Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 1/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.248 din data de 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, personal, asistat de av. - și, partea civilă intimată, personal, asistat de av., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Av. pentru inculpatul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru următoarele motive:
Apreciază că probatoriul administrat în cauză este unul contradictoriu iar acest dubiu nu poate decât să profite inculpatului. De asemenea arată că vătămarea s-a produs prin căderea victimei de pe acea scară și nu prin lovirea activă.
Înțelege să aducă în discuție și existența prezumției legale de legitimă apărare sub cele două forme prev. de art. 44 alin. 2 și 44 al. 3 din Codul penal, dovedită, în opinia sa, prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Partea vătămată a intrat în acel depozit, acea exploatarea forestieră, ce era marcată, împrejmuită, în încercarea de a sustrage material lemnos. A fost însă surprins de inculpat, care avea calitatea de paznic. Partea vătămată l-a lovit pe inculpat și pentru a se apăra a acționat în maniera arătată.
Consideră că nu poate fi înlăturată prezumția de legitimă apărare. Dă citire dispozițiilor art. 44 al. 2 și art. 44 al. 3 din Codul penal.
Față de motivele expuse pe larg în nota depusă la dosar, solicită, în principal achitarea inculpatului, fie pe lit. "c", fie pe lit. "e" a art. 10 din Codul d e procedură penală.
În cazul în care instanța va apreciază că nu au aplicare în cauză cele două cauze de exonerare a răspunderii penale a inculpatului, solicită în subsidiar, a se constata că în cauză se poate face aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. Pedeapsa aplicată de instanța de fond nu este mai mare de 3 ani, iar pentru pedeapsa aplicată acestuia în anul 1984 s-a împlinit cu mult timp în urmă, termenul de reabilitare.
Av. pentru inculpatul apelant, achiesează la concluziile colegului său.
Av. pentru partea civilă solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat și netemeinic pentru toate capetele sale.
Toate dovezile administrate în cauză duc la o singură concluzie și aceea că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Referitor la legitima apărare invocată, consideră că nu pot fi avute în vedere motivele invocate și împrejurările arătate. . la care a făcut referire inculpatul de fapt nu există. Planșa depusă de inculpat indică doar un singur, însemnat cu vopsea roșie, ori împrejmuirea înseamnă o serie de astfel de butuci. Martorul ocular, audiat în cauză, a spus clar că nu exista o împrejmuire.
De asemenea s-a invocat disp. art. 44 al. 3 din Codul penal, respectiv existența unei temeri, a unei stări de tulburare, însă consideră că nu poate fi invocată temerea în condițiile în care inculpatul a strigat partea vătămată pe nume, aceștia fiind chiar și rude.
Referitor la solicitarea aplicării disp. art. 81 din Codul d e procedură penală, apreciază că nu sunt aplicabile în cauză aceste dispoziții.
Inculpatul a mai fost condamnat în anii 80 pentru o infracțiune și este adevărat că s-a reabilitat însă solicită a se avea în vedere că după toți acești ani, inculpatul a mai săvârșit o faptă și una foarte gravă. Numai norocul a făcut ca partea vătămată să fie în viață.
Consideră că pedeapsa aplicată că instanța de fond este corectă și îndreptățită să-l aducă pe inculpat pe calea cea dreaptă.
În concluzie solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
Av. pentru inculpatul apelant, în replică, arată că pedeapsa aplicată inculpatului în anii 80 fost pentru că inculpatul a luat mai mulți de 10 știuleți de la CAP, faptă ce era considerată infracțiune la acea dată. Inculpatul este o persoană cinstită și onestă.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat pe două criterii. Unul se referă la achitarea pe situația existenței unei legitime apărări și un alt criteriu se referă la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv aplicarea disp. art. 81 Cod penal.
Apreciază nefondat apelul declarat de inculpat pentru următoarele motive:
În cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de dispozițiile art. 44 al. 2 din Codul penal. Inculpatul avea calitatea de paznic la un depozit într-o exploatare forestieră privată, iar această societate nu avea voie să ridice garduri. Referitor la împrejmuire arată că dacă s-a bătut cu ciocanul silvic o serie de arbori, s-a făcut acest lucru pentru a se delimita ce se poate tăia și ce nu. Inculpatul nu se afla în postura proprietarului, locatarului acelui depozit, se afla pe un teren ce nu era delimitat.
Acel vagon în care afirmă inculpatul că se afla nu era utilizat ca locuință, nu avea statut de locuință.
Solicită respingerea solicitării inculpatului de aplicare a disp. art. 44 al. 2 din Codul penal întrucât nu sunt aplicabile în cauză.
Referitor la starea de temere invocată, arată că din probele administrate rezultă că inculpatul chiar a fost încântat că a prins un intrus, a îndepărtat toate rudele venite să acorde primul ajutor părții vătămate, nu a lăsat pe nimeni să acorde primul ajutor victimei și a chemat patronul. Inculpatul chiar a considerat că și-a făcut datoria, dar ulterior, văzând starea victimei și-a schimbat poziția.
Acea stare de tulburare și temere se raportează la momentul săvârșirii faptei. Nu există acea temere întrucât inculpatul a dat dovadă că a fost stăpân pe sine, prin această atitudine de a împiedica familia victimei să se apropie de victimă.
Pentru aceleași considerente apreciază că nici disp. art. 44 al. 3 din Codul penal nu sunt aplicabile în cauză.
Soluția aplicabilă în cauză este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul având cuvântul arată că era paznic și când a ajuns la ușa vagonului a fost lovit de partea vătămată, s-a dezechilibrat și a căzut. Arată că nu mai avea putere după ce a fost lovit.
Formulează concluzii de admitere a apelului formulat.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 248 din 29 mai 2009 Tribunalului Vasluis -a hotărât:
S-a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv înlăturarea disp. art.73 lit. b Cod penal formulată de partea vătămată constituită parte civilă prin apărător.
Pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art.20 rap. la art.174 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal și art.76 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 28.03.1941 în, jud. V, cetățean român, 7 clase,pensionar, căsătorit, 10 copii majori, cu antecedente penale, cu domiciliul în sat, comuna, județul V, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și Cod penal.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de:
-1.455 lei către Spitalul Județean de Urgență V;
-2.650 lei către Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. " I;
-770 lei către Serviciul de Ambulanță Județean V, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă și obligă inculpatul să-i achite acestuia suma de 314 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 7.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la 850 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu la judecată, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și la suma de 4.000 lei către partea vătămată constituită parte civilă, cu același titlu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin rechizitoriul nr.221/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vasluia fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, cu aplic art.73 lit. b Cod penal.
Inculpatul are vârsta de 67 de ani și este locuitor al satului, comuna, județul V, fiind consătean cu partea vătămată, în vârstă de 32 de ani, pe care îl cunoștea.
În luna aprilie 2008 inculpatul lucra ca paznic la o exploatare forestieră existentă în extravilanul satului, în pct. "", exploatare aparținând SC SRL I, care are ca asociat unic pe martorul - și ca director pe martorul.
Aici a fost dus un vagon auto pentru dormit, de care se foloseau muncitorii.
În seara zilei de 20.04.2008 martorul se afla singur în vagon, deoarece inculpatul plecase în sat, urmând să revină.
In după-amiaza aceleiași zile partea vătămată însoțit de fratele său. ajungând cu căruța în apropierea vagonului de dormit, a oprit căruța menționând că vrea să ia o sacoșă cu care ar fi dus cu câteva zile în urmă mâncare la muncitori.
i-a spus fratelui său să nu meargă la vagon, deoarece este noapte și este posibil să nu fie nimeni acolo, dar a coborât din căruță și s-a îndreptat către vagon.
În acest timp, martorul, care auzise zgomotul făcut de deplasarea pe drum a căruței, a coborât din vagon și, de frică, s-a ascuns după oau nui tractor, pentru a vedea ce se întâmplă.
Astfel, martorul a văzut că partea vătămată a urcat scara și a intrat în interiorul vagonului, după care a auzit zgomote de răvășire sau căutare.
La acel moment, în apropierea vagonului a ajuns și inculpatul, care revenea din sat, având asupra sa o secure. L-a întrebat pe martorul cine este persoana care a intrat în vagon, după care inculpatul, având în mână securea, s-a apropiat de scara vagonului, urmat de martorul, care nu era înarmat.
La momentul când inculpatul a ajuns la baza scării de urcare și se pregătea să urce, din vagon a ieșit, care a rămas pe platforma vagonului.
Recunoscându-l, inculpatul i-a spus pe nume și l-a întrebat ce caută acolo.
nu a răspuns și, de la înălțimea de cca. 1 metru la care se afla, l-a lovit cu piciorul în bărbie pe inculpatul, care se afla în fața sa.
Urmare loviturii primite, inculpatul a căzut dar s-a ridicat imediat, înjurând, apropiindu-se cu securea în mână de scara vagonului, unde, pe platformă se afla partea vătămată.
Inculpatul i-a aplicat lui mai întâi una sau două lovituri cu securea, din lateral, peste membrele inferioare; urmare acestor lovituri, cel mai probabil de durere, partea vătămată, aflat în continuare pe platforma vagonului, s-a aplecat în față, într-un unghi de cca. 90 de grade.
Inculpatul i-a mai aplicat lui o lovitură cu muchia securii, de data aceasta peste cap. Urmare acestei lovituri partea vătămată a căzut de pe platforma vagonului, iar a vrut să-l mai lovească o dată cu securea, dar a fost oprit de martorul.
Între timp, de vagon s-a apropiat și martorul, care a venit să vadă ce se întâmplă și l-a văzut pe fratele său - partea vătămată, căzut și lovit la cap.
a încercat să-l și să-l transporte acasă pe fratele său, însă inculpatul s-a opus și în final l-a alungat pe martorul, care și-a luat căruța și a plecat în sat.
Ajuns în sat martorul a spus mai multor rude ce s-a întâmplat cu, astfel că împreună cu alte persoane, cum ar fi martora - - concubina părții vătămate, martora - soția lui și martora s-au deplasat la vagonul din pct. "" pentru a-l lua și a-l duce la spital.
Inculpatul, cu securea în mână, s-a opus însă și i-a alungat împiedecându-i să-l ia, spunând că el răspunde, că a anunțat sau că va anunța poliția și patronul societății.
In aceste condiții, martorii au plecat, lăsându-l pe cu inculpatul și martorul.
După plecarea rudelor, martorul și inculpatul l-au transportat pe în interiorul vagonului de dormit, după care martorul i-a apelat repetat pe martorii - și cerându-le să se deplaseze la fața locului, deoarece s-a întâmplat ceva grav.
Urmare telefoanelor primite, cei doi martori s-au deplasat la fața locului cu un autoturism, ajungând în pct. "" în jurul orelor 23.00.
După sosirea lui și - la fața locului, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul condus de - la Postul de poliție, pentru a anunța cele întâmplate.
Inculpatul, care avea asupra sa securea cu care îl lovise pe, și i-a arătat polițistului acea secure, spunând că este securea cu care a lovit.
După sosirea ambulanței, înțelegând de la cadrele medicale că starea lui este gravă, inculpatul și-a schimbat radical poziția, în sensul că a început să spună că de fapt el nu l-a lovit cu securea și că acesta a căzut singur de pe platforma vagonului.
a fost luat cu ambulanța și transportat la Spitalul Județean de Urgență V, iar de acolo, în aceeași noapte, la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I, unde a fost internat și i s-au acordat îngrijiri medicale până la data de 05.05.2008, când a fost transferat la Spitalul Județean de Urgență V, de unde a fost externat la data de 21.05.2008.
Din raportul de constat. medico legală traumatologică, rezultă că partea vătămată a prezentat un politraumatism cu traumatism cranio - cerebral cu fractură deschisă cu înfundare și hematom extradural temporoparietal stâng, care a necesitat intervenție chirurgicală.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent, urmate de cădere, au necesitat 30/35 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.
Comisia de avizare din cadrul IML I, apreciat că sunt corecte concluziile din raportul de constatare medico legală cu precizarea că leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au produs cel mai probabil prin lovire cu un corp contondent.
Inculpatul a negat permanent săvârșirea faptei și a susținut că partea vătămată s- dezechilibrat și a căzut lovindu-se cu capul de proțapul metalic al vagonului.
Declarațiile inculpatului sunt contrazise însă de declarațiile părții vătămate care a susținut că inculpatul a lovit mai întâi în zona picioarelor, după care i-a aplicat o lovitură cu securea în zona capului, cauzându-i astfel leziunea ce necesitat intervenția chirurgicală și care i- pus în primejdie viața.
Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de datele ce rezultă din constatarea medico-legală traumatologică potrivit cărora leziunile din zona capului părții vătămate s-au produs prin lovire activă, fiind astfel exclusă posibilitatea ca acele leziuni să se producă prin cădere. Mai sunt confirmate declarațiile părții vătămate de declarațiile martorului care l- văzut pe fratele său căzut, cu o rană la cap iar inculpatul care se afla alături avea asupra sa o secure și o conduită violentă, amenințătoare. Inculpatul l- alungat atunci pe martor și ulterior i- alungat pe cei trei martori care veniseră să-l ia acasă.
De asemenea martorul în declarațiile date a confirmat varianta susținută de partea vătămată în sensul că inculpatul lovit-o pe aceasta cu securea o dată în zona picioarelor și o dată în zona capului. În instanță martorul a dat declarații contradictorii, revenind practic asupra declarațiilor arătate mai sus, susținând în esență că, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se practic de proțapul vagonului.
Martorul a declarat că, în noaptea de 20/21 aprilie 2008, inculpatul s- prezentat la postul de poliție și sesizat că, cu puțin timp în urmă, la vagonul unde dormeau muncitorii l- surprins pe, cotrobăind prin vagon. I- cerut să iasă din vagon și i- dat cu securea în cap, partea vătămată aflându-se jos în stare de inconștiență. Inculpatul avea asupra lui secure și i- spus polițistului că lovit cu acea secure. Polițistul s-a deplasat la locul indicat, constatat că era într-o stare gravă și anunțat ambulanța cu care a fost transportat la spital.
Fapta inculpatului care, după ce surprins partea vătămată în vagonul din parchetul unde el era paznic și fiind lovit de acesta, cu piciorul în zona bărbiei i-a aplicat două lovituri cu securea, din care una în zona capului și i- cauzat astfel leziuni care i-au pus acestuia viața în primejdie realizează conținutul infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal.
Având în vedere condițiile în care s-a derulat conflictul, faptul că partea vătămată avut inițiativa incidentului, lovindu- cu piciorul în față, reacția inculpatului poate fi apreciată ca fiind un răspuns la provocarea venită din partea părții vătămate.
În contextul arătat inculpatul a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări ca urmare a provocării din partea părții vătămate în sensul disp. art.73 lit. b Cod penal.
Atitudinea violentă a inculpatului fost determinată de conduita părții vătămate care a ieșit pe scara vagonului și l- lovit pe inculpat cu piciorul în zona bărbiei. Acest aspect rezultă atât din declarațiile inculpatului, a martorilor arătați mai sus și din fotografiile care atestă că inculpatul a avut o leziune în zona bărbiei. Conduita părții vătămate, poate fi apreciată ca o provocare în sensul disp. art.73 lit.b Cod penal.
Pentru infracțiunea comisă, de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art.174 Cod penal cu aplicarea art.73 lit. b Cod penal, i se va aplica inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art.52 și 72 Cod penal, vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului, starea de provocare.
Pe durata executării pedepsei inculpatului îi vor fi interzise drepturile prev. de art.64 lit. a Teza II și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
Gravitatea faptei comise, îl face pe inculpat nedemn de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei.
Conform art.313 din Legea nr.95/2006, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor ocazionate de transportul și spitalizarea părții vătămate, luând în calcul și efectul reținerii stării de provocare.
În ceea ce privește despăgubirile civile, partea vătămată constituită parte civilă, prin actele depuse, a dovedit că a cheltuit 377,97 lei și inculpatul a fost obligat să-i achite acesteia suma de 314 lei având în vedere și starea de provocare care presupune culpa părții vătămate la producerea prejudiciului și pe care instanța a apreciat-o într-o proporție de 173
Se justifică obligare inculpatului la plata de daune morale, întrucât este evident că partea civilă a suferit un prejudiciu moral constând în durerea și stresul pricinuit de internarea în spital, suportarea unei intervenții chirurgicale și infirmitate fizică pricinuită de lipsa de substanță osoasă. Prin declarația martorei, partea civilă dovedit că, după externarea din spital, are probleme cu păstrarea echilibrului și greutăți de exprimate.
În termenul prevăzut de art. 363 al. 1 Cod procedură penală hotărârea a fost apelată de inculpat și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul solicită reaprecierea probelor, reținerea disp. art. 44 Cod penal și exonerarea sa de răspundere penală. În subsidiar, invocând circumstanțele reale și personale, inculpatul solicită aplicarea disp. art. 81 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limite procedurale, instanța reține următoarele:
Apărările inculpatului au fost invocate și la instanța de fond, care a argumentat - cu referire la probele dosarului - lipsa de temeinicie a acestora.
În cauză a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost suplimentat în faza apelului. Astfel, a fost reaudiat martorul (fila 59) precum și inculpatul (46), care a consimțit să fie ascultat.
Coroborând procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, declarațiile părții vătămate și actele medicale ce o vizează pe aceasta, fiole de observație clinică generală, decontul cheltuielilor de spitalizare, raportul de constatare medico-legală (filele 47,48 și 51 dosar urm. pen.), procesul verbal de conducere în teren, declarațiile martorilor, procesul verbal de confruntare dintre martori și inculpat, declarațiile inculpatului, rezultă cu certitudine că, în seara zilei de 20.04.2008, după ce a fost lovit de partea vătămată cu piciorul, inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri cu o secure, - atât la nivelul membrelor inferioare, cât și în cap - producându-i leziuni grave, ce i-au pus viața în primejdie.
Dacă inițial inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, el prezentându-se la Postul de Poliție cu securea asupra sa, anunțând incidentul, după aceea realizând gravitatea faptei și-a modificat poziția, negând că a lovit victima cu securea, încercând să acrediteze versiunea lovirii prin cădere a acesteia, apărare invocată și în instanță.
Concluzionând asupra leziunilor cranio-cerebrale ale victimei, actele medico-legale au precizat că acestea s-au produs cel mai probabil prin lovire cu corp contondent. Coroborând acestea, cu datele oferite de declarațiile martorilor și ale inculpatului, rezultă cu certitudine că, inculpatul a lovit cu securea victima, producându-i leziunile grave ce i-au pus viața în primejdie.
Probele mai sus precizate exclud posibilitatea lovirii prin cădere a victimei și lipsesc de consistență apărarea inculpatului.
Referindu-ne în contextul probelor la declarațiile martorului, martor direct, care a perceput nemijlocit conflictul, trebuie menționat faptul că, deși acesta și-a modificat în primă instanță declarația, în apel, a relatat detaliat derularea conflictului, motivând și conduita pe care a avut-o la instanța de fond, când susține că a fost influențat de inculpat.
Astfel, martorul a relatat că, inculpatul, tulburat fiind de atitudinea părții vătămate care, surprinsă în vagon l-a lovit în bărbie, inculpatul l-a lovit pe cu securea pe care o avea în mână; "i-a aplicat două lovituri peste picioare și când acesta s-a aplecat de durere, l-a lovit în cap cu securea".
Declarația acestui martor se coroborează cu celelalte probe și redă practic situația de fapt și derularea conflictului în care au fost implicați inculpatul și partea vătămată.
În motivele de apel prezentate în scris și susținute oral de apărătorul inculpatului, nu se contestă faptic situația reținută în actul de inculpare, nici acțiunea de lovire exercitată de inculpat, dar nu se face vorbire despre secure; se invocă legitima apărare în variantele prevăzute de art. 44 alin.(2)1și respectiv art. 44 al. 3 Cod penal.
Apărarea inculpatului a încercat să acrediteze ideea că "locul respectiv era împrejmuit, delimitat prin semne de marcare, nu era un loc public, iar inculpatul a pătruns fără drept atât în incinta depozitului cât și a vagonului de dormit care era locuința temporară unde se adăposteau inculpatul și martorul.
Probatoriul dosarului - cu referire la schița locului faptei și fotografiile judiciare, declarațiile martorilor - contrazic aceste susțineri.
din depozitul unde inculpatul și martorul asigurau paza, nu era împrejmuit, în apropiere aflându-se singurele căi de acces la așezări și obiective din acea zonă, așa încât localnicii treceau în mod obișnuit prin acel loc.
Nici dispozițiile art. 44 al.3 Cod penal nu sunt incidente, fapta fiind comisă în condițiile provocării din partea victimei.
Actul-medico legal de la fila 93 dosar urm.pen. ce atestă că inculpatul a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur coroborat cu declarațiile martorului ale inculpatului, conduc fără dubii la concluzia că partea vătămată a lovit mai întâi pe inculpatul, care a ripostat în condițiile arătate.
Pentru a fi reținută legitima apărare ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, astfel cum solicită inculpatul, este necesar că între atac și apărare să existe o anumită proporționalitate, în sensul că rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.
În speță, deși partea vătămată a declanșat incidentul și starea conflictuală, lovind cu piciorul în zona bărbiei pe inculpat, acesta din urmă nu era îndreptățit să lovească partea vătămată cu securea, mai întâi peste picioare și apoi în cap, producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Situația de fapt dovedită de probele dosarului, atestă că nu există nici un fel de echivalență între fapta inculpatului și atacul care a determinat-
Prin întregul său comportament, partea vătămată nu a creat vreun pericol pentru viața inculpatului.
În aplicarea art. 44 Cod penal trebuie să se țină seama de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta și nu doar de momente sau acte izolate ale agresiunii.
Deși la începutul conflictului inculpatul s-a aflat în fața unui atac imediat, pe parcursul desfășurării faptelor raportul de forțe s-a schimbat și în situația nou creată, atacul nu mai prezintă pericol pentru persoana inculpatului. Relevantă în acest sens, în contextul faptic reținut este împrejurarea că inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri cu securea în cap, - cea produs și cele mai grave consecințe - în momentul în care victima era aplecată, chiar în cădere, imediat după ce a fost lovită de inculpat cu securea peste picioare, Deci, în nici un caz nu se poate reține că inculpatul a lovit-o, aflându-se în legitimă apărare.
În aprecierea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, instanța de apel reține că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 861Cod penal, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul său după săvârșirea faptei, pronunțarea condamnării constituie pentru acesta un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, nu va săvârși alte infracțiuni.
Vârsta înaintată a inculpatului, conduita anterioară relevată de caracterizările depuse la dosar, situația sa familială, regretul manifestat, sunt argumente ces usțin această concluzie și justifică aplicarea disp. art. 861Cod penal.
Așa fiind, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va fi admis apelul inculpatului, se va desființa în parte în latura penală hotărârea apelată, se vor înlătura disp. art. 64 lit. a teza a II și lit. b Cod penal urmând a se aplica disp. art. 861Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza disp. art. 862Cod penal se va fixa un termen de încercare iar în temeiul art. 863Cod penal, inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform programului stabilit de această instituție:
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea:
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
e) să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu martorii din prezenta cauză.
Totodată, se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere în situația neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 248 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispoziția vizând aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 64 lit. "a" teza a II-a și "b" Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 861Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 862Cod penal.
În baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza disp. art. 863alin. 1 Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform programului stabilit de această instituție:
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea:
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
e) să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu martorii din prezenta cauză.
Datele prevăzute de literele "b"-"d" se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.01.2010
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu
