art.394 și următoarele Cod procedură penală.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a solicitat în fapt reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Curtea reține că această solicitare nu a fost însoțită de indicarea unor fapte sau împrejurări noi, în sensul art.394 lit.a Cod procedură penală, în condițiile în care motivul invocat în speță a format obiect de analiză cu ocazia soluționării cauzei în fond și, ulterior în căile ordinare de atac exercitate de apelantul-revizuient împotriva hotărârii de condamnare, acestea fiind înlăturate motivat de instanțele de control judiciar, în cauză petentul încercând să obțină doar o prelungire a probațiunii.
În aceste condiții, nefiind incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de apelantul condamnat, susținerile invocate neconstituind o eroare de fapt care să poată fi înlăturată prin exercitarea căii de atac a revizuirii.
Așa fiind, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul condamnatului va fi respins ca nefondat și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul - împotriva sentinței penale nr.133/F/17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
Obligă apelantul revizuient condamnat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar
