Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 101/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 101
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul, împotriva SP nr. 356/PI din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosar.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Timiș și rejudecând cauza, achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.e C.P.P. deoarece inculpatul se afla în legitimă apărare.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat, ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Timiș, ca fiind temeinică și legală, sub aspectul vinovăției solicită a se reține, probele certe care au dus la condamnarea inculpatului, fapta fiind săvârșită cu intenție, de către inculpat și antecedentele penale.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea apelului și arată că a fost condamnat greșit, fiind o răzbunare a domnului procuror, el nu a săvârșit fapta, solicită trimiterea cauzei la parchet, în vederea reaudierii.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin SP nr. 356/PI din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.334 a C.P.P. fost respinsă cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa.
În baza art.334 s C.P.P.-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.20 raportat Cod Penal la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i și Cod Penal art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 în infracțiunile prevăzute de art.20 raportat Cod Penal la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.b și Cod Penal art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 raportat la art.37 lit.b
Cod PenalÎn baza art.20 raportat Cod Penal la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i și Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal, art.21 alin.2 și Cod Penal art.39 alin.4 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.09.1963 în localitatea, Jud. S M, cetățenia română, domiciliat în localitatea -O, str. - -.15,. 25, jud. S-M, seria - nr.-, CNP - -, recidivist la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art.65 alin.2 au Cod Penal fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11pct.1 din Legea nr.61/1991 raportat la art.37 lit.b și Cod Penal cu aplicarea art.39 alin.4 a Cod Penal fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit.
În baza art.33 lit.a raportat Cod Penal la art.34 lit.b s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă ce va fi executată.
În baza art.71 s Cod Penal-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.35 alin.1 s Cod Penal-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art.350 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 12.08.2007 și a arestului preventiv de la data de 12.08.2007 la zi.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea civilă și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1634, 57 lei daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu.
S-a dispus plata sumei de 76 lei din fondurile MJ către IML T și a sumei de 135 lei din aceleași fonduri către INML Minovici B reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ nr. 398/P/2007, emis la data de 01.11.2007 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 8199/30/02.11.2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și purtare fără drept a unui cuțit în loc public, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1.Cod Penal și art. 175 alin. 1 lit. i Cod Penal, art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 12.08.2007 i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit, într-un loc accesibil publicului, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile părții civile (filele 37 - 39 dos. UP și 26 dosar), declarațiile inculpatului (filele 40-42, 63, 66 dos. UP și 25 dosar), declarațiile martorilor G, G, ( filele 24, 25, 34, 35, 30, 33, dos. UP și 52, 90, 91, 136 dosar), adresele IPJ, IML, Spital Penitenciar B, Spital Clinic Municipal T, (filele 7, 10, 12, 13, 47, 48, 52, 53, 54, 68, 77, 81, 82, 88 dos. UP ), rapoartele de constatare medico-legală (filele 44, 50, 51 dos. UP), procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 3, 4 dos. UP), procesele verbale de consemnare a unor declarații (filele 2, 22, 23, 27, 29, 36, dos. UP), procesele verbale de sancționare contravențională ( fila 84-86 dos. UP), planse foto ( filele 14-21 dos. UP), rezultat de examinare neurologică ( fila 46 dos. UP) raport de expertiză medico-legală psihiatrică ( filele 60-62 dos. UP), fișa de evaluare întocmită de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare ( filele 85-88 dosar), fise cazier judiciar ( fila 92 dos. UP și fila 124 dosar), prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată a lucrat în domeniul construcțiilor în T ( el fiind din satul, jud. C-S), pe un șantier al cărui administrator era inculpatul, zis. Cu el mai lucra și martorul G și o altă persoană, pe care victima o denumește. Partea vătămată, inculpatul, martorul și locuiau împreună pe-, cam. 31.
Inculpatul, în administrarea acelui șantier, se ocupa și de plata lucrătorilor. De precizat este faptul că, în aceea perioadă, în camera respectivă mai locuia și martorul, nepotul victimei, ce lucra în T la o spălătorie auto.
Între victimă și inculpat mai existaseră certuri, legate în principal de plata banilor cuveniți către victimă.
În seara de 11.08.2007, victima, inculpatul, un anume și cu acel, au consumat băuturi alcoolice la un bar de lângă imobilul în cauză. În intervalul orar situat între 2030- 2200, partea vătămată și nepotul său au venit în camera unde locuiau, martorul găsindu-se deja acolo. La scurt timp după aceea au sosit în cameră și inculpatul, însoțit de martorul. Cei patru de la bar au continuat să consume băuturi alcoolice în cameră. În jurul orelor 100, martorul și numitul au părăsit camera, plecând să bea o cafea. Între timp, cum partea vătămată îi spusese inculpatului că nu mai lucrează pe șantierul său, inculpatul a început să-l provoace pe, printre altele, propunându-i în batjocură să se căsătoarescă cu fiica acestuia, de 14 ani. Cu certitudine cei doi au început să se certe, inclusiv pentru o sumă de bani pe care victima susținea că trebuie să- primească de la inculpat.
La un moment dat, spre dimineață, partea vătămată și-a luat bagajul și, însoțit de nepotul său, a ieșit pe coridor, dorind să plece către autogară de unde urma să se urce într-un autobuz pentru a pleca către M Nouă (în apropierea căreia se află satul său).
În acest moment inculpatul s- îndreptat spre bagajul său, a luat un obiect pe care l-a ascuns la spate, și i-a urmat pe coridor pe cei doi. Acolo, cum partea vătămată ajunsese deja la scări, inculpatul s-a apropiat de acesta având mâna la spate. s-a oprit și i-a cerut inculpatului să înceteze, apucându-l de mână. În acel moment inculpatul, care avea în cealaltă mână un cuțit, l-a lovit cu acest cuțit pe în partea a pieptului, o singură dată. Victima, ajutată de nepotul său, s-a retras pe scări, inculpatul întorcându-se în cameră. Martorul s-a întors în cameră după telefonul celular pe care- uitase acolo și l-a văzut pe inculpat întins pe un pat și pe martorul, căruia i-a spus că l-a înjunghiat pe unchiul său. Apoi, martorul a încercat să anunțe salvarea, dar nu a reușit și a coborât în fața pentru căuta un taxi. Între timp, un vecin a anunțat politia care a venit la fața locului, urmată de mașina salvării.
În urma agresiunii inculpatului, partea vătămată a suferit o plagă intercostală, rezultat al unei lovituri directe cu un corp înțepător-tăietor, care a necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale și a pus în pericol viața victimei.
Potrivit dispozițiilor art.144 prin Cod Penal săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.174 alin.1 Cod Penal, din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de omor se realizează printr-o acțiune de ucidere a unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unui om.
În consecință, se poate observa faptul că infracțiunea de omor se consumă în momentul în care se produce moartea victimei, întrucât în situația în care executarea acțiunii de ucidere deși a fost dusă până la capăt, nu și-a produs efectul, fapta constituie tentativă.
Tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că fapta inculpatului de a încerca să ucidă partea vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, numitul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind realizată în întregime, dar rezultatul neproducându-se datorită unor împrejurări independente de voința inculpatului.
În primul rând, la stabilirea vinovăției inculpatului instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate. Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, partea vătămată a precizat că între el și inculpat existau relații tensionate datorate refuzului său de a continua să lucreze pe șantierul administrat de inculpat. În acest context, în noaptea de 11/12.08.2007, și ca urmare a consumului de alcool, partea vătămată a precizat că s-a certat cu inculpatul până spre dimineață, când a dorit să plece acasă. După ce a ieșit din cameră, partea vătămată a arătat că a fost urmat pe scări de inculpat, care l-a lovit cu un cuțit în partea a pieptului.
Susținerile părții vătămate au fost confirmate și de martorul, singurul martor direct al incidentului. Acesta a arătat că în momentul în care partea vătămată a ieșit din cameră, l-a însoțit pe acesta. Ajunși la scări, martorul a precizat că s-a întors în cameră după bagaje, situație în care l-a văzut pe inculpat că avea mâna dreaptă la spate. Ulterior, martorul a precizat că inculpatul l-a ajuns din urmă pe, victima cerându-i lui să înceteze. În final, martorul a învederat faptul că deși a încercat să evite lovitura, prinzându-l pe de mâna, inculpatul a lovit cu mâna dreaptă, înjunghiindu-l pe unchiul său în partea a pieptului. La solicitarea organelor judiciare, în prezența tatălui său G, martorul a repetat faptul că a văzut clar momentul în care inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit.
Declarațiile mai sus arătate pot fi coroborate și cu declarațiile martorului G, care, deși nu a asistat direct la incident, a fost prezent în cameră în momentul în care părțile s-au certat. Astfel, martorul a indicat faptul că în seara respectivă, pe fondul unui consum exagerat de alcool, cei doi s-au certat, inculpatul adresându-i amenințări repetate părții vătămate, spunându-i că până dimineață îl va înjunghia. În aceste condiții, după ce partea vătămată a ieșit din cameră cu intenția de a pleca acasă, martorul a menționat faptul că l-a văzut pe inculpat căutând ceva în bagajele sale, după care numitul a ascuns un obiect la spate, fără ca martorul să poată preciza ce anume. După acest moment, inculpatul a ieșit și el din cameră, pentru ca ulterior, în foarte scurt timp, în cameră să se întoarcă martorul, care i-a transmis faptul că inculpatul l-a înjunghiat pe unchiul său.
Desfășurarea evenimentelor în modalitatea arătată mai sus rezultă și din aspectele consemnate de organele de poliție cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. Astfel, în cuprinsul proceselor verbale de constatare și cercetare la fața locului s-a consemnat că în jurul orei 5,15, în dimineața zilei de 12.08.2007, un echipaj de poliție a găsit partea vătămată înjunghiat pe stradă. În prezența polițiștilor, martorul a precizat că, potrivit celor afirmate de, inculpatul este cel care l-a înjunghiat pe pe casa scărilor, la locul incidentului (casa scărilor) fiind descoperite urme de sânge, martorul G confirmând împrejurarea că efectuarea cercetării la fața locului s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale.
În urma transportării victimei la spital, potrivit raportului medico-legal de constatare-concluzii preliminare, s-a constatat că victima a suferit leziuni intercostale care pot data din 12.08.2007 și care s-au putut produce cu un corp înțepător-tăietor, leziuni care i-au pus viața în pericol. Ulterior, prin raportul de constatare medico-legală nr.2374/13.08.2007 al IML T, aceste concluzii preliminare au fost confirmate, leziunile constatate pe corpul părții vătămate necesitând pentru vindecare un număr de 15 zile de îngrijiri medicale.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că este nevinovat. El a arătat că a ajuns în cameră în jurul orei 23, când partea vătămată era sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul a mai precizat că partea vătămată l-a lovit, fără ca el să riposteze. Totodată, a indicat faptul că pe casa scărilor era întuneric și se auzea. El a ieșit la toaletă, iar când s-a întors, o persoană l-a înjunghiat în piciorul drept, fără ca el să poată preciza cine anume l-a agresat. De altfel, inculpatul a menționat că datorită parezei sale nici nu a simțit faptul că a fost tăiat la picior, abia în momentul în care s-a întors în cameră martorul atrăgându-i atenția asupra acestui fapt. Inculpatul a încheiat spunând că martorul l-a ajutat să se panseze, după care s-a culcat și a fost trezit dimineață de organele de poliție.
Declarațiile inculpatului sunt contrazise însă de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, deși inculpatul a precizat că ar fi fost lovit de partea vătămată, martorii audiați în cauză nu au confirmat această ipoteză. Toți martorii prezenți, respectiv, G și au indicat faptul că părțile s-au certat, dar niciunul dintre ei nu l-a văzut pe lovindu-l pe.
În ceea ce privește pretinsa agresare a inculpatului de către o persoană necunoscută, declarațiile inculpatului au fost contrazise de martorul. Astfel, deși a afirmat în fața instanței că nu știe cine la înjunghiat în picior, în faza de urmărire penală, în prezența martorului, l-a indicat pe ca fiind autorul acestei fapte. Acest lucru i s-a părut suspect martorului, care a menționat împrejurarea că i-a atras atenția inculpatului asupra faptului că s-a tăiat singur la picior, moment în care inculpatul a ripostat afirmând că a fost în legitimă apărare, fără a face alte comentarii, de unde rezultă că inculpatul a recunoscut implicit înjunghierea părții vătămate.
Ipoteza unei autoagresiuni este confirmată și de raportul de constatare medico-legală nr.2424/13.09.2007 al IML T, potrivit căruia, leziunile constatate la piciorul inculpatului este posibil să fie autoprovocate, fiind exclusă cu probabilitate producerea acestora în data de 12.08.2007.
Pe de altă parte, văzând dispozițiile art.152 lit.a Cod Penal, din care rezultă că o faptă este considerată săvârșită în public, atunci când a fost comisă într-un loc întotdeauna accesibil publicului, indiferent dacă a fost sau nu prezentă vreo persoană, și luând în considerare împrejurarea că incidentul dintre părți a avut loc pe casa scărilor imobilului în care cei doi locuiau, un loc întotdeauna accesibil publicului, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.175 lit.i
Cod PenalSub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a lovit cu cuțitul o persoană, într-o zonă vitală a corpului. În acest sens inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care instanța a reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, aceasta este o infracțiune cu conținut alternativ, care se poate realiza inclusiv prin purtarea, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a unui cuțit.
Având în vedere probele administrate în cauză și deja analizate mai sus, din care rezultă că inculpatul, într-un loc public, a purtat un cuțit, fără drept, cu care a agresat partea vătămată, în împrejurări de natură a tulbura ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii indicate mai sus, prima instanță reținând intenția directă ca modalitate a vinovăției întrucât inculpatul a urmărit un scop precis prin purtarea acestei arme asupra sa, respectiv agresarea părții vătămate.
Existența infracțiunii de purtare, fără drept, a unui cuțit este dovedită și de procesele verbale de contravenție existente la dosarul de urmărire penală. Astfel, sa constatat că în mod repetat inculpatul a fost sancționat contravențional într-un interval foarte scurt de timp (05.08.2007, 06.08.2007, 12.08.2007) pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, împrejurare care conferă faptei sale de a purta un cuțit, fără drept, în contextul în care a fost implicat într-un scandal cu partea vătămată, caracterul unei infracțiuni.
Tribunalul, în condițiile prevăzute de art.334 C.P.P. a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, făcând aplicarea dispozițiilor art.37 lit.b referitoare Cod Penal la recidiva M postexecutorie. Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta a suferit anterior două condamnări, respectiv 5 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin nr.31/1993 a Tribunalului Satu Mare și 3.000.000 lei amendă penală, pedeapsă aplicată prin nr.238/05.10.2001 a Judecătoriei Negrești O a
În acest context, termenul de reabilitare se calculează prin raportare la pedeapsa cea mai grea și începe să curgă de la data executării ultimei pedepse aplicate. În privința inculpatului, pedeapsa cea mai grea este aceea de 5 ani închisoare, astfel că termenul de reabilitare este de 6 ani și 6 luni (art.135 lit.a Cod Penal), termen care a început să curgă de la data executării condamnării la pedeapsa amenzii. Or, deși nu există date cu privire la executare acestei ultime pedepse, se poate constata că, chiar și acceptându-se ideea că termenul de reabilitare ar fi început să curgă de la data de 05.10.2001, data pronunțării sentinței de către Judecătoria Negrești O a ș, până la data de 12.08.2007 acest termen nu s-a împlinit, inculpatul aflându-se în stare de recidivă M postexecutorie.
Inculpatul, la rândul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, fără a indica însă noua încadrare juridică. Instanța a respins cererea inculpatului, întrucât, raportat la împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, în prezenta cauză poate fi reținută infracțiunea de tentativă de omor. Astfel, atât partea vătămată, cât și martorul, au precizat că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu cuțitul, în pieptul victimei, zonă vitală a corpului. Cei doi au mai învederat împrejurarea că lovitura nu a fost deviată, astfel că inculpatul nu a încercat să țintească o altă zonă a corpului și, mai mult decât atât, prima instanță a reținut că inculpatul a lovit cu un cuțit, instrument care, în condițiile în care lovitura este aplicată în zona pieptului, este să producă moartea. De asemenea, după ce victima a fost înjunghiată, inculpatul nu a întreprins nimic pentru a-l ajuta, el îndepărtându-se și întorcându-se în cameră, ceea ce conduce la concluzia că a acceptat posibilitatea ca victima să moară datorită acțiunii sale. Or toate aceste aspecte cumulate, au condus la formarea convingerii instanței că numitul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, cu atât mai mult cu cât, cu puțin timp înainte de a lovi victima, potrivit declarațiilor persoanelor audiate în cauză, el îl amenințase pe că-l va înjunghia până dimineață.
De asemenea, prima instanță a înlăturat susținerile inculpatului potrivit cărora se impune restituirea dosarului în vederea completării urmăririi penale, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.332
C.P.P.Pentru aceste considerente, ținând seama și de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/10899/2007 al INML B, din care rezultă că în raport cu fapta pentru care a fost cercetat, inculpatul a avut discernământ, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea pedepselor prima instanță a avut în vedere împrejurarea că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.
Prima instanță a luat în considerare și persoana inculpatului, acesta neaflându-se la prima abatere de acest gen, ceea de denotă perseverența sa în comiterea unor fapte cu un vădit caracter antisocial. Inculpatul a mai suferit o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate tot pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, ceea ce imprimă faptelor sale un caracter deosebit de grav.
Totodată, prima instanță a constatat faptul că, potrivit referatului de evaluare întocmit pe numele inculpatului de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, numitul prezintă șanse mici de reintegrare în societate datorită antecedentelor sale în ceea ce privește săvârșirea unor infracțiuni cu violență și manifestarea unor comportamente agresive pe fondul consumului de băuturi alcoolice, alături de existența unor relații conflictuale în familie și nerecunoașterea săvârșirii actualei fapte, aspecte care conduc odată în plus la conturarea unei personalități care prezintă o periculozitate sporită.
La individualizarea pedepselor prima instanță a ținut seama și de împrejurările în care faptele au fost comise. În momentul desfășurării activității infracționale, potrivit declarațiilor tuturor persoanelor audiate în cauză, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, fără însă ca starea inculpatului să fie reținută ca o circumstanță atenuantă în sensul prevăzut de art.49 Cod Penal, în condițiile în care acesta cunoștea împrejurarea că pe fondul consumului de alcool devine violent, motiv pentru care, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, observând și prevederile art.39 alin.4 Cod Penal, prima instanță a apreciat ca fiind necesară aplicarea unor sancțiuni privative de libertate mai aspre, respectiv 8 ani închisoare pentru tentativă de omor și 5 luni închisoare pentru purtarea fără drept a unui cuțit.
În condițiile prevăzute de art.65 alin.2 Cod Penal, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art.33 lit.a raportat Cod Penal la art.34 lit.b prima Cod Penal instanță a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă, la care, în condițiile prevăzute de art.35 alin.1 s Cod Penal-a adăugat și pedeapsa complementară.
Pe durata executării pedepsei, prima instanță i - a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b
Cod PenalÎn temeiul art.350 prima C.P.P. instanță a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv.
Prima instanța a înlăturat susținerile apărătorului inculpatului potrivit cărora numitul s-ar fi aflat în legitimă apărare. Așa cum s-a arătat deja nu există probe care să ateste împrejurarea că anterior acțiunii inculpatului ar fi existat vreun atac al părții vătămate, astfel că în lipsa atacului nu se poate vorbi de o apărare justificată.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune morale. De asemenea, s-a constituit parte civilă în cauză și Spitalul Clinic Municipal de Urgență T cu suma de 1634, 57 lei daune materiale.
Potrivit dispozițiilor art.998 civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.
Față de aceste dispoziții legale și luând în considerare probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul, prin fapta sa ilicită de a încerca să suprime viața unei persoane, a cauzat victimei prejudicii de natură morală, constând în suferințele determinate de agresiunea inculpatului, precum și de imposibilitatea participării, pentru o perioadă de timp, la viața socială, care trebuie reparate, motiv pentru care, în baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 C.P.P. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă și l - a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000 lei daune morale, urmând ca restul pretențiilor civile ale părții civile să fie respinse, întinderea prejudiciului neputând justifica acordarea în întregime a despăgubirilor solicitate.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Față de aceste dispoziții legale,inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor materiale către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T, reprezentând contravaloarea cheltuielilor determinate de internarea victimei în perioada 12.08.2007-20.08.2007.
Potrivit dispozițiilor art.118 alin.1 lit.b bunurile Cod Penal folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, se confiscă, iar potrivit art.118 alin.4 dacă Cod Penal bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă în locul lor bani și alte bunuri până la concurența valorii acestora. În prezenta cauză cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii de către inculpat nu a fost găsit și nici nu se cunoaște valoarea acestuia. În aceste condiții, prima instanță a interpretat aceste împrejurări în favoarea inculpatului, conform principiului in dubio pro reo, astfel încât nu a procedat la confiscarea vreunei valori din patrimoniul inculpatului.
În temeiul art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca, din fondurile MJ, suma de 100 lei să fie virată către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu, suma de 76 lei să fie virată către IML T reprezentând contravaloarea rapoartelor medico-legale întocmite în cauză, iar suma de 135 lei să fie virată către INML B reprezentând contravaloarea expertizei psihiatrice întocmite în cauză.
Împotriva SP nr. 356/PI din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat apel inculpatul, solicitându-se de către avocatul desemnat din oficiu desființarea hotărârii și achitarea inculpatului, acesta aflându-se în legitimă apărare.
Inculpatul în ultimul cuvânt acordat a solicitat trimiterea cauzei la parchet, pentru refacerea urmăririi penale.
Apelul nu este fondat.
Analizând sentința penală apelată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele prev.de art.371 alin.2 C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Din declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor - și G, rezultă că după ieșirea părții vătămate din cameră, inculpatul a luat din bagajele sale un cuțit și l-a urmat pe acesta afară, pe casa scărilor. Aici, cu toată opoziția părții vătămate, inculpatul l-a lovit cu cuțitul în partea a pieptului.
Singurul martor ocular la producerea incidentului, a fost, care nu a relatat nici un moment că, partea vătămată l-ar fi atacat pe inculpat, astfel că nu se pune în discuție starea de legitimă apărare.
Din declarația martorului rezultă că inculpatul avea o rană la picior, dar crede că acesta s-a tăiat singur, pentru a justifica o stare de legitimă apărare.
În consecință, urmează ca cererea de achitare pentru legitimă apărare să fie respinsă, deoarece nu se bazează pe probele administrate în cauză.
Referitor la cererea de trimitere a cauzei la parchet, pentru refacerea urmăririi penale, aceasta nu poate fi reținută deoarece nu ne aflăm în niciuna din situațiile reglementate de art.332
C.P.P.Așa fiind, se apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 379 pct.1, lit.b C.P.P. apelul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
În baza art.38516C.P.P. raportat la art.381 C.P.P. se va deduce arestul preventiv la zi pentru inculpat și va fi menținută în continuare această măsură.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.1, lit.b C.P.P. respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva SP nr. 356/PI din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Deduce arestul preventiv pentru inculpat din 25.04.2008 la zi și menține această măsură.
Dispune plata sumei de 100 lei din fomdurile MJ către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 lei.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședință publică azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED: VI/25.06.2008
Dact: 2 exempl/ 18 Iunie 2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea
