Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 103/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 103
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea apelurilor formulate de inculpatul, și partea civilă împotriva sentinței penale nr.179 din data de 18.03.2008, pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul nr- având ca obiect "tentativa de omor",
La apelul nominal -lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 30.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 07.10.2008.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 179/18 martie 2008 Tribunalului Iași, a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. "a,b,c" Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și art. 176 alin. 1 lit. "a" Cod penal, prin schimbare de încadrare juridică.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal.
A fost confiscat obiectul folosit la săvârșirea faptei.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către unitățile sanitare care au acordat îngrijiri medicale victimei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 35.000 lei daune morale și 500 lei daune materiale.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Inculpatul și partea vătămată s-au căsătorit în anul 1993. Din căsătoria acestora a rezultat minorul, în prezent în vârstă de 10 ani.
Căsătoria celor doi a debutat în condiții normale, însă relativ la scurt timp, între soți au început să apară neînțelegeri generate de viziunea diferită a acestora în legătură cu viața de familie. Astfel, potrivit mijloacelor de probă administrate în cauză - respectiv: declarațiile părții vătămate, ale unora dintre martori, rapoartele de evaluare psihologică și referatul de evaluare a inculpatului - pe parcursul căsătoriei părților între aceștia au existat numeroase conflicte și neînțelegeri.
Conform referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, "viziunea inculpatului despre viața de familie a fost întemeiată pe modelul parental, în care soția trebuie dominată de soț și trebuie să suporte cu stoicism abuzuri de natură fizică și emoțională". Mai mult, această "mentalitate a fost întărită de experiențele personale directe și din observarea relațiilor colegilor de muncă de pe șantier, inculpatul considerând că femeile, în general, nu sunt demne de încredere, iar o relație trebuie dominată, controlată, de către partener". Potrivit aceluiași referat de evaluare, acestei "tendințe a inculpatului de a se impune în viața de familie i s-a opus firea voluntară a soției, care a căutat să-și mențină independența, (inclusiv financiară) opunându-se soțului, inclusiv în cadrul ieșirilor violente ale acestuia".
Din același referat de evaluare, cât și din mijloacele de probă anterior menționate, rezultă că pe parcursul căsătoriei - așa cum s-a arătat - între cei doi soți, au existat episoade conflictuale și dispute verbale, care se accentuau pe fondul consumului de alcool de către inculpat, degenerând în agresiuni fizice. Pe parcursul căsătoriei, inculpatul a plecat în două rânduri în străinătate la muncă, ultima dată în anul 2003 în Italia. Din acest ultim moment "relațiile dintre soți s-au deteriorat în mod ascendent, aceștia având planuri și viziuni diferite și acționând pe cont propriu".
Pe fondul accentuării conflictelor, în toamna anului 2005, partea vătămată a intentat acțiune de divorț, iar în anul 2006 instanța competentă a dispus desfacerea căsătoriei dintre aceștia și încredințarea copilului minor spre creștere și educare mamei. Întrucât, părțile nu s-au înțeles în privința partajării bunurilor comune, au continuat să locuiască împreună în același apartament cu două camere. De comun acord, acestea au convenit ca: inculpatul să folosească sufrageria, iar partea vătămată și minorul dormitorul, ambele având acces la bucătărie și baie.
Deși părțile locuiau împreună, între ele exista "o comunicare minimă și evoluții independente", "împrejurare ce a accentuat tensiunea și frustrarea inculpatului". Potrivit referatului de evaluare, "independența accentuată a fostei soții, susținută de mediul profesional și de câștigul propriu superior inculpatului, au fost percepute de acesta ca pe un afront", care ajunsese să constate că "nu-și mai poate domina și controla fosta parteneră", deși continuau să locuiască împreună. Mai mult, - conform aceluiași referat - în condițiile în care în ultimii ani, "situația sa ocupațională nu a fost una stabilă, inculpatul a început să consume alcool în mod constant ceea ce-i accentua comportamentul agresiv la adresa fostei soții, episoadele conflictuale repetându-se frecvent și cu o intensitate crescută".
Pe acest fond, la accentuarea stării tensionate dintre foștii soți s-au adăugat disputele legate de aportul fiecăruia la cumpărarea bunurilor comune (acesta fiind și motivul pentru care părțile nu au reușit să-și partajeze bunurile de comun acord), cât și cele generate de lipsurile materiale.
Despre starea conflictuală dintre foștii soți știau rudele părții vătămate, unii vecini și chiar departamentul Poliției de din cadrul Secției I-a Poliție ( 85). Comiterea faptei deduse judecății s-a produs pe fondul acestor tensiuni și a consumului de alcool al inculpatului.
În concret, la data de 15.07.2007, într-o zi de duminică, după-amiaza, inculpatul a fost împreună cu fiul său, HG- în oraș, la cinema. În drum spre casă, inculpatul și fiul său s-au oprit la un restaurant, unde inculpatul a cumpărat ceva de mâncare minorului, iar el și-a luat și a consumat - potrivit propriei declarații - 200 ml. De aici, inculpatul și fiul său au plecat spre domiciliu unde au ajuns în jurul orelor 18,00, pe traseu inculpatul cumpărându-și de la un magazin 2,5 litri de bere la pet.
Partea vătămată urma, în aceea perioadă, școala de șoferi, astfel că la momentul la care inculpatul și fiul lor au ajuns acasă, ea era în oraș unde participa la o ședință auto de condus.
În jurul orelor 20,00, când partea vătămată a ajuns la domiciliu, i-a găsit în apartament pe fiul ei și pe inculpatul. Observând pe masa din bucătărie petul de 2,5 litri cu bere și constatând că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată i-a reproșat acestuia că a început iarăși să consume alcool.
Partea vătămată și fiul său au mâncat, după care s-au uitat la televizor (care era amplasat în dormitorul apartamentului), iar, în jurul orelor 22,00-22,30, s-au culcat. Până la acest moment, inculpatul a continuat să consume alcool, încercând să discute cu partea vătămată pe tema modalității de partajare a bunurilor comune, iar față de refuzul acesteia de a discuta (motivat de faptul că inculpatul era sub influența alcoolului), i-a reproșat că "are amanți".
Apartamentul părților - după cum s-a arătat mai sus - era unul alcătuit din două camere nedecomandate, în care, în mod obișnuit, în ultima perioadă, partea vătămată și fiul ei foloseau dormitorul, iar inculpatul sufrageria.
După ce, în jurul orelor 22,00-22,30, partea vătămată și fiul ei (atunci de 9 ani) s-au culcat, inculpatul a rămas în bucătărie unde a continuat să consume bere până ce a terminat-o pe toată.
În jurul, orelor 00,00, inculpatul a intrat în dormitor și a trezit-o pe partea vătămată (care dormea în același pat cu minorul), solicitându-i să stea de vorbă cu privire la situația lor și la modalitatea de partajare a bunurilor comune, însă aceasta l-a refuzat spunându-i că este târziu, iar el este în stare de ebrietate și, în aceste condiții, nu poate discuta cu dânsul. Inculpatul a părăsit dormitorul.
Dar, după cca. 30 minute, a intrat din nou în dormitor și a trezit-o iarăși pe partea vătămată, solicitându-i același lucru. Partea vătămată l-a refuzat din nou, cu aceiași motivație și i-a solicitat să se liniștească și să se culce pentru că îl trezește pe fiul lor. Potrivit declarațiilor constante ale părții vătămate, în acest context, inculpatul i-ar fi spus că-i "pare rău, dar trebuie să se despartă de noi". În cele din urmă, inculpatul s-a calmat și a plecat din dormitor. Din urma acestuia, partea vătămată a pus în ușa dormitorului, pe interior, un scaun cu, pentru a bloca accesul inculpatului. Apoi, s-a culcat și a adormit.
În jurul orelor 01,30-02,00, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit din bucătărie, cu mânerul din textolit de culoare neagră, prins în trei nituri, cu lungimea mânerului de 14 cm și a lamei de 10 cm, cu care a pătruns în dormitorul unde partea vătămată se afla. Inculpatul a împins cu putere ușa dormitorului, astfel încât scaunul care fusese pus în ușă de partea vătămată s-a răsturnat, provocând zgomot și determinând trezirea acesteia. Partea vătămată, speriată de zgomotul produs, s-a trezit brusc și s-a ridicat din pat, în picioare. În acel moment, inculpatul, care ajunsese lângă ea, față în față, a lovit-o brusc (în cameră lumina nefiind aprinsă), cu cuțitul în zona abdominalo-toracică, de mai multe ori, întrebând-o "ce altu-i mai bun ca mine?". Dându-și seama că a fost înjunghiată, partea vătămată a încercat să se apere și să iasă din dormitor înspre sufragerie. produse l-au trezit și pe fiul minor al părților care a vizualizat ce se întâmpla, s-a speriat și a început să plângă. Între timp, inculpatul continua să lovească partea vătămată cu cuțitul.
Aceasta a reușit să-l împingă și să iasă din dormitor în sufragerie, însă inculpatul a urmărit-o și a continuat să o lovească repetat cu cuțitul peste toate zonele corpului: în spate, peste membrele superioare și inferioare, în zona toraco-abdominală. În timp ce inculpatul fugărea partea vătămată prin sufragerie, lovind-o cu cuțitul, minorul plângea și-i cerea tatălui să-i lase mama în, strigând după ajutor.
La un moment dat, partea vătămată, care începuse și ea să strige după ajutor, a reușit să ajungă în holul apartamentului, dar a fost ajunsă din urmă de inculpat care a continuat să o lovească. Aici, încercând să se apere, partea vătămată l-a împins pe inculpat, care, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla, s-a dezechilibrat și a căzut. A căzut, cu acest prilej, și partea vătămată, care - potrivit susținerilor sale - datorită pierderii de sânge și-a pierdut cunoștința pentru câteva secunde. Aceasta și-a revenit însă relativ repede, reușind să se ridice, să deschidă ușa de acces în apartament, să-și împingă fiul pe holul blocului și să iasă și ea pe scara blocului, mai înainte ca inculpatul să fi reușit să se ridice de jos. Inculpatul a ieșit și el pe holul blocului după partea vătămată.
După ce a ieșit pe holul blocului, partea vătămată a coborât câteva trepte spre etajul trei, însă a căzut, datorită pierderii masive de sânge. În acel moment, datorită gălăgii create, martorii și (soți) au deschis ușa apartamentului lor, care se învecina cu cel al părților și au observat-o pe partea vătămată pe holul blocului, plină de sânge, căzută și în stare gravă, pe fiul acesteia, precum și pe inculpat, care se afla în ușa apartamentului său și era, la rându-i, murdar de sânge pe haine și corp.
Martorii, "din instinct", l-au luat imediat pe minor în apartamentul lor și au anunțat telefonic ambulanța și poliția. Tot unul din soții l-au sunat telefonic și pe fratele părții vătămate, martorul, comunicându-i faptul că sora sa fusese înjunghiată și că fiul acesteia se află la ei în apartament.
Între timp, inculpatul a reintrat în apartamentul său și a încuiat ușa de acces. Martorul, la solicitarea serviciului de urgență la care telefonase, a coborât în fața blocului pentru a aștepta și ghida personalul ambulanței și pe polițiști. La fața locului a ajuns, mai întâi, un echipaj de poliție, iar ulterior, succesiv două ambulanțe (prima nefiind dotată cu oxigen).
Incidentul dintre părți a fost perceput și auzit parțial și de martora. Aceasta locuiește într-un bloc amplasat peste stradă de blocul în care locuiau părțile, la parter, având vizibilitate spre apartamentul acestora. Potrivit declarațiilor constante ale acesteia: a) fiul părților și copii ei sunt buni prieteni; b) fiul părților venea în vizită la copii ei, împrejurări în care acesta "îi spunea că tatăl său, când se îmbăta, o bătea pe mama sa, de multe ori alungând-o din casă" ( 60 - verso - dosar urm. penală); c) în noaptea de 15/16.07.2007, în jurul orelor 01,45, se afla la geamul deschis al bucătăriei sale și fuma o țigară, când a auzit, venind dinspre apartamentul părților; astfel, uitându-se înspre acesta a văzut câteva gemuri deschise și lumină în apartament acestora; d) a auzit glasul unui strigându-și mama și "ajutor o omoară pe mama!", precum și vocea părții vătămate care a țipat "ajutor că mă omoară!"; e) ulterior a ieșit din apartament și s-a deplasat în fața blocului părților, unde a văzut că se adunaseră mai mulți cetățeni; f) a văzut cum, la fața locului, au venit mai multe echipaje de poliție și două ambulanțe; g) în timp ce stătea în fața blocului în care locuiau părțile l-a văzut pe inculpat cum a deschis geamul de la balconul apartamentului său și a aruncat un cuțit, care a căzut în grădina din fața blocului; h) a indicat polițiștilor locul în care a căzut cuțitul, aceștia ridicându-
Cuțitul ridicat de polițiști prezenta urme vizibile de sânge și este cel folosit de inculpat la comiterea faptei.
Imediat după ce a fost anunțat telefonic, fratele părții vătămate, martorul, s-a deplasat cu un taxi spre apartamentul părților. În momentul în care a ajuns la blocul în care sora sa locuia, martorul a observat că aici erau sosiți mai mulți polițiști, partea vătămată fiind deja plecată cu ambulanța către un spital de urgențe. Martorul, împreună cu polițiștii, au bătut la ușa apartamentului inculpatului (a cărui voce "se auzea înjurând și blestemând"), solicitându-i acestuia să deschidă și să iasă pentru a discuta despre cele întâmplate. Inculpatul a fost auzit amenințând că se va spânzura ( 10 ), lucru auzit și de martora ( 61 ).
În acest context, la un moment dat, martorul și polițiștii, au auzit că în apartament s-a făcut liniște, după care, brusc, s-a auzit o bufnitură puternică. Auzind această bufnitură și bănuind că inculpatul a intenționat să se sinucidă, pentru a-l salva, cu acordul fratelui părții vătămate și însoțiți de acesta, polițiștii au forțat accesul în apartamentul părților. Când au intrat au observat în holul apartamentului, lângă ușă, o de sânge, iar pe pereții din apartament, pe uși, pe covoare și pe alte bunuri, numeroase și urme de sânge. În bucătărie a fost găsit căzut și inconștient inculpatul. Acesta a fost scos afară, iar când a ajuns în fața blocului, la aer, și-a revenit. Cei prezenți au constat că inculpatul "mirosea puternic a alcool" (a se vedea procesul-verbal întocmit în prezența martorilor asistenți:, și - 10 dosar urm. penală). Ulterior inculpatul a fost imobilizat și condus la sediul unei secții de poliție.
S-a constatat că inculpatul încercase să se sinucidă, sens în care și-a confecționat un ștreang dintr-un cordon de capot, pe care l-a legat de o țeavă verticală din baie. Însă, metoda utilizată a fost improprie, iar respectivul cordon a alunecat pe suprafața țevii, inculpatul căzând. Probabil că acesta s-a ridicat, dar și-a pierdut apoi cunoștința imediat întrucât a fost găsit căzut "în bucătărie cu capul spre ușă" și nu în baie ( 10 și 57 verso ).
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța, în aceiași noapte, la Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sf. " I unde a rămas internată în perioada 16.07-02.08.2007, fiind externată cu diagnosticul de "multiple plăgi înjunghiate toraco-abdominale; plăgi înjunghiate membre inferioare și superioare; șoc hemoragic; pneumotorax drept; hemoperitoneu; fisură inferior splenic; ruptură mezocolon transvers; ruptură ansă jujenală; hemopenumotrax stâng; paralizie nerv radial stâng". În acea noapte, la orele 03,40, a fost supusă unor intervenții chirurgicale urgente în Clinica a III-a Chirurgicală "Prof. Gh. " a spitalului anterior menționat, care i-au salvat viața.
Ulterior, partea vătămată a fost nevoită să se interneze succesiv în mai multe spitale.
Astfel, în perioada 06.08-15.08.2007, partea vătămată a fost internată în Secția de Neurologie a Spitalului Clinic de Recuperare I, fiind externată cu diagnosticul de "paralizie nerv radial stâng post traumatism; plagă înjunghiată braț stâng (agresiune)".
Apoi, în perioada 26-27.09.2007, partea vătămată a fost internată în "Clinica de Chirurgie Plastică și " a Spitalului Clinic de Urgențe "Sf. " I, unde a fost supusă unei intervenții medicale, fiind externată cu diagnosticul de "paralizie nerv radial membru toracic stâng obs.; tenosinovită tendoane extensoare față dorsală pumn stâng". A revenit în această Clinică de Chirurgie Plastică la data de 07.12.2007, când a fost internată pentru o zi.
De asemenea, partea vătămată a mai fost internată din nou în Clinica a III-a Chirurgicală "Prof. Gh. " din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgențe "Sf. " I în perioada 12-16.10.2007 (cu diagnosticul la externare de "sindrom subocluziv; sindrom aderențial postoperator" - reprezentând complicații datorate tăieturilor și secțiunilor cu cuțitul suferite în zona abdominală), precum și la data de 06.12.2007.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 3073/1151/ din 18.07.2007 ( 53-54 - dosar urm. penală) întocmit, în cursul urmăririi penale, de către Institutul de Medicină Legală () I: 1) partea vătămată a prezentat șoc hemoragic, multiple plăgi tăiate și înjunghiate, emifizem subcutanat laterotoracic drept, pneumotorax drept, hemopenumotrax stâng, fisură splenică, ruptură mezocolon transvers, ruptură ansă jujenală, plăgi peritoneale parieto-colici stângi; 2) leziunile au fost produse prin loviri active repetate cu obiecte contondente și tăietor-înțepător și pot data din 16.07.2007; 3) leziunile prezentate necesită 30-35 de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor; 4) leziunile prezentate de către sus-numita au fost de natură să-i pună în primejdie viața". Analiza conținutului acestui raport relevă că la examinarea fizică a părții vătămate au fost identificate nu mai puțin de 36 de plăgi tăiate și/sau înjunghiate (cu dimensiuni de până la 6 cm) pe majoritatea zonelor corpului, respectiv: în zonele toraco-lombare, toraco-abdominale, latero-toracic, latero-sternal, latero-cervocal, submamar, scapular și subscapular, regiunea vertebrală, lombosacrat, peritoneu, zona spatelui - plămâni, pe membrele superioare și pe membrele inferioare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală cu nr. 3777/OF/27.12.2007 întocmit, în cursul judecății, de către o comisie de medici-legiști ai Serviciului Medico-Legal din cadrul I (pe baza întregii documentații medicale, a examinării părții vătămate și ținându-se cont de toate internările și intervențiile medicale ale acesteia): " 1) partea vătămată a prezentat șoc hemoragic, multiple plăgi tăiate și înjunghiate, emifizem subcutanat latero-cervical dr. pneumotorax drept, hemopenumotrax stâng, fisură splenică, ruptură mezocolon transvers, ruptură ansă jujenală, plăgi peritoneale parieto-colici stg.; 2) leziunile au putut fi produse prin loviri active repetate cu obiecte contondente și tăietor-înțepător, pot data din 16.07.2007 și au necesitat 30-35 de îngrijiri medicale pentru vindecare; 3) actual prezintă paralizie nerv radial membrul toracic stâng, sindrom aderențial post-operator, cicatrici post-plăgi tăiate care sunt consecința agresiunii din 16.07.2007; 4) mai necesită încă 60 de zile de îngrijiri medicale, totalizând 90-95 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; 5) leziunile prezentate de sus-numita au fost de natură să-i pună în primejdie viața; 6) sus-numita prezintă o incapacitate adaptativă în procent de 50% care o încadrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni de la data examinării; 7) aprecierea definitivă a sechelelor invalidante și/sau infirmizante va putea fi făcută după epuizarea tuturor resurselor terapeutice". Din conținutul acestui raport mai rezultă și că: a) partea vătămată "nu poate presta activități bimanuale"; b) cu prilejul examinării părții vătămate, la data de 05.12.2007 ( 11-vol. II), pe corpul acesteia au fost identificate peste 30 de cicatrici, cea mai mare fiind una post-operatorie, pe antebrațul stâng și având cca. 15 cm.
Prin adresa nr. 3777/OF din 07.03.2008, Serviciul Medico-Legal din cadrul Iap recizat că "incapacitatea adaptativă în procent de 50% prezentată de partea vătămată reprezintă scăderea capacității de muncă în procent de 50%, care o încadrează în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni de la data examinării".
Partea vătămată a fost puternic afectată și din punct de vedere psihologic de cele întâmplate. Astfel, ea a urmat, în cadrul Spitalului Universitar de Psihiatrie "Socola" I - Laboratorul de, un proces terapeutic stabilindu-i-se psihodiagnosticul de "tulburare de stress posttraumatic cu grevaj adaptativ" ( 80 - vol. I). Și din actele medico-legale rezultă că acesteia i s-a recomandat să urmeze psihoterapie, precum și kinetoterapie, monitorizare clinică și regim igieno-dietetic.
Mai mult, potrivit raportului de evaluare psihologică cu nr. 4208 din 10.03.2008 întocmit de către doi psihologi ai Asociației Sociale I (), cu prilejul evaluării efectuate la data de 10.03.2008, s-a constatat că, în cazul părții vătămate, simptomele de () persistă, recomandându-se a fi continuată "intervenția psihoterapeutică pentru diminuarea simptomelor". Cu prilejul acestei evaluări, s-a constatat că manifestările/simptomele de care persistă sunt: " a) insomnii de adormire ("verifică ferestrele și ușa de la intrare pentru a se asigura că nu o să vină fostul ei soț"); b) anxietate cu forme vegetative atunci când îl vede pe fostul soț; c) nesiguranță; d) bulimie; e) iritabilitate; f) senzația că o să înnebunească; g) flash-buck-uri cu scene din timpul agresiunii; h) vise și coșmaruri pe tema traumei".
Și fiul părților - care a asistat la săvârșirea faptei - a fost foarte puternic afectat de cele întâmplate. Astfel și acesta a urmat, în cadrul Spitalului Universitar de Psihiatrie "Socola" I - Laboratorul de, un proces terapeutic stabilindu-i-se psihodiagnosticul de "tulburare reactivă de atașament; istoric de abuz fizic și emoțional". Întrucât inculpatul a solicitat repetat audierea minorului (în cele din urmă renunțând expres la această cerere), pentru a se stabili dacă acesta poate fi audiat (respectiv dacă nu va fi retraumatizat prin aceasta și dacă poate să comunice) și în cazul său a fost întocmit un raport de evaluare psihologică cu nr. 4207 din 10.03.2008 întocmit de către doi psihologi ai Asociației Sociale I (). Potrivit acestui raport de evaluare minorul "este puternic afectat de incidentul la care a asistat, acesta prezentând simptome de stress posttraumatic manifestate prin: gânduri intruzive, senzații și amintiri intruzive ale evenimentului traumatic, vise urâte, coșmaruri, evitarea gândurilor și a amintirilor neplăcute, anxietate posttraumatică, temeri postratumatice asociate cu victimizări anterioare, frică de moarte, de a nu fi omorât,furie reprimată ". Conform aceluiași raport de evaluare psihologică minorul a dezvoltat față de tatăl său "un atașament de tip anxios prin nesiguranța că acesta va fi disponibil, receptiv și să-i ofere ajutorul când este solicitat: ", atunci când era beat, aproape zilnic, mă bătea, mă scuipa, mă înjura, mă acuza de lucruri pe care nu el făceam" ". Prin acest raport de evaluare s-a recomandat "neaudierea minorului deoarece există riscul retraumatizării acestuia". De asemenea, s-a recomandat ca minorul "să continue psihoterapia pentru prelucrarea traumelor și ca acesta să fie menținut într-un climat psiho-protectiv".
De altfel, și prin adresa nr. 113/07.01.2008 a Spitalului Universitar de Psihiatrie "Socola" I - Laboratorul de (depusă în copie, la ultimul termen de partea civilă) se recomandă neaudierea minorului, despre care se arată că se află în proces terapeutic "pe fondul evenimentelor traumatizante petrecute în familia sa".
După cum rezultă din declarațiile sale, inculpatul a adoptat o poziție procesuală relativ oscilantă, recunoscând, în cele din urmă, fapta imputată lui. Cu toate acestea, inculpatul a minimalizat consecințele faptei sale și nu și-a asumat clar răspunderea.
Astfel, în prima sa declarație, olografă ( 71 - dosar urm. penală), dată la 16.07.2007, în prezența unui avocat din oficiu, inculpatul a confirmat că și-a agresat fosta soție, pe care a înjunghiat-o cu un cuțit, fără a oferi alte detalii. Ulterior, în aceiași zi, inculpatul a refuzat să mai dea declarații în fața procurorului, prevalându-se de dreptul la tăcere ( 73-74 dosar urm. penală).
Tot pe 16.07.2007, inculpatul a fost audiat de judecătorul care a dispus arestarea sa preventivă, ocazie cu care a negat comiterea faptei. Cu această ocazie, inculpatul a declarat ( 8 - dosar nr- al Tribunalului Iași ), printre altele, că: a) "nu mă fac vinovat de săvârșirea faptei pentru care sunt cercetat"; b) după divorțul de fosta soție a avut cu aceasta mai multe certuri generate de discuțiile privitoare la partajarea apartamentului, prilej cu care aceasta l-a agresat fizic, fără ca el să reacționeze în același mod; c) în noaptea de 15/16.07.2007 a avut o discuție cu partea vătămată pe aceiași temă, care a degenerat; d) "nu-și amintește ce s-a întâmplat", ci doar faptul că, la un moment dat, a văzut urme de sânge în apartament și pe partea vătămată ieșind pe casa scării, sângerând în zona toracică și cerând ajutor; e) nu-și amintește să fi lovit victima cu vreun obiect tăietor-înțepător; f) în momentul în care partea vătămată striga după ajutor, fiul lor dormea; g) a văzut ulterior, în holul apartamentului său, un obiect tăietor-înțepător, care nu-i aparținea, "cu lama încovoiată"; h) a încercat să se sinucidă prin spânzurare, dar nu-și amintește toate detaliile; j) în momentul în care au venit polițiștii, ușa apartamentului era deschisă, iar el încerca să iasă pentru aoa duce în casă pe partea vătămată; k) "nu am nici o explicație cu privire la identitatea autorului loviturilor aplicate victimei".
Ulterior, cu prilejul soluționării recursului pe care l-a promovat împotriva încheierii de arestare preventivă, atunci când a fost audiat de către Curtea de apel Iași ( 12 - dosar nr- al Curții de Apel Iași ), inculpatul a declarat că "nu știu dacă să regret săvârșirea acestei fapte întrucât am fost în necunoștință de cauză".
Cu ocazia prelungirii măsurii preventive prin încheierea Tribunalului Iași nr. 103/14.08.2007 ( 13 - dosar nr-), inculpatul a susținut că: a) partea vătămată a fost prima care l-a lovit, acesta urcându-se în pat și lovindu-l cu picioarele; b) că fosta soție "îl teroriza", vrând să-l dea afară din casă, deși aceasta fusese cumpărată cu banii câștigați de el atunci când muncise în Israel; c) că "regretă cele întâmplate".
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală ( 80 - vol. I ), inculpatul a susținut că nu și aduce aminte ce s-a întâmplat în noaptea respectivă, dar a precizat că, în ultima perioadă, partea vătămată îl "provoca", reproșându-i că "nu contribuie suficient la cheltuielile casei și la întreținerea copilului" și, din aceste motive, și-a "pierdut cumpătul".
În memoriul scris depus la dosar, în cursul judecății, inculpatul a insistat pe prezentarea relației sale cu fosta soție, anterior momentului comiterii faptei imputate. Printre altele, în acest memoriu ( 23), inculpatul a mai arătat că: a) partea vătămată "este o ființă foarte vulgară, recalcitrantă și fără pic de milă"; b) în perioada 2003-2005, cât a lucrat în Italia, partea vătămată a dat divorț de el, spunându-i că "are pe cineva"; c) în seara comiterii faptei, când a ajuns la domiciliu partea vătămată a "început să-l înjure, să-l facă gunoier și boschetar, să-i reproșeze că miroase a băutură și să-i spună că-l va da afară din casă"; d) întrucât partea vătămată "nu înceta să mă insulte am luat un cuțit de bucătărie și ținându-l mai mult de lamă am lovit-o de câteva ori prin tăiere, după caream devenit asemenea unui robot, neputând nici până astăzi să realizez ce s-a întâmplat, dar fiind posibil ca, atunci când am fost la baie, aceasta să-mi fi pus ceva în băutură."(!!?!).
Cu prilejul audierii sale de către instanță, inculpatul a declarat că "recunoaște fapta de care este acuzat și o regretă enorm" și că își însușește conținutul memoriului pe care l-a scris personal și care corespunde adevărului. Cu această ocazie, inculpatul a arătat, în detaliu, modalitatea în care s-au derulat - potrivit opiniei sale - evenimentele în noaptea de 15/16.07.2007, declarând, printre altele, că: a) a consumat 200 ml în oraș, iar, după ce a ajuns la domiciliu și partea vătămată, a încercat să discute cu aceasta cu privire la partaj, dar a fost refuzat; b) a consumat, după orele 22,00, când fosta soție și fiul s-au culcat, singur, cca. 2 litri de bere, după care "este posibil să mă fi dus să mai fi cumpărat niște bere"; c) după ce fiul său a adormit a intrat în camera în care se afla acesta și partea vătămată, dorind să discute cu ea privitor la partaj, dar aceasta a refuzat; mai mult, partea vătămată ar fi venit după el în sufragerie și a aruncat după el cu un pantof, lovindu-l; d) în acel context a văzut în sufragerie un (care de regulă era ținut în debara) și pe care l-a dus în balcon, după ce partea vătămată s-a retras în dormitor; e) după ce partea vătămată s-a dus în dormitor, constatând că "nu mă pot înțelege cu ea am încercat să mă spânzur", dar "nu am reușit" și de aceea "am venit în bucătărie pentru a lua un cuțit și a tăia nodul de la cordonul de capot"; f) s-a răzgândit însă și s-a înarmat cu cuțitul, după care s-a dus peste partea vătămată în cameră "pentru aos peria"; g) aici "nu-mi aduc aminte exact ce s-a întâmplat pentru că am ajuns într-o stare pe care nu o puteam controla; cred că eu mi-am lovit (fosta) soție cu cuțitul pentru că altcineva nu avea cine; "inițial am agresat victima în cameră, apoi în sufragerie"; h) ulterior a încercat să se spânzure; i) crede că a "reușit să săvârșească o asemenea faptă probabil din ură și gelozie"; k) anterior a mai avut conflicte fizice cu fosta soție "în sensul că ne loveam reciproc".
Analizând depozițiile succesive ale inculpatului se constată poziția sa oscilantă, precum și variantele diferite pe care le-a prezentat în ceea ce privește împrejurările și, mai ales, cauza care a determinat comiterea faptei. În mod constant, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că săvârșirea faptei imputate lui a fost posibilă doar ca urmare a comportamentului părții vătămate.
Toate aceste apărări oscilante, relevă lipsa de sinceritate și de credibilitate a inculpatului, lipsa de empatie față de victimă și faptul că regretul său, din cursul judecății, a fost unul declarativ și pur formal, așa cum rezultă, fără echivoc, și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune.
Astfel, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, inclusiv pe baza interviului cu inculpatul, acesta: a) "consideră că fapta este prezentată în mod exagerat în dosarul penal" și apreciază că el "are calitatea de victimă, fosta soție trebuind să răspundă pentru (infracțiunea de) determinarea sinuciderii" (!?!); b) "atitudinea inculpatului față de victimă este una duală, între regret și blamarea acesteia: deși afirmă, în continuare, atracția sa față de fosta soție, inculpatul susține că nu dorește să mai aibă vreun contact cu ea, din dorința de a depăși acest episod, numit "o încurcătură".
Printre factorii negativi cu impact asupra conduitei inculpatului, cât și în producerea faptei, Serviciul de Probațiune a identificat, în referatul de evaluare întocmit, pe următorii: 1) adoptarea unor valori proprii, stereotipe referitoare la relația de cuplu și la conduita partenerilor; 2) consumul de alcool care a alimentat și susținut comportamentul agresiv al inculpatului, accentuând impulsivitatea și agresivitatea acestuia; 3) evitarea asumării responsabilităților în viața de familie; 4) frustrarea generată de un sentiment de inferioritate față de fosta soție, extins, în timp, pe mai multe etape: intelectual, social, profesional; 5) frustrarea afectivă, cauzată de lipsa de încredere față de fosta parteneră, de comportamentul apreciat ca distant, al acesteia; 6) adoptarea unui comportament manipulativ, caracterizat prin încercări de dominare, alternate prin autovictimizare; 7) atitudinea față de faptă - de minimalizare, de evitare a asumării unei răspunderi proprii; 8) lipsa de empatie față de victimă, inculpatul transferând responsabilitatea conflictelor și consecințele acestora în întregime victimei".
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 3785/psh/07.12.2007 efectuată, la solicitarea inculpatului, de către Serviciul Medico-legal din cadrul I ( 6-8-vol. II), inculpatul: " a) prezintă diagnosticul de "tulburare de personalitate de tip instabil-emoțional; reacție depresivă situațională prin implicație judiciară"; b) fapta pentru acesta este învinuit a fost săvârșită cu discernământ".
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, a fost dovedită, pe deplin, cu mijloacele de probă analizate detaliat mai sus, respectiv cu: a) procesele-verbale, întocmite de polițiști, de constatare la fața locului și de intervenție ca urmare a sesizării telefonice ( 9-10 - vol. I ); b) rapoartele întocmite de echipajele de poliție deplasate la fața locului și care au intervenit; c) plângerea și declarațiile date de partea vătămată, în ambele faze procesuale; d) procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă ( 12-38 vol. I ), în care se observă, foarte clar, urmele de sânge de pe casa scării blocului și din apartamentul părților (peste tot: pe pardoseală, pe covoare, pe pereți, pe lenjeria de pat, pe ușile din interior, pe mașina de spălat, pe haine etc.), precum și cuțitul cu urme de sânge; e) planșele-foto întocmite cu ocazia examinării inculpatului și a articolelor sale de îmbrăcăminte, pe piciorul drept fiind identificate urme de culoare brun-roșcată ( 42-44 - vol. ); f) concluziile provizorii ale medicului-legist ( 50 - vol. I ), raportul de constatare medico-legală nr. 3073/1151/ din 18.07.2007 ( 53-54 - dosar urm. penală) întocmit, în cursul urmăririi penale, de către Institutul de Medicină Legală () I și raportului de expertiză medico-legală cu nr. 3777/OF/27.12.2007 întocmit, în cursul judecății, de către o comisie de medici-legiști ai Serviciului Medico-Legal din cadrul I, precum și precizările făcute prin adresa nr. 3777/OF din 07.03.2008 de Serviciul Medico-Legal din cadrul IML I; g) copiile biletelor de ieșire din spitale, ale foilor de observație, ale certificatelor și adeverințelor medicale, precum și toate celelalte relații comunicate de unitățile medicale unde partea vătămată a fost internată; h) declarațiile martorilor audiați în cauză, majoritatea în ambele faze procesuale, ( 57 vol. - vecin - a văzut doar partea vătămată pe holul blocului căzută și murdară de sânge și cum ulterior a venit ambulanța; l-a văzut apoi pe inculpat scos cu cătușe din casă de polițiști și a văzut că "era beat"; mai știe că s-a găsit în fața blocului un cuțit ce ar fi fost aruncat de inculpat pe geam), ( 58 - vol. - vecin - a văzut cam aceleași aspecte ca și; a auzit când o femeie a strigat că a cineva a aruncat un cuțit), ( 59 vol. - vecin - a văzut cam aceleași aspecte ca și și; a văzut când s-a intrat în apartamentul inculpatului împreună cu fratele victimei); i) mijloacele materiale de probă ridicate de la fața locului (și aflate în vol. II - dosar ): cuțitul, cordonul de la capotul albastru ce a fost utilizat în tentativa de suicid, urme biologice; j) rapoartele de evaluare psihologică întocmite de către Asociația Sociale I () privitoare la partea vătămată și la fiul părților; k) raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului; l) declarațiile inculpatului, cu rezervele arătate și în măsura în care se coroborează cu celelalte probe. De asemenea, instanța a avut în vedere și referatul de evaluare a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care, în noaptea de 15/16.07.2007, în jurul orelor 01,30-02,00, pe fondul consumului ridicat de alcool, a pătruns, înarmat cu un cuțit de bucătărie, în camera în care dormeau fiul său, de 9 ani și fosta soție, partea vătămată (cu care continua să locuiască în același apartament), aplicându-i acesteia, în prezența fiului lor, un număr de 36 de lovituri de cuțit, peste toate zonele corpului (respectiv în zona toraco-abdominală, a membrelor superioare și inferioare, în zona spatelui ), sens în care a urmărit-o și fugărit-o prin apartament, până ce aceasta a reușit să iasă pe holul blocului, cauzându-i astfel leziuni grave (plăgi tăiate și înjunghiate/penetrante, inclusiv în zone vitale), care i-au pus acesteia viața în primejdie și pentru a căror vindecare au fost necesare un număr total de 90-95 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă la omor deosebit de grav" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 - art. 176 lit. "a" Cod penal.
În speță, se reține săvârșirea acestei fapte prin cruzimi (art. 176 lit. "a" Cod penal), întrucât maniera în care a acționat inculpatul asupra victimei, în prezența fiului lor de doar 9 ani, care a fost trezit din somn și a fost silit astfel să asiste la brutalitățile inculpatului, dovedește aspectul de ferocitate. În concret, numărul foarte mare de lovituri cu cuțitul, numai puțin de 36 de plăgi tăiate și înjunghiate (evidențiate de rapoartele medico-legale), aplicate aproape pe tot corpul (respectiv, în zonele: toraco-lombare, toraco-abdominale, latero-toracic, latero-sternal, latero-cervical, submamar, scapular și subscapular, regiunea vertebrală, lombosacrat, peritoneu, zona spatelui - plămâni, pe membrele superioare și pe membrele inferioare), urmărirea victimei prin apartament (cât și dorința de aou rmări și afară, abandonată când și-a văzut vecinii) și lovirea repetată cu cuțitul, inclusiv peste mâinile cu care încerca să se apere, evidențiază faptul că inculpatul a urmărit, a dorit și a acceptat a-i cauza părții vătămate suferințe inutile, de mare intensitate, cu multe peste cele care ar fi fost inerente unei acțiuni de ucidere, rezultat care nu s-a produs doar ca urmare a intervențiilor chirurgicale la care aceasta a fost supusă. Toate acestea dovedesc periculozitatea socială ieșită din comun cu care s-a acționat și o chinuire inutilă a victimei. Astfel, dacă inculpatul ar fi dorit doar uciderea părții vătămate (în acest sens probele fiind categorice), nu și chinuirea acesteia, nu i-ar fi aplicat atât de multe lovituri cu cuțitul (fiind suficiente una sau, cel mult, 2-3 lovituri într-o zonă vitală), multe din ele în zone ale corpului nevitale (picioare, umeri, mâini), care evident nu făceau decât să cauzeze suferințe prelungite părții vătămate. Drept dovadă că aceasta a rămas cu sechele la mâini și prezintă peste 30 de cicatrici pe tot corpul. Dacă leziunile din zona palmară a mâinilor ar putea fi explicate ca fiind cauzate ca urmare a încercării părții vătămate de a se apăra, leziuni din zone precum cervicală (adică la ceafă, în partea posterioară a gâtului), vertebrală, scapulară (zona umerilor), lombară (regiunea șalelor) ori la membrele inferioare nu mai pot fi explicate plauzibil, decât în sensul că s-a acționat prin cruzimi. Însuși inculpatul a arătat într-un memoriu că a acționat asemenea "unui robot", iar într-o declarație că "a ajuns într-o stare pe care nu o mai putea controla".
Pe de altă parte, pentru a se reține această circumstanță nu este nevoie ca între loviturile aplicate să treacă intervale de timp semnificative, cum s-a pretins (oricum, în speță, este cert că anumite intervale de timp, este drept mici și chiar foarte mici, au fost între loviturile aplicate, cel puțin între cele aplicate în diferitele încăperi ale apartamentului: dormitor, sufragerie, hol), ci ca aceste foarte multe lovituri să fi fost de natură să cauzeze suferințe inutile și prelungite în timp. Or, această condiție este îndeplinită în cauză, întrucât partea vătămată, după ce a reușit să iasă din apartament, a căzut pe scările blocului unde a rămas o perioadă semnificativă până ce venit o ambulanță dotată corespunzător (martorii vorbesc de cca. 45 minute - o oră, timp în care aceasta era căzută pe scări, suferea și pierdea mult sânge - a se vedea planșele foto și declarațiile martorilor: a susținut chiar că partea vătămată "horcăia" - 95 vol. I - dosar instanță), fiind supusă intervenției chirurgicale la orele 03,40.
Instanța a pus în discuția părților schimbarea de încadrare juridică a acestei fapte, la ultimul termen, din infracțiunea de "tentativă la omor" prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal în cea de "tentativă la omor deosebit de grav" prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 - art. 176 alin. 1 lit. "a" Cod penal.
Se reține că inculpatul a comis această infracțiune cu intenție directă (cel puțin infracțiunea în forma de bază, în acest sens probele științifice fiind indubitabile), întrucât analiza coroborată a întregului probatoriu administrat în cauză coroborat cu poziția inculpatului și cu atitudinea sa față de partea vătămată, relevă că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin comiterea faptei deduse judecății. Astfel, intrând noaptea peste partea vătămată în camera în care dormea, înarmat, și lovind-o, în mod repetat, de numai puțin de 36 de ori cu un cuțit de bucătărie cu lama lungă de 10 cm, peste toate zonele corpului, inclusiv în zone vitale cum sunt cele toraco-abdominală, submamară ori sternală, inculpatul a prevăzut că există posibilitatea producerii morții și a urmărit expres să cauzeze decesul victimei. Rezultatul nu s-a produs, fapta rămânând în forma tentativei, doar ca urmare a intervenției medicilor.
Numărul mare de lovituri aplicate părții vătămate și zonele corporale unde acestea au fost aplicate relevă că inculpatul a acționat cu cruzimi, în privința acestei forme calificate/agravante el acționând deci cel puțin cu intenție indirectă (deși, raportat la probele administrate și la declarațiile inculpatului - "am acționat asemenea unui robot", tribunalul apreciază că și în privința formei calificate s-a acționat tot cu intenție directă), adică a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-ar fi urmărit expres, a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv a prevăzut că prin aplicarea a 36 de lovituri de cuțit părții vătămate peste tot corpul îi va cauza acestea suferințe inutile și prelungite în timp.
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal. Astfel, s-a avut în vedere pe de o parte, de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, prin raportare și la art. 22 Cod penal (respectiv de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi), de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de starea avansată de ebrietate a inculpatului, de împrejurările ce au generat conflictul, de mijlocul folosit, de urmările grave efectiv produse, cât și de gradul de pericol social concret al faptei. Pe de altă parte, se va ține seama de: poziția procesuală oscilantă adoptată de inculpat, care deși, în cele din urmă, a recunoscut fapta comisă, a dat dovadă de lipsă de empatie față de victimă, minimalizând consecințele faptei comise și evitând să-și asume o răspundere proprie clară (elocvent este ultimul său cuvânt, anterior repunerii cauzei pe rol - 53 verso - vol. II, când a afirmat că "partea vătămată a premeditat ca el să ajungă în această situație, iar următoarea victimă a fostei soții va fi copilul"). De asemenea, se va ține seama și de persoana inculpatului care: nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind infractor primar; care este tatăl unui copil (față de care și-a afirmat afecțiunea și în a cărui creștere s-a implicat anterior, dar a cărui dezvoltare emoțională viitoare i-a afectat-o iremediabil prin scena l-a care acesta fost nevoit să asiste ca urmare a faptei tatălui); de faptul că beneficiază de sprijinul familiei de origine și că anterior arestării a fost o persoană care desfășura activități lucrative; de faptul că anterior a mai provocat în familie scandaluri pe fondul consumului exagerat de alcool.
Comiterea faptei dedusă judecății pe fondul consumului ridicat de alcool și în prezența copilului său minor de doar 9 ani (care a fost trezit din somn și a rămas puternic afectat emoțional de cele percepute, fiind diagnosticat cu "tulburare reactivă de atașament; istoric de abuz fizic și emoțional" și prezentând și, la acest moment, simptome de stress posttraumatic - după cum rezultă din raportul de evaluare psihologică) au fost reținute de tribunal în sarcina inculpatului ca circumstanțe judiciare agravante, în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește comiterea faptei pe fondul consumului de alcool se impune a fi reținută ca circumstanță judiciară agravantă întrucât probele administrate (și evidențiate mai-sus: declarația martorei, declarația martorului - a susținut că partea vătămată s-a refugiat de mai multe ori la el ca urmare a violențelor repetate ale inculpatului - 90 vol. I, rapoartele de evaluare psihologică, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune și declarațiile părții vătămate) relevă că anterior inculpatul își mai agresase și abuzase fizic și verbal fosta soție, pe fondul consumului de alcool. Cu alte cuvinte, ori de câte ori consuma alcool, inculpatul devenea agresiv, iar el știa acest lucru.
În funcție de toate aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pe care, ca efect al circumstanțelor judiciare agravante reținute în sarcina sa, conform art. 78 alin. 1 Cod penal, oao rientat-o spre maximul special prevăzut de lege.
Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" și "e" Cod penal pe o durată de 5 (cinci) ani, ce va fi executată în condițiile art. 66 Cod penal. S-a apreciat că raportat la natura infracțiunii comise și la împrejurările săvârșirii acesteia (în prezența unui minor), ulterior executării pedepsei principale (ori după considerarea ca executată a acestei pedepse), când va trebui să execute pedeapsa complementară, inculpatul nu va putea fi compatibil cu exercitarea dreptului de a fi, eventual, tutore sau curator, pe perioada limitată stabilită de instanță.
S-a dispus ca pedeapsa principală a închisorii astfel aplicată să fie executată de inculpat în regim de detenție, aplicându-se acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b", "d" și "e" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a ținut cont, conform art. 71 alin. 3 Cod penal, atunci când a dispus și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "d" și "e" Cod penal, de faptul că natura infracțiunii săvârșite și modalitatea de comitere a acesteia nu pot fi compatibile cu dreptul de a fi tutore sau curator ori cu drepturile părintești pe perioada executării pedepsei principale (ori până la considerarea ca executată a acestei pedepse), câtă vreme fiul său a fost puternic afectat de conduita și, mai ales, de fapta lui, săvârșită în prezența sa. Instanța nu a dispus însă și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal întrucât inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa fără a se folosi de o anumită funcție, de o anumită profesie ori de o anume activitate.
În latura penală s-a mai reținut motivat, că cererile inculpatului și a părții civile de schimbare a încadrării juridice sunt nefondate, că în scopul prevăzut de art. 111 Cod penal trebuie confiscat obiectul folosit la săvârșirea faptei.
În latura civilă s-a reținut că pretențiile formulate de unitățile medicale sunt întemeiate și dovedite în totalitate, astfel că a obligat inculpatul la plata sumelor pretinse de părțile civile.
S-a reținut că cererea părții civile cu privire la daunele materiale a fost doar în parte dovedită, din probele administrate rezultând un prejudiciu material în valoare de 500 lei, că suma de 35.000 lei poate acoperi prejudiciul moral al părții vătămate.
S-a mai reținut că nu au fost dovedite pretențiile părții civile privind folosul nerealizat pe perioada incapacității de muncă, că nu se poate acorda o compensație pentru efortul suplimentar, întrucât veniturile părții civile din muncă nu au fost diminuate.
Se reține de instanța de fond că cheltuielile pentru refacerea sănătății nu au fost dovedite.
Față de afecțiunile fizice și psihice suferite de partea vătămată, instanța a apreciat că acestea pot fi compensate cu un echivalent bănesc în limita sumei de 350.000 lei.
În termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că prima instanță neîntemeiat a schimbat încadrarea juridică, modul în care a acționat inculpatul nu se circumscrie conținutului noțiunii de cruzimi, nu a chinuit ori torturat victima, nu a realizat că săvârșește fapta în prezența minorului.
Partea civilă motivează apelul sub aspectul netemeiniciei cuantumului daunelor materiale acordate de instanță, susținând că din probe rezultă că a făcut cheltuieli pentru refacerea sănătății, că este nevoită să facă un efort suplimentar pentru a obține aceleași venituri din muncă, că suma ce reprezintă echivalent bănesc al daunelor morale nu a fost corect stabilită având în vedere suferința pe care a încercat-o datorită leziunilor cauzate de inculpat.
Apelul formulat de inculpat nu este întemeiat.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a schimbat motivat încadrarea juridică.
Față de împrejurările în care a acționat inculpatul, lovirea victimei cu lama unui cuțit în diferite regiuni ale corpului de 36 ori, după ce în prealabil a trezit-o din somn de două ori, se circumscrie conținutului noțiunii de "cruzimi", în sensul art. 176 alin. 1 lit. "a" Cod penal.
Față de modul în care a săvârșit fapta, rezultă fără echivoc că inculpatul a urmărit să ucidă victima, supunând-o la suferințe inutile, de mare intensitate care erau apte să conducă la deces, urmare care nu s-a produs datorită intervenției medicale.
Conduita inculpatului după săvârșirea faptei nu are relevanță la stabilirea încadrării juridice.
Prima instanță a apreciat corect asupra încadrării juridice și a individualizat pedeapsa cu luarea în considerație a tuturor criteriilor generale de individualizare enumerate la art. 72 Cod penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 382 Cod procedură penală, se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de după pronunțarea hotărârii apelate.
Partea civilă și-a susținut apelul cu înscrisuri și declarația martorului, sora părții.
Declarația martorei nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte un nou cuantum al daunelor morale ori materiale.
Din înscrisurile depuse în apel rezultă că partea civilă, pentru refacerea sănătății, a mai făcut cheltuieli în valoare de 1.500 lei.
Cuantumul echivalentului bănesc al daunelor morale a fost corect apreciat de prima instanță, la stabilirea sumei instanța luând în considerație durata și intensitatea suferințelor psihice și fizice, prejudiciul de agrement de care a fost lipsită partea civilă.
Din concluziile expertizei medico-legale efectuate rezultă că pentru o perioadă de 6 luni a avut o capacitate de muncă diminuată, dar nu s-au făcut dovezi că în această perioadă a realizat venituri mai reduse decât cele pe care le obținea în mod obișnuit.
Pentru că au fost dovedite cheltuieli materiale pentru refacerea sănătății într-un cuantum mai ridicat, apelul părții civile va fi admis, hotărârea desființată în parte în latura civilă.
Rejudecând cauza sub acest aspect, se va majora cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul de la 500 lei la 2.000 lei, sumă care rezultă din probele administrate în apel.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2, alin. 3 și art. 193 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 179/18.03.2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o casează în parte în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Majorează de la 500 lei la 2.000 lei cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile, și obligă inculpatul și la plata acestei sume.
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18.03.2008, la zi.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 700 lei cheltuieli judiciare și statului suma de 200 lei cu același titlu.
Cheltuielile ocazionate de judecarea apelului părții civile, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
15.10.2008
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
